Thursday, December 17, 2015

Drumul vietilor

Stiu ca inca nu te-am gasit..Dar te sarut pe toti obrajii pe care mi i-ai aratat, asa, in incercarile tale..Si te mingii peste tot, ca sa-mi reprosezi, iar, ca-s indecent..Si ma uit iar, la tine, si la corpul tau frumos tot asa de indecent..Pentru ca toata indecentza asta mi-a adus inapoi tot ce am simtit atunci, pentru tine..
Acuma am uitat atitea..Sint ce am ramas..Am pastrat in mine toate comorile din trecut..Jumatate iti apartin, pentru ca ai fost cu mine, cind le-am descoperit..
Acuma te recunosc, si stiu ca ai fost ce mi-am dorit, atunci, omul pe care sa stiu ca ma bazez cind sint singur, si slab..Omul visat de mine cind ma inconjurau toate singuratatile din univers..Si singurul om din lume care sa ma simta asa cum eram, atunci..
Stii, acuma sint la fel..Si singuratatile mele te mai cauta..Ma simt aparat de trecut, dar sint la fel de singur, pentru ca nu am inteles, inca, ce si cum sa caut..
Drumul cautarilor poate dura cit o viatza..

Linisti aduse

Mi-e liniste, mi-e acea liniste care mi-a venit din mine..Mi-e linistea aceea in care pot sa te privesc si sa simt ca pot sa spun orice, pentru ca orice as spune, stiu ca m-ai intelege..Mi-e linistea de dincolo de mine..Cea in care tu esti o proiectie  a unui eu insumi in lumea asta etern posibila..
Mai vad ce inca simt ca e o varianta a fiintzei eu..Sint o relicva a vremurilor ce au fost atit de determinate, cea in care am putut fi autentic..Si cea in care stiu ca ma privesti la fel..Pentru ca mi-am pastrat trecerile..
Mi-e o liniste ca un tot..Sint la fel de acelasi..Mi-ai adus linistea cea de dincolo de atitea nebunii pe care inca le mai vad..
Ma mai plimb printre toti, ca sa incerc sa simt, dupa toate, cit a mai ramas din mine, aici, ca sa-mi controleze fiintza..Sint la fel de singur, si de preocupat de a gasi un drum care sa ma elibereze..Si stiu ca si tu cauti acelasi lucru..De aia fac efortul asta, pentru ca stiu ca si tu..
Mai zi-mi ce crezi despre mine, pentru ca ma ajuta sa ma descopar..Simt ca am timpul prieten, si totul e o varianta posibila..
Sint acuma, aici, si privesc la toate..Cit iti e familiar? Cit din mine se mai regaseste in tine?

Spatiul dorit

Variantele de noi, din noi astia care sintem, sint variantele de noi, care au trecut prin timp..Ca si cind ne aratam, in ce sintem acum, toate trecuturile..Noi, asa, cu tot, si toate, cite au fost, si cite deriva intr-un posibil viitor..Noi, ca existentze, sau ca posibil experiment social, si istoric..
Uneori obosesc sa mai cred in determinari, si ma las dus de viitor, acel viitor in care conteaza doar ce esti..Si imi place, ca ma simt eliberat si doar eu cu mine..Sint singur, si atit de deschis, asa cum am simtit tot timpul ca am fost..Imi place asa..Desi, clar, mi-ar fi placut sa comunic tot ce sint intr-o conversatie directa cu un alt suflet, care sa nu fie pudic in a-si arata limpede, fiintza..As fi vrut sa vad ochi care sa spuna direct tot ce simt, si gindesc, in lumea asta a tuturor posibilitatilor..Ochi simbol de atitea posibile deschideri sufletesti..Ochi de sint aici, ca sa aprobe deschiderile dintre noi..Ochi cu viziunile pe care mi le-am incercat si eu..
Fiinta se mai acopera cu variantele trecerilor posibile, ca sa se simta aparata..Desi e constienta ca e sub priviri, si ca e sub spectrul etern al relativului, asa cum a si fost..
Sint multe spatii imprejur, si multe deschideri nespuse..Sintem impreuna de dinaintea tuturor, inca inainte de a fi stiut, dar nu am stiut sa le simtim..E bine ca acum am invatat sa stam, si sa acceptam, asa cum stim ca sintem determinari ce isi asteapta drumurile posibile..
Sint aici, eu, in locul asta, cu ale mele..Tu esti acolo, acum, cu toate determinarile tale..Sintem fiintze cu spatiul asta imprejur, si ne dorim sa ne fim impreuna..Oare cum am reusi asta?

Picaturi de istorie

Vin vremuri pline de ginduri, cind te asezi pe un bolovan de la marginea drumului, sau pe o banca, intr-un parc, si te gindesti la ce a fost, toate bunele si relele trecute, la toate cite au fost, si s-au intimplat..Si te gindesti daca asa a fost sa fie, de vreme ce chiar asa a fost, sau au fost doar treceri valabile, si care s-au intimplat doar pentru ca au avut cea mai mare probabilitate sa se intimple asa..Greu de spus, pentru ca e greu de inteles cum au actionat toate intru acea devenire a lucrurilor, pe ACEL drum, si nu pe altul..Trecutul pare la fel de misterios, cum e viitorul..Am trait sa vedem, si sa simtim ce s-a intimplat atunci, in acele secventze, fara sa prea pricepem cum, si de ce, am luat doar lucrurile, ca atare, si ne-am adaptat fiintzele la vremuri..Si pare mai clar ca oricind ca nu vom putea niciodata anticipa ce va fi, pentru ca sint multe detalii care pot deveni cruciale, la un moment dat, lucruri pe care le-am subestimat ca fiind valoroase atunci, si in acea situatie data..Poate ca totul depinde de moment, de ce a fost vital sa se intimple, chiar daca nu a fost corect, sau moral, dar s-a cerut a fi, si zic asta gindindu-ma la social, la mentalitati, la tot cit pot sa cred ca le pot pune intr-o posibila ecuatie..
Asa s-au intimplat pentru ca asa a cerut acea situatie, in acele conditii, ale acelor vremuri..Mentalitatea timpului a cerut asta..Istoria e o insiruire de treceri, in special negative, fara o prea mare intelegere a contextului, desi pretinde asta..Pentru ca substantza o intelege fiecare, in parte, asa cum fiecare isi are propriile puncte de vedere, si teorii..Poate ca istoria are ca fundament evolutia mentalitatilor, cea care se citeste printre rinduri..Tot ce e posibil..Acum ne conformam timpurilor, si analizam din punctul/punctele de vedere ale post-post-modernismelor  de tot felul..Bun, si, dupa toate, noi ce mai credem, ce fel sa incercam sa privim un trecut care sa genereze un posibil viitor?
Si cum relativul e in toate, asa concluzionam, ca toate au fost generate de fiintza care sintem..Sintem masura tuturor lucrurilor, si am fost asa in toate, incluzind istoria, cea care ne da lectii de bune si rele din ce a fost..Pentru ca privind in oglinzile istoriei ne vedem foarte clar pe noi insine, nici mai buni, sau mai rai, ci exact ce sintem, cu o precizie matematica..
Viziunile s-au schimbat, istoria s-a intors, si noi am privit destul de surprinsi, toate, uneori placut surprinsi ca adevarul a revenit, si noi am inteles bine ce a fost atunci..Dar am trecut peste toate, si ne-am continuat sa ne ducem fiintzele inainte, spre tot ce timpul ne-a aratat a fi o trecere, printre atitea alte treceri..Si ne-am continuat drumul, posibil infinit, al unor fiintze cumva infinite, printre infiniturile celorlalte fiintze..Si printre infiniturile posibilitatilor ce se vor arata iar, si iar, deschise..Pentru ca si noi sintem parte din tot, mecanisme infinit mici, in ansamblul unui urias mecanism social..

Wednesday, December 16, 2015

Timpul iubirilor

Privirile se reflecta in oglinzile sufletelor,  le vedem, si le simtim, si ne afecteaza, ne conturba starile de acum.. Sintem dependenti de suflete..Am vrea sa fim impreuna tot timpul, desi stim ca nu se poate..Am vrea sa ne jucam unii cu altii, si sa ne descoperim ce sintem, impreuna..Am vrea sa visam impreuna, sa ne argumentam vietile impreuna, in jurul unui motiv, oricare ar fi el, ca e o bautura, sau o masa delicioasa, sau o plimbare prin locuri de vis..Vrem sa fim alaturi, si acceptam chiar si eforturi, dureri, trairi neplacute, tristetzi, nostalgii, sacrificii, doar pentru a ne simti ca ne traim starile, impreuna..Facem orice ca sa ne stim aproape, desi, iar, e atit de greu, uneori..
Iubirea e uneori, si ea, un sacrificiu..Pentru ca ne cere sa ne schimbam, sa iesim din fiinta de acum, si sa invatam sa ne plimbam, iar, prin univers..Ne obliga sa invatam, iar, sa zburam..Iubirea ne elibereaza de tot ce am fost..Iubim pentru ca vrem sa ne intoarcem la esentele spiritului..Iubim, pentru ca asta sintem, firi pasionale, care isi cauta sensul propriu printre sensurile accesibile..Iubim ca sa ne depasim tot ce vreodata, am fost..Iubim pentru ca doar asa invatam sa speram iar, ca, viitorul e un infinit de deschideri..
Si iubim, pentru ca asa sintem construiti, si totul e afectiv..Cu iubirea putem controla totul..Chiar si timpul.. Pentru ca si timpul se opreste in loc sa admire cum o mare iubire reconstruieste lumile..

Cautari si descoperiri

Lumile au urmat firul timpului, s-au asezat echidistant intre ele, si si-au rasucit paralelismele..Fire infinite si-au aratat culorile, si s-au legat intre ele intr-un dans amintit demult..Apoi toate s-au retras in cilindrii fiintelor.. Formele geometrice au mai dansat un timp, dupa care s-au oprit, ca sa-si schimbe culorile, si formele..S-au rostogolit apoi, ca sa-si rotunjeasca muchiile, dupa care au reinceput baletul..Paralelismele s-au reconstruit in intuneric, si totul a redevenit la fel, cind luminile s-au aprins, iar..Si am vazut iar, in lumina sferica, aceeasi scena de iarna, cu strazi singure, zapada alba, si ferestre cu beculete colorate..Am ramas un timp, sa imi transfer in minte imaginea de pe retina..E o liniste a inchiderilor in sine..E o noapte calma, dupa apusul tristetilor, si bucuriilor..Viata doarme acoperita de noapte, si lumile par sa viseze iar..Am ramas singur cu Timpul, sa ma mai plimb printre imaginile sarbatorilor, si sa imi mai amintesc frumusetile si fastul celebrarilor de altadata..Mi-e bine asa, singur, pentru ca ma simt ca atunci..Am in mine tot, si profit de lipsuri, ca sa-mi refac imaginarile, ca in fetita cu chibrituri..Imi danseaza in fata mincarurile, si luminile, si zimbetele, asa le vad acum..Si toate imi cinta toate cintecele pe care vreau sa le ascult..E frig imprejur, dar sper sa supravietuiesc.. Pentru ca nu vreau sa mor acum, cind toate, si toti imi sint prieteni..
Am facut citiva pasi prin zapada..Ce calda e lumina asta care pare ca s-a reflectat din suflete..Vad, si simt inca, toata atmosfera vesela, dimprejurul bradului..Le zimbesc tuturor la fel, pentru ca imi plac la fel de mult.. Sintem cei mai buni prieteni..Stam alaturi in liniste, si ne conversam pe toate temele din univers..Ne privim direct in ochi, cautind sa ne descoperim toate frumusetile din amintiri..Ne exhibam timid, viata, dupa care incepem sa ne povestim vietile cu un curaj pe care l-am descoperit acum, atit de adevarat..Viata e frumoasa, pina la urma, totul e sa stim unde sa cautam, si mai ales, ce, si cum, sa cautam, chiar daca nu e chiar atit de simplu..

Monday, December 7, 2015

Drumuri discutate

Am stat un timp, cu M, dupa ce am reusit sa-i povestesc despre mine, am stat sa privim, in liniste Dunarea.. M-a privit curioasa un timp lung..S-a uitat cind la mine, cind la peisaj, a baut, a fumat, si m-a intrebat, asa, din senin: Si tu cum vezi toate astea? Am ramas tacut, desi am stiut ca natura feminina din ea vroia un raspuns dat din sentiment: Nu stiu, stai sa ma gindesc, sa-mi revin, eu nu am viteza de reactie a ta, imi trebuie un timp sa imi dau seama de tot..M-am lasat pe spate, pe scaun, si m-am adincit in tot ce trebuia sa fiu, ca sa dau un raspuns..
Stii M, viata e complicata..Si eu sint un barbat singur, si tot ce pot sa spun e un raspuns al meu, relativ..Nu stiu ce dracu ar fi putut fi, pentru ca ce mi-am imaginat ca ar fi putut fi determinare a mea s-a dus pe toate pustiile posibile..?Viata e un rahat, vezi si tu, te lupti singur contra tuturor ca sa te realizezi, faci tot ce poti tu mai bine, inveti, iti elaborezi toata fiinta, ca sa vezi, ca, aproape in toate variantele ti se opun tot felul de fiinte tiritoare si monstruoase care nu au limite..Si atunci? Ce fel sa lupti cu ei, cum sa faci, daca ei folosesc metode lashe si perfide?
Da, mi-a raspuns ea, stiu, nu ma pot pune in pielea unui barbat luptator..Voi, barbatii va bateti ca chiorii, si fara motiv..Si sinteti capabili de barbarii incredibile..Ati omori pe oricine, fara discernamint, doar pentru ca vi s-a opus..Stiu..Mi-e sila de societatea asta masculinizata si fara nuantze, in care totul trebuie distrus.. Sinteti toti obsedati de a reusi, indiferent de viata, si fiintza..Sinteti capabili de crima, toti, doar ca sa ajungeti acolo unde gindurile voastre bolnave v-au ghidat..Sinteti dezgustatori in tot, si veti fi blamati de toti cei carora le-ati distrus vietile..Si viitorul va va arata in toate mizeriile, exact cum va aratati, si acum..
Am ramas perplex..M, eu sint eu, nu sint ca ceilalti..Am partea mea de vina, recunosc, dar nu am omorit pe nimeni..Sint barbat, dar nu am nimic de-a face cu ce a fost..Am trecut si eu prin multe greutati..Si nu inteleg de ce sa fiu eu simbolul ororilor trecutului? Pentru ca si eu am suferit, ca si tine..
Da, a zis ea, sigur..Dar te pot asocia cu multe..
Pe mine? De ce? Nu stiu, a zis ea, intr-adevar nu e vina ta ca lumea arata cum arata..

Drumul regasit al sensurilor regasite

Dupa ce M imi facuse confidentzele care m-au socat, am ramas un pic privind in gol, dupa care ne-am despartit, urmind sa ne intilnim a doua zi. M-am gindit mult, si am rasucit lucrurile pe toate fetzele, ca sa inteleg de ce totul s-a intimplat asa..Am trecut prin toate starile, de la furie si ura, (pentru ca, dupa mine, ea, sau oricine altcineva, nu ar fi avut dreptul sa se joace cu sentimentele cuiva), pina la nostalgii, regrete dupa iubirile ratate, sperantze pentru cele ce poate vor veni, dar si o anumita incredere, un confort al unei legaturi posibile, data de toata discutia..Dupa furtuna de trairi ajunsesem la o oboseala psihica, si la o dorinta de calm, si liniste. Noaptea care a urmat am dormit adinc, un somn fara vise. Dimineata m-am trezit greu, m-am dus la baie, si mi s-a parut ciudat sa ma vad in oglinda un om matur, cind era mai nimerit sa ma vad adolescent, iar..In fine, mi-am facut programul de dimineata, si m-am pregatit de intilnirea cu M..M-am imbracat elegant, dar simplu, sa n-o sperii pe M, si sa nu-i incurc naratiunea vietii, dar imbracat ca de spectacol, ca eram sigur ca ce-mi va spune ea e o poveste interesanta..
Ne-am intilnit la locul stabilit, si am mers sa ne plimbam prin locurile prin care ne plimbasem si atunci cind ne cunoscusem, urmind ca apoi sa ne imbatam intr-un restaurant cochet, cu vedere la Dunare..
Stii, a spus ea, eu eram constienta de atunci, de fapt nu pe deplin, dar destul de constienta de lumea in care traim, lume care nu s-a schimbat deloc..O lume urita, rea, plina de minciuni, manipulari, si mizerii..O lume de care am fugit, si m-am ascuns, cit si cum am putut..Dar nu a fost suficient, si, atunci am incercat sa o dizolv in indiferenta pe toata, sa uit, si sa-mi construiesc eu singura fericirea, din ce puteam, si din ce gaseam..Si, atunci, a aparut el. Mi-am dat seama de la inceput ca nu era nici pe departe ce visasem, dar era un prieten, si un suflet deschis, si sensibil..M-am agatzat cu tot ce puteam de relatia asta posibila, am facut tot ce a depins de mine ca sa fim impreuna..L-am lasat sa se simta liber, nu i-am ingradit nici o pornire, am vorbit tot timpul despre noi, lume, visuri, viitor..A fost singura poveste a vietii mele care mi s-a parut atit de vie, si de reala, de ca si cum as fi visat un vis care n-as fi vrut sa se termine niciodata. Stiu, suna ca un cliseu, sau ca Disney, dar chiar asa era..Traiam ceva impreuna alaturi de un alt suflet..Mi se parea incredibil, ca eu, cea timida, si trista, sa am norocul asta..Am inventat tot felul de situatii, sau jocuri, ca sa ne mentinem relatia, poate pentru ca simteam, ca, incet incet lucrurile alunecau, si ne instrainam unul de altul..Iar unul din jocurile astea a fost sa demonstram ca avem putere de seductie..Si de aici a inceput aventura celor 10 inimi, sa le zicem asa..
Am intilnit tot felul de oameni intre cei 10, tot felul de firi, caractere, temperamente, cu care m-am legat prin tot felul de fire sufletesti..Chiar am reusit sa-mi compun, in minte, o fiinta ideala, asa cum o vedeam eu, atunci, din calitati si defecte ale lor. Seara ma intilneam cu prietenul meu, si discutam despre intimplarile de peste zi..Uneori rideam de cadeam pe jos, alteori deveneam tristi, pentru ca povestile astea aveau si dimensiuni foarte profunde..Dar treceam peste toate, si ne continuam jocul..Asta a fost pina sa te intilnesc pe tine..Prima data mi-ai parut cam distant, sceptic, si inchis, si asta m-a provocat, pentru ca erai ultimul din cei 10, si cercul trebuia inchis..Erai foarte dificil de abordat, imi vorbeai despre stiinte, cunoastere, adevar, natura umana, ori asa ceva mi se parea ca nu le poti discuta in ceea ce era, pentru noi, o posibila cunoastere romantica..Dar, vezi, feminina de mine a intrat in joc, simtindu-te in latura ta umana, si sensibila, cea pe care o protejai foarte foarte bine..Ti-am invatat limbajul, variantele, si ti-am raspuns cu cuvintele pe care am simtit ca le asteptai..La inceput te-am vazut contrariat, apoi din ce in ce mai energic, pentru ca am simtit ca ma vedeai ca un partener de conversatii..Si sa stii ca mi-ai dat multe dureri de cap, ca din cauza asta a trebuit sa studiez destul de multe, ca cu tine nu o scoteam la capat asa usor..Dar, pina la urma, te-am invins, asa credeam atunci, pentru ca te puteam determina sa te conformezi adevarurilor MELE..Acuma imi dau seama ca atunci nu invinsese, de fapt, nimeni, pentru ca eram doi combatantzi pe un front deschis contra lumii, eram, de fapt, alaturi. Ce a urmat a fost, cum stii, un fel de retragere de pe pozitii..Am incheiat armistitziul, si ne-am despartit prieteni..Si, pe urma eu m-am intors la prietenul meu, m-am casatorit cu el, dupa un timp ne-am despartit, si asta a fost..Dar povestea celor 10 a ramas povestea vietii mele, de care, intr-un fel, mi-a parut rau, pentru ca m-am gindit cum ar fi fost sa fiu eu in locul lor, de aceea m-am reintilnit cu ei, si m-am spovedit, ca in fata unui preot..
Am stat un timp pe ginduri, pentru ca m-a nedumerit ce mi-a spus ea..Apoi i-am zis: Bun, asa a fost, si acuma? Acuma, a continuat ea, povestea e deschisa, ca in romanele adevarate. Mergem sa ne imbatam, si sa-mi povestesti si tu despre tine. Mergem asa, tinindu-ne de mina, ca doi vechi prieteni, sa stam la o masa, sa privim Dunarea, si sa ne eliberam sufletele..
Si chiar asa am facut..Ne-am privit direct in ochi si ne-am lasat vietile sa curga, ca si cind am fi fost singuri, pe o barca, dusi de marele fluviu al Timpului..

Saturday, December 5, 2015

Spiritul promis

Uneori ma simt constrins, sa ma recunosc in lumi ce mi se arata, asa, in  bucati detalii..Ma vad in piese din alte existentze, care imi vin nestiute, si haotice..
Un trandafir cristalizat in pietre cu proprietati nedefinite..O floare ce apare o data la 100 de ani ce-si sublimeaza parfumul in umbrele cristalizate ale unor pietre de culori incriptate, ale caror contururi le vedem desfacute, acum, dupa atita timp..Pietrele devenite spirit, intr-o lume a cautarilor..
Lumile din noi s-au desfacut in spatii deschise..Ca sa ne arate ca am devenit o extensie a unor alte spirite, pe care le veneram ca si cind ne-ar fi deschideri spre variante posibile ale unor divinitati pe care inca nu le-am cunoscut..
Iubim ce am fi putut fi..Sintem la fel cu tot ce ni s-a promis..Aici, si dintotdeauna..

Drumul sensurilor

Odata, mai demult, pe cind ma aflam in una din plimbarile mele meditativ-visatoare, mi s-a parut ca aud un salut. Buna, Florin! Am ramas pe loc. Tocmai trecuse pe linga mine o doamna frumoasa, aranjata, si care imprastia in jur o urma discreta de parfum. M-am intors contrariat. Se oprise si ea, si ma privea. Buna, am raspuns. Trasaturile ei imi aminteau vag de cineva. Ma mai recunosti? Am raspuns ca nu. Sint M! Era M! Nu am recunoscut-o. I-am spus ca da, o recunosc, pentru ca tin minte toate iubirile mele trecute..M-a luat de mina, si ne-am asezat pe o banca..
Poate esti suparat pe mine, a continuat ea. Eram suparat e putin spus, pentru tot ce mi-a facut. Am venit sa ne impacam, si un zimbet in coltul gurii imi aduse putina lumina din trecut..Ea fusese una din marele mele pasiuni, din tinerete.Ne certasem, si ne impacasem de multe ori, si controversele dintre noi erau filosofice, pentru ca eu ii impusesem asta, sa descoperim lumea, cercetind, si ea era de departe cel mai adevarat, si mai contradictoriu om pe care l-am intilnit.
Tii minte, a continuat ea, cum te contraziceam tot timpul. Cind tu povesteai de esentza, si evolutia materiei, cum eu aduceam argumentul spiritual, si cind tu spuneai de spirit, eu te combateam cu partea materiala a existentzei..Si mai tii minte cum incheiai tot timpul dindu-mi dreptate, si cum te suparai, si incercai sa inchei discutia..Si cum reuseam sa te impac..Stiu ca nu ti-a fost usor si sa imi spui ca asa nu putem continua, si cum eu am acceptat totul, lasindu-te in aer..Au trecut multi ani de atunci..Intre timp s-au schimbat multe..De asta am vrut sa vorbesc cu tine, acum..Stii, eu am o mare intuitie, si pe ea m-am bazat tot timpul..Te-am simtit, si am stiut ce fel sa interactionez cu tine..De fapt, vezi, atunci eu am pierdut un pariu cu fostul meu prieten, cu care m-am casatorit, pe urma, si de care m-am despartit..Si in pariul asta, eu trebuia sa demonstrez ca pot cuceri 10 barbati total diferiti intre ei..Iar tu, recunosc, ai fost o piatra de moara, pentru ca aveai domeniul tau, si erai foarte incapatinat:) Pina la urma am cistigat pariul, dar am lasat in urma 10 inimi rupte..Si, dupa divortul meu destul de dureros am decis sa ma intilnesc iar cu cei 10, si sa le cer iertare..Si tu esti ultimul..
Am ramas uluit, privind la ea, ca la un extraterestru. Bun, am zis, foarte bine, si eu ce pot sa cred?
Tu esti liber sa crezi ce vrei, eu doar ti-am spus ce s-a intimplat, a zis ea. Am privit-o atent. Avea trasaturile tinerei de atunci, cu citeva riduri. Sintem ca cei 10 negri mititei ai Agathei Christie, am adaugat, si am ris amindoi foarte tare..Da, a zis ea, sintem ca intr-un roman. Am mingiat-o pe obraz, si i-am admirat iar, chipul.
Esti frumoasa, i-am spus, desi stiam ca e foarte constienta de asta, asa cum a fost tot timpul. Esti frumoasa, si ai sa-mi povestesti mai multe din viata ta. OK a zis ea, iti spun tot, cu conditia sa-mi arati ca nu mai esti suparat. Si m-am conformat..Pentru ca frumusetea ei plus regretul, ma faceau sa ma simt un invingator..Si totul devenea atit de frumos, si de autentic, ca eu, ca om, ma simteam deodata altfel, ca si cind sensul vietii mi-ar fi aparut clar, si imediat..Ca si cind eu, in tot ce fusesem iluzie, cindva,  am ajuns suficient de real, cit sa simt ca imi urmez drumul imaginat demult..

Friday, November 27, 2015

Anotimp lichid

Adevarurile se amesteca..Sintem in  urma tuturor adevarurilor atit de nelamurite..Sintem urmasii de dupa.. Vedem ce a lasat istoria, si ne combinam vietile cu tot..
Afara ploua ca intr-o toamna deschisa..Picurii cad doar ca sa ne contureze in fiintze lichide, care sa reconstruiasca noile variante posibile ale lumii..O lume fluida din constiintze flexibile..O lume contur, varianta adusa de o toamna venita din nestiuturi..
Toamna cinta inca, pe ritmurile celorlalte toamne, cu picuri dinamici si rotunzi de fluid..Picuri in ale caror oglinzi ne vedem fetzele sferoide, cu ochi, nas, buze, si contururi..Sintem parti din tot ce am dorit..
Spatiul si timpul ne cinta pe ritmul lor variante de adevar..Si noi ascultam tot, sincer, si ne gindim la ce ne va mai oferi viitorul..Un viitor pe care nu il putem anticipa, pentru ca sintem doar aici, si acum..

Drumurile deschiderilor

Spune-mi orice vrei tu, oricind, si oricum..Spune-mi ce crezi despre viata, despre toate intimplarile trecutului, asa cum le vezi, si le simti..Spune-mi cum au fost toate, pentru tine.. Deschide-ti fiinta spre mine, in felul in care crezi ca si eu as face-o, gindind ca, azi, intr-o lume imposibila, doar noi am ramas deschisi..
Azi apropierile sint ipotetice..Lumea e relativ constrinsa in propriile perceptii..Toate sint interiorizate, pina la a nu arata decit fetze nestiute..Traim o implozie a noi insine..Se intorc toate inspre variantele posibile..
Ca fiinte ne regasim in ce am fi putut fi, ca si cind totul ar fi fost deschis spre toate fiintele posibile..
Mi-e linistea armoniilor regasita..Sint inca in vremurile promise..Am linga mine toate prieteniile, si dorurile de cind inca credeam ca toate sint posibile..Ma vad inca, asa cum credeam ca sint, printre ceilalti..
Armoniile ne sint impreuna..Avem inca timp..Si ne place, inca, sa ne gindim la toate cite ar putea fi..

Scrisoare

Am gasit, demult, intr-un loc uitat, o scrisoare, a cuiva catre un prieten, sau o prietena..Foaia era ingalbenita de timp, si scrisul parea din alte timpuri..
Draga prietene,
Afla de mine ca sint bine, am schimbat mai multe meserii in ultimul timp, dar mi-a prins bine ca am invatat atitea lucruri noi, si am intilnit oameni noi, care mi-au mai inviorat sufletul..Acuma am un pic de liniste si ma gindesc la ce sa fac pe viitor in vremurile astea schimbatoare..Am trait atitea, si am vazut atitea variante de a fi, incercind sa exist in atitea domenii noi, pe care nu le-am cunoscut inainte decit din lecturi..Dar ce mi s-a parut neobisnuit a fost sa ma pot conecta cu suflete reale, cu oameni care isi traiesc, si simt vietile lor proprii..
Viata e o incercare sa-ti depasesti continuu propria fiinta, cred..
Sint omul care a ajuns aici, dupa tot drumul de dinainte..Si care isi cauta linistit provocarile ce vor veni, ca sa se simta liber in el insusi..Pentru ca stiu ca doar eu, cel de acum va reusi, cumva, sa-si realizeze propriile variante de viitor..Mi-e o liniste profunda, ca cea a deschiderilor dinainte de un nou inceput..Ma las in drumul vremurilor  ce vor fi sa vina, constient ca, din toate, ma voi regasi intr-o varianta spre mine insumi..Cu toate variantele inca deschise, iar, spre toate posibilitatile..Ca si cind ma privesc iar in oglinzile lumii, ca sa ma pot intelege doar pe mine..
Acum e tirziu, si inchei dorindu-ti tot binele din lume..Ma gindesc la tine, asa cum ma gindesc la noi, si la momentul cind ne vom putea intilni..
Pina atunci iti doresc tot binele lumii..
Cu adinca prietenie,
Florin

Cercul identicilor

Lucrurile se intimpla dupa legile proprii; se preced si se succed sub logici uneori ciudate, desi reale, pe care mai greu le intelegem, sau le acceptam, dar ele merg inainte pe un drum al lor..Desi e de multe ori nedrept sa fie cum e, totusi e cum e, si toate rasucirile de situatii ramin, cumva, la un fel de decizie a destinului, la latitudinea unui arbitrar compus din atitea combinatii de alambicari din toate, ca e foarte greu de analizat intregul, pe secventze..Sigur, noi sesizam cite ceva, dar, in mare, constructia are variantele ei, si e greu anticipabila, oricit am incerca sa o facem..Singura varianta e sa raminem deschisi, si atent pregatiti pentru provocarile care ni se arunca..
Ce ma nedumireste pe mine e ca factorul uman minor joaca un rol major, sa zic asa..Toate trucurile joase, toate combinatiile de detalii nesemnificative pot masca adevarul, si asta mi s-a parut cel mai ciudat..Cum mizeriile pot pune in umbra realitatile reale, si prin mizerii inteleg iar o conspiratie a cretinilor, care isi ascund tot jocul asta sub o foarte bine construita masca a "corectitudinii"..Foarte bine construita..Beton..Ceva fara nici o fisura..Uimitor cum se asociaza toate formele nimicului sa se sustina reciproc impotriva a tot..Si asta a fost tot timpul..Nimicul mizerabililor e bine fortificat, nu te pui cu ei, ca-s multi si puternici..
De asta de atitia ani mi-e sila..Am in mine un dezgust adunat..Si nu-mi e de ei, ca-s micronici, cit mi-e ca societatea le da dreptul sa faca jocul asta..Si de atita timp..In fine, timpul sa spunem ca le rezolva..
Ramine sa ne traim vietile onest, pe cit posibil, si raminind in universul nostru de valori, ca acolo e o lume a adevarurilor..Noi intre noi, toti raminind in acelasi cerc..Cercul celor identici..

Wednesday, November 25, 2015

Cercuri neselecte

Spatiul s-a rasucit ca un sarpe, si se priveste pe sine insusi..Apoi timpul s-a rasucit ca un alt sarpe imprejurul spatiului, si se priveste pe sine..Sau priveste rasucirile impreuna..Sau nu..Cert e ca la cit de rasuciti sint toti, sau toate, poti sa te uiti la ele, sau la ei, si sa nu mai intelegi nimic din imbirligarea asta generala a toate..S-au complicat lucrurile asa de mult ca e cvasi-imposibil sa ceva, sau altceva..Fiecare cu metodele si ratiunea proprie, care pare ok, dar, daaaaar, in haosul asta al variantelor e greu de spus care, cine, cum e cel corect, pentru ca si corectitudinea asta e relativa..Ce e corect azi poate fi total gresit miine, oho, s-a intimplat de atitea ori in istorie..
Pe mine ce m-a bulversat  efectiv a fost increngatura de mizerii si timpenii care se pot isca in jurul tau datorita unei conspiratii a cretinilor..Un animal debiteaza ceva unui altuia, apoi altuia, si de aici incepe un virtej al exagerarilor si minciunilor, care iti pot determina esecul, tu inocent fiind efectiv..Mi s-a intimplat de prea multe ori ca sa nu ma revolte porcaria asta generata de minti bolnave conspirativ asociate..E incredibil, si adevarat..Oamenii sint, cei mai multi dintre ei dispusi sa sacrifice oricind, salbatic, un inocent, doar pentru a-si razbuna bolnavele lor frustrari..E incredibil cum, in secolul asta e inca posibil asa ceva..
Bine, poate ca nici eu nu ma misc prin cele mai selecte cercuri..De fapt, la cit de relative sint toate..
PS La inceput am fost revoltat pe toate mizeriile pe care ti le pot face ceilalti, dar, in timp, am invatat sa fac diferenta intre magnitudinea lor, ca nu e egal unul care doar te irita, fata de unul care iti baga cutitul pe la spate..Eu doar ma gindesc ca nu merit nici o varianta, si cred ca am sa devin mai agresiv si impulsiv cu toti pitecantropii astia..Ca e un moment in care deja toate au devenit prea exagerate, si eu nu sint omul care le prea accepta..Am si eu metodele mele sa le fut dumnezeii, dar am zis ca sa nu le arat si fata asta a mea, ca nu e corect, si moral..Ei bine, dupa atitea intimplari am ajuns la concluzia ca ba da, e moral, chiar foarte..Ma fac un justitziar ca Monte Cristo, nu ca nu eram si inainte, dar acuma sint furios si hotarit, nene..

Sunday, November 22, 2015

Punct nodal

A cazut prima zapada, usor si sigur inceput spre o noua insingurare..Parca au sunat iar acordurile din Sonata lunii..Linistile s-au regrupat iar, in alte arhitecturi..S-a asezat pe planeta un covor nou, si pur, pe care sa ne lasam urmele pasilor de inceput spre alte scopuri..Sau doar drumuri..
Cred ca mai avem un timp, sa ne pregatim strategiile, si sa mai meditam la unele lucruri din trecut care ne-ar ajuta..Notele ne urca si coboara capabilitatile simturilor..Ne lasam purtati ca intr-un dans al senzatiilor care antreneaza impreuna si ideile..De la ultima iarna pare ca au trecut 1000 de ani, pare ca am trait multe alte vieti, din care ne revenim la cea proprie..Am ajuns la start..
Imprejur e parca linistea de atunci..Toate trecerile ne-au intors la inceputuri, toate spiralele evolutiilor posibile au avut punctele de inflexiune pe un cerc..E bine..In viata avem si puncte nodale, in care universurile posibile se intersecteaza, si in care ne regindim traiectoriile viitoare..Inainte sint, evident, aceleasi orizonturi necunoscute..Asta e misterul, si farmecul ascuns al noilor inceputuri, spre cevauri posibile..Avem acelasi curaj, deci sa pornim cu entuziasmul, si experienta adunate in tot, si toate, de pina acum..Si mai avem in noi adunata o foame de viitor incredibila..Oboseala a trecut..Sa fie ce va fi sa fie:)

Saturday, November 21, 2015

Timpul fiintelor

Imprejur e o liniste a intimplarilor posibile..Frunzele ard, e septembrie iar:) Scuze e deja octombrie, ba chiar noiembrie..Rideam cindva, de fericire, cum spune cintecul, cind iubirea e doar o amintire..Azi cind e un anotimp de toamna, am uitat deja, care, si in care pare ca mai astept, ca si altadata..
E iar timpul cind toate au trecut ca sa vina variantele asteptate.. Sint o varianta a intimplarilor din toate celelalte posibile..Si privesc la tot, ca sa incerc sa inteleg, inca, ceva..Sint inca acel om care a stat in umbra tuturor, care a fost atit de invizibil, cit au vrut toti ceilalti..Si asa am fost dintotdeauna, pentru ca asa mi-am simtit fiinta potrivindu-se..
Sint sufletul care alearga, gol, pe strazi..Omul care a fugit de ceilalti, cum a fugit de el insusi..Pentru ca nu s-a potrivit nicaieri..Omul eu, fiinta de fost aceeasi, dintotdeauna..Mi-e o liniste la fel cum mi-e fost atita neliniste..Ma scurg printre formele celorlalti, asa, ca sa realizez, iar, si iar, ca singuratatea e singura mea conditzie..Vad doar, si cumva simt cum durerile trecutului revin, iar, si iar..Si tu le intelegi, pe toate, in felul tau..Pentru ca doar eu le simt, in spirit si suflet, pe toate..Si asta poate ai sa intelegi, mai tirziu..

Martorii copii

E o liniste de toamna..Ploile au plecat, si au lasat un aer pur, si incarcat de meditatii..Ne plimbam printre stradutele pustii gindind..Oglinzile trecatorilor au devenit invizibile..Spatiul s-a stabilizat, si tacerea ne cinta in auzuri..Pare ca am ajuns in domeniul regilor de cuartz, unde lumina se refracta colorat, ca sa ne arate un posibil drum al libertatzilor mult timp tacute..Privirile se reflecta in suprafetzele perfect prelucrate ale pietrelor pretzioase, si se intorc blinde, si intelegatoare..Privirile sint semnele clipelor..Pentru ca momentele s-au sublimat in taceri inalte..E un covor de frunze inainte, si o imbiere la a pasi, cu sperantze oranj spre vremurile deschise spre altfel de frumuseti..
E simplu totul, atit de simplu cit sa fie perfect autentic..Ne e bine, si colorat, in culori calde, de toamna..E mai frig, un pic, dar inca destul de cald inainte ca iarna sa ne inghetze..E vreme de construit amintiri rotunde, care sa ne tina de cald pe tot timpul iernii..Sintem aici, si acum, ramasi inca singuri, dar care pot certifica cu privirile lor vremurile care curg, precum Dunarea..Pentru ca ne amintim tot, inca de cind eram copii, si priveam, cu atita uimire fluviul..

Friday, November 20, 2015

Compatibilitati de incompatibili

Sufletele au nevoie de suflete mai mult decit corpurile de corpuri..Si noi sintem si oameni-ginduri, oameni-griji, oameni-trairi, dar sintem, dincolo de toate intimplarile vietii, oameni-suflete, care tinjesc sa comunice cu alti oameni-suflete, pentru ca vrem sa simtim vibratiile trairilor celorlalti in noi insine..
Sintem oamenii momentelor reflectate in reactiile simtirilor, pe care alegem sa le aratam, sau nu..Dar sufletul simte intotdeauna, intuitiv, trairile altor suflete, simte diferentzele, posibilele apropieri, pentru ca sufletul are capacitatile lui nespuse..
Sufletul are inteligentza lui proprie, pentru ca stie sa discearna aproape matematic..
De asta  ma gindeam ca, plecind de la capacitatile absolut uluitoare ale sufletului, o iubire e un miracol, pentru ca asta inseamna un noroc ca 2 suflete sa fie reciproc-iubibile, sa se completeze unul pe altul perfect, si sa fie antagonice la fel cum pot fi de compatibile, dar intr-o masura oarecare toate, in acelasi timp in care comunicarea dintre ei arata valori perfect identice..Pentru ca poti fi firi total diferite, dar pe un sistem de valori identic poti construi o relatie de duritatea diamantului..
Se spune ca sufletul se vede prin ferestrele lui, ochii..Si uite cum, prin priviri, sufletele se pot simti, si intui..

Thursday, November 19, 2015

Variantele fiintelor din noi

Variantele de timp sint uneori variante de spatiu interstelar..Alteori sint pure variante de timp..Ca atunci cind noi de substituim noua, si calatorim vagabondind intr-o lume a tuturor posibilitatilor..Privind la tot, gindind, analizind variantele posibile..Si traind ce apucam..
Sufletul are in el cheile spre celelalte universuri..Le descoperim treptat, pe masura ce urcam treptele spirituale..Un pas, al doilea, si lumea isi descopera misterele, metodic..Vad, analizez, simt, imi eliberez gindurile, ca sa pot vedea lumea dimprejur, cea in care traiesc, si ca sa-mi pregatesc pasii urmatori..
Sint ce simt ca sint, intr-o relativa aproximatie, pentru ca simt ce toata fiinta mea imi spune ca traiesc printre ceilalti..Si traind ce simt ma vad mai limpede relativ la tot..Si ma vad iar, ma analizez iar, imi fac procese de constiinta, si invat, in timp, sa ma eliberez..Invat sa zbor eu, fiinta care sint, pe propriile drumuri, exact cum mi-am imaginat..
Viata e o lupta continua cu toti demonii..E o satisfactie a unor reusite temporare, si o varianta a unor incercari ce s-ar vrea  invingatoare..E un timp pe care ti-l consumi asumindu-ti rolul de explorator pe domenii neincercate de nimeni, care, vreodata, ti-ar putea da doar vagi informatii despre teritoriile pe care, tu, cel naiv, si entuziast, cu curaj, te avinti..Tine minte; viata e o mlastina plina de creaturi monstruoase; o zona de nisipuri miscatoare in care s-au sfirsit foarte multi..Trebuie sa fii foarte atent la orice miscare..Si sa inveti din propriile greseli, pentru ca lumea asta de acum e foarte inselatoare..
Singuratatea e un avantaj..Atita timp cit iti poti intelege si prevedea urmatoarele miscari, ca la un joc fara reguli..

Wednesday, November 18, 2015

Analize eventuale

Spatiul si timpul se invirt impreuna, in acelasi carusel universal..Pare ca se amuza, privindu-se, ca doi vechi prieteni..Sint tot eu, cel care scrie acum..Omul de peste timp..Ce ciuda mi-e ca spatiul, si timpul construiesc atitea bariere intre oameni..De fapt intre suflete..Ce bine ar fi fost sa putem clona oameni ai trecutului, ca sa putem vorbi direct cu ei..Stiu, intre timp s-au construit constiintze eterice, asa zise..De fapt sint programe care simuleaza constiintele unor oameni celebri, pe baza operelor, si gindurilor lor scrise, si cu care se poate avea o conversatie relativ decenta..Dar, care, sincer, sint cam seci..Ieri am discutat cu Napoleon, si Alexandru Macedon..A fost foarte interesant, recunosc, dar nu am simtit spiritul lor dincolo de vorbe..Le-am reprosat, pe fata, ca au fost dictatori nemilosi, si cruzi..Si am primit ca raspuns niste argumente..Nimic care sa ma faca sa le simt natura umana..In fine..Technologia mai are de avansat pina sa ajunga acolo unde chiar am putea sa simulam sentimentele..
As putea fi sufletul simetric al lui Florin..Care sa ma cheme, prin simetrie Nirolf:))), sau Niro, desi suna cam ciudat..Num ele meu real, cel social e un cod complicat, ca al tuturor celor din secolul asta..E o eticheta, mai mult..Mai degraba  mi-ar place numele Frolin, ca suna si comic, si interesant..Chiar, oare cum m-as putea numi? Miine am un meeting cu oamenii de la job, ceva despre relatiile inter-umane, si amor, si cum sa fim deschisi intr-o relatie, ce fel sa incercam sa intelegem ca barbati, femeile..Si asta mi se intimpla mie, care am fost atit de circumspect relativ la tot ce tine de femei, pentru ca am avut atitea deziluzii..Da, stiu, nu toate femeile sint la fel..Si eu sint pretentios, e adevarat, dar am motivele mele sa fiu..In fine, e discutie lunga, inteleg si punctele de vedere feministe, dar eu ramin la felul meu de a intelege natura unei relatii intre barbati si femei..Pentru ca asa sintem construiti..Un barbat are un fel de a fi, o constiinta mai autoritara si decizionala.. Cu responsabilitatea alaturi..Iar femeia eu o vad ca partener etern..Omul cu care sa construiasca lumi..
Pe femeie eu am inteles-o ca pe o partenera cu care sa te alaturi in tot ce existi..Pentru ca sintem construiti sa fim impreuna, chiar daca, de multe ori avem viziuni diferite..Pentru ca, si iubirea e un teritoriu al controverselor..Pentru ca sintem oameni

Tuesday, November 17, 2015

Omul cautarilor

Linistile se aduna, si se regrupeaza, cele care au fugit, si au reusit sa scape de zgomotele si rautatile lumilor.. Se string haotic in forme ce seamana cu fricile noastre, cele pe care le vedem proiectate pe ecranul vizionar al viselor..Apoi se transforma in existentze posibile, in care linistile si fricile alterneaza..Si ne revin continuu, sa ne conturbe echilibrul existential cu aparentze de toate felurile, care sa ne invetze cit pot de bine lectiile unor viitoare vieti..Le vad pe toate in toate visurile continuu, de cind ma stiu..
Ieri noapte am visat ca m-am intilnit cu Florin, alter ego-ul meu, omul cu infiniturile..Semana fizic cu mine.. Am stat la o discutie directa, pe toate temele..Era la fel de impulsiv, si de discret, ca mine, si parea ca se jeneaza de o intilnire..Dar, cind temele si subiectele au venit, toate complicatiile lumii pare ca s-au topit in firescul cu care fiintele din noi se descopereau..Am vorbit ca niste prieteni vechi, care se bucurau de o reintoarcere in amintirile unor aceleasi trairi..Am simtit ca vorbind ne vedem trecuturile ca in oglinzi..Mi s-a parut ciudat o asa alternativa la vieti, la viata mea, si a lui, ca si cind as fi intilnit, norocos, un om ca sa-mi schimbe existentza intr-una paralela, in care sa am un prieten pentru cautarile mele fundamentale..Ca sa pot trai intr-o alternativa a existentelor in care chiar mi-am intilnit partenerul prieten al inceputurilor..Am apreciat toate astea ca venind din acel infinit, despre care vorbea cu atita entuziasm el, tot timpul..
Stiu..Toate erau viziuni ale mele..Dar am simtit ca omul ala era atit de real..Si era atit de alaturi de mine..Intre noi sint sute de ani in timp..El a murit cu mult inainte sa ma nasc..Ce mult mi-as dori sa pot calatori in timp, ca sa ne vedem..Poate o sa ne ajute technologia..Altfel am sa ma gindesc la el, si am sa-i transmit salutari din viitor, cu sinceritatea pe care cred ca si el o are daca le-ar putea primi..As vrea sa stie, ca, peste timp, undeva, cindva, cineva se mai gindeste la ce a spus el, printre atitea griji, si probleme..

Friday, November 13, 2015

Luptatori

O lectie adevarata e lectia realitatii, nu a adevarului..Uite-te la ce se intimpla acum..Nu da nimeni doi bani pe tine..Toti se bucura cind nu sint in locul tau cind suferi, si te invidiaza cind ai success..Nu-ti fa iluzii..
Incredere sa ai doar in cei ce au dovedit..
Ce as vrea sa ramina cei ce cred..Nimeni nu mai crede in povesti ipocrite..Nimic nu e ce pare a fi.. Sintem atit de singuri, si de expusi..
Imi caut unele origini de samurai..

Omul norocului

Azi a plouat, ca sa imi faca in ciuda toamna asta, si sa nu ma mai lase sa-mi vad teritoriile mele insorite..A plouat linistit, totusi, suficient de calm cit sa-mi duc gindurile la mal..M-am refacut, si acuma am luxul meditatiilor..Imi ploua cu toate misterele noptilor..Cind eram mic imi placea sa ies in ploaie, sa socializez, mai ales ca in fata blocului meu se bloca canalizarea, si se facea un mic lac, pe care putini aveau curaj sa-l treaca..Si noi, copiii stateam pe banci, si ne holbam la tot..Odata, un biciclist curajos a vrut sa treaca prin balta..Si-a luat viteza, si cind a ajuns in dreptul apei, si-a ridicat picioarele si a lasat bicicleta sa mearga singura..Doar ca, pe la mijloc, bicicleta s-a oprit, si omul a cazut, pe dreapta, direct in apa mocirloasa..S-a ridicat, s-a uitat la noi, ne-a injurat, si a plecat singur, alaturi de bicicleta prin balta..Noi am ris, ne-am simtit bine, si ne-am dus la apartamentele noastre..
Anii au trecut, noi am crescut, am terminat liceul, am devenit studenti, am trecut multe examene..In anul 5, aproape de terminare, un examen de specialitate, ceva cu chestii de nave si sisteme de propulsie, asistentul ma priveste direct in ochi, ca si cum m-ar recunoaste, si ma intreaba despre efectul giroscopic..Ha? Ce rahat  de legatura sa aiba cu subiectul meu? Ii zic ce cred..Se uita la mine ca la un vierme, si imi explica ca am picat examenul, ca n-am cunostinte elementare..Ce ma? Asta e un abuz..Il reclam..Bag pula in el, cine pizda ma-sii se crede? Si am picat examenul, si anul..Asa de-a-mpulea, aiurea..
Apoi mi-am adus aminte..Asistentul era tipul care cazuse in baltoaca, pentru ca efectul giroscopic al rotilor bicicletei nu era suficient sa-i asigure echilibrul..
Asta e..Am trecut pe urma anul, cu bine, si chiar m-am imprietenit cu tipul..L-am vizitat, mi-a facut cunostinta cu ai lui, acuma sintem cei mai buni prieteni..Mergem impreuna pe bicicleta, si ma urmareste tot timpul..Cred ca asteapta ca sa cad si eu in balta cu bicla..Hahaha, si chiar daca as cadea, chiar nu mi-ar parea rau, pentru ca omul pe care l-am cunoscut atunci e cel mai adevarat, si va fi..E chiar omul pentru care chiar as face sacrificiile vietii..Sint norocos ca l-am cunoscut..
PS Povestea e o fictiune, clar, pentru ca nu m-ar fi iertat nimeni, niciodata, pentru neroziile mele..Oamenii sint razbunatori, si pare ca asa chiar vor fi..Pare ca nu conteaza fiinta, ci ce credem noi despre..

Alter ego

Azi am avut o viziune..Nu stiu de unde, sau cum, pur si simplu mi s-a intimplat..De cind mi-am schimbat serviciul m-am si mutat, sa fiu mai aproape..Impart un apartament cu doi cretini, unul mai prost ca celalalt, care se contrazic si impung continuu..Unul la vreo 44 sa-i zicem K, altul la 65, sa-i zicem B..Amindoi sint ca tusea si junghiul..Sau ca sula si prefectura..Durerea in cur, si durerea in cot..In fine, astia doi imi fac greu de trait viata intre ei..Doar ca ma inchid in camera mea, si-mi vad de ale mele, ma uit pe net, etc..Ii si injur metodic, ca sa uit..
Azi dimineata dupa ce m-am spalat, imbracat, aranjat, epilat (hahaha, glumesc) mi-am pornit nava mea de 4 persoane, si am decolat spre job..Am aterizat normal, ca orice om care n-are prevazuta in buget teleportarea, hahaha..Bun, aterizez, parchez, si zic sa mai stau 5 min sa-mi revin..La radio era un program cu ceva chestii clasice, o tanti povestea cum ca Beethoven il admira pe Mozart, si cum compusese el o chestie ca replica la Flautul fermecat..Si  inceput piesa, care era cam zbanghie, parerea mea, dar la un moment mi-au venit in cap multe lucruri pe care le vazusem mai demult..Mi-am adus aminte ca in cautarile mele pe net dadusem de o pagina, ceva cu Infinitul  cu infinituri, sau asa, ca nu mai tin minte..Si m-a frapat ca in epoca asta a netului holografic, in care aproape atingi formele, si citesti telepatic, pagina asta era plata, pe un fond verde-albastrui, veche veche, undeva prin sec 21, sau XXI pe cifre romane:)))..M-a intrigat si l-am citit tot cap coada..La inceput mi s-a parut ca un sir de coincidentze, apoi am vazut ca eu si tipul asta, Florin, parca se numea sintem aproape la fel, ca si cum el ar fi trecut prin timp si s-a transformat in mine..Ha? Sau poate eu am calatorit in trecut, si, captiv si frustrat am scris asta..I-am revazut tot ce spunea ca si cind as fi scris eu!!! In fine, dupa un timp m-am calmat, si apoi am uitat..Dar azi dimineata mi-am adus aminte..Cum naiba sa fie asta posibil? Poate ca e un sir de coincidentze..Acuma e timpul sa ma dau jos din nava, si sa ma duc la job..Si vedem ce mai intelegem dupa, cind ajung acasa..

Wednesday, November 11, 2015

Variantele sufletelor

Viata e o suma complicata de complicatii.. Nu ma erijez intr-un teoretician, ca nici nu pot, si nici n-am competentze de nivel ipocrit..Ma limitez la a observa ce am putut, traind in mijlocul atitor furtuni..
Viata e o suma de secventze, adunate haotic din atitea intimplari cite ni s-au oferit, sau cite am vazut altundeva, din alte vieti..Secventze derulate rapid, in real, sau in slow motion, cele analizabile, sau  chiar posibile a fi metode de a reflecta, gindi, medita, la alte secventze posibile..
Esentiala in viata, dupa umila mea parere e cautarea cea fara de inceput, si de sfirsit..Cautarea continua a tot, si a fiintei proprii..Cercetarea a ce a fost posibil, pentru a gindi bine asupra noua insine..Pentru a raporta totul la noi, si noi la toti ceilalti..Nu e usor, cum nimic nu e niciodata usor, a ne compara capacitatile cu ale celorlalti..Pentru ca ei, priviti obiectiv au propriile talente, si determinari, asa cum si noi le avem pe ale noastre..Noi, si ei, si toti, semanam profund, e adevarat, asa cum e la fel de adevarat ca ne diferentziem profund..Pentru ca avem aceleasi capacitati in marimi diferite..
As vrea sa am talentele unora..As fi vrut sa fiu un muzician desavirsit, pentru ca am simtit muzica in toata fibra mea..Dar n-am putut, pentru ca nu am fost bun la a interpreta la un instrument, oricare ar fi fost..Nu as fi fost bun nici ca dirijor, pentru ca nu am cultura..Blablabla..Daaar, stiu ce functioneaza ca valoare, si ce fel se pot asocia combinatiile de armonii, desi pare ca asta nu e suficient, azi..
Nu stiu, eu simt intregul, si armonia in stilul meu..Am construit sute de inginerisme, care au functionat admirabil,  as putea spune..Asa ca o simfonie, doar ca la mine a avut altfel de constructie..
Viata e complicata..Si ne-o construim din bucati, care stiute, care preluate..Adunam armonii din ce reusim sa identificam..Azi am succes, ca am reusit sa combin ceva din unele adevaruri..Miine as putea avea acelasi success, ca pot sa combin variante la care m-am gindit mult timp..Dar, in tot acest interval, eu am ramas tot eu..Acelasi eu care s-a batut cu toate monstruozitatile imaginabile, sa sa reuseasca sa construiasca, dincolo de toate, din bucati, o lume a adevarurilor in care noi, toti, sa ne simtim bine, impreuna..
E un nestiut in toate..Pe care, noi l-am descoperit fiind atit de tandru si adevarat, incit ne-a facut  eterni prieteni, intru cautarea si descoperirea lui..Sint aici, esti oriunde acolo, undeva, intre noi e un fel legatura infinita a legaturilor dintre sufletele ce-si cauta existentele ce au fost, cindva..Te vad, si te aud, inca, si stiu ca si tu iti doresti sa ma vezi, si sa ma auzi..Sint la fel..Si stiu ca si tu inca iti doresti sa comunicam..Sint aici, si acum, si restul e doar ceva ce a fost, ca acum de atunci, o varianta pe care timpul a construit-o pentru cei ce vor sa fie impreuna..

Sunday, November 8, 2015

Reveniri

Trecutul ne dirijeaza, ne arunca firimituri de amintiri, ca sa ne faca sa mergem pe un drum..Si asta a incercat continuu, sa ne tina captivi in anumite locuri..Chiar daca mai vrem sa cautam alte drumuri..
Ce frumoasa e uitarea..Ce bine e sa ne eliberam de tot, si sa mergem in alte explorari..
Mi-a trebuit mult timp sa incep sa-mi caut un alt inceput..M-au blocat multe detalii stupide..Mi-a lipsit o intelegere, cred..Nu m-a ajutat nimeni, ba chiar m-au sabotat tot felul de maimutzarime..
De miine schimb tot, clar..Am atit de multe de facut, si atit de putin ajutor..Cred ca o sa ma ajut singur, ca altfel e absurd..Tre'sa rezist la multe..Acuma m-am mai refacut, e mai bine..Mama ce animale sint peste tot, genul ala ticalos-nemernic cu mintea odihnita si focusata doar pe ticalosii-nemernicii care intrec imaginatia.. Trecem noi si peste astea..Ne revenim la echilibru, si ne rezolvam problemele una cite una..

Saturday, November 7, 2015

Schimbari

A fost un timp al furiei impotriva atitor nedreptati. E un timp al schimbarilor necesare. Asa ca adevarul sa revina printre noi. Bravo! E timpul ca viata sa revina, e timpul ca oamenii sa se adune impreuna pentru a-si construi o societate care sa-i merite! Si, pentru asta trebuie ca profesionistii sa-si faca treaba, si datoria..
Ma uit la cum a evoluat societatea romaneasca, cite contorsiuni, manipulari, exagerari, populisme s-au intimplat..Cite mizerii si mizerabili s-au ridicat pe valurile schimbarilor..Ma uit la citi idioti incearca sa profite..
Dar timpul va aduce schimbarile necesare..Chiar daca vor exista victime, asa a fost dintodeauna in istoria revolutiilor..Dar totul e pentru o eliberare ireversibila..Evolutia va fi continua..Se vor schimba toate, fundamental..Alte valori vor fi puse la baza unei societati noi, care incepe..
Sintem oameni, cu toate sensibilitatile noastre, si felul nostru de a gindi..Imi aduc aminte de lectiile de la CSP din liceu, despre forte de productie, relatii de productie, revolutii care apar cind relatiile de productie devin depasite..
Timpul le schimba pe toate.. Asta e mersul evolutiei..

Friday, November 6, 2015

Verde crud

Uneori mi-e jena de mine..Ma simt rusinat de ce am fost. Imi vine sa intru in pamint, si sa hibernez acolo 1000 de ani terestri..As fugi de mine, oricind, ca sa ma eliberez de tot ce a trebuit sa accept..Si sa incep totul,  de la zero, ca si cind totul s-a sters, printr-un miracol al destinului..Desi,  sincer, daca ar fi sa inceapa totul, din nou, cred ca tot pe cunoastere as merge, oricite ar presupune asta..Si oricite greseli din trecut as fi facut, tot ar fi meritat..
Alteori sint atit de mindru de mine..Ca mi-am asumat atiiiitea riscuri, ca am incercat cite neincercate am putut, ca sa le vad, sa le simt, sa le traiesc..Si ma simt linistit cu toate, sincer..Nu ca le-am reusit cum as fi vrut, dar ca le-am incercat adevarurile atitor posibile experiente..Azi simt ca sint mai matur cu un miliard de ani..Si de asta mi-e bine, si ma dau mare si rotund..
Stiu ca mai am un miliard de experiente inca netraite..Vor veni si ele, cu timpul..Azi e momentul de acum, de savurat..
Verde crud, verde crud al primaverilor din trairile mele, te mai vad, te mai aud..Esti viata mea traita ciclic prin sperantele virstelor..
Si stiu ca si tu ma auzi..Verde crud ca cel din adolescentza mea singuratica..Verdele care punea stop fiintei.. Verdele deschis spre luminile verii, ca sufletele noastre spre iubire..Verde stop..Ne-am oprit din mers, ca sa incercam sa intelegem incotro ne indreptam..Si sa vedem cine, inca, mai sintem..

Vieti

Azi, la serviciul meu cel ignobil, am gasit un diamant violet, in forma de inima stilizata..Parea facut de un mester dibaci, de aia l-am luat, si l-am pus la breloc..Astazi diamantele sint foarte ieftine, de cind s-a descoperit asteroidul ala de diamant, si, mai ales, de cind s-au descoperit metode ieftine de a produce diamante artificiale de orice dimensiuni, forme, culori, etc..Na..Azi orice geam banal, orice bec laser, orice suprafata transparenta e din diamant..Unde sint vremurile cind ferestrele erau din sticla? Oho..
Da eu am pastrat diamantul violet..Dupa forma pare sculptat de Brincusi, ca el facea chestii din astea stilizate.. Da nu am eu norocul asta..Sculpturile alea, din vremea aia, glorioasa, sint azi in-estimabile, ca au valoare de simbol..Si aurul, si platina, si tot ce a fost atit de pretios atunci, azi sint derizorii..Technologia a inversat scara valorilor..Eh..Ce ti-e si cu evolutia asta..Doar banii au ramas, inca, un reper..
Mi-am schimbat si eu jobul..Acum sint la o alta masina, un robot uman anexat, cumva..
Ploua artificial..Ma uit prin ferestrele de diamant la lumea artificiala, de dincolo..Mi-e dor de o petrecere pe o plaja tropicala de pe indepartatul Pamint..Vreau sa simt sa traiesc in natura aia, printre acei oameni care spun doar adevaruri..Si care isi traiesc atit de natural vietile, care vorbesc direct, si din suflet..

Sunday, November 1, 2015

Timpul trecerilor

E liniste..Abia am ajuns acasa de la munca..Se aud doar picurii unei ploi artificiale..E o luna plina..Ma simt ca dupa o lupta..Luminile se arata  in linii orizontale..Sint singur..E bine..
Am ajuns pe planeta asta acum 15 ani..De fapt nu e o planeta, e un satelit recuperat mai demult, din spatiu.. A fost adus aici cu ajutorul unor propulsoare uriase, si facut planeta, dupa care i s-a acoperit toata suprafatza cu panouri poligonale, ca o sera, pentru ca nu avea gravitatie suficienta cit sa pastreze o atmosfera..Acuma arata bine, desi e o colonie de munca..Are tot ce ar avea o mica planeta; orase, orasele, parcuri, gradini suspendate, tot ce e nevoie pentru oameni..Sint si cladiri uriase de birouri, si zone rezidentiale, locuri de agrement, etc..Pentru oameni ca noi, de rang inferior..Ca ailalti smecheri stau pe Elysium, evident, nu isi murdaresc ei costumele scumpe pe aici..
Azi au facut toate panourile de sus de culoare verde..Culoarea sperantzei..Sintem toti verzi, si tot ce e cenusiu a devenit verde..Pe mine nu ma afecteaza..Ca jobul meu e la fel, orice culoare ar face ei..Masina mea e aceeasi, cu acelasi bord complicat..Transportoarele la fel, masina cealalta la fel..Mi se filfiie de ce aduc ei ca marfa, eu imi fac treaba, ca sa-mi iau banii..Nu stiu nici cine e patron, nici ce smecherii invirte, si nici nu-mi pasa, sincer..De cind am vazut salbaticia alorlalti, m-am calmat..N-are rost sa te pui cu ei..Sint impreuna, cumva, o conspiratie a cretinilor..Mi-e sila de apucaturile, si existentza lor..Oricum o sa plec de aici cit pot de repede..Nu mi-e asta destinul..E bine ca mi-am invatat lectia..Mai vad ce mai am de facut, si ma car..Sa-i fut pe toti..Ieri era sa-l pocnesc pe un boshorog semi-senil..L-as fi facut afis, dar m-am abtinut, ca ma lua politia..Si cu restul am ce am..Ca-s semi-retardati, si de o etnie incerta..Mi-e asa de sila ca abia pot sa ma duc miine sa le mai vad mutrele stupide..Si abia ma abtin sa nu fac vreo nefacuta in lumea asta a cercurilor impreuna..Mama ce le-as stilci mutrele infecte..
Sint singur..Mi-e bine in intuneric..E liniste..Si miine as pleca din teritoriile astea..Dar e criza asta mondiala, care ne face sa raminem..

Wednesday, October 21, 2015

Reusite

Adevarul, sau adevarurile, le gasesti in simplitate, si in felul direct..Oamenii se ascund de multe ori in spatele unor ipocrizii ieftine, si asta e pacat..Pentru ca eu am descoperit in spatele unor ipocrizii sociale, de fatzada, niste povesti absolut uimitoare, povesti de viata, pline de trairi esentziale, si de adevaruri, si care simt ca m-au inobilat..Am sa fiu recunoscator toata viata acestor momente care mi-au adus atitea povesti, atitea vieti spuse simplu, in cuvinte imediate, si care mi-au aratat atita tarie de caracter..Multumesc, si incerc sa urmez si eu pildelor invatate, e greu, dar ma straduiesc..
E atit de mult frumos sufletesc imprejur, ca uneori ma simt coplesit..De fapt poate ca si povestea vietii mele e una intre ale celorlalti..Dar e atit de bine acest sentiment de a fi un suflet impreuna cu celelalte..Cred, ca, pe undeva, asta m-a readus in simtiri..Sper sa pastrez contactul cu realitatea la fel..Si toate cite or fi, de acum inainte sa evolueze..

Comori in toamna

Singuratatea mi-a fost impreuna, stabila si previzibila, tot timpul..Si, curios cum, crestea direct proportional cu numarul celor dimprejur..Ochii si atentia lor ma oboseau teribil..De asta izolarea mi-a facut bine, un timp.. Apoi m-am angajat la firma de comori..Cel putin asa-i spuneau toti, asa, in bataie de joc "firma de comori".. Ca de stiut nu stia nimeni, exact, ce comori ar fi fost acolo..Eu i-as fi zis "oo srl" hahaha..La misto..
De fapt compania asta primea niste chestii care semanau cu ouale Faberge, dar care aveau niste modele si culori complicate, unele holografice "desenate" in afara, care incadrau artistic oul..Erau adevarate opere de arta, fiecare, dar ambalate in cartoane, si turnulete, ca ouale ordinare..Bine, si cartoanele erau de fapt niste sisteme complicate de prindere, si amortizare a socurilor, ca sa nu se sparga vreunul, si sa putem vedea ce are inauntru..Unii spuneau ca sint medicamente miracol, ce ar fi vindecat orice, altii ca-s bijuterii, sau spiceuri aduse direct de pe Dune..Doar un tip, se spune ca ar fi vazut odata un ou desfacut, dar nu a mai apucat sa spuna nimic pentru ca a disparut, de atunci..
Eu imi fac jobul meu, la masina..Stau in cabina, si manevrez marfa..Ma platesc bine astia, probabil ca sa tac, sau ceva..Nu ma amestec cu ceilalti..Imi prieste izolarea din cabina mea cu bord complicat..Imi fac treaba, si plec acasa..
Nu interactionez cu nimeni..Imi e bine asa..Poate ca am gasit sensul vietii mele..Uneori masina se mai opreste, si transportorul ingheata..Atunci am timp sa visez la ce vreau..Am realizat ca e toamna, o toamna din aia care chiar imi place..

Tuesday, October 13, 2015

Cintecul clipei

Sirurile se succed, se aliniaza dupa traiectoriile sufletului, ca sa se desprinda, incet, si sa se roteasca in cercurile vietii..E un carusel al fiintei, in care ne invirtim, imbatati de viteza, si de peisajele care tot curg..Sintem aceiasi, toti intre aceiasi, cu aceleasi euri..Vedem, ca sa simtim ca totul era asa cum anticipasem..Te vad la fel, cum viata, la fel, te-a lovit..Si eu sint tot de aici..Avem urme pe suflet, dar e bine.. Pentru ca, asa, percepem la fel lumea..Si reflexiile din oglinzile lor ne seamana..Ne suprapunem imaginile ca sa simtim ceva ce n-am simtit demult; ca nu sintem singuri..Ca nu mai sintem la fel de singuri..Si e bine..Un bine de octombrie, in care simtim ca mai putem iubi..Si, mai ales, ca putem fi iubiti..E cald..Atit de nesperat de cald..Cald de octombrie..Ce pacat ca nu exista un cintec pentru octombrie la fel de celebru ca cel pentru septembrie..Try to remember the kind of October..
Sufletul nostru are cintece pentru orice, ca-s luni, anotimpuri, stari, ginduri..Orice ar celebra lumina, caldura, iubirea, ca noi raminem la fel, indiferent de luna, anotimp, an, etc..De fapt, cred ca mai presus de orice ar trebui sa cintam clipa, momentul acesta unic pe care il traim doar acum, si care se duce iremediabil..Ce frumos..Un cintec al infinitului mic din viata noastra, cea infinit mica fata de infiniturile universului cel mare..

Sunday, October 11, 2015

Viitor feminin

Cred ca Isus cel de adevar si echilibru aducator ar fi trebuit sa fie femeie, pentru ca doar o femeie ar fi inteles cum ar fi functionat iubirea pe pamintul asta atit de incrincenat si razboinic..In fine, aici adevarurile trecutului se amesteca..E atit de mult de spus despre natura umana, despre societate, evolutie, cit s-ar putea scrie in biblioteci intregi..Dar, dupa toate, doar un om care aduce lumina ne-ar putea elibera, si aceea e ea, femeia, unica, si irepetabila..Eroina zilelor, dar si miilor de nopti..

Rotiri nocturne

Ploua cu liniste..Picaturi tacute cad tacut, ca sa explodeze tacut intr-un ocean de adevar..Sau intr-un deshert de adevar..E o noapte racoroasa de octombrie..In aer mai e ramas un pic de parfum de septembrie..Toamna  pare ca s-a conectat la centrul toamnelor galactice, si transmite date..Ploua cu linistea dintre doua evenimente importante..Ploua ca sa se spele toate trecuturile, si sa incepem iar de la zero..Poate asa va fi altfel, totusi..Pentru ca afost prea mult zgomot pentru nimic, vorba lui Shakespeare..
Am inceput weekendul cu o plimbare..Am vazut peisaje, oameni, soare, intimplari..
Seara asta am sa ma eliberez..1-2-3 pahare pline de vin rosu tare, ca sa pot savura linistile dizolvate..Toate sint amorfe, si curg incet de la o stare la alta..E tocmai vremea de contemplat, meditat, apoi iar de contemplat..Ca si natura face la fel, are si ea amintirile ei pe care ni le tot plimba prin fata ochilor, ca sa simtim ca si ea, la fel de pur, si personal..
Vinul schimba perceptiile..Pare ca toate conflictele s-au stins, si linistea cinta in armonii..E frumos..Ma gindeam sa scriu ceva sf despre o fabrica din viitor in care se impacheteaza comori..Sa vad, tre'sa mai elaborez detaliile, da e interesant cum in viitor valorile se schimba, de fapt aici e cheia, cred..Si omul ajunge sa se transforme datorita mediului schimbat chiar de el..Lucrurile se intrepatrund si se complica..Dar asa e mersul lumii..Te adaptezi, si continui..
Linistea se dizolva si ea, definitiv, si irevocabil..E intuneric, si stelele merg pe traiectorii circulare pe cerul noptii..Se rotesc..Si asta nu e din cauza vinului:)

Tuesday, October 6, 2015

Toamnele sufletului

Cuvintele si sentimentele au mers in paralel..De fapt traiectoriile lor au fost curbate de suflet, care, si el, a urmat o traiectorie a destinului, dar au pastrat o distantza decenta..Apoi toate s-au amestecat, si s-au construit siruri alternative de cuvinte si trairi..Cuvintele au succedat trairilor..Frazele au construit o imagine a ce a experimentat sufletul, dupa care au urmat alte trairi, alte fraze, incontinuu..Si toate au inceput sa derive unele din altele, si sa se conditioneze reciproc..Ca sa nu spunem si de ginduri, pentru, ca, pe drum, au aparut si ele..Conditionate de stari..
Fiinta e complicata..Nici nu stii de unde sa incerci sa cauti sa o intelegi, pentru ca e un tot fluid, un intreg in aparentza, construit din cevauri care ba reactioneaza, ba sint indiferente..
Octombrie cinta pe limba lui o arie de toamna..Sintem intr-o trecere de la cald la frig, si de la viu, la amortit.. Natura pare imbatata de propriile culori, ca un pictor alcoolic, care isi traieste clipa..Tablourile sint superbe, e adevarat, dar starea data e una de incercare de uitare, ca atunci cind stii ca te desparti de o etapa calda, si luminoasa a vietii..Sau ca atunci cind vrei sa uiti o iubire care n-a fost sa fie, desi toate promiteau atit de multe..
A ramas imprejur aceeasi liniste a asteptarilor..Natura isi urmeaza drumul ei..E o toamna care pare la fel cu ea insasi, si cu toate celelalte toamne dinainte..Seamana cu nostalgia, si cu toate regretele..O simtim in suflet, ca pe o provocare..E linistita, totusi..Si ne sopteste incet, pe armonii de vint, despre multe, asa cum mai demult auzeam atitea lucruri interesante spuse de razele lunii care se izbeau de geamuri..

Sunday, October 4, 2015

Pasageri

Calatorim in trenul vietii, eterni pasageri, privind la ferestre rotunde, amintindu-ne de iubirile trecute, si visind la cele viitoare..Mergem inainte privind, si uimindu-ne voit la cele ce le vedem..Lasam locul liber, si ne plimbam pe holurile unui tren, ca sa mai vedem si alti pasageri ce simt, privind prin aceleasi ferestre aceleasi peisaje care trec..
In spate am lasat atitea, si atitea gari, cu atitea tristeti fluturate  nostalgic..Si cite suflete..
Nu  mai stiu, dar mi se pare ca am imbatrinit, pentru ca iubirile mele au ramas in multe gari uitate de timp..
Stiu ca am sa cobor si eu intr-o gara, cindva, si ca am sa flutur o batista a ramas bun..Am mai facut-o de multe ori..Mi-e trist, oricum, si mi-e durere ca nu pot sa fac sa fie toate asa cum ar fi bine..

Infinitul alaturi

Putem fi priviti oricum si oricind de ochii celorlalti..Putem fi judecati, la fel..Dar ochii infiniturilor ne vad prin adevaruri..Oricine am fi, si oricite am fi putut promite..
Linistea cind vine e, la fel, din infinituri..Pentru ca linistea e spatiul infinit al sufletului, ca loc al regasirii eurilor ce ne vin de undeva, de dincolo..
Infinitul ne priveste cu calm,  fara sa ne judece..Pentru ca infinitul e un orizont al tuturor sufletelor posibile.. Si ce sintem e datorita lui, si al celorlalti influentati de el..
Daca iubim, e pentru ca, uneori, simtim infinit..Sau simtim infinitul, in toata nesfirsirea lui.. Si daca sintem deprimati, la fel..Avem alaturi si impreuna, totul, si sintem  atit de constienti de asta..Pentru ca daca nu stim, simtim totusi ca infinitul e sursa tuturor variantelor posibile din  noi..
Infinitul e o varianta a infiniturilor..De asta e printre, si, mai ales, alaturi de ele..

A-autumnale

Cercurile iubirilor i-au lasat pe ei in afara..Am ramas inauntru doar noi..Avem libertate de miscare, putem sa ne jucam asa cum vrem..Ne putem privi fara rusine..Putem sa ne atingem tandru, si sa ne spunem ce credem..Aici adevarul ne e prieten..Sintem inconjurati doar de forme picturale..Luminile si umbrele se construiesc unele pe altele ca sa ne urmeze visurile..Si linistea ne cinta armoniile toamnei..
Ne privim ca sa ne simtim..Ne atingem ca sa ne vorbim..
Octombrie e doar o parere, si o stare de fapt aparenta..E un motiv de apropiere intre noi..Pentru ca oricite confidentze ne-am face, sau oricite certuri ar aparea, in luna octombrie noi sintem la fel de solari ca in septembrie..Si ne pastram punctele de vedere, indiferent de anotimp..Asta pe linga sentimente, sau alte celelalte..

Dansul iubirilor

Toate au ecourile fiintei tale..Parti din tine sint in toate..Esti peste tot, ca o tesatura de simboluri din trairile mele posibile..Si cu toate astea, nu stiu unde sa te gasesc, pentru ca nu stiu unde sa te caut..
Esti, poate, in mine, ca o constructie mentala..Un om pe care il simt, pentru ca il cunosc dintotdeauna..Mi-ai fost alaturi cind imi era greu, si cind nu stiam cum sa supravietuiesc..Am simtit cum ma privesti, cum stii, cum ai fi vrut sa imi vorbesti..Dar, intre noi au fost atitea bariere..Ai ramas asa, observatorul vietii mele, omul caruia i s-au terminat cuvintele..
Acuma ma mai gindesc la tine, si te judec, ca nu m-ai ajutat, desi ai fi putut sa apari, atunci, si acolo, si sa incerci sa comunici cu mine..
Intre noi au fost toate deschiderile din lume..Si stii ca am stiut ca si tu ai stiut..Dar ai tacut..Ai preferat sa pari ca nu existi, ca sa nu-ti complici viata..
Adagio are armonii profunde care spun despre tine, te descriu in ce esti, si cum aluneci printre trairi, ascunzindu-te..
Uneori imi vine sa te injur, asa cum alteori as vrea sa-ti spun povesti din viata mea, pe care nu stiu daca le-ai asculta, sau daca ti-ar pasa de ele..Stiu doar ca daca ti-as vedea privirile as intelege cam cum am fi noi doi, daca, vreodata, am fi..Dar macar un dans, impreuna, poate ca am merita, asa, ca sa simtim ca timpul ne mai iubeste..

Sunetul starilor

Toate vin din noi..Strabat drumul atit de lung tocmai din adincimile sufletului, trec de toate obstacolele, si ies la suprafatza cu o viteza cosmica..Alteori probabil ca trec in alte adincimi, intr-o miscare complicata, si ies  prin alti oameni, sau obiecte, fiintze..Asa ca cercurile concentric rotitoare mai elibereaza din incarcatura lor de ginduri, trairi si din alte directii..Si asta am observat-o de atitea ori, pina sa o inteleg..
Initial am crezut ca cercul, sau cercurile rotitoare sint doar deasupra, dar, pe masura ce am mai imbatrinit am realizat ca realitatea e mult mai complicata..Poate modelul din viziunea mea e unul depasit..Si poate ca mai actual e modelul atomic, in care toate se invirt  imprejurul fiintei asa ca electronii imprejurul nucleului, pe orbite cvasi-determinate cumva, care "electroni" sar pe alte orbite, sau se elibereaza cind primesc energie din exterior..Bine, acuma fac si eu paralele intre suflet si fizica, care pot fi adevarate sau nu, na, dar e un joc frumos al variantelor posibile:) Cred ca ce am folosit era modelul orbital al atomului, cum am invatat in liceu, cind domnul Amarinei, cel cu fizic de halterofil, ne preda ceva legat de evolutia conceptului atomic, de la "cozonac cu stafide" la planetar..Si mai tin minte ca electronii erau pe straturi notate s-p-d-f, cu 2,8,8,16 etc electroni, ceva de genul, ca era musai sa fie un nivel umplut ca sa se treaca la altul..Partea asta de fizica nu prea mi-a placut, pentru ca era mai mult chimie, si mai mult de memorat, decit de legat logic..Bine, nu ma dau mare, dar le zic ca imi place sa imi amintesc mai mult de atmosfera din clasa decit de altele, ca toti eram la fel de mirati de ce trebuie sa invatam chestiile alea:)
Parintii mei au fost profesori, si am fost crescut intr-un mediu plin de variante, legi, teoreme, relatii, discutii, examene, note, cataloage, reuniuni, discutii, etc etc, ca am o relatie mai speciala cu scoala..Si, desi, cu timpul, m-am mai eliberat de toate, mai simt emotia lui septembrie, cind sufletele se aduna, ca sa celebreze un nou inceput al cunoasterii..
Stiu ca e deja octombrie, dar eu mai aud sunetul clopotelului..Si ce uimitor de adevarat e, inca, si acuma..

Saturday, September 26, 2015

Cit contam

Cum ziceam, fiecare iubim altfel, dupa cum ne e sufletul..Altfel iubim la virsta naivitatii, si altfel cind ne mai vine mintea la cap..Desi ne mai pierdem capul si la maturitate, uneori, dar pastram echilibrul, totusi, si ne redresam mai usor dupa esecuri..Pentru ca vedem mai usor diferentele dintre esentze, si aparentze..
De multe ori am avut impresia ca as putea iubi atit de mult  aproape orice, si fara limita..Dupa care, in urma unor multe neplaceri, sa le zic diplomatic asa, am fost nevoit sa renunt..Si asta doare mai tare cu cit si virsta, si asteptarile sint mai  mari..Dar se intimpla..Pentru ca toate, in timp, par ca au alta forma..Chiar daca o naivitate a maturitatii e diferita de aceea a tineretii..
Oamenii sint la fel..Barbati, femei, tineri, batrini, pare ca seamana intre ei..Isi duc, fiecare, propria singuratate, inainte..Ce mult semanam cu toti, si ce mult sintem de diferiti..
Ma gindesc, uneori cit de mult am gindit, si simtit, si cit de putin conteaza asta..

Adevarul iubirilor

Iubirea e atasata de fiinta noastra profunda..E in noi, si in tot ce sintem..Avem capacitatea  de a iubi continuu, si neconditionat..Avem resurse infinite de a iubi..Cel mai autentic e sa iubim o alta fiinta cu sufletul compatibil..Dar nu e usor de gasit, poate..Si atunci ne ducem iubirea in alte locuri..Desi, in adinc tot cautam, si vom cauta tot un suflet..Un om cu care sa impartim tot ce sintem..
Viata e iubire..Cu cit mai pura, cu atit mai bine..Pentru ca iubirea e adevar..Cind nu iubesti te minti singur..Si daca  te complaci cu jumatati de iubire, tot te minti singur..Pentru ca asa e..Iubirea e geloasa si posesiva:)) Si e firesc..
Poti iubi toamna, sau amintirile frumoase, sau unele idei..Dar nu la fel de intens cum poti iubi un om, cred..  O  iubire adevarata e intre 2 oameni..Orice ar spune oricine..Sufletele care se intreaba, si isi raspund..

Sansele iubirilor neincercate

A iubi e o capacitate..Nu toti pot iubi, pentru ca a iubi inseamna sa te eliberezi de tine..A iubi e un talent, in lumea asta plina de egoisme, si de ura..Sa iubesti inseamna sa poti sa sa te atasezi profund de ceva, sau cineva care iti arata o ostilitate  reala ..Si asta pare impotriva firii..Desi, atasarea asta a ta e pentru legatura dintre lucruri pe care tu le vezi profunde in acel ceva, sau cineva..N u iubesti totul, ci anumite laturi, si pe acelea le proiectezi deasupra tuturor..Iubesti ideal , adica, cum o fac idealistii, sau poetii, idealizind caracteristici ale fiintei celuilalt..Construind socluri, in asteptarea cui ar putea sa escaladeze acea mica constructie mentala..
Ce e pacat, e ca aproape nimeni nu are curajul sa se transforme intr-o fiinta iubibila..Pentru ca raminind blocata intr-o imagine destul de fada si slaba nu stie ca poate pierde sansa de a deveni ce chiar ar merita..Poate..O lumina pentru o alta lumina timida..

Clipa de absolut

Iubirile ne seamana..Sint la fel de infinite cum sintem si noi..
Cind am imaginat titlul blogului, ca fiind un infinit intre infinituri, m-am gindit la fiintza noastra, cea care e atit de complicata in ea insasi, ca e un infinit in sine aflat intre infiniturile celorlalti..
Dar cum iubirile ne seamana, pare ca si  ele sint infinituri intre infiniturile iubirilor celorlalti..Pentru ca ne urmeaza destinele..E mult de spus, atit de mult ca ne depaseste..Si stim asta, si ne pare rau, dar ne bucuram cind intelegem unele sensuri ale vietii..Si traim acele momente atit de adinc, ca  avem impresia ca universul, cu toate adincimile lui ne e cel mai bun prieten..
Si, uite asa, si noi, ca si ceilalti, ca si toti cei care au trait vreodata, simtind asa cum am putut, avem senzatia ca am atins un absolut care e doar al nostru..Parte din absoluturile care au existat, parca, dintotdeauna..

Continuarile stadiilor iubirii

Si sentimentul evolueaza..Urca continuu adaugind noi, si noi armonii la concertul dintii..Pina cind ajunge sa strige strident tot ce a fost, si, poate, va fi, din propria noastra fiintza..Urletele devin explozii, si lumini, ca intr-un film..Energiile universului se aduna ca sa  restarteze fiintza..Spatiile se compacteza, amintirile devin relative, si fiintza se renaste, din cenusile trecuturilor..Totul redevine prezent, si un nou inceput se deschide..Sintem in acelasi timp, dar pe alte coordonate..Aceiasi noi, cei dintotdeauna..
E liniste..Ce armonii, si ce calm..Sintem singuri..Stiu ca singuratatea ne-a fost imprejur tot timpul, si atit de adevarata, ca parca o puteam atinge..Dar acum singuratatea e aceea inalta..Aceea a unei trairi proprii si atit de egoist-unice, cum e iubirea..Si toate revin , si redevin, si se reconfigureaza in minte continuu cit timp iubirea ne dirijeaza..Pentru ca traim intr-o alta dimensiune, in care lumea, si ea, ne apare in alte, si alte ipostaze..Pentru ca noi, cei transformati percepem altfel..
Si, asa, ne traim extazurile proprii unele dupa altele..Pentru ca iubirea noastra e o transformare a eului care cauta sa isi traiasca transformarile cu aceeasi voluptate egoista..
Si toate evolueaza iar, si proiectiile propriilor iubiri se transforma..Pina cind, din tot acel univers de sperantze ramine ceva infinit mic, si nelamurit..
O iubire e o lumina, pina la urma..Care ne-a construit fiintza, continuu, si care inca o construieste, pentru ca iubim continuu, si iubirile se transforma si ele..Si noi iubim ceva sau altceva, dar nu ne oprim niciodata..Pentru ca asta sintem, fiinte care vor iubiri..
Daca ma indragostesc azi de ceva sau cineva e pentru ca asta imi cere fiintza..Si asta imi e natura mea profunda..Iubesc pentru ca sint, si tu la fel..Sintem rezultatul iubirii, si vom fi pina cind vom muri..Si poate ca daruind iubire,  vom primi cit sa simtim ca  viata asta pe care am trait-o a fost un dar al unui zeu suprem al iubirii..Daca exista..
Dar, pentru ca am iubit, si am fost iubiti am dat un sens vietii..Si asta ne-a facut sa fim atit de speciali pentru tot, si toti cei care, intr-un fel, sau altul, ne-au fost alaturi..Cei cu care am schimbat, amical, sentimente atit de frumoase..

Stadiile iubirii

Am trait printre atitea lumi, ca am decis, ca azi sa pornesc de la ideea de cum evolueaza iubirea, adica de unde incepe, cum incepe, cum evolueaza, si, cum, eventual, inevitabil, se sfirseste..
Buuun..Cum incepe o iubire? Fundamentala intrebare, pentru ca are atitea variante de raspuns..Probabil ca incepe cu un video..O imagine in 3D a fiintei care ne amesteca gindurile, fie ca este efectiv-reala, sau ca doar e o plasmuire imaginata, si pe care, inca, o asteptam, ca in Adagio..Ea e in ce ne dorim, si ca simtim ca ne-ar incalzi tristetile..O vedem in tot ce ne inconjoara..Un zimbet fugitiv, un gest tandru si discret, o miscare, o trasatura fizica, sau de caracter, o tresarire autentica la ceva, un tot al unei fiinte pe care o asteptam pregatiti, cu toata fiinta..Aici, acum, si pentru tot restul vietii..Si ea apare in parti, care reale, care imaginate de dorintele noastre atit de aprinse..Exact ca in Adagio..Iubirea e o constructie  a mintii..Si toate devin asteptare si dorinta..O dorinta atit de fireasca a fiintei de a-si gasi sufletul in care sa-si oglindeasca toate..Si adagio continua incet si linistit, pina cind viata descopera varianta de noi, din noi..Pina cind ne simtim calmi in regasirile care ne vin incet, si ne inconjoara toate fiintele..
Apoi vine iubirea adevarata, cea care ne apropie de divin..Cea tacuta si eliberatoare de toate cite ne-au legat de tot ce am fost..Si cea care ne face sa decolam, efectiv, si sa ne stabilim intre stele..Ardem, si ne consumam fiintza cum nu am facut-o niciodata, pentru ca iubirea adevarata, cea cintata in atitea opere are dimensiuni nestiute, si trairile ei sint tacute..E in noi doar..Simtim ca sintem conectati cu divinul in  feluri nestiute ne nimeni,  niciodata..Explodam in mii de fragmente, ca sa ne recompunem imediat..Vibram in infinituri, plutim in spatii nestiute, revenim, decolam iar, plutim printre enigmele lumilor, pina cind simtim ca toate din noi revin la fiinta dintii..

Poezia vietii

Poezia e, cred, cea care ne misca apele adinci ale sufletului, care ne face sa ridem, sau sa plingem, sau ne plimba printre amintiri..Daca e scrisa in versuri e ok, desi  ritmul unei poezii clasice parca ne obliga sa dansam pe repetitivitatea  tonurilor si semitonurilor, pe rimele obligatorii cumva, ale clasicului..Mie poezia imi inspira mai mult gindurile libere ale esentzelor gindurilor si trairilor concentrate..Poate fi si poezie  eliberata, alba, atita timp cit spune cit mai multe cu cit mai putine cuvinte..Asa cred..Nu am talent de versificator, si formele impuse, spun iar, simt ca incearca sa constringa substantza a ce vreau sa spun..Bine, atita timp cit scrisul merge direct la suflet, e ok..Si spun asta pentru ca azi se scrie o literatura diluata, slaba in idei autentice, plina doar de efecte speciale, chestii monstruos-socante, care mai degraba provoaca voma decit ceea ce ar trebui..Na, au evoluat toate de au ajuns asa de cum sint..Probabil ca lumea cere asa ceva, de moment ce se vinde..Si asta ca sa nu mai spun ca mesajele sint in mare majoritate sexualizate si materialiste, vorba lui Vlad Mirita..Bine, mai sint si valori autentice, pentru ca  mai e si lume educata care vrea sa citeasca ceva adevarat..Dar e adevarat ca lumea de azi e atit de vie si schimbatoare, ca aproape bate
orice fictiune:)) Eu, sincer sa fiu, nu am gasit cam nimic pe gustul meu (poate nici nu am cautat suficient), si de asta am zis sa scriu cam ce as vrea sa citesc..Pentru mine, repet, ca sint si eu subiectiv, ba chiar pretentios si cu chestii doar ale mele..Dar, acuma, sincer, un text adevarat e cel care ma face sa pling, sau sa rid in hohote, ca sa simt ca traiesc, sau ca am trait adinc citind..
Restul de texte sint doar pacaleli, si, na, in epoca asta a vitezei, cind avem constiinta faptului ca viata e atit de scurta, cine mai are timp de pierdut cu mediocritati, oricit ar fi de frumos expuse?

Thursday, September 24, 2015

Actualitate

Idealurile se construiesc din simboluri..Cevauri cautate se pun, din bucati, impreuna, ca sa fie, asa, drumuri posibile ale constiintei..
Eu, cel putin, sint singur..Si tu, cred,  la fel..Toti avem o varianta aparent comuna de destin pe anumite segmente..Avem singuratatile proprii, mai mult, sau mai putin compatibile cu alte singuratati..Si asta ne da capacitatea fiintei..Ca propria singuratate e autentica..Avem un unic in noi care e asa de adevarat, ca , daca am fi suficient de prosti, ne-ar face arogantzi..Sau, daca am fi suficient de deschisi, ne-ar face asa de curiosi, si deschisi, cum sint copiii..
Na, nu mai conteaza, cine simte stie deja..Nu e nimic prea simplu, sau complicat..
Uneori mi se pare ca spun banalitati..Pentru ca e evident tot..Nu? Pare stupid tot ce zic..Pentru ca realitatea azi a depasit orice limita..Enormitatile debitate au mult mai mult farmec decit orice e imaginat..Prostia surpinde prin tot..e un spectacol uluitor..

Iubirile cuvintelor

Intotdeauna a fost o intrebare care a pus problema intietatii, sau a superioritatii..Ce a fost inainte de ceva..Adica inainte de acel ceva ce era..Inainte de zgomot ce a fost? Si dupa armonii, ce a fost? Sa fi fost tacerea? Si ce a urmat dupa?
In biblie se spune ca inainte de orice a fost cuvintul..Care cuvint? Sau era doar vorba ca inainte de orice activitate umana a fost esentializarea si analiza printr-o definitie cit mai clara data de o constructie mentala denumita cuvint? Si ce insemnatate avea monumentul asta  adus in fata unor adunari de oameni care incercau sa se construiasca spre civilizatii? Cum aduceai adevarul, si viata spiritului, condensata in cuvinte, celor ce se zbateau sa supravietuiasca intr-o societate esentialmente brutala si salbatica? Cum ii aratai unei fiintze ca poate sa se elibereze spiritual, si sa traiasca altfel, atunci cind doar supravietuirea ii consuma toate energiile?
Prin cuvint..Buna alegere, totusi..Cuvintul, ca metoda de sublimare a adevarului, pina la urma ne elibereaza de toate..Doar el ne face sa ne aducem fiinta pe drumul ei..Cu cuvintul cel bun redevenim ce am fost dintotdeauna, fiintele care vor sa aduca iubire iubind..
Pina la urma totul e intre noi..Si noi toti stiam asta..Demult..

Evolutiile variantelor

Variantele de noi, din noi, ne mai vin dinafara, ca atunci cind ascultam glasul marii intr-o scoica, sau cind cautam sa descifram posibile intimplari viitoare in tot felul de chestii carora le dam semnificatii nemeritate..
Bine, daca e sa fim corecti, variantele de noi din noi sint compozite complicate construite din piese care vin de peste tot..
De cind e lumea a fost asa..Noi doar am luat la cunoshtintza, care cind, si cum am reusit..Si am crezut ca doar noi am stiut asta..Toate vechi, si noua toate, vorba poetului..Sub soare nimic nou..A, poate unele forme se inoiesc, ca sa dea impresia de ceva schimbare..Dar nu mai pacalesc pe nimeni..Na..
Ma gindesc de ce mai scriu eu chestiile astea, ca le stie toata lumea..Nu stiu..Poate ca simt ca vreau sa revin la viata aia fundamentala si profunda, unde sa simt ce bine e, cind e asa cum ar trebui..Asa cind te intorci la tinele sine adinc, unde iti poti reface in liniste fiintele..
Bine, amintirile alea datatoare de energii vitale arata diferit pentru fiecare, si sint legate de copilarie, poate adolescentza, cind ai avut primele trairi care ti-au cutremurat sufletul suficient de tare, cit sa te puna pe traiectoriile pe care le simteai mai apropiate de firea, si fiintza ta..
E mult de spus, si poate ca trairile proprii sint mai greu generalizabile, dar e un ceva care e la fel in fiinta ta, cum e in orice alta fiinta, acel ceva ce odata spus e palpabilo-valabil pe mai multe nivele, indiferent de stari, sau de experiente..E cevaul ala c are pluteste discret si limpede, si pe care il cautam tot timpul cind, dupa un soc, cautam sa ne regasim..
Nu mai stiu ce sa mai spun, pentru ca si eu nu am in cap decit controverse..Pina mai ajung la certitudini e un drum al naibii de lung..Dar e bine asa, ca imi da de gindit..Si mai bine o viata plina de cautari decit una plictisitoare, si nereusita..Lumea a cam uitat valoarea evolutiva a idealurilor..

Coordonate

Coordonatele sint umplute..In stinga e o traire-amintire a unor trecuturi..In dreapta e un gind..De fapt, daca e sa vorbim exact, intr-un est e unul din variantele posibile de ginduri generate de o stare temporal determinata.. Vestul e, cum ziceam, o traire amintire generata de aducerile aminte ale momentului..In sud sint regretele si nostalgiile care ne-au colorat fiintele cu un curcubeu atit de plin de sentimente legate de ce a fost, atit de demult, cind si noi eram altii..In nord e o speranta mare cit tot viitorul..
Dar astea sint coordonate in 2D, pentru ca, daca ne ridicam de pe suprafata vedem atit de multe posibilitati, ca sintem in cartezian, sau sferic..functie de cum definim..Si aici e poate o privire nu doar in spatiu, cit intr-un spatiu indepartat..Si intr-un alt timp, cel al stelelor care erau, cind lumina starii lor de atunci a ajuns la noi..
Lumea are o infinitate de dimensiuni..Iar noi avem o finitate, pentru ca sintem finiti..Evident..Ce e frumos e ca sperantele ne vin din gindul ca sintem infiniti, si ca, in infinitatea noastra posibila sintem la fel ca lumea..
Ne traim vietile intre disperari si extazuri..Intre nimicul suprem al nimicurilor infinite, si supremul infiniturilor..Ca si cind am fi ori plus infinit, ori minus infinit, cu nimic intre ele..Asta ne face fiinta sa ne fie ce este..Sau ce ne este, printre ceilalti..
Traim umplindu-ne coordonatele..Cu ce gasim prin spiritul propriu, sau prin cel al celorlalti..Cit timp simtim ca traim, e ok..Prea putine mai au importanta in vremurile astea, totusi..

Sunday, September 20, 2015

Asteptarile sensurilor

Sintem ce determinarea ne construieste imprejur..Avem propria geometrie definita intr-o geometrie a mediului..Stam comod in propriul spatiu, si ne traim viata monoton, asa, ca intr-un acvariu de forme si dimensiuni adaptate momentelor..Mergem pe traiectorii limitate de suprafetze relativ definite de constiinta noastra, cea care mai aluneca pe suprafetele definite de ceilalti..Asa, ca intr-un joc de-a hotii si vardistii pe terenul unui bilci colorat de prost gust..
Cind luminile se mai sting, si linistea se lasa peste zgomotele de peste zi, cerul revine cu beculetele lui..
Sufletele au ramas la fel..Singure, si tacute..Ne privim, ne admiram, sau ne urim, fara sa stim de ce..Stam blocati ca intr-o asteptare infinita, care sa ne acopere zilele cu ceva sens din ce simtim ca ne e imprejur..

Geometriile fiintei

Sintem forme geometrice in spatiu..Forme pure definite matematic, in aparentza..Azi sint un cilindru, tu o sfera, iar ea o piramida..Sint un cilindru infinit, conectat la tot ce e, cind inaltzator, cind degradant..Tu esti o sfera concentrica, de raza inca nedefinita..Ea e o piramida colturoasa si fixa..Ei sint intersectii si reuniuni combinate de forme si culori, care ideale, care reale si tacute..Iar noi, toti, pe ansamblu, probabil ca sintem un joc al intimplarii..
Miine am sa fiu o sfera, si eu..Sau poate ca nu..Desi poate mi-as dori, asa, ca sa ma schimb in altceva mai interesant..Oricum, daca e si altcineva o sfera, asta e treaba lui, ca eu am drumul propriu al schimbarilor geometrice..Si oricum sfera mea e altfel decit sfera lui..Oho, cu totul altfel..
Na, trecerea de la o forma la alta e destul de ciudata, cumva, pentru ca e radicala si brusca..Dar se intimpla, pentru ca ni se intimpla sa ne metamorfozam fiintele..Asta ne e natura..
Imi propun sa incerc si starea de cub..E cam patratos, da trebuie incercat, asa, ca chestie..Poate e mai comod, cine stie..
In 3D e mai complex..In 2D era mai la indemina, dar, na, lumea noastra e al naibii de 3D..Oare cum o fi intr-o lume cu mai multe dimensiuni?

Spatiu curb

Se spune ca un corp fizic curbeaza spatiul dimprejurul lui, si cu cit e mai mare masa lui cu atit si curbura e mai ampla..De aceea razele de lumina, cele care merg doar pe un drum drept, in apropiere de mase mari, cum ar fi a soarelui, sa zicem, isi schimba directia..
Ieri a plouat, a fost un cer inchis si jos toata ziua, si am avut impresia ca picaturile au traiectorii elicoidale, ca se rotesc in translatia spre pamint, ca si cind ar aluneca pe suprafata unui cilindru..Ma gindeam ca poate am eu impresia asta, sau poate vreun virtej le dirija miscarea..Sau poate ca miscarea rotita a gindurilor din capul meu distorsiona spatiul, hahaha..Na, ce ar fi fost, picaturile isi pastrau traiectoriile, si cadeau pe pamint in cercuri concentrice..Oricum, cine stie ce ar fi fost, ceva sigur a rasucit spatiul pe care eu cu uimire, il descopeream..
Uneori ma gindesc daca nu cumva lumile alea de sus, care se rotesc continuu dirijeaza si ploaia..Lumile alea de dimensiuni galactice, care sint ori concentrice, ori spirale, si care ne determina fiinta prin ce ne trimit ca trairi, sentimente, sau ginduri..
Ploua iar, si azi, ca si ieri..Si noi traim, prin, si printre ploi, intimplari pe care timpul le transforma din drepte, in curbe..Traim rasucit, dupa cum e spatiul dimprejur, mergem pe traiectorii pe care doar noi le vedem rectilinii..Lumea e o varianta posibila dintre cele imaginabile..Inca..

Sunday, September 13, 2015

Acelasi Septembrie

Linistea s-a asezat printre straturile de intuneric..A aterizat direct din cosmos pe mica nostra planeta..E linistea nostalgiilor..A venit toamna, si gindurile ni s-au inodat iar..Iar o sa avem destul frig, ca sa stam in casa, si sa ne gindim la toate..
E iar septembrie..Ne e iar septembrie, asa cum ne-a mai fost..Visele noastre verzi odata or sa se faca oranj, si ruginii, si or sa cada iar pe pamintul asta al indiferentzelor noastre..Asta e mersul lumii..Anotimpurile vin si se duc si ele, planeta isi continua rotatia, iar universul mai moare un pic..
Linistea e in straturi..Mai vedem, mai auzim..In aer au ramas ecourile cintecelor vesele ale verii..

Tuesday, September 8, 2015

Realitatea iluziilor

N-a plouat iar..A cita oara oare? Aerul e cald, si static..Aer static..Aer statut, blocat, intre propriile lui bariere..Sau limite..Nu mai simt miscarea browniana..Poate s-au plictisit si moleculele de atita miscare.. Atomii s-au oprit, ca la o comanda..Au inghetzat si electronii, pe orbite..E frig la ei, probabil..Mai frig ca afara..Poate ca asa e in cuantica, in micro-micimea aia a lumilor lor, unde fizica e alta..Cine sa mai stie, si cui sa-i mai pese de ce e acolo?
Ploaia s-o fi oprit pe drum, de nu a mai venit..Imprejur e doar aer..Aerul ramas..Se spune ca daca vrei sa se intimple ceva, atunci se intimpla..Chiar daca doar in tine..Eu vreau sa ploua mult..Atita doar..Sa fie lichid dizolvat in aer, si ritm in sunete..De fapt ploua..Inauntru..Afara e doar o iluzie de ploaie, care cade pe o iluzie de traiectorie verticala, si face o iluzie de zgomot..Iar iluziile de oameni fug sa se adaposteasca sub iluziile unor copaci..E  frumos..Amestecul asta de iluzii ma face sa simt ca e mai bine ca in realitate..Ma rog, iluzia aia pe care toti o numesc realitate..In fine..
Am ramas singur printre iluzii..Pentru ca iluzia ta iar n-a venit la intilnire..Nu e prima oara..Data viitoare nu mai vin..O sa-mi trimit iluzia in locul meu..

Friday, August 21, 2015

Nocturne

Fetzele lor au grimasele inghetzate..Lumea a pus in ele aceleasi cite a pus in mine..Semanam..Sintem copiii unei tristetzi galactice cu chipuri infinite..Sintem la fel..
Cind eram mic aveam impresia ca tot ce sintem vine de undeva de sus, din spatiu..Citeam povestiri sf si imaginatia imi construia scenarii, cum ca ce simtim, gindim e deasupra, si cauta metode sa ne gaseasca, dupa care coboara in noi prin tuburi care apoi se resorb..
Acum e iar liniste..E o noapte fara ploaie..Am obosit sa alerg de disperari..Miine am sa invat sa alerg dupa fericiri..Asta daca nu ma transform intr-un robot care sa semene cu ei..Mai bine sa simulez..Am sa-mi pun o masca de imprumut..Ca sa am impresia ca sint aparat..Miine e o alta zi, in continuul asta al timpului alb negru..E la fel de liniste..Si n-a plouat..

Monday, August 17, 2015

Inceput

Cu ce cuvint incepe oare cea mai frumoasa poezie de dragoste din lume? Sau cu ce cuvint se termina? Sau cite cuvinte contine? Probabil ca n-o sa stim niciodata, pentru ca cine stie daca exista o poezie care sa cuprinda toate sublimurile din toate dragostele de pe pamint..Poate ca exista doar cea mai frumoasa poezie a unor stari, si poate ca nu e in cuvinte, ci doar in sunete, ca cel al ploii, sau al unei cascade..Cine ar putea sti vreodata ce anume ar avea forta sa ne miste sufletele?
Apoi m-am gindit la povestile de iubire..Cu ce ar incepe cea mai frumoasa poveste de iubire care a existat vreodata?
Sau cu ce ar incepe cea mai frumoasa poveste de viata?
Cu ce ar incepe toate?
Poate ca toate sint incepute deja, si asteapta ca noi sa le continuam..Poate ca doar noi putem scrie cea mai frumoasa poezie..O poezie care e un sublim al vietii proprii..Sau vietilor pe care simtim ca le-am trait, de la inceputul lumii..

Friday, August 14, 2015

Un film fara suris

Am revazut Gioconda fara suris, film din 1967 regizor Malvina Ursianu, cu Ion Marinescu, Silvia Popovici si Gheorghe Cozorici in rolul a 3 fosti colegi si buni prieteni, care s-au intilnit, dupa ani, din intimplare..Un scriitor, si 2 ingineri, si-au revazut impreuna trecutul, si-au spus povestile, si s-au despartit..Vechile iubiri au revenit si ele, ca sa plece cu certitudinea ca nu au putut fi niciodata..
Filmul asta m-a socat la inceput, pentru ca are profunzimi incredibile, nemai-intilnite de mine, pina acum la absolut nici un film..Apoi am luat secventzele, ca sa incerc sa construiesc intelegerile din interior, pe bucati, pas cu pas, pina sa recompun tot filmul in cap, ca si cind l-as fi facut eu..Si tot timpul imi scapa cite ceva; cind credeam ca sint aproape sa leg logic tot, aparea ceva aparent mic care-mi darima toata constructia..Si asta iar, si iar, pina am renuntat..
Daca s-ar face un remake al filmului, modernizat, updatat, etc, ar fi incredibil, dar trebuie un scenarist tot la fel de bun ca dna Ursianu..Si sigur, filmul asta nou nu ar mai avea nimic legat de comunishti, propaganda, etc.. Desi farmecul filmului originar in asta consta, ca pe linga filosofiile de viata arata si timpul acela istoric cu toate tragediile intimplate..Uimitor..Si din actorii de acolo nu mai traieste nimeni, dupa 48 de ani..
Sigur ca sint milioane de filme de toate felurile, pentru toate starile, si dispozitiile, dar Gioconda fara suris ramine o reintoarcere la unele din gindurile de la inceputurile fiintei, si o revedere a unor amintiri dulci-amare..

Sunday, August 9, 2015

Alb negru

Uneori am impresia ca nu mai e nimic de spus, si de facut..Ca tot ce a trebuit s-a intimplat..Si atunci stiu, adica stiu mai bine ca oricind, ca tot ce e esential, si a fost, in viata, e doar tacerea..Linistea, observatia pasionata a realitatii, meditatia, se includ in tacere, in acea tacere..
Intre tacerea aceasta si predecesoarea sint clipe traite..Alb negru..Alb si negru, simultan..Simplitati amestecate..

Piesele timpului

Timpul vine, si se duce..Cind vine aduce cu el unele lucruri..Cind pleaca ia cu el alte lucruri..Sau oameni..Si face asta continuu..Aduce, si ia..Asta face pentru ca asta a facut,,Si asta stie..
Uneori ma mai gindesc la ce mi-a adus timpul..Multe..Enorm de multe..Si mi-a luat tot atit de multe..Sintem chit, eu cu timpul..Toate piesele din puzzle-ul meu sint aduse, recunosc..Si elaborarile formelor lor, tot asa, aduse..
Viata e cautare..Cautare de empatii, regasiri, in lumile celorlalti..Cautare de cevauri nedefinite..O privire, un zimbet, o atitudine..Orice..Ele apar, dar asa, la distanta unele de altele..Probabil nu vin multe ca sa nu destabilizeze fiintza..Putzin e mai mult, cum se spune..
Miine o sa mergem prin alte teritorii..Sa vedem ce piese noi de puzzle mai gasim..

Wednesday, August 5, 2015

Scris nescris

Nu stiu..Nu mai stiu..Si nu mai stiu daca am stiut vreodata, daca undeva, cindva, cineva a scris Oda clipei cele trecatoare..Clipa eterna in infinitul ei mic..Poate ca cineva a facut-o..Scriitorul acela care s-a plimbat singur si meditativ, printre lumile ideilor lui, care a trait-o in absolut, si a incercat sa o descifreze..
Si noi sintem scriitori, uneori, cind simtim inalt..Care scriu inauntru, in suflet, cu trairi profunde..Atit de adinci, ca nu se pot spune..

Saturday, August 1, 2015

Trecut si prezent

Locurile se amesteca prin amintiri..Ma intorc cu placere la locurile de atunci, din acele momente ale mele cind simteam intr-un anumit fel..De fapt cred ca locurile atrag dupa ele trairile, sensibilitatile acelor timpuri.. Ne intoarcem la fiinta care eram cu o infinita empatie, si cu o infinita dorinta de a-i comunica tot, ca sa evolueze mai repede, intr-un fel, desi societatea nu i-ar fi permis sa-si depaseasca conditia virstei..Oricum..
Intoarcerile in trecut cred ca vindeca de multe rele induse, pentru ca limpezesc apele, curata locurile, si redeschid orizonturile..
Desi, totusi, cred ca intoarcerea asta la trecut e un fel de obligatie, o impunere, datorata dilelii asteia sociale cam continue.. Ca si cum ar trebui sa negi tot ca sa poti merge inainte..In fine, mersul prin viata n-a fost usor pentru nimeni, dar, parca nici atit de contorsionat nu ar trebui sa fie, ca inebunesti..Societatea e prea toleranta cu aberatia/descreierarea in numele libertatii, sau ale libertatilor..Conspiratiunea cretinoizilor e inca activa..Si daca nu esti cu ei, asta te situeaza automat impotriva lor..Hm..

Friday, July 24, 2015

Mesaje cosmice

Nu stiu, scriu ca sa nu uit ce am trait..Cred..Desi citesc rar ce am scris, pentru ca mi-e frica sa nu-mi revad demonii ce m-au indemnat..Ma rog, nu demoni chiar, poate stari depresive, sau ginduri cretine induse, ma rog, toata panoplia ororilor:))) Dar, mai recitesc, asa, cind si cind..
Favoritele mele sint posturile de demult..Nu stiu de ce..Poate pentru ca atunci simteam mult, enorm de mult si de vizual, era un spectacol al mintii pe care cu greu reuseam sa-l pun in cuvinte..Si mi-e dor de vremurile alea..Si acuma revad tot cind recitesc..Eh, ale tineretii valuri..
In timp cuvintele au luat locul trairilor, cred..De fapt, daca ma gindesc bine, si acuma am in mine toate trairile, ca doar nu le-am uitat, dar acuma e altfel, parca, nu stiu..Na, e o evolutie intimplata..Probabil ca si mintea mea se reconfigureaza, ca sa dezvolte alte variante..Oricum, alte inceputuri sint foarte posibile, asa cum a fost tot timpul, ca doar ne schimbam si noi odata cu lumea..Dar trecutul e bine sa-l avem ca reper, ca na, caderi apar tot timpul..
Linistile trecuturilor ne vin cu atitea..Ce bune sint sufletele care sa reflecteze si sa ne inteleaga toate prin cite am trecut..Sufletele cele eterice, cu care sa comunicam prin unde cosmice, carora sa le trimitem mesaje, si de la care sa primim raspunsuri, asa cum fac astronomii cautatori de civilizatzii extraterestre..

Thursday, July 23, 2015

Fiintza promisa

Mai am un gind, si o trecere ce mi-a venit asa, fara cuvinte..Ca si cum timpul mi-a vorbit in tacere..
Deasupra sint atitea spatzii, si intre noi atitea nespuse..Mi-e frica de cuvintele nespuse..Pentru ca linistea ascunde in ea atitea amagiri..
De aici vad ce imi arata ochii..Dincolo de ce mai putem privi e un spatiu al atitor nestiuturi..Lumea e atit de plina de ginduri nespuse..Inca mi-e frica..Parca am uitat tot ce am stiut vreodata..Mi se intorc imagini din trairile mele ascunse..Nimic din tot, si toate din cite au fost..Variantele se lupta ca sa isi cistige puterile de a domina existentzele prezentului..Sint pierdut intre toate..Mi-e atit de frica de aceeasi viatza printre ei..Sint la fel de singur..Lumea s-a asezat printre noi, iar..
Se invirt toate, pe deasupra, ca intr-un cerc al sperantzelor..Soarele apune frumos, printre cercuri..E o liniste a gindurilor aduse..Culorile vin, calde, ca sa ne aduca linistea..Galben, orange, albastru sters.. Se apropie intunericul..Si ne lasam gindurile sa se dizolve in aerul de vara, cald ca asteptarea pentru un nou inceput.. E atita adevar cit am crezut.. Toate asteapta variantele noi din fiintza promisa..