Thursday, July 25, 2013
Constringeri temporale
Un timp am trait asa, in bataia vintului..Si a timpului..Fara reguli, fara atitudini, ginduri..Liber..Apoi au venit niste dureri, si fericiri, mai mari, si mai mici..Care m-au pus pe ginduri..Si m-au facut sa constientizez trecerea timpului, si faptul ca viata e limitata..Si, de atunci, incerc sa-mi traiesc starile cit mai intens..Si mai departe de ceilalti..E bine, cind e vorba de fericiri..Dar cind ti se mai intimpla tristeti, ce faci?
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Cred ca viata nu poate fi o fericire de la un cap la altul... si nici nu am auzit vreodata sa se fi intamplat asa o minune... desi cei mai multi dintre noi ne dorim fericirea fara limita. Eu nu cred intr-o fericire absoluta pentru ca simtind numai fericire la un moment dat n-am mai sti ca acea stare este fericire. Va fi o stare fireasca cu care ne vom obisnui ca fiind o simtire oarecare. Pe cand daca alterneaza cu tristetea, cu dezamagirea, cu starile depresive, simtim pe deplin intensitatea fericirii. Chiar si un motiv minor de fericire va fi trait cu intensitate maxima dupa o tristete apasatoare. Alternanta aplicata in anumite aspecte ale vietii are rolul ei. Este drept ca atunci cand esti obligat sa renunti la o stare de stabilitate, desi efectul in sine se numeste tot alternanta, acolo nu mai este nicio fericire.
ReplyDeleteDe fapt la mine au fost multe stari de nefericire, de depresii de toate culorile si intensitatile posibile, care m-au facut sa incep blogul asta..Adica am realizat ca doar eu ma pot sustine moral, ca sa nu pic si mai mult, si ca sa am repere, am zis sa scriu tot ce simt, tot ce cred, tot ce caut, sa le am colectie pe toate, impreuna, ca sa ma sustina..
ReplyDeleteE adevarat ca alterneaza starile, dar durerile mi se pareau mult mai lungi si mai intense, decit fericirile..Si eu singur nu le puteam echilibra, plus ca atunci cind pici intr-o angoasa de asta iti trec multe ginduri negre prin cap, si iti trebuie ceva cit de mic, un remediu real..Ca acuma, serios, la ce e imprejur, toate te-ar trage si mai jos, si cum naiba sa te lupti cu toate sistemele astea? Bun, exista uitarea, indiferenta, micile satisfactii, dar ele sint destul de firave fata de celelalte negative..
Probabil ca o solutie e sa iti provoci singur fericirile..Sa faci tot ce poti, si asta include si chestii bahice, umorul, informatiile interesante de pe net, oamenii speciali care chiar vor sa vorbeasca cu tine, ideile frumoase, spiritul, amintirile, etc..
Pina la urma totul e in noi..Atit nefericirile, cit si solutiile la ele, cit si fericirile pe care trebuie sa invatam sa le descoperim, si pretuim..Stiu ca sintem singuri, ca si ceilalti..Dar fiecare are propria singuratate, si macar faptul ca sintem singuri ar trebui sa ne faca sa simtim ca sintem ca ceilalti..Si poate impreuna, cumva..
Da... ai dreptate... cred ca un soi de terapie pentru starile depresive este si acest mod de manifestare in scris a tot ceea ce-ti trece prin minte... Nu-i rau deloc... Marele avantaj al virtualului este ca ne permite sa "fim noi"... sa ne marturisim tristetile, dezamagirile, pacatele sau frustrarile fara sa fie nevoie de un duhovnic. Si daca exista in jur cateva minti sau mai multe cu care sa dialogam, atunci starea se indulceste... parca ceva in tine incepe sa se lumineze... Bine... e drept... asa cum spui, nimeni nu poate trai si nu se poate echilibra in locul tau, dar ceva acolo in interioritatea ta te ajuta sa depasesti macar in parte momentele dificile. Este ca si cum nu treci de unul singur prin prin foc... cineva te tine de mana chiar daca nu poate sti intru totul ce simti... Cu chestiile bahice nu prea sunt de acord atunci cand alcoolul este ingerat pentru crearea unei stari de falsa uitare a realitatii... Poate deveni viciu de care nu vei mai scapa in veci... Licorile bahice, rafinate sunt bune in doi, intr-o anumita masura, atat cat sa coloreze atmosfera si sa predispuna la confesiuni...
ReplyDeleteImi permit sa te rog ceva... Ai putea sa elimini codul acela de securitate la postarea comentariului? Nu stiu daca foloseste la ceva, insa deranjeaza prin izibilitatea combinatiei de litere... aproape niciodata nu-l nimeresc din prima... :)
ReplyDeleteDa, un fel de terapie mai complicata, si pentru mai multe nivele ale constiintei, cred.. Eu scriu ca sa pun intr-un album imaginar pagini frumoase, de oricare, despre orice, de oricind, ca sa le am aici, sa le pot vedea, citi, aminti..Uneori cind citesc ce am scris mai demult imi revin peisajele pe care le vedeam atunci, cu tot ce era imprejur, si cu starile mele, cu ce gindeam, etc, si asta ma mai ajuta sa ma refac..Sint muuulte de spus, si ce scriu eu e mai concentrat, pentru ca detaliile le pastrez in minte, pe detalii doar le vad, nu pot sa le descriu, ar trebui poate sa le desenez sau filmez..
ReplyDeleteCind scriu ma bag in lumile acelea, si incerc sa le sintetizez cit, si cum pot, dar incerc sa las deschise portile spre ginduri si sentimente care pot porni de aici, de la citeva cuvinte scrise..Si scriu cu sinceritate, uneori mai imaginez, dar construiesc un fel de ceva care sa fie un fel de pornire spre alte milioane de directii..Asta e de fapt scopul..Pentru ca sintem oameni cu constiinte fragile, si avem atita nevoie de incurajari..A, bun, ca ce scriu pare uneori strict si intunecat, asta e doar o aparenta, ca un fel de invelis..Dar printre crapaturile acoperamintului asta de cuvinte cred ca se disting foarte bine razele de lumina care vin de la sursa cea nevazuta..
Pluttonia, alcoolul e un mijloc, un catalizator, cel putin asa il vad eu..El iti da curaj sa fii tu mai adevarat, sa te bagi mai adinc in tine, si sa scoti de acolo ce gasesti..Acuma, ce gasesti, depinde..Fiecare are comorile lui, mai mari, mai mici, asa cum are si partile mai putin bune.. Alcoolul iti da beatitudine..Te ajuta, te sprijina, dar nu iti rezolva problemele, asa e.. Si fiecare se raporteaza la alcool in felul lui propriu..
ReplyDeleteAi sa vezi oameni ametiti care, din seriosi devin melancolici, nostalgici, poet-ici, visatori, etcetc..Dar poti vedea si cum alcoolul transforma niste oameni "fini" social vorbind, in niste bestii dilii, sint tot felul de variante si combinatii posibile..Totul depinde de fapt, de cine sintem cu adevarat, noi..
Ramin la imaginea aceea a alcoolului care te ajuta sa te redescoperi, asa cum o face psihologul..Daaaaa..
Am schimbat setarea, ca sa nu mai ceara cuvinte cheie la commenturi, spune-mi daca merge mai bine..Multumesc frumos pentru raspunsuri..