Ploaia ne mai spala gindurile..Ne trimite stropi din infinitul fiintelor, ca sa ne faca sa ne intelegem trecerile..Si ne arata locurile celorlalte lumi..
Ma uitam mai demult, spre spectacolul atit de urias, al asfintitutlui..Si, acum, la fel ma uit la el..Ramin fara cuvinte..Vad luminile oranj rosiatice ca un fel de amintire, din alte vremuri..Le privesc cu aceeasi uimire.. Le las sa se desfasoare, ca si cind as sti ca totul e un spectacol atit de bine regizat, doar pentru mine, si fiinta mea mica si trecatoare..Si ma uit, iar si iar, si imi place sa visez ca exista un cosmos, dincolo, care ma poate intelege..
Armoniile lumilor ne mai urmaresc, printre amintiri..Viziunile se lipesc de fiintele trecuturilor, ca de suflete care au fost atit de singure..Si toate danseaza un dans ce si-ar dori sa fie etern, printre alternative..Etern printre singuratatile atitor fiinte din viitor..Printre eurile ratacite de timp..
Acum vedem culorile luminilor..Acum stim ca sintem..Acum ne exhibam fiintele, si ne imaginam trancendentzi..Ne imaginam infinitzi, si nemuritori..Spirite ce depasesc orice bariere imaginate..E firesc.. Si totusi..Miine, ce mai ramine din tot?
No comments:
Post a Comment