Pasii ne duc trupul, iar ochii ne plimba fiinta printre ochii altor fiinte..Ne lasam purtati de pasi, ca sa ne trecem printre ceilalti..Ca sa observam, sa gindim, sa simtim ce traiesc ceilalti..Ca sa ne apropiem de fiintele lor, si sa ne mai indulcim propriile singuratati..Ca sa ne imaginam ca am putea fi impreuna, cumva, intr-un fel mai apropiat de prietenie..Dar, mai ales, ca sa ne inconjuram de o bariera protectoare din suflete calde, si apropiate..Mai ales..Ca sa ne protejam sensibilitatea..
Traim cit, si cum putem, din ce ne este permis..Inauntrul unei sfere protejate..Mergem pe marginea ei, mai incet, sau mai repede, in toate directiile, stiind ca forta centrifuga ne va tine lipiti de suprafata..Ne invirtim, traind..Si traim rotindu-ne..Si noi, si visele noastre, care ies foarte usor, in afara, si zboara catre alte sfere, de alte dimensiuni..Viata ne e atit de limitata..Doar visul mai trece de bariere, si alearga in trecut, sau in viitor..Si ne face sa credem ca sintem, intr-adevar liberi..
Cred ca si cei din anul 4000 vor fi visatori..De fapt cred ca visul va avea o alta valoare atunci, in acea lume, in care grijile pamintesti nu vor mai arata ca acum..Sau sper..De fapt, simt..Dar ce va fi, doar timpul va mai vedea..
No comments:
Post a Comment