Scriu despre ce cred ca merita..Nu stiu, lucruri care ma impresioneaza, si al caror mister exista si acum, si cred ca va mai exista cit va fi omenirea..
Am vazut in liceu serialul Cosmos, cu dl Sagan..Dumnealui, o somitate, cineva care vedea atit de clar atitea, si le stia atit de bine, incit putea sa le explice in limbaj simplu, folosind un minim de notiuni elementare..Si dl Sagan ne povestea despre univers, galaxii, anatomie, stiinte, evolutie, trecut-prezent-viitor, incit ramineam foarte uimit de tot..Si ma punea pe ginduri..Si tin minte ca incepeam sa-mi pun intrebari de la cele mai grele si fundamentale pina la cele mai stupide, tuturor, fara exceptie..Cautam sa vad, si sa inteleg, de ce lucrurile sint asa, si cum ar fi fost, daca ar fi fost altfel..Si, bineinteles ca nu obtineam raspunsuri decit prin carti, pentru ca lumea avea alte preocupari decit ale mele..
Si nu pot sa uit fraza, clasica de acum: "billions and billions", care exprima, sa zic asa, neexprimabilul..Adica infinitul, in finit, cumva..Sau infinitul prin finit..Dl Sagan ne spunea cit de mare e cosmosul, pe intelesul nostru.. Inteles care, cumva, cind e vorba de infinit, ne cam scapa..Pentru ca nu avem cum sa ni-l imaginam, noi, care traim la scara noastra, cotidiana..Pentru ca e greu sa ne imaginam cit de mare e, de fapt, Pamintul..Si cu mult mai greu ne putem imagina cit de mare e Sistemul Solar, sau Galaxia, sau roiurile de Galaxii, sau tot Universul.. Totul ne e cu mult desupra capacitatilor noastre..Bine, matematica a simplificat infinitul, si l-a considerat un "ceva" mai mare decit orice numar, pentru a rezolva probleme abstracte ce tin de siruri, convergentze, etc..
Sa revenim..In serialul dlui Sagan, am vazut atitea..Care exista, care ar putea exista (daca speculam), sau despre care incercam sa vedem daca sint posibile, intr-un fel sau altul..Dar, fantastic a fost faptul ca am invatat nu sa cautam raspunsuri imposibile, ci sa stim sa punem intrebari..Si sa cautam, mai in esentza, sa intelegem natura lucrurilor..
Poate ca serialul Cosmos a fost, pentru noi, cei de atunci, un fel de provocare, pentru mintile tinere, in formare.. Dar a fost fabulos..Si e una dintre amintirile mari, frumoase, si deschise, si stralucitoare, din vremurile alea intunecate..Da..O sa mai vorbim despre amintiri..Pentru ca ele ne construiesc sperantzele..
Nu stim cat de mare sau ce este universul... stiinta este limitata in a demonstra marimea, forma sau structura universului... cred ca vom afla acest lucru cand evolutionismul ce va impaca cu determinismul... am vazut de curand un documentar f.interesant despre designul inteligent al universului si al vietii, capacitate pe care numai o forta superioara ar fi avut-o.
ReplyDeleteDa, universul e greu de cunoscut pentru ca distantele sint enorme, si lumina are o viteza finita..Eu sint mai sceptic relativ la creationism, pentru ca mi se pare o poveste din alte vremuri, cind se credea ca soarele si stelele se roteau in jurul pamintului, si pamintul era plat..
ReplyDeleteCei cu creationismul incearca sa-si faca povestea lor mai credibila, si baga tot felul de trucuri, explicatii, etc..Si plus ca ideea de forta-constiinta superioara creeaza tone de paradoxuri..
Si inca ceva..Cine vrea sa creada, e dreptul lui, dar nu mi se pare normal sa se predea religia in scoli..Nu am nimic cu nimeni, dar sintem un stat laic, ori asta se contrazice cu ideea de religie predata la scoala..In fine..