Netul asta e o varianta virtuala de societate..Un loc in care spui ce gindesti, si vezi cum gindesc si ceilalti..Si asta e bine, pentru ca un alt nivel de comunicare..Adica e un loc al ideilor posibile..Un spatiu al atitor posibilitati..Si asta e fundamental incredibil..
Aici ne intilnim ca sa ne cunoastem..Intr-un fel, sau altul..Aici ne punem, cumva, sufletul expus, ca sa poata vi fi vazut, si citit, de alte suflete..Pur si simplu..Aici ne spunem si gindurile, tot asa, deschis..Si asta mi se pare incredibil..Pentru ca, in viata reala, nu facem niciodata asa..Nu..In real avem ipocrizii, si idei-clisee, gesturi, si mimici, cu care cautam sa ne mascam fiintza..Nu? In real nu sintem abstracti, pentru ca in real, adica atunci cind ne vedem fata-in-fata jucam un rol mai mult sau mai putin social..Si, normal, atunci, in real, primeaza teatrul, si nu omul..Bine, stiu, sint multe de spus, si multe de trait in real..
Cind vezi un om real, ii analizezi toate miscarile mai degraba..Il descifrezi prin limbajul corpului..Il citesti printre cuvinte..Il simti, intuitiv, cumva..Daaaaaar, nu stii cum gindeste, de fapt, desi..
Poate ca pe un om il cunosti mai bine in contactul direct..E posibil..Daca nu joaca teatru..Adica daca nu-si joaca propriul personaj..Si daca..
Omul e o fiinta schimbatoare, si anticipat-misterioasa..Adica se fitziie cu miscari haotice prin fata ta..Miscari pe care le vezi, pe care le combini, cit de cit logic, si le asezi in modelul ideal al fiintei lui..Cumva..Pentru ca esti constient ca ea, fiintza poate sari din tipare, si sa-ti dea modelul peste cap..Dar tu iti folosesti capacitatea de a abstractiza, si construiesti modelul, pina seamana 99% cu cel real..Dupa care, te intrebi daca a meritat toata munca asta..O, da..
Si eu m-am gandit adesea la mastile celorlalti, insa cred ca este imposibil ca intr-un timp oarecare sa nu-l prinzi pe cel "mascat" intr-o pauza. Oamenii sunt vulnerabili, au sensibilitati, au sentimente si cred ca este imposibil sa nu-si arate adevarata fata macar din greseala. Cred ca cei care pot juca teatru permanent sunt destul de putini. Acestia, intradevar, pot fi atat de perfizi incat sa nu dea nimic de banuit. Cu toate acestea, daca stai in preajma lor un timp mai indelungat si, o buna bucata de vreme stai in expectativa, cred ca este imposibil sa nu le vezi adevaratul caracter.
ReplyDeleteSi eu cred ca mai devreme sau mai tirziu, toate mastile se crapa, si vezi prin crapaturi adevarata fata..Desi, ma gindeam cit de stupid e sa joci teatru tot timpul..Probabil pentru unii e o a doua natura..Eu n-as putea sa fac asta, chiar daca as avea de pierdut, pentru ca doar o viata avem, si prea scurta si aceea..
ReplyDeleteDe multe ori lumea dimprejur e fffff proasta, si nu-si da seama ca viata trebuie traita in felul nostru propriu, fara sa acceptam compromisuri care sa ne scoata din scara de valori..Pentru ca altfel e absurd..Si cred ca multa lume realizeaza ce greseli a facut cind li se termina timpul, si cind se apropie de final..Sau, cine stie? Oricum, viata e doar una, si atit de scurta, incit trebuie traita cit mai frumos posibil..
Vorbeam intr-un blog despre greseli si despre ce am face daca timpul ar fi reversibil... In opinia mea constientizarea greselii, pentru cei care au constiinta, este momentul coplesitor in care realizezi eroarea... De multe ori am simtit o neputinta crunta in fata timpului pe care nu-l mai poti intoarce... si ma intrebam acolo in blog cum ar arata viata noastra daca am avea posibilitatea sa o luam de la inceput sau macar din cand in cand sa reparam ceea ce am gresit... Asta se leaga cumva cu ideea ta despre viata care trebuie traita in cel mai frumos mod posibil, fara compromisuri... da... chestiunea aceasta cu compromisurile si copierea sau adoptarea unor sisteme de valori inventate de altii inca imi dau bataie de cap... desi si eu am facut multe compromisuri... Suntem de fapt produsul unei familii si al unei societati, al unei educatii care impune multe reguli in care nu ne regasim... avand tendinta din prea multa corectitudine sa nu mai gandim cu mintea noastra ci sa respectam strict acele reguli fara tinem cont si de faptul ca avem suflet. Sunt multe de spus... dar alerg spre serviciu... :)
ReplyDeleteFacem compromisuri cind nu avem de ales, si in societatea asta ipocrita cam trebuie..Apoi facem greseli din necunoastere, tragem toate consecintele, ne doare, si invatam sa nu mai repetam..Mult din ce stim e datorita greselilor, si sintem mai maturi pentru ca am trecut prin multe, si am bagat la cap..Daca ar fi sa ne intoarcem in timp sa ne indreptam greselile ar fi ca si cum am fi niste copii naivi, care ar avea nevoie de o constiinta care sa ne ghideze, cum era Jiminy pentru Pinocchio..
ReplyDeleteDespre cine sintem, cine sint ceilalti, societate, ooooo, se pot scrie biblioteci intregi, pe linga cele exista deja..Dar e bine, asa, din cind in cind sa ne mai gindim la marile adevaruri, si sa incercam sa le intelegem in toata profunzimea lor..Sau in cit mai multe variante posibile pe care adevarurile le genereaza..E multe:))
Fugi la servici, sa nu ai probleme cu seful (cit urasc ideea de sef)..