Am uitat cite mi-au mai ramas..Mi-am amestecat vietile cu visurile, si cu gindurile ce mi-au venit de dincolo de timp..Am trait printre toate, cite mi-au venit, din mine, sau din ceilalti..Am avut viziuni si din visuri, si din realitatile mele, ciudate..Toate mi s-au intilnit in minte, haotic..Mi-au venit asa, cind ma asteptam mai putin, si cind nu as fi crezut ca ceva, atit de mare si de elaborat ar fi putut, vreodata, exista..Lumile astea complicate s-au intilnit aici, in spatiu-temporalul lor propriu..Aici, in mine..Obligindu-ma sa le cred, si sa le fiu martor tacut, si umil..
Timpul m-a ales pe mine sa vad tot..Ma simt magulit, in mine, ca am avut sansa sa le pot vedea in toata maretia..Asa cum s-au desfasurat, marit, dezvoltat..Si izbit..Toate cu toate, intr-un spectacol cosmic.. Intr-o trecere inimaginabila, ca intr-o ciocnire de galaxii cu urmari nestiute..
Viata mea a fost un fir continuu..Am trait ce ar fi putut trai oricine..Am vazut si aparitiile unor lumi, dar si neantul trecerilor..La scara mea, de muritor..Am fost acum, ca sa observ..Si ca sa simt, ceva ce ar fi simtit oricine, in locul meu..O secventa mica, din dansul cosmic..Infinit mica..
No comments:
Post a Comment