Saturday, November 30, 2013

Copilarii

Avem confuze, in minte, tot felul de variante de trecuturi, si viitoruri, amestecate..Toate..Cite amintite, cite uitate, cite imaginate..Rasucite, nestiute, ne-verificate..Care ne vin gramada, ca intr-un spectacol pe o scena a lumilor de dintr-un timp..Un timp al unor copilarii traite altfel..Ca orice copilarie..

Noi, printre

Orice e orice..Orice e o varianta a unei fiinte ce s-a transformat prin timpul asta trecator..Orice e o varianta a noi insine ce a devenit altceva dupa atitea transformari..
Putem trece prin foc, si sa ne uitam la noi insine, ca dupa o scena dintr-un film care ne-a impresionat..Dupa care sa trecem iar printr-un alt foc, al unei alte experiente..Ca sa ne evaluam iar..
Mai conteaza cine sintem, sau am fost? Mai intelegem ceva? Mai sint variante din toate trecuturile, care sa ne arate detalii de fiinte? Sau doar ne complacem in variante?
Nu stiu..Prin lumea asta salbatica ne mai cautam variantele existentelor..Ne punem masti, ne scoatem masti, ne explicam vietile, asa cum ne-am conversa in oglinda..Ne privim, ne vorbim deschis, ne aratam, ne cautam sufletele ascunse..Ne privim iar..Ne vedem trasaturile, detaliile, mimicile, gesturile invizibile, unii altora, cu o voluptate a unor fiinte ce au stat ascunse atit de mult..Ne privim iar cu dorinta de a ne regasi la fel de adevarati cum ne-am lasat atunci, la inceputurile lumilor..Ne sorbim din priviri, ne holbam, ne cautam in imagini vietile pe care, parca nu am avut curaj sa le traim cu putere si intensitate..Si cu energia acelei virste.. Ne privim stiind ca si acum, ca si atunci, e vremea unui adevar nesuficient spus..Si ca ne traim aceleasi adevaruri prin locuri atit de diferite..Si prin spatii in care am vrea sa ne aratam atit cit putem, cine cu adevarat, chiar sintem..Noi, singuri si clari, in determinarile proprii, printre atitea altele..

Dimensiunile sperantelor

Am intacte in mine toate sensurile..Mai vad, si mai simt proportiile, asa cum le vedeam cind studiam grafica.. Fac oricind o schita artistica a unui nud, fara probleme..Pentru ca imi place sa ma las condus de spiritul vremurilor alea divine, in care curbele formelor construiau adevarurile profunde..
Azi e un fel de contradictie intre trecut, si prezent..Sau asa mi se pare mie..Azi nu mai faci o arta care sa te duca spre visuri, visare, si eliberari de monoton..Azi arta a deviat spre socant, destabilizator spre bolnavicios, scirbosenii descreierate..O deviere dilie, dupa parerea mea..Poate asa a fost sa fie drumul, considerind natura umana..Tot ce se poate..Astazi pare ca detaliul conteaza mai mult..Si precizia cu care e aratat acel detaliu,  care sa satisfaca mintile mai putin educate..E posibil..Dar asta nu ne salveaza..
Povestea e la fel..Si a ramas la fel, peste timpuri..Te poti exprima oricum, daca ai ceva important de spus.. Poti spune orice, nonsalant, poti descrie orice, poti exhiba cuvinte care sa arate orice..Daca prin oriceul acela al tau spui ceva profund..Altfel esti un nimeni, care cauta doar un success minor..Si e plina lumea de rahati agresivi, si acum, ca si dintotdeauna..Oare dl Michelangelo nu a avut competitori? Oho, si inca citi..Ne mai amintim de vreunul? Bine, noi acum putem vorbi la infinit despre anume situatii, din anumite vremuri, fie ca ne ajuta, sau nu, in descriere..Pentru ca si geniile, si idiotii si-au impartit egal aceeasi felie de timp.. Avind, bineinteles, un noroc mai mare, sau mai mic..Asa, ca si noi..
Nu stiu, imi plac vremurile acelea pline de idei, si atmosfera de atunci..Imi place energia, entuziasmul, puterea de a dezvolta atitea posibilitati, si am in minte viata, si trairile..Imi place cum s-a putut desfasura atita imaginatie in ciuda atitor frine puse de atitia cretini..Cretini care sint si azi, cita frunza, cita iarba..Mi-a placut jocul liber al unui spirit pe care l-am simtit atit de adevarat..
Viata e mai mult decit un timp, cred..E un spatiu al determinarilor, pe care il putem intelege doar daca intelegem dimensiunea adevarata a spiritului..Si a valorilor posibile, la care aspiram, cu toate sperantele din noi..

Nebuni si genii

Pe strazi au ramas, parca, doar nebunii, dupa petrecerea de ieri..Restul s-au retras sa isi traiasca sperantele intre peretii singuratatilor lor..A plouat..Poate o ultima ploaie de noiembrie..E noroi, si nebunii profita, ca sa arunce cu noroi in toti..E o vreme urita..Toti s-au baricadat in casele lor, si privesc la dansul nebunilor, crezindu-se aparati..Se uita, se distreaza amar, si isi promit ca, atita timp cit pot vor putea, vor evita sa iasa pe strazi..Cel putin atita timp cit danseaza nebunii, ca poate obosesc si ei, si atunci vor iesi si ceilalti, mai normali la cap..Si toti s-au setat pe asteptare..Pentru ca sa iesi acuma e un mare risc..E vremea lor doar, a nebunilor.. Si tu nu esti ca ei..Cel putin aparent, pentru ca ai si tu nebuniile tale, de fapt..
Probabil ca distanta dintre nebun si normal e la fel ca cea dintre normal, si geniu..Desi e o linie foarte instabila intre teritoriile astea..Si e o confuzie..Un geniu, ramine geniu, chiar daca are momentele lui de nebunie, pe alocuri..Iar momentele de nebunie ale geniului sint un fel dovada exceptiei lui..Nebuniile unui geniu sint complet diferite de cele ale unui diliu prost..Pentru ca geniul e un nivel de subtilitate unic, si neintilnit, si care acopera toate gindurile unui om obisnuit..Geniul priveste de sus de tot, si intelege toate adincurile adevarurilor, vede altfel societatea si oamenii, si poate, uneori se lasa sedus de nebunie ca de o dorinta de eliberare de toate constringerile..Dar el e detasat de toti, si face asta constient, pentru ca simte si acum, asa cum a simtit dintotdeauna, ca intre el si toti ceilalti e un infinit distanta..
Vezi, e frumos sa te gindesti la genii, asa ca la niste prieteni, desi stii ca ei nu ti-ar accepta prietenia niciodata.. Dar e frumos pentru ca doar gindul asta te face sa te simti atit de bine..Gindul ca ai putea sa ai access, fie si putin, la atitea lumi nestiute, si uriase, din domeniile dumnealui..Si ca ai putea sa-l saluti, si sa-i furi citeva minute din timpul lui, conversind despre vreme, sau timp..Sau despre vietile pe care le traim tacut, fiecare..

Thursday, November 28, 2013

Neptun TV

Ma uit pe net la Neptun TV Constanta, pentru ca au emisiuni foarte interesante, de departe..Ca-s despre gatit, unde caut sa inteleg cum sa combini ingredientele, cita caldura sa le dai, si cum sa improvizezi, ca sa iasa ceva gustos (pentru ca e o arta, nu? iar eu am mincat mult timp ce gateam, si mi-am facut stomacul rezistent:))), despre pescuit, unde vezi natura, relaxare, spatiu, liniste, sau multe altele, emisiunile chiar ma invata cum e viata..De fapt, cum sint anumite laturi ale ei..Este o emisiune la miezul noptii, cu un preot, in care se discuta despre absolut orice, subiecte foarte diverse, si se priveste tema dint tot felul de puncte de vedere, mai suna lumea la telefon, si isi da cu parerea, genul de emisiune care se facea prin anii 90 la Radio Galati, in care fosti colegi de ai mei aveau ceva similar, doar ca atunci lumea era mai naiva si visatoare, netrecuta prin atitea transformari sociale, sa zic asa..Si domnul preot Tanasescu este un tip incredibil de deschis, si foarte bine pus la punct cu a aborda echilibrat si foarte inteligent tot, bine, cu unele dogme uneori, desi din invataturile religioase vine cu exemple spirituale si classice..E foarte bun, recunosc, desi eu nu-s genul religios nici pe departe..Bun..
Astazi am vazut o emisiune Asta-i viata se cheama cu o tema despre hipnoza, in care domnul Eugen Popa a discutat foarte bine despre ce este hipnoza, cum se manifesta, cum intri in transa, cum iesi, cum te comporti, cit poti fi manipulat, etc..Si a spus citeva adevaruri pe care le stiam si eu, dar, de care nu eram sigur..Sint oameni si oameni, unii mai influentabili, altii mai putin, si fiecare cu relatiile lui speciale cu idei, ginduri, alti oameni, etc..Si starea de hipnoza e o transa de fapt, in care hipnotistul terapeut discuta cu subconstientul tau, si iti sugereaza anumite lucruri la care tu esti deschis, si pe care le accepti pentru ca vrei asta, si ti-o doresti, pentru ca altfel, cum spunea si domnul Popa, poti sa refuzi anumite chestii, sau chiar poti iesi din transa tu singur..Acuma hipnoza se facea cu scop terapeutic, ca un fel de cautare psihologica de un nivel mai special, in trecut, pentru a gasi cauza, in scop de tratament..Tratament care se facea prin spuse ale hipnotistului, pentru a-l ajuta pe cel bolnav..Si spunea domnul Popa ca multe din bolile fizice sint rezultatul unor dezechilibre psihice, si cu asta sint perfect de acord..Ar fi buna o sedinta de asta ca sa invatam sa ne autohipnotizam, sa intram in adincurile fiintei noastre psihice, si sa ne tratam singuri..Sigur, poate uneori ne mai tratam si cu hipnoza bahica:)) Sa revenim..Unii, cum spuneam, pot fi hipnotizati, pentru ca vor asta, au incredere in specialist, si se lasa pe mina lui, dar altii nu..Eu sint din aia care nu, pentru ca sint foarte constient, si cred ca am control bun asupra subconstientului meu..Se mai dadeau in emisiune exemple de unii hinotisti sarlatani, sau folositi de propaganda comunista, e adevarat..Dar hipnoza e de fapt o stare a deschiderii subconstientului..Acuma si catharsisul, starea de creatie e tot la fel de profunda, doar ca atunci te bagi in lumile tale interioare, si scoti de acolo imagini, filme, etc, si le traduci in cuvinte..
Si se mai spunea la emisiune ceva, si anume ca trebuie sa avem foarte mare grija cum tratam copiii mici..Nu trebuie imbuibati sau cocolositi, ci trebuie sa le dam adevaruri, sa nu-i tratam cu aroganta, cum am fost noi tratati in copilarie, ci sa fim deschisi cu ei, si sa le aratam adevarurile..Pentru ca ei, chiar daca se manifesta naiv, ei invata tot timpul, si sint foarte seriosi..Sint multe de spus..Si ma gindeam la noi, cei care am crescut in familiile comuniste disfunctionale, si care trebuie sa ne tratam de greselile unui trecut destul de aberant..Desi e evident ca intre noi si parinti sint distante psihologice uriase..Ei habar n-au pe ce lume au trait, si traiesc, in timp ce noi trebuie sa invatam, si sa ne adaptam la schimbarile rapide din vremurile astea..

Efect giroscopic

E deprimant sa ai in fata un Ice Age de 3 luni, pe numele lui Iarna..Sinistru, sa stii ca imprejur toate or sa fie inghetate, asa, pur si simplu..Si sinstru sa te imaginezi pe tine supravietuind prin mediul asta..Ce aberatie..De ce nu ma mut eu intr-o zona tropicala oare? Si toate astea se intimpla pentru ca axa de rotatie a Pamintului e inclinata la 23 de grade, si acuma noi primim o densitate mai mica de radiatii solare..Pai e corect?
Asta e..Axa e axa, n-o putem modifica, pentru ca exista efectul giroscopic, si axa va ramine etern asa, paralela cu ea insasi..Sintem la inceput de glaciatziune, si tre'sa ne adaptam..Avem nevoie de caldura, de toate felurile..

Treceri

E inca toamna, si calendaristica, si astronomica..Desi azi a batut vintul de mi-au inghetat si oasele..Dar cica se mai incalzeste un pic, si o sa fie in jur de zero grade urmatoarele zile..Masina mi-a pornit la prima cheie, si asta a fost o maaare chestie..Zapada ffff putina, clar, relativ calm, si atmosfera de sarbatori de iarna, cu brazi, becuri, mosi craciunibili, sanii cu reni, si cioco multa si colorata, de toate formele si dimensiunile posibile.. E fain cumva, ca nu mai e caldura aia insuportabila de vara, si toate motocicletele zgomotoase pe shtrazi.. Am avut greutati in a ma adapta la frig, e adevarat..Pentru ca urasc socurile termice..Dar a fost binisor..Ma mai astept si la furtuni, dar sint ok..Nu mi-e frica de natura..Cred..Mi-e mult mai frica de natura umana schimbatoare..Si de transformarile constiintelor spre altcevauri ciudate..Decit..

Viitoruri

Acuma, cumva, poate ne e mai accesibil sa anticipam cum va evolua lumea exterioara, si toate technologiile.. Dar noi, ca oameni, ce vom deveni? In ce ne vom transforma? Spun asta pentru ca vazut multe variante de fiinte robotizate, si absurde..Ca sa nu le numesc altfel..Pentru ca prostia are multe forme de manifestare.. Bine, poate e firesc sa se fi intimplat asa, considerind stressul asociat..Tot ce se poate..Desi, sincer, mie si managementul mi se pare automatizabil, si computerizabil..Ca si munca fizica..Dar ingineria nu..De asta stiu ca ingineria va fi pur umana, cu decizii la nivel de fiinta constienta..Si as vrea sa prind timpurile alea, cind conceptia va conta enorm..In rest, toate bune..

Wednesday, November 27, 2013

Anticipari

Am zis despre teoriile ciudate ale unor idioti, ca sa facem diferenta..Pentru ca nu le amestecam cu speculatiile stiintifice, bazate..Nu.. Astea sint deja altceva..Dar azi datele stiintifice sint accesibile oricui, si, in consecinta, oricine se poate crede un futurolog, sau ceva..In fine..
Chiar, daca ne gindim ca-computerele erau, la inceput, niste dulapuri cu multe lampi, care consumau enorm de multa energie, si faceau calcule cu viteza melcului drogat..Iar memoriile erau infime..Si azi, dupa toate evolutiile astea: tranzistorul, circuitul integrat, procesorul, micro-dimesionizarea, ultra-super-compactizarile, avem celulare computere..Oare cum vor fi computerele peste 1000 de ani? PRobabil vor fi cuantice, sau pe baza de ADN, sau optice, ultra-miniaturale, sub forma de nasturi, sau ochelari, sau orice altceva..Cu viteze de procesare incredibile, si memorii de neimaginat inca..Tot ce se poate..Si netul la fel, va fi baza a orice.. Iar ingineria va fi una a modelelor 3D virtual-spatial-holografice..Si imprimantele 3D vor construi absolut orice a fost imaginat vreodata, simplu, si imediat..Masinile vor fi ultra-complicate, si vor fi capabile de un ajutor urias pentru orice fel de inginerie..Asta industrial vorbind..Pentru ca restul va fi complet automatizat si robotizat.. Nu vor mai exista accidente in trafic, sau blocaje, pentru ca masinile pe sosele vor fi autonome..Asa ca si aparatele de zbor individuale..
Orasele? Nu stiu, aglomerari pe sute de nivele supra si subterane..Sau supra si sub acvatice..Cu gradini interioare mari, spatii elaborate si apartamente de toate formele posibile, de la cele mai simple, la cele mai uriase si spatioase..
In turism oferta va fi deosebita..De la cruise-uri pe nave care plutesc, merg pe sol, sau zboara, pina la excursii imaginare prin teritorii mentale..Zborurile spatiale vor fi accesibile si pentru turisti..
Dar stau si ma gindesc cum va fi viata omului obisnuit, in viitor..Care va fi raportul intre noi si technologie? Cum ne va schimba mediul pe care singuri ni l-am creat? Cine vom deveni, adaptindu-ne? Vom mai gindi la fel? Vom mai iubi la fel? Si daca nu, cum? Si de ce?

Logici si absurd

Cre'ca am nevoie de o technologie de asta noua, da' nu una obisnuita..Imi trebe un translator universal din limba cretino-bilbiitilor in limba comuna..Ca sa inteleg si eu ce spun aia multi, de peste tot..La inceput am zis ca e asa obiceiul cind i-am vazut, am creztu ca asa e modern..Si dupa generalizare a fenomenului mi-am dat seama ca totul se datoreaza psihicului..Adica lipsei de educatie, pe scurt..
Bine, e de inteles ca in ziua de azi sint cantitati uriase de informatie, si n-ai cum sa inveti nici o miliardime din tot, dar sa fim seriosi, mintea omului e selectiva..Si un creier antrenat ar sti sa sintetizeze ce e mai important..In fine..
Dar, sa exemplificam..Eu ma uit la tv pentru news..Alte programe ma plictisesc, pentru ca-s facute ca pentru prescolari..Asa, si la stiri ce vedem? Pe toate tv-urile, nu doar pe unul, ca sa zici ca e o exceptie..Mai nene, cele mai stupide, anoste, cretine, scirboase, angoasante, mizerabile informatii..Si nimic altceva..In secolul asta, hm..Si inca o dileala; "informatiile" sint date cind cu voce senila, cind cu accente strident-ascutite puse exact acolo unde e mizeria mai mare..Ca sa fie spectacolul complet..Bun..Asta la tv-uri..In Romanica..
Pe urma, daca ne mai uitam in jur, la alte domenii..Invatamint zero, sanatate zero, industrie zero, etc, etc.. Toate sub nivelul marii..Toate-s pe dos..Tara e un miracol de supravietuire..Aberatiile, absurditatile, monstruozitatile sint cotidiene..Dar tara rezista..Acuma stau si ma gindesc, oare ce popor genereaza asa ceva? Sintem o exceptie? Si daca sintem, ce scop avem? Ce sa construim pe planeta? Un alt fel de a gindi, spiritul unui univers paralel, eternitatea unui sistem nedescoperit inca? Cine stie..Poate ca doar simulam ca sintem inapoiati, ca sa-i pacalim pe toti, dar noi, in realitate avem o gindire de viitor neanticipata, inca.. Si elaboram secolele viitoare in creierele noastre perfecte, dar pastram misterul..Nu spunem nimanui, ca sa nu ne fure ce stim, sau ceva..
Am auzit atiiiitea aberatii in ultima vreme, ca am ramas masca..Oh-la-la..De aia ziceam de alte logici, care ne scapa..O fi posibil..Ca acuma oricine poate sa faca teorii de toate felurile..E ceva..

Tuesday, November 26, 2013

Idealuri si ideali

Ce frumos e in filme..Un el frumos se intilneste cu o ea frumoasa, asa, pur si simplu, se indragostesc tot asa, si ete na poveste de amor cu final peri-fericit..Ei, amindoi sint si destepti, si sensibilo-fini, si extraordinar de indrazneto-meditativo-artisti..Un fel de fiinte de alea ultra-deosebite care sint doar prin carti..Sau filme..
Asa, si, cum ziceam ete-te intimplare ca el o iubeste pe ea pen'ca s-au intilnit aaaaaaabsolut din pura intimplare 100%, si s-au descoperit unul pe altul printr-un dialog cu fraze bine elaborate si puse la momentul oportun..Ceee frumoooos..Beton de beton de frumos..
Chestia e ca, in viata asta imbecila prin care trecem, nu ni se intimpla sa fim ca unul din personaje, si cu atit mai putin sa intilnim perechea care sa ne semene..Deci care-i smecheria? Ne uitam la filmele alea ca sa ne inchipuim si noi ca sintem ca eroii de acolo, fiind constienti ca ne amagim? Sau stim deja ca ce e in film e pura fictiune, si il vedem doar asa, de distractie? Sau mergem doar ca sa vedem actori frumosi care se misca si vorbesc frumos? Poate ca da, poate ca toate la un loc..Adica ne place sa fim mintiti frumos, si, pornind de la minciuna, sa ne imaginam multe..Poate ca merita..Poate ca doar asta merita..Sau or mai fi si altele..Cind le gasim o sa scriem despre ele..

Uitari

Ce interesant, si inedit..Si ce adevar pe cit de vechi, pe atit de efervescent si spontan, ca o sampanie abia destupata..Pentru ca, cica: Asa trece gloria lumii..Si atit..Adica gloria lumii trece, asa, ca si cind n-ar fi fost niciodata decit in amintirile unora morti demult..E si gloria asta fluida, cumva, ca fluviul, care trece..Sau ca timpul, dar timpul trece continuu, pe cind gloria e legata de un anumit moment glorios, dupa care se stinge..Moare si ea odata cu oamenii..Cu acei oameni, din acea societate, din acele vremuri, cu acele mentalitati..Desi, dupa moarte nu prea mai conteaza multe, pentru ca o sa-si aduca aminte doar istoria.. Iar ceilalti se vor uita la acel erou, ca la un strain..Atit..

Sunday, November 24, 2013

Viata dintre vieti

Sintem prosti..Pentru ca nu prea avem cum sa fim altfel..Pentru ca traim in premiera, cam tot..Si cind ajungem la final, realizam ca nu prea am inteles ce am trait, de fapt..Si ne miram, ca totul a fost asa, gasim justificari, si consideram totul ca asa ar fi trebuit sa fie..Si ca am trait cum am fi putut mai bine..Incercind sa nu avem regrete, desi ele ne inconjoara..Si ne-au inconjurat tot timpul, dar le-am ignorat arogant, pentru ca asa credeam atunci, ca stim ce facem..
E in natura noastra sa traim asa, cred..Si sa sfirsim, tot asa, fara sa intelegem mai nimic..Justificindu-ne intr-un fel, sau altul, si crezind ca asa sintem acoperiti pentru orice..
Sintem cind nostimi, cind ridicoli..Si prosti, cam tot timpul..Dar suficient de reali, cit sa ne traim viata, printre ceilalti..

Personaje din alte filme

Distanta dintre prezent, si trecut e ca aceea dintre exteriorizari, si interiorizari..Dintre anumite forme, si anumite fonduri, sa zic asa..Ca acuma toate-s spuse nonsalant si grobian, ca intr-o ecuatie mecanica, care scoate sufletul in afara..Mecanic, tot, dar nu stiintific, sau ceva, doar stupid si sec, ca intr-o masinarie care ne toaca metodic, constiintele..In fine..
Mai mergem uneori inainte, privind inapoi..Si recunoscind destul de greu peisajele..Cu o inertie a trecutului, a privirilor, si a unor intelegeri ce nu se mai vad atit de clare, ca atunci..Ca intr-un film color, in care sintem personaje in alb si negru..Cu o ignoranta ce are un farmec aparte..

Trecuturi roz

Adevarul e o notiune..chiar o categorie filosofica..Dar e un fel de idealizare a unor variante clare si determinate..Pentru ca se sprijina pe adevaruri..Care sint ale noastre..
Eu vad realitatea din pozitia mea..Sau din pozitiile mele..Din punctele in care ma situez, fata de ceva, sau altceva..Si adevarul pe care il spun e perfect subiectiv, al meu..Bine, subiectiv poate fi si destul de obiectiv.. Dar e al meu..Pentru ca asa vad, si inteleg eu realitatea..Asa o simt, asa gindesc, si asa actionez..Si adevarul meu e mai adevarat, sau nu, fata de alte adevaruri subiective..E logic..
Dar mi se intimpla sa ma insel..Si sa cred ca unele adevaruri chiar sint adevaruri, cind, de fapt, nu prea sint.. Cind vad unele lucruri altfel..Si cind, poate, fac asta asa, dintr-o dorinta ca adevarurile sa fie mai frumoase decit sint ele, de fapt..Mi se mai intimpla..Asa cum mi se intimpla si sa uit amintiri neplacute, si sa pastrez in memorie doar ce a fost sublim..Adica sa sterg ceva, si sa continui sa cred in altceva..Ca si cind trecutul ar fi fost o varianta roz, pe care doar eu am avut privilegiul sa o traiesc, pe ea, pe varianta..

Zile si timpuri

Intr-o joi am inceput sa ma gindesc la trecut..Cred..Intr-o marti m-am indragostit de o tipa care ii iubea pe Beatles, si Chopin..Cred..Intr-o luni am descoperit ce frumos e sa ai revelatii din alea care sa te schimbe.. Intr-o simbata am vazut cit e de important sa uiti, si sa inveti sa incepi iar, altceva..Intr-o zi am vazut ca durerea e la pachet, cu viata..E impreuna cu orice traim..
Si uite asa am parcurs saptaminile..Bine, uneori, unele experiente durau mult de tot..Cit de la agonie la extaz, pe un drum strabatut haotic, prin intuneric..Si am trait tot felul de lucruri, de toate culorile..Lucruri cu care ne-am acoperit timpul..
PS Adica, nu stiu, imi plac vremurile alea in care lucrurile erau mai clare si delimitate..Cind albul era alb, si negrul negru, cind barbatii erau mai siguri pe ei, si nu efeminato-instabilo-stupizi, iar femeile dragute, si intelegatoare, si aveau un mister din ala adevarat..

Asteptari

Se mai intimpla sa se intimple, si sa se intimple iar, si asa aluneca lucrurile, dintr-o intimplare in alta, pina se intimpla iar o alta intimplare, dupa care observam ca de atitea intimplari s-a intimplat sa se schimbe ceva.. Si ne mai gindim de ce, cum, de ce atunci era, si acum nu mai e, si de ce dupa atita evolutie sintem aterizati fix in punctul asta..Adica fix..Nu mai la stinga, sau dreapta, nici mai sus, ori mai jos..
Si asta pentru ca, azi, cind lumea s-a complicat de ne-a inebunit pe toti, azi, totul e o suma de efecte speciale, de simulari, si rahaturi complicat si sofisticat ambalate..Decit..Azi conteaza forma..Fondul nu ne mai trebe..Sa fie din cauza educatiei?
E mai frumos sa vezi lucruri intimplate mai demult, decit recente..Pentru ca, parca, e mai mult adevar acolo.. Mai multa substanta de viata..Mai multe trairi, mai multe idei, mai mult tot..Decit..In fine..
Atita decit..Nimic important..Doar melancolii si nostalgii la orizonturi..Si regrete traite pe cont propriu.. Acuma ca se duce toamna, pleaca si sperantele noastre cu pasarile calatoare, spre tinuturi mai pline de lumina si caldura..Decit doar..In rest, toate bune, si la vara cald..Ca o sa ne lipseasca..Ca daca oamenii sint de ghiata, macar de la natura asteptam ceva mai bun..In fine..Ne setam iar pe modul asteptare..Ca asta e, sintem obisnuiti..

Friday, November 22, 2013

Suflete

Mai nene, noi sintem, ce sintem, ca varianta de cultura..Dar nu sintem receptati ca o cultura, pentru ca sintem in identitatea noastra mai mult personali..Lumea nu ne poate privi prin universalitate pentru ca sintem prea constrinsi..Cred..Sintem autentici, e adevarat, dar, parca, prea intre propriile limite..Prea stricti si absconsi.. Prea pentru noi, prea intre noi, prea ascunsi printre propriile fiinte..Prea cautind sa epatam cu variante ce se lasa mai greu intelese..
Poate ca e mai bine sa ne deschidem sufletele, cu cite bune, si rele, spre adevarurile universale..Si sa vedem, de acolo, cum putem evolua..

Numele geniului

Ce nostim..Domnul Chopin isi schimba armoniile si ritmurile, ca si cind stie ca ne place si noua jocul dumnealui..E glumet, si ne conduce pe drumuri de note, in masura in care ne lasam, mai mult sau mai putin, condusi..E frumos, ca, parca, ne uitam unul la altul, si ne facem cu ochiul..Privind imprejur la toata societatea asta destul de ancorata in propriile rigiditati..Fie ca e din Polonia, sau Franta, sau Austria..Fie ca e din vremuri romantice, sau moderne..
Bine, noi sintem asculatori de ritmuri, si acceptam armoniile din toate timpurile, si de oriunde, dar, care sa ne faca sa ne simtim fiinte ce isi cauta o identitate, asa, aiurea, in tot universul asta..
Desi, pina la urma, noi, ca venim dintr-un spatiu, sau altul, ascultam, ne miram, si iar ascultam, si ne recunoastem fiintele printre note..Desi, daca ar fi sa ne raportam la un absolut al sunetelor, parca tot spre dl Beethoven ne-am indrepta..Instinctiv..Nu pentru seriozitate..Nu..Pentru adevar, poate..Si echilibru, o, da, echilibrul acela universal, al tuturor energiilor..Sipentru stabilitatea unui spirit ce a depasit atitea variante de fiinte..Absolut..Omul ce se depaseste continuu pe sine, ca intr-un joc al unor spirite, si construieste, din sunete atitea..Poate, nu, de asta si este considerat cel mai bun compozitor al tuturor timpurilor.. Pentru ca poate combina atit de firesc, si fericirea sublima, dar si agoniile profunde..Intr-un intreg perfect echilibrat si definit..Frumos in tot, ca o sculptura stralucitoare a unui domn, Michelangelo pe numele lui..Poate ca atita elaborare mai poate purta un nume..Geniu? Sau travaliu infinit? Sau doar un nume oarecare, al unei fiinte ce se mai sacrifica pentru un adevar? Sau orice..Poate numele nu are importanta..Asa cum are, de fapt, opera..

Subiectiv

Se mai intimpla ca si cuvintele-simboluri sa se transforme in lumi mari, uriase, si sa ne inconjoare cu adevaruri atit de bine puse la punct, si stabile, ca ne miram de ce capacitate au..De fapt, cuvintele si lumile se pot transforma unele in altele..Pe cit de firesc pe cit propria imaginatie o poate face..Desi, parca mai usor cuvintele devin secvente, decit filmul fraze..Pentru ca-cuvintele construiesc, pe cind imaginile impun..
Bine, acuma depinde si de ce fel de personalitate sintem, adica..Daca sintem creativi, punem cuvinte peste cuvinte, care sa sugereze imagini si idei..Altfel raminem spectatori, si privim din comoditatea fotoliului creativitatea construita a altora..E la alegere..
Percepem lumea din unghiul propriu de vedere..Si conducem, sau ne lasam condusi, printre variantele de traiectorii posibile..Raminind aceiasi..Conformi cu ce am fost..Schimbati asa, in unele detalii..Care par sa fie, sau nu, mici arabescuri de variante, schimbate de timp..

Cuvinte

Cuvintele se mai amesteca intre ele, danseaza unele cu altele, cinta, se poarta mai frumos sau mai urit unele cu altele..Dar pare ca se respecta, si se mai pot asocia si pentru o idee, nu doar ca sa se distreze la un carnaval al trecerii lumilor..Si se mai aduna, ca sa se arate in toata splendoarea simbolurilor, si ca sa ne construiasca lumi imprejur..Desi ele ar sta la mese festive, si ar lincezi privind imprejur, la spectacolele imaginilor..
Cuvintele ne mai apreciaza prietenia, si ne zimbesc, cind le zimbim si noi..Se reflecta in noi, asa cum ne reflectam si noi, prin ele..Si sint la fel de impulsive..Pentru ca uneori se lasa conduse de trairi, si se construiesc singure, in fraze..Se mai intimpla, insa, ca sa se insingureze, si sa ne rataceasca prin minte obsesive..Acuma, depinde si de cum ne imprietenim cu ele, si cit de mult din noi dam in relatia asta.. Si se mai intimpla si sa le iubim, pe unele..Si sa ne atasam de ele, ca de o ultima speranta..Sau ca de o umbra a unor fiinte..

Imaginatia

Imaginatia e buna cind faci ceva cu ea..Altfel te face sa vezi toti monstrii dimprejur..Dar, in rest e ok..Ca te ajuta sa vezi ceva frumos cind primesti din afara un semnal pozitiv..Si construieste imprejurul a orice, orice poate mintea sa construiasca..Tine doar de trecut..Si de efortul pus si depus..
Dom'le e inca toamna..Parca nu vreau sa-mi imaginez ca o sa vina iarna ..Refuz sa accept iarna..O sa zic ca e tot toamna, doar ca mai friguroasa..Nu imi place ideea ca va veni un alt anotimp asa de diliu..Clar..Am in minte doar peisaje luxuriante, si plaje mari, caldura, si mari albastre turcoaze..Si cred ca e mai bine asa, sa am in minte altceva..Poate ca iarna are si ea rolul ei terapeutic..Iarna e ca o dictatura, in care simulam ceva, dar ne eliberam mintea de tot, si visam la ce vrem..O dictatura a frigului si a ingheturilor..O impunere glaciala a unor vremuri foarte-foarte constringatoare si claustrofobe..Nenaturale..Si artificiale pina la robotic..Pina la a ne reduce la masinarii organice..
E fain..Pentru ca avem capacitatea de a pune stop unor aberatii, si a merge inainte pe traiectoria unor vise posibile..Imaginatia..Si lumile alea adevarate care ne remonteaza..

Specii

Oamenii sint oameni..Adica universuri interioare uriase, si unice..Fiecare cu stilul lui, cu adaptarile lui, cu calitatile si defectele proprii, vizibile, sau invizibile, cu tot..Fiecare traind prin adevarurile lui proprii, care, uneori, mai concid cu adevarurile adevarate:)) In fine, oamenii sint doar conformi cu ei insisi..
Acuma bine, si impresia noastra despre ceilalti e profund subiectiva, e adevarat..Si probabil ca judecam relativ superficial, dupa standarde proprii..Desi, parca, uneori, ne dam un timp sa studiem pe cite un personaj care ne-a atras atentia..Si, uneori ne incinta, alteori mai putin, ceea ce vedem dincolo de masca sociala..Si asta e bine, pentru ca ne ajuta sa intelegem mai bine natura umana, ca niste psihologi amatori..Dar, uneori, anumite cunoasteri ne dau stari destul de ciudate, sa zic asa..
Mie oamenii nu-mi inspira cine stie ce, pentru ca fiecare e stapinul propriei mediocritati..Sau prostii.. Dar mai sint unii care chiar depasesc limitele..Oho..Nu stiu, nu ma implic sa cunosc pe cineva daca nu simt ca merita sa fac asta..Dar in general sint deschis la dialog..Desi mi se mai intimpla sa intilnesc o specie bipeda care are idei putine si fixe, e salbatic, si ultra-extra-hiper libidinos in manifestari..Asta ca sa nu mai continui cu defectele..Si specia asta imi face rau efectiv, si incerc sa fug cit pot de ea..Uneori cu success, alteori fara..Dar asa ceva, uuuu, nene, nu stiu cum de ii accepta ceilalti, si-i lasa sa se exhibe in halul asta..Bine, e adevarat ca societatea, oricare ar fi ea, nu e un loc al echilibrului estetic, si al ratiunii..Dar e o limita in toate.. Scirbosii ar trebui sa stea in coliba lor..Doar astia imi provoaca repugna, restul sint ok, pentru ca macar ceilalti sint cit de cit comunicativi si autentici..Dar scirbosii, ooo, ma sperie, pentru ca imi dau impresia ca vin dintr-o mlastina nedescoperita inca..Si sint destul de multi..Si de ambe sexe..Gre-tzosi..Cred ca am alergie la ei..De ce oare?
PS Genul asta de oameni, in general habar n-au pe ce lume traiesc, dar pot simula bine inteligenta, interesul, chiar si pasiunea..Sau altele..

Thursday, November 21, 2013

Misterul start

Misterul ne mai misca fibrele fiintei..Si ne mai trezeste din adormiri..Si ne face sa mai cautam ce ne atit de in noi pe cit ne e de imprejur..Ne mai face sa ne uitam la tot, ca la un miracol al vietii..
Ne lasam condusi de mistere asa cum ne lasam condusi de oameni cu constiinte ale caror logici nu le intelegem..Si mergem impreuna cu ei, ca sa descoperim ce ei cauta..
Vezi tu, viata ne ofera tot timpul mistere..Si variante de trecut, si de viitor..Ca variante de viata..Ca posibilitati..
Noi mai avem privilegiul sa alegem..Dar si atitea responsabilitati impreuna..

Momentele amintiri

Fiecare ne nastem cu anumite caracteristici..Si dobindim alte caracteristici pe traseul vietii..Barbatii sint duri, luptatori, hotariti, grobieni, porci uneori, e adevarat, exploratori, cautatori, mitocani, siguri pe fiinta lor, si deschisi la tot ce e o confruntare de orice fel..Iar femeile sint sensibile, mamoase, discrete, iubitoare, pacifiste, placute in toate..Acuma, intre barbati si femei este evident o prapastie psihologica destul de mare.. Si, aparent, foarte greu de trecut..Decit daca..
Este o notiune, sa-i zicem asa, care se cheama romantism..Si asta e un loc in care toti se reintorc la sensibilitatea lor de inceput..Un loc pe o plaja, intr-un apus de soare, la o petrecere cu dansuri aborigene, si cu mincaruri preparate din pesti exotici, si fructe de mare..Un loc in care toti danseaza, si se imprietenesc, si vorbesc firesc, privind la peisajele luxuriante..Un loc in care isi spun deschis tot ce au trait mai demult, si in care vor sa te cunoasca, si sa te simta si inteleaga, asa ca si cum ai fi prieten cu ei, asa cum esti prieten cu marea cea albastra, care ne inconjoara..
Stii ca rasariturile sint exact la fel ca asfintiturile..Pentru ca te vezi prin ele asa cum te vezi fata de ceilalti..
Eu ma vad, cindva, plimbindu-ma pe plajele Greciei, si vizitind toate..Ca un calator prin timp, si care e alaturi de unii oameni care au construit palate, si au elaborat teorii ce au trecut asa de usor, peste generatii..
Stii, unele momente trec..Usor..Dar altele ramin atit de adinc, in memorie..Si ne ramin repere, pentru tot ce facem, sau vom face..

Invizibil

Mai nene, toate chestiile sint atit de schimbatoare, ooo..Oameni, societate, metode, mediu, toate se transforma continuu intr-un fel pe care nu cred ca il poate intelege vreo ratiune..Si, de aia, eu, sincer, as vrea sa fiu invizibil..Sa nu ma bage in seama nimeni..Si sa ma pot uita relaxat la lumea asta din ce in ce mai constrinsa de reguli..Si sa ma pot plimba liber pe oriunde, si oricind..
Vreau sa pot observa fara sa fiu observat..Ca-s in autobuz, sau la o petrecere, sau la o plimbare pe strazile principale ale unui oras in sarbatoare, oriunde e o traire sincera, vreau sa fiu privitor neprivit..Stiu ca e o chetie voyeuristica, dar atit de interesanta..Ar putea fi si la mare, la soare, pe plaja, sau la promenada, la un restaurant in momente speciale, oriunde..Mi-ar placea sa vad, sa traiesc veselia, dar fara sa am constringeri de nici un fel..Ar fi fain..Si cvasi-imposibil..Pentru ca sint si altii care ar vrea asta..In fine..

Oglinzile momentelor

Nu stiu, momentele vin, si trec, fie ca devin amintiri, sau nu..Dar oamenii ramin..Si poate ca asa e o relatie..In care iti traiesti momentele, le lasi sa vina si sa plece, dar pastrind aproape omul, pentru ca stii ca alaturi de el mai poti trai atitea alte momente..Ca intr-o prietenie, sau intr-o iubire..
Noi, ca fiinte, nu prea stim cine sintem, decit prin ricoseu..Adica ii vedem pe altii cum reactioneaza la propriile noastre reactii..Si ne construim, si noi, prin ricoseu, o alternativa, sau alternative de personalitate..O personalitate-raspuns la reactiile vazute..Construita de cind sintem copii, si cautam sa pricepem ce ni se intimpla..Bine, mai tirziu descoperim mai mult decit o suma de oameni apropiati, descoperim o societate care ne cere sa ne definim, ca ea, societatea, sa ne inteleaga, si sa ne accepte..Si ne construim un drum al constiintei printre celelalte, pe care le vedem imprejur..
Momentele mai vin si mai trec, si ne prind, si ne surprind in diferite secvente ale devenirii noastre..Si noi le traim, acceptindu-le ca pe un dat..Dar ne ajuta in propria perceptie, pentru ca in acele momente ne evaluam privind spre trecut..Si ne gindim bine la ce vedem in oglinda timpului..Si ne gindim iar, apoi meditam, si iar revenim la cotidian..Apoi iar ne observam intr-o alta oglinda, a unui alt moment, din alt timp..Ca sa ne revenim, ca sa reflectam iar gindurile..Si uite, asa imbatrinim reconsiderindu-ne tot timpul..

Cuvinte si reguli

Anotimpurile astea se trec si se petrec..Sint amestecate fara logica..Azi e vara, miine toamna, si poimiine e ceva ce ne depaseste..Stam si ne uitam imprejur, si cautam sa pricepem..Adica cum? De ce e acuma asa, si miine ceva total diferit? Sa fie pentru ca sintem noi schimbatori? Si pentru ca anotimpurile noastre sint diferite de anotimpurile celelalte? Doar asta sa fie?..Atit de simplu? Adica problema e in noi? Noi sintem cei care sa putem decide ce anotimp e azi? Da, se poate..Asa e natura..Traim mai multe variante..Si mai multe feluri de a fi, prin lumea asta..Sintem noi insine in urma evolutiilor..Dupa ce ne-am rezolvat problemele de acceptare al atitor absurditati..Si, dupa care am devenit sobri, si retrasi intre propriile ziduri..Aparati de haos doar de ordinea pe care o mai putem, inca, intelege..
Miine e o alta zi, dintr-un alt anotimp..Care ne arata alte peisaje, cu alti oameni care se transforma..Cu alte vise care se transforma..Miine e ziua cea mai zi a evolutiilor eterne..Ziua de inceput a sfirsitului inceputurilor neterminate..Ziua de revenire a fiintelor care viseaza infinit..Ziua introspectiilor, si a judecarii eurilor..Ziua de sfirsit a sfirsiturilor, si de inceput al altor inceputuri..Hahaha, ce dramatic suna..Ziua in care ceva colosabil se va fi intimplat..
Bine, spuneam de o zi extra-hiper-nemaipomenita, cind, de fapt ea era o zi absolut normala pentru ceilalti..
PS Am cazut pe jos de ris cind am auzit "colosabil" spus la un tv, de o doamna foarte determinata, si sigura pe ea. Si, ma gindeam ca ar putea fi introdus in DEX, de ce nu, din moment ce atitea aberatii exista in limba noastra..Cre'ca o sa scriu o epistola la Academie sa mai introduca si cuvinte, si reguli, ca e prea putine.. Ca poate asa intram in Cartea recordurilor..Pai na..Pai nu?

Definitiile fiintelor

Cind plutesti peste, e pentru ca asa ai ales..Cind privesti de deasupra, e pentru ca asa poti, si asa simti..
Am impresia ca-cint armonii uitate..Pe care lumea nu le intelege, si nu le constientizeaza, in modernismul asta autentic, care sterge personalitatea si banalizeaza stupid valori ale propriilor euri..
Tu esti o varianta amestecata intre altele..Ca intr-un timp al unor valori ce isi cauta metode a se arata, si a-si defini adevarurile cu metodele de azi..

Spatiile vietii

Frumusetea si echilibrul e in detasare..In eliberarea de toate constringerile..In zbor..In viziunile de deasupra.. In relaxarea fata de spatiile care cauta sa-ti comprime fiinta..In eliberarea fata de toate variantele care cauta sa te lege de anumite nedeterminari, prin compromisuri impuse..
Frumusetea e in adevarurile pe care le accepti, si pe care le construiesti folosindu-ti energia fiintei..E in variantele imaginate de tine, si in timp..E ce percepi, ce simti, ce iti vine dimprejur, si, din care selectezi.. Pentru ca frumusetea e o varianta de lumi posibile, construita din parti din propriile tale viziuni..Din ce existi..
Viata e un amestec din amestecuri..Ca o traire paralela printre trairi paralele..Ca un ceva etern, regasit, si re-evaluat iar, si iar..Ca o plutire, ca o incercare de a intelege atitea variante de trecuturi..
Viata e un deja-vu de deja-vuuri..Un amestec de tot ce a fost, vreodata..Privit asa, ca si cind totul ar fi inceput chiar aici, si chiar acum..Privit de fiinte ca noi..Care stau pe o margine nestiuta de timp..

Wednesday, November 20, 2013

Variante de priviri

Armoniile parca se cauta, unele pe altele..Se intrec intre ele, si dispar, ca sa apara iar, intr-o joaca a cautarilor proprii..Ca intr-o ascunselea, pe care o jucam si noi, mai demult, intr-un timp cind ii cautam pe ceilalti unde s-au ascuns, asa cum ne cautam, fara sa stim, de fapt, pe noi insine..
Armoniile se schimba iar, se transforma intre ele..Si vintul impinge frunzele la dans, ca intr-un desen animat vechi al lui Disney, si frunzele se rotesc prin aer, si se agata unele de altele, ca sa poata pluti cit mai mult, si face cit mai multe arabescuri din miscarile lor invaluitoare..Si toate se rotesc in cercuri concentrice, intr-o continua cadere lina, pina pe pamint..Si asta doar ca sa ne arate ca dincolo de variantele lor proprii de dans, mai putem vedea unele rasarituri si apusuri de stele magice..
Acuma, si noi ne mai pierdem printre dansurile frunzelor..Ne mai lasam purtati de unele visuri care ne vin de undeva, de sus, din cer, din galaxii, din alte universuri, din alte lumi, din spatii diferite..Din locuri alambicate care au alte reguli si legi, si, in care iubirea isi construieste propriile variante de existente..Si, pe care existente le copiem, le aratam, ca si cind am incerca sa le intelegem si demonstram..Naiv, si optimist..
Noi avem in noi atit de multe variante..Pentru ca putem trai in foarte multe feluri..Pe unele le aratam, si pe cele mai multe le pastram..Pentru a le arata, mai tirziu acelor oameni care ne seamana, si isi ascund, ca si noi, o fiinta adevarata in spatele unor ziduri de timiditate..Acelor care pot privi in fata, variantele unor viitoruri tacute..

Iluziile cautarilor

S-a lasat frigul..Au ajuns toate durerile lumii printre noi..Au aterizat deziluziile zeilor, pline cu nori si ploi, si raceli..Hm, se pare ca si relatiile intre zei sint tot asa de reci si distante..E frig, si urit, si e un vint de ura, parca..Zeii ne trateaza si pe noi, cum se trateaza intre ei..De fapt e normal..Ca doar nu s-ar purta frumos cu muritorii, de moment ce le sint atit de superiori, de departe..Doar distantele dintre zei si ceilalti sint la fel de infinite..
E sfirsit de toamna..E o atmosfera ca atunci cind te-ai despartit de cineva, dupa o relatie cit de cit, serioasa.. Si cind toate iti sint pe dos.. Cind nu stii ce sa faci, ce sa crezi, si, mai ales ce sa faci ca sa poti continua sa fii cit de cit normal, si apt pentru viitor..Cind te uiti speriat imprejur, si incerci sa intelegi, a cita oara, natura umana..Daca poti..Daca mai poti, in starea asta, de sfirsit de toamna..
Exista oare vreo cheie a trairilor fiintelor care sintem? E vreun fel de a privi spre noi? Putem intelege macar parti din ce sintem? Sau lasam totul hazardului, si privim spre mistere asa cum privim spre frunzele care cad, in acest sfirsit de toamna? Cu uimire, adica..Ca in fata unor scene dintr-o tragedie pe care n-o va intelege nimeni, niciodata..Ca la un spectacol continuu, ce a inceput cu mult inainte de a ne fi nascut, si care se va fi terminat undeva, cindva..Mult mai departe de perceptia noastra..La asta poate doar un nemuritor ar avea o varianta de raspuns..Daca e pasionat de domeniu, pentru ca ei, nemuritorii au alte preocupari..In fine..
Acuma, fireste, si noi ne putem da nemuritori in anumite chestii..Pentru ca si noi putem avea simtul absolutului, in limitele noastre..Dar, la noi infinitul perceput e cel mic..Si ne bazam pe el atunci cind incercam sa il intelegem pe cel mare..Adica pe infinitul de deasupra, care ne acopera toate universurile..Ce ironic.. Sa extrapolam, sa incercam sa generalizam, si sa construim din fire de nisip atita nemarginire, cita banuim ca ne este imprejur..In fine, ne acoperim si noi timpul vietii cu variante de iluzii..Pastram traditia..

Monday, November 18, 2013

Iluziile deserturilor

Mai visez uneori ca ma plimb printre nisipurile aride ale deserturilor..Si ca fug spre o destinatie pe care au cautat-o si altii, si ca scormonesc totul imprejur sperind sa gasesc chestia aia nespusa..Si ca merg iar, spre altundeva, o, un ceva care e imprejurul a ceva care sa semene cu un arbust-copac-stinca-roca-iluzie, daca e..Si visez ca plec iar, spre o alta varianta de "reper" in linie dreapta, printre furtunile de nisip, sperind ca voi gasi "chestia" ingropata probabil imprejur..
Si, evident ca nu gasesc nimic, pentru ca nu e nimic de gasit, e doar un vis cretin care, ca orice vis cretin n-are nici un fel de logica..Mai tin minte doar ca pe drum mai vad oaze cu corturi babane in care danseaza cadine si toti maninca curmale si torturi uriase..Decit..In rest, toate bune..

Marea si marile

De fapt marea este atit de frumoasa pentru ca, in fata ei iti vin in minte atitea intrebari..Si o privesti si curios, si cautator, cumva, incercind sa-ti limpezesti mintea, sau, de ce nu, gasind raspunsuri..Dar marea iti da si raspunsuri, in aceeasi masura in care iti arata si muuulte mistere..Pentru ca vezi in linia ei albastra atitea variante ale tale, pe care nu le-ai simtit in tine, atita timp, si vezi si dorinta ei de a te elibera, si a te conforta cu un peisaj mirific, la care visai in momentele de nestiut..
Marea e marea posibilitatilor nespuse inca..Locul in care fugi de un trecut ce te-a obligat sa respecti reguli cu care nu erai de acord..Un spatiu atit de prietenos, pe cit de artistic-serios..Locul intoarcerilor spre propria ta fiinta, ca intr-o cautare a peisajelor de adincimi, ca intr-o plonjare in eurile tale misterioase..
Marea e lumea lumilor, ce isi arata parti din ce este, ca sa te incite sa cauti mai mult..Ca sa cauti mistere ce stiai ca sint, dar care se ascundeau de tine..Marea e o lume a trecerilor subtile si discrete, pe care o descoperi, descoperindu-te..Pe care o privesti, privindu-te, pentru ca marea iti reflecta tot ce esti, sau ai fost..
Da, pina la urma marea e spatiul in care am fi dorit sa ne eliberam, si sa ne reconstruim visele, altfel..

Amintirile marii

Imi place marea..Imi place intr-un fel pe care nu cred ca l-as putea defini, pentru ca nu as putea spune exact de ce..Imi place plaja, nisipul, caldura, lumina, soarele, oamenii in pielea goala pe nisip, sau balacindu-se.. Imi place atmosfera vesela dimprejur, tarabele cu tot felul de articole, terasele, autoservirile, mincarea la cazan, porumbul fiert, castravetii murati, zimbetele unor oameni ce se simt liberi, imbracamintea colorata si fistichie, plimbarile printre vegetatia pitica, si formele moderne ale hotelurilor si motelurilor si hostelurilor.. Restaurantele cu sau fara fitze, cu peisaje mirifice imprejur, si mincaruri de toate felurile, de la cele traditionale, pina la delicatese scumpe, si preparate minutios, strazile si falezele pline cu tineri romantici, promenadele, aqua parcurile, sau parcurile-bilci clasice, cu tiribombe de toate formele si culorile..
Plajele mari, si aglomerate, care cu textilisti, care cu nudisti, cu tot felul de ambulanti care vind orice, aleile, pietele pline cu de toate, peisajele de la fereastra hotelului, arbustii, copacii de nisip, plimbarile prin alte statiuni, sau prin Constanta, la Delfinariu, Planetariu, sau in zona peninsulara..Locurile pe care le cunosteam, de demult, cind am mai fost pe aici, in tinerete..
Imi place marea asa cum imi plac amintirile unor vacante..Asa cum imi place veselia, si dorinta de libertate.. Si asa imi place marea cum imi place sa imi retraiesc alte timpuri, cind eram mai optimist si atit de increzator in mine..

Toamna enigmelor

Toamna e anotimpul disperarilor, si al analizelor si sintezelor..Al gindurilor..Toamna ne readuce pe propriile picioare, si ne face sa ne regasim, cu luciditate..E ca o varianta de constiinta, paralela, care se trezeste in noi, si ne arata, intr-un fel, cine sintem..Si care vrea sa ne pregateasca de o iarna dura si rece, punindu-ne in fata o oglinda a timpului..Si asta ne face bine..Pentru ca invatam, iar, o lectie frumoasa, ca atunci, cind, eram elevi in bancile scolilor, si cautam printre ce vedeam intelesuri..Intelesuri ce ne veneau dintr-o lume mare, uriasa, si, cum altfel, plina de enigme..

Omul dintre

Ca ai trait ceva, sau altceva, cui sa-i pese..trecutul e trecut..Gata, s-a uitat ca intr-o pasa magica..Tin minte ca am povestit unora faze din trecutul meu..Care veneau din lumea aia plina de enormitati..Asa, si? Au dat 2 bani pe ceva? Absolut nu..Si atunci? Care ar fi variantele?
Lumea nu te crede, pentru ca lumea nu a trecut prin ce ai trecut tu..E simplu..Acuma toate se pun in alti termeni, oricare ar fi ei..Si, sincer, si mie mi se balangane sa mai vorbesc de mizeriile unei lumi ce a fost atit de usor depasita de timp, desi unele cicatrici mai ramin..
Nu stiu, pentru mine, fericirea e sa fiu inteles in ce am trait, cred..Si sa pot comunica cu oameni care au aceleasi valori, ca si mine..Restul e desuet..Am trait printre sisteme, destul de dure si neintelegatoare.. Romanii imi spun "canadianul" in timp ce canadienii ma privesc ca pe un emigrant roman..Asta e..Sint si eu o varianta de eu, intre atitea euri in lumea asta globala, in care granitele au inceput sa dispara..

Schimbari

Blablabla, neshte scheme neshte faze blablabla, ete na..Multa lume scrie ineptii cu o detasare de te face sa crezi ca ori s-au dilit toti, ori m-am dilit doar eu..In fine..Cum au zis clasicii, prostia nu a fost niciodata ilegala, hahaha, hihihi, huhuhu, ce tareeee, ce smecherie, ce meserie, pe felie..Ca prostia n-a fost ilegala, da, dar cite monstruozitati a adus cu ea, asta nu spune nimeni..Ca noi, vezi, sintem si ipocriti..Din aia moderni..
Io cred ca sint desuet sau ceva..Adica care are alte variante de valori..Care cica-s depasite de context..Aha, de care context adica? De ala al idiotilor? De ala al unor fiinte spalate pe creier si care gindesc in clisee? Mersi, multumesc ca-s asa, ca altfel nici n-as fi vrut sa fiu..Ca mi s-a acrit de cretini..In fine..
Dar, sa ne revenim..Sa revenim la perioada aia complicata a examenelor din facultate..Pentru ca, pe atunci, nu se puteau cumpara examenele ca acuma, totul era pe bune..Si, ori stiai si treceai, ori nu stiai, si picai, veneai in toamna, la re..Ca asa era, disciplina era disciplina, si sistemul, asa diliu cum era, era intransigent..
Am avut multe restante in studentie..Pe care le dadeam dupa ce incepea anul universitar, si care ma faceau sa fiu confuz, pentru ca nu stiam exact in ce an sint, in cel ce tocmai a inceput, sau in celalalt, care a trecut, si, pe care, nu l-am terminat, de fapt? Dar, tot timpul imi luam restantele, si eram, intr-un mod fericit, in anul curent.. Si asta era o mindrie uriasa..Si prilej pentru a chiuli de la cursuri..Pai na, altfel ce haz ar fi avut totul..Pentru ca, sincer, sa pleci de acasa pretinzind ca te duci la cursuri, si sa haladuiesti de nebun cu alti nebuni, ba la o ciorba de burta, ba la o bere, ba la un film, era ceva ce tinea mai degraba de o lupta a ta personala cu un sistem rigid, si o victorie asupra unei stupiditati generalizate ce dainuia, de atita timp in mintile unor fiinte depasite de timp..
Am fost, cumva, in mintea noastra de atunci, un fel de eroi ai eliberarilor..Eroi nestiuti, se intelege, si care luptau cu un sistem complet inept, si descreierat..Eram ridicoli, in perspectiva acelor timpuri..Desi, parca, mai tirziu, dupa ce s-au prabusit zidurile, ideile noastre chiar au devenit adevarate..Dar, sa nu ne asumam ce nu am fost..Noi doar eram, in teribilismul nostru, niste variante de adevar, cumva..In fine..
Sint multe de spus despre noi, cei de atunci, despre timpuri, despre adevar, si despre ceilalti, toti, citi au gindit ca noi..Nu ne asumam nici un fel de merit, pentru ca nu am avea cum..Am trait schimbarile vremurilor cu uimire si admiratie, si sintem recunoscatori ca am putut fi martorii atitor transformari..Pentru ca am putut vedea oameni, de toate felurile, cum au devenit..Cit de interesant..Si de uimitor..Cite transformari.. Cite variante de existente vazute, atunci, si care ne-au pus pe atitea ginduri..
Poate ca natura umana e aceeasi, in orice regim imaginabil..Poate ca toate se schimba intru adaptare..Iar restul e de domeniul amanuntului..Tot ce se poate..

Variante trecute

Deci e toamna..Vai de mine, cita toamna, ce anemie, letargie, distopie, ne-bunie..E atiiiita toamna cita sa ne faca sa ne intrebam daca celelalte anotimpuri au mai existat vreodata..Desi e cam atita toamna cita a mai ramas, ca doamna inghetata se cam uita urit la noi..E pe drum, dar si-a trimis cioclii sa ne cinte din trompete.. In fine..Oricum, in dileala asta generala, cui sa-i mai pese de ceva..Ca oricum o sa inghetam toti de o sa ne ia dracu', in ipoteza ca el ar exista, si ca ne-ar lua..Dar, sa depasim gindurile astea depresive..
Mi-am adus aminte de examenele din facultate..Mai nene..Cite emotii, cite deziluzii, cite tragedii intr-o sala de examene nu mai gasesti nicaieri..Cite depresii, si resemnari..Cel putin asa simteam eu..Mie imi era rau, cind vedeam cite detalii stiau toti, cum discutau ei amanunte de la subiecte de care, unele, sincer, nu auzisem.. Pe cuvintul meu..Cum explicau ei, si schimbau, amabil niste informatii care imi erau complet straine..Toti parca erau computere pe 2 picioare..Stiau tot, cuvint cu cuvint, formula cu formula, imagine, diagrame, desene explicative, poze, asezari in pagina de curs, paragrafe, note de subsol, chiar si glume de la curs.. Si vorbeau, povesteau, aratau, ca eu, sincer, ma simteam ca si cum ar trebui sa-i salut pe toti si sa plec, nene, sa las in urma tot, si sa ma apuc de cu toootul altceva..Sa emigrez, sa ma fac vinzator de inghetata, sau sofer pe taxi..De aceea plecam din sala de asteptare, ma duceam pe hol, ma asezam pe un calorifer din ala rece, si ma uitam, ca un idiot la copaci, si visam la libertate..Apoi priveam la usa de la sala de examen, si vedeam cum iesea lume, cu figuri vesele, sau triste, ale unor oameni care trecusera, sau, mai rar, picasera examenul..Acel examen, atunci, inainte de mine..Inainte ca eu sa intru..si parca ii invidiam, desi starea mea era de, sincer, aproape de lesin.. Ma uitam la ei, si cautam sa imi fac curaj, gindind, ca si ei, ca si mine, impartim aceleasi tari, sau slabe ale unei fiinte..Era greu..Ce greu, si apasator..
Apoi ma incheiam la sacou, si intram in sala de examen..Treceam prin infernul asteptarilor pina trageam subiectul, apoi incercam sa uit de mine, si sa ma concentrez..Scriam tot ce stiam, pentru ca mintea se misca cu o viteza uriasa, sustineam cu argumente, dadeam carnetul, si ieseam..Si dupa ce inchideam usa, simteam ca sint liber..MA asezam iar pe calorifer, ma mai uitam la copaci, ca sa-mi revin, si plecam..Ce senzatie de usurare, ce viata, ce frumusete, cit adevar era in toate..Ce echilibru urias era in lumea asta, si ce bine de mine ca acuma pot sa-l descopar..O luam pe jos, incet, spre statia de tramvai..Asteptam un pic, apoi ma urcam, ma asezam pe un scaun la geam, si priveam..As fi stat asa o luna intreaga, la geam, sa vad tot orasul, si oamenii lui cum se plimba pe strazi..As fi vrut sa vina cineva, oricine, la mine, si sa-mi povesteasca orice, din viata lui, sau din auzite..Si eu sa ma uit cind la el/ea, cind la geam, si sa-i spun, la sfirsitul cuvintelor, ceva care sa sune: Ce stii tu..Si eu am trait atitea, si le-as povesti cu placere..Dar mie-e somn, sint obosit, si ma duc sa dorm 1000 de ani..Si pe urma iti mai spun..Daca mai e oportun..Ca si asa, oricum..

Asocieri disociate

Aseara a fost furtuna..Mare, vint puternic, au zanganit geamurile, a plouat un pic..Si a trecut..Si ma gindeam daca furtuna asta de toamna ar trebui sa ma faca sa ma gindesc la ceva..Poate ca nu..Nu cred ca as putea asocia fenomenele astea naturale cu celelalte fenomene..Chiar si toamna, sau iarna, sau peisajele, sau altele.. Bine, ele pot fi atasate de sentimente ale noastre, dar de sentimente bune, si frumoase..Hai, treaca de la noi, si unele regrete, sau melancolii..Atita dacit..Restul sint incompatibilitati..Sau stupiditati pu-re..
Rautatea umana nu e atasabila de ceva, cred..Sau prostia..Sau toate alte mizerii..Nu, ele nu-s atasabile de natura naturala, ci doar de unele exemplare cretine..Ca nu poti sa dai vina pe un fenomen natural, sau un fenomen in general, doar pentru ca s-a asociat in minte cu o intimplare nefericita..De exemplu, eu, cind picam un examen, la mecanica, in anul 2, desi am stiut suficient, (parerea mea subiectiva), pentru ca un individ l-a enervat pe prof, si el, ca razbunare, a picat 5 studenti la rind, atunci cind ieseam de la examen vedeam in jur doar rautate..Chiar si frunzele care cadeau, tot ma gindeam ca pica asa ca sa-mi faca in ciuda ca am picat examenul..In fine..Si exemplele sint, vorba manelurilor, fara numar..Ne-numarabile..Ca si rautatea, ca si prostia, si ca atitea altele din zona neagra a fortei, care sint, cum altfel, infinite..Fie ca-s asociat-combinate, sau, viciversea, disociat-separate..
Si toate chestiile astea rele nu-s doar teoretice, pentru ca te uiti imprejur..La orice..Privesti ca un observator detasat..Si ce vezi? Nu cumva mai multe dileli, sau absurditati, decit ar fi normal? E ca si cum, parca un fel de zeu schizofrenic si neurotic, in genul savantilor nebuni, iti construieste imprejur intimplari ca sa te faca si pe tine, pina la urma, diliu..Ca ce alt scop ar putea avea atitea, aranjate stiintific, parca..Ma rog, sa nu picam in teoriile conspiratiilor, ca si asa nu ne ajuta la nimic..Pentru ca na..E toamna, si sintem predispusi sa vedem totul in negru..Sau ruginiu-portocaliu, cu dungi rosii..
Daaaa..E toamna, si asta chiar daca unii sint rai, sau buni..E la fel de toamna cit a fost si anul trecut, si cit va fi si anul viitor pe vremea asta..Mai bate vintul, se mai schimba peisajul..Si toate merg fix inainte..Spre ce va fi sa fie..Ca altfel ar fi inadecvat, nu?

Sunday, November 17, 2013

Sfirsit de toamna

E iar noiembrie..A cita oara? E sfirsit de toamna, si inceput de deziluzie..Va veni iar o iarna rece si straina.. Vom vedea iar zapezi si gheturi..Bleaaaah, iar frig, iar raceli trecatoare, alb si altele..De fapt se apropie Craciunul, asta nu e rau, ca o sa auzim colinde peste colinde peste colinde, si o sa vedem brazi impodobiti, mecle zimbitoare, si cadouri..Sa speram, adica..

Nedemonstrabil

Se spune ca iubirea e ratiunea femeii, pe cind ratiunea e iubirea barbatului..Si ca asta i-ar face pe cei 2 profund incompatibili..Desi exista atitea cupluri care sint fericite..
E uimitor totul in viata asta..In felul cum contrariile se atrag..Si cum imposibilul teoretic devine posibil practic.. Na, stiinta si sufletul sint chestii diferite..Cu logici compleeeeet diferite..Complet-complet-complet de tot ever..Total, iremediabil, ireversibil, incomensurabil, si inimaginabil..

Iubirile Giocondei

Am revazut iar, si iar, Gioconda fara suris..Filmul asta este absolut genial..Totul e incredibil..Mult mai spectaculos decit orice altceva a facut cinematografia noastra minimala..
Sa se intilneasca, din intimplare 3 fosti colegi, in care unul il iubea cu celalalt, si celalalt iubea fie pe altcineva, fie altceva..Si sa-si reaminteasca vietile de atunci, cu sinceritate, si sa le compare cu cele de acum..Sa retraiasca iar, cu curaj si acel trecut, dar si prezentul, si sa incerce sa inteleaga ce a fost, si de ce ce e acum e asa cum e..Sa vorbeasca, sa spuna ce simt, pe fata, sa recunoasca ce au reusit, sau ce au gresit..Sa se ciocneasca intre ele atitea orgolii, construite pe intimplarile de atunci..Orgolii construite pe propriul sistem de valori, se intelege..Si totul sa se intimple nu ca intr-o ciocnire cosmica intre galaxii..Nu, totul sa fie simplu..
Si mai e ceva..O iubire intensa, mare, uriasa, care a existat demult, atunci, si care parea ca s-a stins..Dar care a erupt cu o putere colosala, cit sa le dea viata peste cap..De fapt, poate doar Irina a retrait acea iubire de demult..Pentru ca si Caius, si Cosma au trecut cu maturitate peste acele intimplari..Femeile:)))
E impresionanta iubirea Irinei, cea care a facut cea mai uimitoare declaratie de dragoste pe care am vazut-o vreodata..
Filmul asta este o capodopera neslefuita..Daca i s-ar rescrie scenariul, ar iesi un film care sa ia toate Oscarurile posibile, cred..Cite idei, cite trairi neasteptate, cite trecuturi paralele..Cite drumuri, experiente, sentimente, totul este genial in varianta originala, si ar putea deveni o poveste reper pentru toti, pentru ca are esente de viata..
Gioconda cea fara suris a avut iubirile ei..Pe care a incercat sa le inteleaga retraindu-le..
PS Tot nu am inteles ce scria in telegrama primita de Irina de la Cosma, parca era ceva legat de salutari, sau intilniri la un ski intr-o statiune, desi, dupa asta Irina a spus ca e o veste buna, dar i-a donat costumul de ski abia cumparat, secretarei ei..Si ma gindesc ca poate Irina a vrut sa uite de toate, si sa-si continue viata ei stiintifica..Cu toate ca, parca, stia ca se va mai intilni cu ei, cindva intr-un viitor incert..

Endless

Filmele si cartile ar trebui sa aiba final deschis..Asa ca in Gone with the wind, sau City lights..Si sa-si imagineze fiecare continuarea, sa fie ca in viata..Sa nu se termine nimic, niciodata..Sa fie totul ca un inceput etern..
Ca intr-un film in care noi sintem eroii, care mai rau, care mai bun..

Saturday, November 16, 2013

Variante de fiinte reflectate

Rasariturile ne mai arata parti din fiintele reflectate..Ne mai arata ce mai sintem, cu tot ce am crezut, mai demult..Cu tot ce mai vedem ca ne mai arata oglinzile celorlalti..Desi asta pare un cliseu..
Am fost fiintele din trecuturile celorlalti..Stim..am fost ceva..Ceva ce am crezut ca..
Am descoperit mai demult ca putem fi..Armonii amestecate..Variante de trecuturi..Ce nu s-au stiut..Ca si cind..
Ne rotim printre variantele rotunde..Ca sa fim la fel ca ceilalti, asa cum sintem imprejurul a noi-insine.. Fiinte ce exista raportindu-se la ce vad imprejur..

Ceva din noi

Ceva, din ceva, ca un adevar ce incerci sa il arati, care sa iti fie alaturi..Ca si cind te afli in fata unui complet, care sa iti arate competentele..Pe fata si, pe cit posibil, autentic..
Eu stiu ca ma raportez la toata lumea, ca la un reper adevarat..Ma uit la toti, si ma gindesc la cine sint, singur, imprejur, si care poate sa arate, cu sinceritate, cine crede ca este..
Toti sintem parti din ce ne inconjoara..Sintem uimitori, o da, sintem incredibili in tot ce putem..si continuam sa incercam sa aratam ce putem deveni..

X-Factor si imaginatie

Am trait multe intimplari, in viata asta..Foarte multe, si unele dintre ele remarcabil de interesante, daca pot sa zic asa..Ma uit ca exista un concurs, care se cheama X-Factor, sau ceva, in care vine lume de pe strada, si se manifesta artistic..Bun..Sint tot felul..Multe mediocritati, sau chestii plictisitoare, o da, e plin..Dar, se mai intimpla sa apara cite un nene sau o tanti care nu arata cine stie ce, si incepe sa cinte..Mai nene, ce voce, ce armonii, ce chestii incredibile se intimpla atunci, pe scena aia anosta, de le cad astora castile din cap, si nu le vine sa creada ca cineva chiar cinta cu vocea aia pur si simplu di-vi-na..Se mai intimpla..Si e comic sa le vezi reactiile alora din juriu..Ramin efectiv masca..Pentru ca, na, ce mai poti sa adaugi..
Si asta mi-a adus aminte de unele fete pe care le vedeam cind le aratam cite un model..Sincer, nu vreau sa ma laud, dar le vedeam reactiile..Acuma recunosc ca le aratam modele la care am lucrat mult, conceput, adaugat, etc..Dar le vedeam mirarea din priviri..Si ce premiu sau trofeu ar fi fost mai mare decit asta.. Pura lor mirare..Ma distram fabulos, si ma facea sa ma simt ca un rege pe domeniul meu..Pe cuvint, nu exagerez cu nimic, si acuma ma distreaza fata aia uimita si fixata..Ca evident le aratam si desenele complete cu mii de cote si tolerante, care mai de care mai technice..Poate ar fi trebuit si eu sa concurez la un X-Factor al inginerilor..Ar fi fost fabulos..Dar nu s-a inventat inca..Desi se pot demonstra acolo niste chestii care folosesc o imaginatie rara:))
PS Nu exagerez, e purul adevar, multi/multe s-au considerat foarte inteligenti dupa o intersectie cu mine, cit sa considere ca ce tari sint, si ce chestii pot ei face..Si asta ca, normal, mi-a produs o repulsie uriasa.. Pentru ca nu ma asteptam la asa ceva..Nu asa iti dezvolti zona de engineering, si nu asa iti promovezi valorile, o nu.. Dar, se pare ca in viata trebuie sa cam calci pe cadavre, daca nu vrei sa calce altii pe tine..Chiar si in tara asta, in care mai caut sa imi dezvolt capacitatile..Nu e o regula nicaieri ca valoarea e promovata..Oho.. Viitorul ti-l construiesti printre atitea monstruozitati..Destul de singur..Chiar daca esti valoros.. Ramine sa mai testam, si sa vedem..Daca ne pastram talentul pe aici, sau daca plecam spre alte teritorii..Ca am obosit deja sa ma lupt cu tot felul de cretini..O,da, mi-e sila de prosti si de descreierati..Mai vedem..

Tren

Timpul se masoara prin spatiu, asa cum si spatiul foloseste timpul pentru a fi determinat..De fapt totul e o ecuatie simpla..Mult mai simpla decit ecuatia vietii noastre..Sau ecuatiile..Pentru ca astazi totul e determinat de calcule complicate..
Si ma gindesc la spatiu si timp atunci cind fac, sa zicem, o calatorie cu trenul..Plec de la o ora precisa, dintr-un punct precis, si strabat intr-un anumit timp, un anumit spatiu teoretic..Totul e simplu, stiintific vorbind.. Dar cind apare sufletul, ei bine, toate se complica infinit..
Nu stiu de ce, trenul are un farmec aparte..Trenul acela, de dinainte, cu compartimente, si hol, cu vagoane lungi, si tacanit mecanic..Tiding-tiding repetat continuu, ca un ceas..Cu banchete destul de prafuite, cu geamuri mari, mese mici, si perdele verzi cu CFR scris repetat, la ferestre..Cu suporturi pentru bagaj de aluminiu, sus, si unele poze cu peisaje din tara..Cu locuri precise pentru persoane, numerotate, si usi culisante, care aluneca, si se inchid cu un zgomot sec, care aproape ca anunta un eveniment nemaivazut in linistea aceea aparenta..
Trenul sperantelor noastre..Al asteptarilor unor destinatii..
Stiu ca exista mai multe variante..Esti intr-un compartiment, in care observi lumea in tot grobianismul ei, sau intr-o cuseta cu paturi, in care dormi inghesuit si visezi la ochi albastri, sau cai verzi pe pereti, ori intr-un vagon restaurant in care tragi la masea si te holbezi pe geam, in toate variantele in care ai fi, esti constient ca esti in miscare, si peisajul de afara se schimba tot timpul..Si ti se pare ca ceilalti ori nu sint constienti de asta, ori pur si simplu nu le pasa..Si ca doar tu, in perceptia ta realizezi..
Si asa, te simti cumva, singur, printre ceilalti..Asa cum te simti, de fapt, si cind esti pe strada, sau intr-o alta situatie..Singur si nestiut, parca uitat, in felul tau propriu in care simti spatiul, si timpul..

Variante de zimbete de variante de trecatori

Drumurile celorlalti ni se invirt imprejur..Ne mai intersecteaza drumul nostru, apoi se departeaza, ca sa se apropie iar, ca sa se departeze iar..Ca intr-un joc de copii ce se invirt intr-un carusel al destinului..Fluid si imprevizibil..
Mergem pe drumurile vietii in felul nostru, propriu..Cind cu viteza elanului naiv al sperantelor, cind cu incetineala matura a gindurilor..Si uneori ne mai oprim, ca sa privim imprejur peisajele anotimpurilor..Apoi pornim iar avind in minte unele viziuni de viitoruri..
Avem imprejur drumurile celorlalti..Si ii vedem..Le observam miscarile, si traiectoriile..Si mai sesizam cite un zimbet, care e cind cinic si rau, cind generos, si plin de bunavointa..Si ne mai gindim care din zimbete e sincer, si care mai prefacut..Combinam in minte variantele, si incercam sa intelegem si omul de dincolo de zimbet..Dupa care ne intoarcem privirea la drum, inainte..Cu constiinta ca si ei ne observa..

Thursday, November 14, 2013

Printre competente

Sint un timid..Asa sint..Un om ce nu a vrut sa se arate, pentru ca asa i-a fost natura lui..Sint un om ce a vrut, prin timiditate sa-si apere natura lui proprie, pentru ca asa a simtit ca poate exista..Habar n-am..
Sint un timid in lumea asta atit de plina de existente, si explorari..O fire ce a suportat destul de greu unele priviri..De fapt, daca ma gindesc, sint timid printre ceilalti..Si ma simt timorat la gindul cum m-ar putea judeca, de fapt, ceilalti..Pentru ca sint atit de multe variante de a fi privit..Desi..
Stii, cel mai greu e sa fii tu insuti, in lumea asta..In lumea asta atit de elaborata, in care toti sint foarte experti, in toate domeniile posibile, si imposibile..In lumea asta in care ti se analizeaza competent toate greselile posibile..O, da..

Drumul adevarurilor

Te aduni din praf, te ridici, privesti imprejur, si inveti sa faci pasi, si sa mergi pe drumurile tale..Dupa care inveti sa-ti construiesti propriile drumuri, pe care sa mergi..Ca intr-un joc pe care il inveti, jucindu-te..
Stii, ceilalti sint privitori..Care pot doar sa te observe..Fiinte-ochi neclare, si care sint confuze, ca o ceatza ce ne inconjoara..
Lumea a ramas o suma de tristeti adunate ale unor fiinte ce mai pot, inca, sa construiasca ceata asta..Ceata asta plina de priviri atit de confuze..Plina de atitea nedeterminari plutitoare..
Uneori cred ca m-am pierdut printre ceilalti..Ca nu-mi mai pot reveni..Ca ma las purtat de repere nestiute, printre toate, fara sa inteleg..Eliberat, si deschis, cit pot..Ca o varianta de eu, care a acceptat atitea alte treceri, cum si le-a acceptat pe cele proprii..
Lumea a acceptat toate trecerile..Si m-a privit, si pe mine, cu intelegere..Ca pe mine, cel ce e inca, aici, in acelasi timp, neclar in propria lui nedeterminare..
Lumea si-a mers inainte, pe un drum al tuturor fiintelor..In care ne mai regasim..Un drum spre tot ce ne in afara, asa cum ne e spre ce ne dinauntru..Un drum spre un univers al tuturor adevarurilor..

Evolutie si timp

Cred ca sintem obositi sa mai acceptam tot felul de tirituri..Peste tot, unde te uiti, vezi numai lepre si pocitanii care ne conduc..Unii mai carismatici, altii mai rigizi, dar toti la fel de lipsiti de un uman, care sa vrea sa construiasca ceva de viitor..Si aici nu e vina lor, pentru ca oameni din astia au existat tot timpul..Nu e vina lor, oricit am vrea sa gasim un tap-ispasitor cum se spune..Nu..e vina noastra, si a prostiei noastre, ca specie, care ne declaram inteligenta..
Poate ca nivelul de dezvoltare al societatii ne cam depaseste, se poate..Poate lipsa de educatie sociala se vede..Ne asumam toate nereusitele, noi, ca societate compusa din fiinte..Dar ar trebui sa si facem ceva.. Doar cu asumatul nu rezolvam nimic..Pentru ca ne-au invadat altii cu alte interese..De putere, si de bani..
Cit dracu mai continua criza asta economica? Smecherii aia cu multi bani de ce nu investesc in ceva ce sa le aduca si mai multi bani? Le e frica? Nu au curaj?
Ce timpenie..Si ce mizerie..Sintem condusi de labili psihic..
Am citit unele lucruri despre Rockefeller, sau despre Ford..Mai nene, oamenii astia au construit ceva concret.. Si-au dezvoltat afacerile, au investit, s-au dezvoltat, pentru ca ei erau oameni practici.. Ca sa nu zic despre Apple, sau Samsung, sau atitea si atitea altele, firme care explodeaza pe piata de acum..Astia au construit, au facut, nu au stat in umbra, nu s-au ascuns, cum o fac atitia..
Zic asta nu din frustrare, ci ca mi-e ciuda, ca in lumea asta care avanseaza atit de repede sint atitia manevratori de capitaluri care blocheaza evolutia, pentru ca interesele lor obscure ii fac sa se ascunda..
Aha, bun, pentru management poate iti trebuie anumita cunoastere specifica..Desi s-a demonstrat ca un inginer poate oricind sa fie un bun economist..Invers, mai greu..Si de ce nu consideram asta?

Iarna oglinzilor

Afara bate un vint de toamna spre iarna..A venit furtuna, cu frig, cu putina zapada, ca sa ne anunte ca desi e toamna, iarna e cu un picior aici..Iarna tanti aia cu dinti ascutiti de gheata, cu respiratie rece si zapada in loc de par..Mai bine s-ar epila de tot..Ca acuma e ridicola si stupida, si mai bine si-ar da demisia de tot, si sa plece de la noi..Epilata sau nu, tot acelasi drac..E prea sinistra ca sa mai credem ca, si cosmetizata cumva mai e buna la ceva..A, poate doar ca omoara microbii din aer..In rest, tanti, du-te si lasa-neeeee..
E dura tanti iarna asta..Si ne impune si noua viziunea ei..Eu ma gindeam mai demult la ea ca la o lume abstracta, si plina de teorii reci..Si o asociam cu un drum prin societatea asta, spre un examen la care am invatat 1/2 de materie..Cind imi era o frica universala de tot, si tremuram de frig, si de frica..Si cind nu mai stiam nici cum ma cheama, si nici cine am fost vreodata..Cind simteam ca frigul trece de tot, ca inghet, si ca, orice ar fi fost, nu i-ar fi pasat nimanui..Cit de putin..Pentru ca, nu, salbaticia, nesimtirea, si indiferenta sint a-temporale pe cit sint de a-notimpurale, daca pot ca sa zic asa..Pentru ca indiferent de anotimp, cam toate sint la fel..Toate, si toti.. Pentru ca si oamenii si timpul se cam amesteca, uneori..In fine..
E furtuna afara..Poate ca e bine, cumva, pentru ca primim semnale de la natura..Care sa ne mai trezeasca dupa letargiile depresive ale unei veri descompuse, si ale unor melancolii nostalgice ale unei toamne stupide.. Poate ca e mai bine asa..Ca sa stergem tot ce a fost urit, si sa ne curatam de toate trecuturile..Am avut atitea angoase vara, si atitea frici toamna asta, cit sa-mi amintesc 1000 de ani de acum incolo..Si poate ca iarna o sa le vindece pe toate..Poate aveam nevoie de iarna, ca de o serie de sedinte la psiholog..Tot ce se poate..
Contactul cu ceilalti e si el o varianta, pentru ca sintem fiinte sociale, nu? Doar ca trebuie mare atentie..Foarte foarte mare atentie..Pentru ca un contact cu fiinte gresite ne poate duce direct in infern..Si nu prea ne convine..Mai bine sa pastram o distanta sanatoasa fata de toti, pina cind simtim ca unele fiinte chiar sint sensibile, si ne vor prietenia..A, bun, si noi sintem pretentiosi, si nu ne lasam dusi pe valuri de comunicari pline de cuvinte sterile, si asta e adevarat..De fapt, poate asta e natura noastra..Sa cautam tot timpul..Pina gasim fiinte oglinzi in care sa ne placa sa ne reflectam..Se poate..

Tuesday, November 12, 2013

Existente

Timpul mai asculta uneori, cind si noi ne comportam conform..Alteori timpul ne uita..Sau ne trimite semne de uitare..
Sintem barbati, sau femei, si ne comportam asa cum..Traim vieti paralele..Vorbim cu voci proprii..
Spunem ce putem..Peste timp..Peste un timp al propriilor existente..Al existentelor..Fie ca sintem barbati, sau femei..De oriunde..
PS Cine dracu a inventat mahmureala? Il dau in judecata, il iau la bataie, ii dau palme, ii fac orice ca si-o merita..Azi beau 2 litri de lichid, si sper sa fie bine pe urma..

Repere de timp

Uneori ma simt imbatabil, si unic..Si care e atit de stapin pe toate lumile..Ca un rege absolut, si care si-ar putea alege nemurirea, daca ar putea..Cu o putere absoluta asupra tuturor, si care ar porunci viata vesnica tuturor, ca intr-un joc al universului, in care timpul nu ar mai conta..Si care ar fi un monarh definitiv peste tinuturi elaborate si clare, ca intr-o varianta de ierarhie care ar fi eterna..
Dar, uneori ma simt atit de egal cu jokerul, si slab ca un cersetor..Si uitat ca filosoful care mi-a prezis..Uitat ca o varianta de fiinta ce nu a stiut a fi..Uitat ca un trecator ce si-a plimbat variantele fiintelor printr-un loc ce a fost, in timp, sters de pe toate hartile..Uitat ca un rege ce, dupa toate, a fost uitat de timp..
Ma simt si eu ca un altfel de nimeni..Fericit ca mai exista in unele constiinte..Ca mai exista printre unele ginduri..Ca mai vede unele rasarituri prin alti ochi..Ca se mai poate reinchipa in alte fiinte care mai pot trai propriile vieti asa cum..Ca si cum..
Mai vad, inca, toate rasariturile si apusurile cu acelasi entuziasm..Ca atunci cind eram un pusti, care se plimba pe falezele timpului, si cauta, printre pietrele locului, repere ale eternitatilor..Repere ale unui timp pe care cauta sa-l inteleaga..

Conformitati

Ne mai vin, uneori, intimplari..Care ne inconjoara cu atita nedeterminat....Care ne acopera cu nestiuturile lumilor..Cu amagirile bilciurilor din trecut..
Ne mai vin din trecut, atitea..Atitea amagiri..Iluzii..Atitea promisiuni rotunde si mari si calde, cit sa ne acopere toate vietile..Atitea variante de vieti cite ne putem imagina..
M-as elibera de tot..Ca si cum as vrea sa uit absolut tot..Decit..Sa uit toate caderile, ca sa..
Cred ca nu mi-e frica de ceva..De orice..Poate doar de prostie, si de agresivitate..In rest, nu cred..Pentru ca am vazut atitea..Nu ma mai impresioneaza altceva, decit sensibilitatea, si spiritul, unde este..Sau unde il pot gasi..Pentru ca, na, spiritul e altceva, alta traire, alta viata, alta fiinta..
Stii..Esti cinic, si trist, si oricum, detasat de tot..Esti departe de tot, si indiferent..Uitat, si uitind..Separat..
Prin fereastra se mai vad luminile rasaritului..Ca un fel de promisiuni ale unor iubiri ce se promit..Ca un fel de lumi ce vor veni..
Daca vom fi impreuna, ce ti-ai fi dorit sa fiu? Ce fel de fire? Ce fel de impliniri promise? Ce fel de om? Care sa fie cum?
Stii, eu sint mai conformist..Adica mai vad un barbat ca un barbat, si o femeie ca o femeie..Fiecare cu rolul lui propriu..Cumva..Si care, el, o cauta pe ea ca sa se regaseasca si implineasca pe el..Asa cum e..
Viata e amestecata..Plina de ezitari, si de conformisme..Ca de atitea alte..
Incerc sa vad lumea detasat..Cum pot..Printre asteptari..Gindnd la..Mai sint straluciri ce mai vin..Ma mai gindesc la ele..Ca la un fel de eliberari..

Spiritul tacut

Istoria a vazut atitea variante de euri..Atitea constiinte, firi, stiluri, fiinte, si existente posibile..Atitea..Incredibil de atitea..De cind exista o istorie consemnata..Traim in 2013, anul de acum..Dupa ce au fost si imperii, razboaie, paci scrise in atitea tratate..Dupa atitea transformari..
Traim acum..Vremuri de instabilitate economica..Cind toate se schimba atit de repede..
Uneori, undeva, cineva mai cinta despre frumusete..Si noi devenim atenti..Simtim ritmul, si armoniile, pentru ca simtim ca ne cinta acele armonii universale, si ne povestesc despre tot ce sintem..Sau am fost..Ca intr-o repetare a unor fiinti ce au mai existat..Ca noi..Perfect identice..
Mai deschidem portile spre unele trecuturi, atunci cind ne simtim singuri..Ca sa ne vedem cum am fost..Ca sa ne apropiem de ceva, sau cineva..Ca sa ne vedem apropiati, de oricine, oricum, de oriunde..
Noptile ne aduc liniste..Si ne ajuta sa ne apropiem de alti oameni, din alte lumi..Si care ne-au impresionat cu gindurile lor..Oameni care au disparut de atit de mult timp..Dar, care, ne sint atit de vii, si de prezenti, ca, parca, ii atingem, si simtim ca ne vorbesc, si ca ne pot intelege cind le vorbim..Oameni atit de vii..Atit de vii.. Si atit de adevarati, cit n-am simtit ca ar fi putut fi altcineva..Oameni pe care ii simtim, ca un spirit, imprejur, cum nu ne-a fost, nimeni, inca..Ce frumos ar fi fost sa mai putem conversa cu Ovidiu..Sau cu Eminescu, sau Nichita, asa, pur si simplu..Ce lumi ne-am fi descoperit in noi, si ce frumuseti..Cite adevaruri..
Desi, vezi, poate ca si azi mai sint oameni ca ei..Dar care nu se arata..Pentru ca isi cauta sa isi pastreze spiritul intact..

Timpuri si justificari

Sint in noi atitea lumi..Unele mai noi, altele mai vechi, si care au fost construite in jurul unor valori..Pe unele dintre lumi le jucam, cum putem, pe scena lumii..Pe altele le pastram pentru noi insine..
Uneori rolurile le jucam prea devreme..Sau prea tirziu..Pentru noi, sau pentru ceilalti..Ca intr-o incercare de a ne demonstra..Ca intr-un joc al inteligentelor, si al trairilor..Venit la timp, sau, uneori, defazat..Prea devreme, sau prea tirziu..Dar atit de adevarat..Ca fiintele care sintem..
Stii, spatiul si timpul ne sint uneori prieteni..Alteori nu..Dar ne sint alaturi, si ne insotesc in toate experientele noastre..
Uneori ma mai gindesc la spatiu, si la timp, cind imi revin amintirile, si cind luminile altor vremuri imi aduc acum o viata de demult..Pe care o traiesc suprapunind-o peste ce este..Ce frumos simt cum vin peste mine atitea zimbete, ale unor oameni ce mai puteau sa construiasca vise autentice..Ce frumos vad cum lumile lor se aratau in detalii concrete, si atit de sincere..Si ce frumoase acele lumi, de fapt..
Astazi, dupa atita evolutie, se pare ca lumile noastre interioare s-au materializat, cumva..Si totul s-a concretizat intr-o realitate mai mult virtuala..Mai elaborata, si mai avansata, suficient de buna cit sa ne depaseasca toate asteptarile..Mai clara..Si asta in timp ce realitatea interioara a regresat..Atit de mult.. In timp ce fiinta s-a lasat coplesita de atitea variante care au depasit-o cu mult..Trist..Eu nu prea inteleg..Nu stiu, poate am trait alte vremuri, cind ce era mai important era propria determinare..Se poate..Acum e o alta complexitate a mediului..Dar asta e un challenge incredibil, pe care mi l-as fi dorit..Poate ca astazi e o alta perceptie..Si altele..Dar asta nu justifica o atitudine pasiva..Sa ma insel?

Timpul firilor

Stiu ca nu pot generaliza, in ce spun, toate trairile tururor fiintelor..Dar nici nu vreau asta..Pentru ca stiu ca nu o pot face..Eu vreau doar sa arat ce am trait eu, atunci, printre acei oameni..Si daca asta are un anumit nivel de generalitate, foarte bine..Daca nu, asta e..Pentru ca eu am trait pe marginea vremurilor, aceea in care se aratau anumite laturi, si limite ale oamenilor..Care mai exista, cred, si acum..Limite care se arata mai timid, e adevarat, acum, in vremurile unor anumite corectitudini sociale impuse..
Oamenii sint la fel..Si atunci, ca si acum..Doar vremurile s-au schimbat, si au cerut alte atitudini sociale.. Dar instinctele au ramas..Semanam cu toti acei care au declarat razboaie mondiale, care au semnat armistitii, si care au fost vedete, sau doar simpli truditori..
Nu stiu, eu m-am nascut intr-un loc..Am absorbit cultura, am trait sub vremuri..Am acceptat, stiind ca si ce sint e o parte din ceva mare..Mult mai mare..Si apoi am vazut..Fara sa ma mir, pentru ca anticipasem.. Cumva..Intr-un fel..
Lumea e, intr-adevar mai mare decit ne inchipuim..Pentru ca e o asociere de atitea inteligente..E un loc al atitor imaginatii..Si al atitor talente dezlantuite, in libertate..
Undeva, intr-un loc nestiut, un suflet micut mai viseaza la atitea..Isi creeaza propriile lumi..Si mai priveste la realitatile care il depasesc..Sufletul sau nu are nume..Pentru ca e o parte din lumea asta uriasa, in care numele se amesteca, si se pierd..O lume, ca o varianta netraita de atitea existente tacute..Weis ist es ist fur mich..

Fiintele reflectate

Sintem si in viata, singuri..Asa cum sint artistii pe scena..Singuri ca intr-o realitate ce a fost, dintotdeauna, asa..Singuri ca intr-un nestiut ce ne-a fost programat de altcineva, cu mult inainte..
De fapt, fie ca sintem printi, sau cersetori, ne traim toti, mai profund sau mai superficial propria conditie.. Si mergem pe un drum al vietii pe care il consideram al nostru, propriu..Un drum al propriilor determinari..Al fiintelor care am fost, si care isi cauta viitorul..Un drum care merge prin lume la fel de mult cum strabate propria fiinta..Un drum al explorarilor de oriunde, si din toate timpurile..
Tu te mai privesti in oglinda celorlalti..Asa cum si ei se privesc in oglinda ta..Si, asa, din priviri in priviri cauti sa intelegi in aceeasi masura fiinta ta, si a celorlalti..Cei cu care iti doresti sa mai imparti priviri, si consideratiuni asupra lumii in care existam..Cei care sint, inca, prin ginduri, oameni atit de autentici..

Fiintele de acum

O iubire nestiuta, cit e lumea..O iubire slaba, si nesigura, care vine spre noi, dintr-un infinit al fiintelor.. Imbracata sumar, timida, si care nu are curajul sa ne priveasca in ochi..Cu priviri ratacite printre amanuntele vietii..O iubire nesigura pe ea, ca pe toate fiintele ce au existat..Sau vor exista..
O iubire slaba..Cu ochi mari, si patrunzatori..Care ne trec prin suflet..Care ne vad, ne simt, si au incredere in ce sintem..Care stiu ca ne putem depasi propriile trecuturi, si ca, inca, mai putem visa..O iubire slaba, care stie ca mai avem atitea de aratat unei lumi inchisa in ea insasi..
Si noi sintem, in noi, ce am ramas, dupa atitea intimplari ce ne-au determinat..Fiinte ce au incercat sa-si depaseasca, cum au putut mai bine, toate incercarile ce au venit peste ei..
Ceva a fost, ceva va veni..Sintem fiinte ce incercam sa demonstram ca, inca, existam..

Noi printre noi

Stii, tu esti un om, o fire, o varianta de existenta care se arata lumii, sincer..
Mai am in minte unele versuri, de demult..Ca si cum m-as reflecta prin ele, si, pe care nu le-as putea spune, pentru ca m-ar arata ce sint, acuma, in fata tuturor..Stiu ce simt..Si stiu ce ai simti si tu, in locul meu..
Si stiu ce ar simti oricine, care ar fi obligat sa se exprime public, in fata tuturor ceilalti..Eu, singur, pe o scena, expus atitor mizerii umane, ce ne sint imprejur..
Traim ce ne este permis..Si, daca vreodata vom avea success, asta va fi o reusita..Altfel ne vom asuma propria viata ca pe o varianta sociala..Si ne vom bucura de cite ni se vor intimpla, ca de un cadou adus de un Mos Craciun providential, care sa ne arate ca mai sint suflete imprejur, carora le pasa de noi..Si, care ne mai arata ca nu sintem atit de singuri cit credem..

Toamna eurilor

Ma mai uit la spectacolul lumii..sau al lumilor..Stii, pentru ca totul coincide cu tot ce vedem imprejur..In toate variantele, de la cele mai inalte si sensibile, pina la cele mai absconse si dezgustatoare.. Ma uit, ca sa intelg natura umana..
Am vazut lumi ce rivalizeaza in melancolie si nostalgie, cu toamna..Am vazut lumi de la cele mai inalte, pina la cele mai joase, care cauta sa inteleaga, prin paralelism, lumile toamnei..Care simt o apropiere de ce e imprejur..
Toamna asta e o varianta de ce sintem..Cu cite bune si rele, din noi..Un anotimp al eurilor..O varianta de noi..

Drumuri in frig

Lumile ni se amesteca in minte..Ni se plimba printre ginduri, si ne cauta determinarile..Ne privesc arogant, de sus, ca sa ne faca sa ne simtim retrasi atit de frumos, si de nestiut, in noi insine..
Intre noi si lumi au fost dintotdeauna relatii de prietenie..Frumoase, si elaborate..Dar pe cit de clare, pe atit de reci, cumva..In care pastram o distanta conventionala, ca sa ne simtim propria libertate detasata de libertatea ce ne venea de acolo, si atunci..Pentru ca libertatile noastre posibile coincideau in anumite puncte..
Noi am simtit ce ne venea de dincolo ca variante, cu o anumita probabilitate de adevar..Crezind, si elaborind..Vazind cit de mult ce simteam se poate amesteca in realitatile pe care le traiam..Da, printre toate..
Inca imi amintesc drumurile printre lumile reci, ale atitor trecuturi..

Timpul fiintei

Timpul e fluid..Curge..Se plimba pe toate strazile, continuu..Vede toate transformarile anotimpurilor, si zimbeste cinic aproape..Ne observa calm, ca intr-un film pe care il vede intr-o sala de cinema goala..Un film cu noi ca personaje, si care e construit sa para pe cit posibil, real..
Viata noastra e o secventa de intimplari, si trairi..Ca intr-un film..Sau ca intr-o varianta de destin..
Mai tin minte lumile mele de atunci..Inca..Mai vad, mai aud..Mai simt ceva ce plutea prin aer..Ce simteam ca, parca, venea dintr-un trecut ce se transforma, nestiut, intr-un viitor posibil..
Ceva exista, intr-un timp..Un reper..Ce venea de atunci..Destul de neclar..Ca sa ne arate ceva..Ceva ce stiusem, si, parca, uitasem..Ceva care ne daduse stabilitate..Firesc, prietenos, si atit de discret, pe cit de direct..
Am trait amintirile de atunci cu o placere infinita..Ne-am intors in timp, ca sa ne revedem oamenii, si drumurile vietii pe care le anticipam..Ca sa ne simtim iar copiii nestiuti ai timpului..Cei care pot visa atit de mult, si atit de sublim..Copiii ce priveau naiv acele vremuri, si care isi construiau, in minte, atitea variante de viitoruri posibile..
Uneori mai uit de trecuturi..Si ma simt atit de bine..Sa sterg din minte ce a fost..Tot..Bine, stiu, sint constient ca pe trecut nu-l putem uita atit de usor pe cit am vrea..Pentru ca el ne-a determinat..El ne-a facut ce sintem..
Dar, ca sa mergem inainte, ne prefacem ca mai uitam de trecut..Si facem pasi inainte simulind ca sintem doar noi insine, deschisi spre tot ce ni se deschide, spre un viitor inca, atit de nedeterminat..

Sunday, November 10, 2013

Alegeri

E interesant cum ne ordonam viata..Dupa ce criterii, respectind care ierarhie? Sau ne lasam mai degraba in voia destinului, fara sa alegem..Ne lasam traiti?
Uneori ma gindesc ce trairi sa aleg, dintre toate cele disponibile, acum..Asta daca as putea..Si daca da, cum sa aleg? Ce conteaza cel mai mult? Intensitatea? Inaltimea spirituala? Gindurile conectate? Cercetarea? Cautarile intelegerilor? Sau altele? Care?
Nu e usor sa traim, si sa incercam sa selectam ce traim..Ba e chiar foarte greu, si de asta e interesant..Altfel ar fi prea comun si imediat..Asta ne da senzatia ca traim o viata fa-bu-loa-sa..Si exceptional de real-reala.. Nu ca ceilalti..Ca noi..O viata care sa ne merite eforturile..

Re-intelegeri

A fost o emisiune in care se vorbea despre intilniri cu oameni deosebiti..Si care ne-a marcat suficient de profund cit sa ne schimbe viata..Dar asa ceva cred ca este foarte-foarte rar, si exceptional..Pentru ca, de obicei, in viata invatam acumulind..Adunind o informatie peste alta, pina se se fac mormane peste mormane, si, care, risca sa ne ocupe tot spatiul de memorie..Si, atunci, incepem sa ordonam totul pe categorii, clase, nivele, etc etc..Si se face spatiu imprejur..Iar mintea a trecut la un nivel superior..
Cum spuneam, adunam idei tot timpul..Pe unele le intelegem imediat, iar pe altele mai tirziu..Si atunci avem revelatii, cind reusim sa gasim locul si semnificatia acelor idei, cind dupa aranjarea ei, tabloul general are sens..
Astazi exista, in paralel, foarte multe idei, dupa atita evolutie stiintifico-culturala, in paralel cu foarte multa ingoranta..Exagerat de multa prostie..Si asta e un mare pericol, pentru ca prostii exista, actioneaza, fac lucruri pe care nu le inteleg, de multe ori..Si te poti trezi ca esti jignit, zimbind, de un individ care crede ca a spus ceva firesc, si chiar dragut..O da, e atit de raspindita dorinta de a parea dragut, e o cerinta sociala atit de mare, ca toti imbecilii se reped sa se pretinda asa..
Dar, cum ziceam, uneori ne revin idei din trecut, pe care le vedem din alte unghiuri si sub alte lumini..Si atunci ne simtim ca si cind am intinerit..Ca si cind am luat masina timpului si ne-am intors in trecut..In acel timp al tuturor neintelegerilor, dar si al unor posibilitati infinite..

Saturday, November 9, 2013

Proiectii liniare

Liniile sint parti din realitatea asta colturoasa..Liniile de pe strazi, sau de pe cladiri..Liniile muchii..Sau liniile imaginare, a caror invizibilitate doar tu o sesizezi..
Liniile pot fi parti dint trairile trecutului..Pot fi segmente din fericiri mici-micute..Sau pot fi margini de lume, pe care inveti sa faci o echilibristica existentiala..Sau pot fii liniile de treceri, ce separa partile intre ele..
Pot fi orice liniile..Un simbol, un mit, o varianta filosofica..Un fel de a trai..O speranta, un ideal, o metoda..Orice..O geometrie a unei lumi simplificate..O limita a unui univers absurd..Real, sau imaginar..
Liniile mai pot fi proiectii..Sau urme..Ale unor anotimpuri ce au plecat, sau vor veni..Poate..Daca vor mai veni..Ca sa-si recupereze proiectiile pierdute..Doar nu de dorul revederii fiintelor sublime, ce sintem..

Thursday, November 7, 2013

Muzeul iubirilor

Perceptia e educabila..Poti invata sa deosebesti adevarul de efemer..Daca simti ca vrei asta..
De fapt educatia iti schimba tot, nu doar perceptia..Iar pentru educatie e fundamentala capacitatea de a intelege, in timp, valorile..
Educatia schimba si societatea..Profund..Ce bine ar fi ca sa intilnim zilnic zimbete pe fetele trecatorilor..Si dorinte de a comunica deschis, si sincer..Ce bine ar fi sa vedem iubirile expuse, mari, si adevarate, spuse clar, si autentic..Descrise in toate detaliile, cu toate amanuntele..In toata anatomia..
Ma gindesc cum ar arata muzeul iubirilor..Ce exponate ar fi..Cum ar putea sa arate..Asa, cumva desantat in propria lor nuditate.. Iubirile adevarate..
Poate ar fi greu de expus iubirile, pentru ca au si lumini, si umbre, care se amesteca..Si sint confuze pentru privitor, asa cum au fost pentru cel care le-a trait..Se poate..

Uitari

Lumile s-au rotit iar, pe deasupra, si s-au risipit..Ca sa se adune in cerc, si sa ne povesteasca ce au mai vazut..Am ramas sa le privim, un timp, dupa care am uitat, si am facut pasi inainte, privind peisajele..
Stiu ca e firesc sa uitam..Ne trebuie uitarea asa cum ne trebuie toate celelalte lucruri vitale..Uitam trecuturi recente, uitam intimplari de demult, uitam tristeti, si dureri..Ingropam ce ne-a facut sa suferim, uneori, chiar daca acea suferinta a fost cauza unor reusite..Uitam oameni..
Poate e firesc..Ca sa suprapunem lumini peste umbre..Uitarea e inhibitie..Un revers-opus al excitatiei.. Uitarea e o suma de eliberari ale unor spatii de memorie..O desfacere de legaturi de unele umbre urite..
Uitarea e, pur si simplu, uitare..Nu are simbol, nu are statui, nu are renume..E un drept propriu..
Poate ca sint metode sau tehnici de uitare..Nu stiu..Sau poate sint uitari, si uitari, unele colorate, sau altele care sa ne semene..E posibil..Sintem atit de subiectivi si in uitari..
Poate ca uitam pentru ca constientizam..Si poate ca constientizam ca sa simtim ca existam..Uitind..
Poate ca si timpul s-a inspirat de la noi..Atunci cind a uitat..

Wednesday, November 6, 2013

Viata vietilor

Viata e un joc al cuvintelor nespuse..Al unor imagini sugerate, printre rindurile dintre unele fraze confuze.. Viata e un joc al sentimentelor, si al fiintelor ce se substituie, tacut, unor promisiuni, inca, neonorate..Viata e o varianta a ce am simtit ca ni s-a promis, mai, atit de demult..
Stiu, viata a fost ceva ce a plutit pe deasupra..Ca un fel de varianta, a ce ar fi putut fi..Un ceva ce..
Nu stiu ce inca, cineva ar putea sa mai sa mai spuna, in cuvinte, ce simtim cind ascultam armonii..
Nevrute nopti se culca pe la porti..Si cite un gind ne mai doare..
Ne traim vietile ca si cind am fi nemuritori..Ne mai imaginam ca am putea fi, cit timpul va dura..
Noi, inca, visam la unele variante..Ale unor trairi, venite, dintr-un infinit, de undeva, de la fiinte care stiu sa ne priveasca in ochi, si sa ne inteleaga lumile..
Ne visam vietile atit de nesfirsite cit sa atinga alte vieti cite intilnim..Cumva..

Fiinte posibile

E un timp al timpurilor variantelor din noi..Un timp al determinarilor fiintelor..Un timp al firii ce se mai arata..
Viata e un sir de amintiri venite peste timp..Traite in trecut, sau visate in viitor..Un sir care se amesteca cu senzatiile prezentului..Un lant de viziuni care isi inlantuie eternul construit departe..Acolo, sau atunci..Imagini clare de forme care au fost, printre puncte nedefinite ale unor forme, ce vor deveni..Forme peste forme, forme ce vin iar, si iar, din viitor, continue, ca sa redefineasca, sau sa acopere formele ce inca, mai sint..
Ce joc al formelor..Cite altele se suprapun peste autenticul de acum, ca sa-l determine sa se transforme intr-un autentic al unui viitor posibil..Cite versiuni complicate ale unui timp prafuit, ce nu si-ar fi imaginat, vreodata ca totul va deveni atit de altfel..Cite toate ce minuni de viitor nestiut..Cite lumi..
Da..Astazi e altfel decit ne-am fi imaginat..Sintem si noi variante de fiinte captive in timp..Care se lasa traite de un viitor posibil..

Dans infinit

Ne rotim imprejur, ca sa mai vedem cita toamna inca mai e..Ca intr-un dans al frunzelor..Fara inceput, si fara sens..Iar, si iar, in virtej..Ametim, ca sa ne refacem fiinta iar, intr-un alt dans nestiut..
Continuam sa dansam pe ritmurile vietilor noastre de dinainte..

Umbra privirilor

Nu stiu, pentru ca nu am avut cum..Cind e sa..
Ce e sa fii, cind esti? Cit trebuie sa fii? Cit trebuie sa demonstrezi? Cit sa arati ce esti, sau ce poti sa fii?
Ce lume..Cite lumi posibile..Cite variante neintelese..Cite ce ar fi putut fi..
Cred ca si eu sint o varianta de timp..Pe care am inteles-o altfel, in felul meu..
Nu e o vina, ca sintem asa..Si ca percepem, si intelegem asa..E totul un rezultat al fiintei care sintem..
Vedem toamna in culorile noastre..Si asa va fi intotdeauna..Cit vom trai toamne care sa ne semene..Si cit vom mai putea sa simtim anotimpurile..Ca parti din noi insine..

Variante de fiinte

Ce frumos merg armoniile, una dupa alta, ca sa ne arate ce mult adevar mai avem, inca, de descoperit.. Ce frumos se transforma toate, si ce frumos ne arata toate sensibilitatile..Dansul solar ne da viata..Si un vis, ca vom fi, mereu..
Ce usor se arata fiintele noastre, uneori..Ce clar, si limpede ne aratam ce sintem, atunci cind ni se deschid porti spre soare..Ce bine ne este sa ne spunem fiinta in cuvinte..Uneori..Cit adevar uitat iese la lumina, din noi, ca intr-o eruptie a unui vulcan ce a stat, atita timp, stins..In propriile trecuturi..
Deschideti portile spre lumini..Ca sa va puteti vindeca de timiditate..
Cred ca devin patetic..De parca asta ar conta..Sint si eu o varianta de om, care are variante de visuri..

Intrebari naive

Ca intr-un mit, dintr-un alt infinit..Asa spune melodia care ne mai zdruncina sensibilitatea, cita a mai ramas.. Deschideti poarta soarelui, cit timpul va dura..Si versurile merg inainte pe armoniile vocilor..
M-am gindit intotdeauna cine sint, cum sint, de ce sint acuma, pe planeta asta, in timpurile astea..Greu de raspuns..Am aterizat, probabil, din intimplare..Si fac si eu, ce pot, printre ceilalti..Stiu ca sint, cit sint, ca sa fac ceva, si sa dispar..Ca toti..Bun..
Ma gindeam ca exist, ca barbat..Educat, si conform cu canoanele sociale..Ca sa imi fac felia mea de datorie sociala..Dar ce sint, de fapt? Si cum e sa caut sa ma asociez cu o fiinta feminina? Cine as fi atunci? Ce fel de fiinta as deveni, in ce fel m-as transforma? Ce inseamna sa devii parte egala intr-un cuplu? Ce inseamna sa fii impreuna intr-un dans de o viata? Cum ar fi sa stiu ca as putea fi impreuna cu un om pe care sa-l pot privi sincer, in ochi, si sa-i spun tot? Si care sa-mi raspunda, matur, la toate stupiditatile mele? Cum ar fi?
Cite un gind ne mai doare..Dar vom uita, la al zilei aurit hotar..Cind pe cer va fi soare iar..
Sa fii impreuna e uneori atit de greu..Cit e uneori de usor, cred..Sper sa fiu pe drumul cel bun, al intelegerii unei vieti de cuplu..Desi n-am trait-o niciodata cu adevarat..

Priviri de deasupra

Bun, astazi se cere performanta..Absolut firesc..Cunoastere multa, si adaptare perfecta la un job precis..Sa fii capabil sa indeplinesti foarte bine taskuri exacte..De inteles..Pentru ca se cauta excelenta, nu?
Ei bine, nu cred..Excelenta da, dar performanta are limitele ei..Nu poti fi atit de bun in chestii de atitea detalii, cind mintea ta iti zboara prin lucruri cu adevarat importante..A, ca ti se cere sa mai faci ceva-uri care s-ar putea rezolva usor cu ajutorul unor masini, si asta e un caz de dubiu, cum se spune in matematici..
Cred ca imaginatia, cunoasterea, si capacitatea de a construi lucruri esential noi e cam necunoscuta, inca, unor manageri..Sau poate ca, pentru unii, e un motiv de invidie profesionala..E foarte posibil..Depinde si de domeniu, e adevarat..
Mie mi-au rinjit in fata multi netoti, dupa ce le-am construit scheme pe care ei, cu atita experienta, nu si le-au imaginat..Ca sa ce? Ca sa faca multi bani, pentru ca, normal, eu, dupa discutii in contradictoriu, sa trebuiasca sa-mi caut un alt job..Ce rahat..
Desi, eu nu cred ca am pierdut ceva..Pentru ca mi-am demonstrat ca mintea imi functioneaza corect..Am pierdut doar timp, sa zic..Dar evolutia mea a fost constanta..Si cite mai am sa-mi imaginez, si cite proiecte sa dezvolt..Ramine de vazut pentru cine..Desi, posibilitati sint..Sa vedem cum le punem in practica..
Versatilitatea e de viitor..Si vom gasi noi o metoda sa o folosim..Pina atunci mai ascultam o melodie cu simpatica Malina Olinescu, fata cu zimbet trist..Un cintec pentru acum, si un alt cintec pentru mai tirziu..

Cotidianul cunoasterii

Ziceam mai inainte despre ingeniozitatea inginereasca..Dar asta e una din variante..Pe lumea asta, cit traim, ne putem gindi la atitea, experimenta atitea, trai atitea vieti concentrate, ca sa simtim ca existam.. Pe mine asta ma mira, ca multa lume este atit de inchistata, de redusa la chestii minore de viata, si fac o tragedie din stupiditati ridicole..Lipsa de educatie ii face pe multi sa nu stie pe ce lume se afla, de fapt, ce traiesc, sau ce ar putea trai..Sa nu inteleaga chestii banale..Asta ma face foarte trist, pentru ca realizez ca lumea cu care m-as putea intelege s-a redus drastic, astazi..E pacat..Ca chiar azi, cind toata cunoasterea a ajuns la niveluri greu de imaginat, sa mai existe atita ignoranta..Ca sa nu zic prostie..Ce porcarie..
Azi cu greu mai poti sa te intelegi cu cineva..Cu greu poti sa depasesti, intr-o conversatie, nivelul unui copil de gimnaziu..Ce mare timpenie..