La geam

Asa, si spuneam ca ma simteam cel mai bine cind ma lasau in pace ceilalti, ca si cind as fi fost invizibil..Era o fericire uriasa..Adica sa fiu spectator, si sa nu trebuiasca sa interactionez cu tot felul de creaturi..Ma gindeam ce frumos era cind mai stateam seara in oras, si veneam acasa, mai tirziu..Ma urcam in busul liber, slab luminat, si ma duceam la geam..Si, de acolo si pina acasa ma holbam la lumea asta ca la un mare spectacol.. Imi placea atit de mult sa observ fara sa fiu observat, ca inregistram in memorie tot filmul care mi se arata pe geam..Si cind ajungeam in statia mea, coboram cu parere de rau, pentru ca as mai fi vrut sa mai dau citeva ture cu busul, si sa vad si mai mult..Cu atit mai mult ca busul, chiar mi se parea ca ma protejeaza de ceilalti..In fine..Nu putem trai toata viata in bus..Trebuie sa mai si coborim in realitate..Nu stiu exact de ce, dar cica asa trebuie..