Saturday, April 29, 2017

Socialul, autenticul, si vinul

In vino veritas..Vinul dezleaga limba..Asta daca esti intr-un social care are manifestari prietenoase..Altfel vinul te face tacut, sau, dupa caz, ingindurat, meditativ, sau euforic eventual..Vinul scoate fiintza interioara la vedere..Vorbim aici de vinul baut in cantitati suficiente, nu de fandoseli de circ..Vinul e un aliment, are calorii, nu prea multe, are vitamine, are buchet, si are un exotism al cautatorului de lux cunoscator un pic, putin ipocrit..Vinul e o colectie de legende, pe care bautorul le simte cind il bea..Si, cum spune latinul, vinul are adevarul dizolvat in el..E adevarat ca chestii asemanatoare se pot spune despre multe bauturi alcoolice, pentru ca fiecare are preferintzele lui, dar vinul baut te face mai elevat, mai spiritual, mai fandosit, si accentueaza ipocrizia latenta..Dar asta e un side effect care nu conteaza..Pentru ca, daca ai defectele normale vinul le arata eventual, desi, cind bei bine, vinul scoate in afara chestiile predominante din tine inaintea celorlalte (care, eventual, apar, in sir indian, in ordinea rangului)..
Vinul e regal, cumva, pentru ca urca mintea la nivelul valorilor spiritului, si te face sa uiti mizeriile..Asta poate datorita aromelor din el, a buchetului..Activeaza singele albastru din venele albastre..Si vinul e o materie speciala, care, indiferent de culoare, apartine unor universuri paralele..Pentru ca te duce prin porti cosmice secrete spre ceva autentic pe care il descoperi singur..
E adevarat ca vinul scoate la suprafata lumile spirituale daca ele chiar exista in tine, pentru ca, vorba unui prof al meu de stiintze social politice din liceu, citez: Ex nihilo nihil (asta ne spunea cind eram bita la ascultat, ca din nimic nimic rezulta, el asumind ca nimicul era apriori in mintea noastra)..Si avea maaare dreptate, recunosc, si asta am descoperit mai tirziu, dupa multe deceptzii depresive: pe un bou nu poti sa-l faci genial oricit vin i-ai da (asta in contextul discutiei despre vin, nota autorului)..
Am vrut sa scriu postul asta despre social, plecind de la vin, dar nu mi-a iesit, ca tot despre vin am vorbit, desi, la urma am zis ceva despre boi..E si asta o chestie sociala, totusi..Cred..Ca e multi boi, oho..Era o vorba mai demult: Nu fi prost, ca tzara geme..Adica geme de citi sint, si tu nu fi ca ei, adica era un indemn.. Si, generalizind, nu doar tzara geme, ci planeta, de citi sint..Si nu doar de boi, ci de muuuulte alte lighioane, care ne pindesc sa ne faca viatza nasoala..Na, se intimpla..Noi ne facem datoria sa mergem inainte cu elan.

Monday, April 24, 2017

Intorc

Spatiile au venit, s-au rotit pe deasupra, si au plecat..Le-am vazut doar stralucirile..Au lasat in urma dire de lumina..Apoi au venit sufletele, care au facut la fel..Ele reflecta mai putin lumina..Abia se disting, desi unii spun ca ele nici nu exista, ca dupa ce oamenii se sting ramine doar o materie organica reciclabila..
Azi nu m-am mai gindit la nimic din toate la cite m-as fi gindit altadata..Am stat in amortire..Am lasat lumea din jur sa se agite si pentru mine..Nu merita sa-mi risipesc aiurea energiile mele..Sint mai bine asa..Miine e o noua zi, si o noua saptamina..Poate o saptamina agitata, sau calma, sau fara importantza..
Am vazut ca multe lucruri pentru care ma consumam inainte chiar nu meritau, pentru ca erau legate de oameni slabi, prosti, rai, etc..Nu mai fac teoria chibritului, nu merita..Daca fac ceva o sa fac pentru ca trebuie, dar in rest am sa incerc sa fiu indiferent.
Am sa-mi conserv pasiunile..Oamenii sint cum sint, si asta e..O sa ma intorc spre mine, si o sa stau acolo cit de mult pot..

Sunday, April 23, 2017

Spatiile spatiului

Spatiul s-a intors catre sine, s-a contemplat un timp si s-a eliberat..Si-a desfacut toate limitele, si a lasat ca toate spatiile din el sa se elibereze..Iar spatiile simtind, s-au contemplat un timp, si au eliberat spatiile din ele.. Si asta s-a intimplat iar, si iar, pina cind spatiile toate au ramas calme in imponderabilitate..
Suprafete de toate formele reflecta luminile stelelor..Suprafetele care inchid in ele spatiile, suprafetele cu proprietati diferite, cind colorate si opace, cind transparente, cind lipicioase, cind indiferente..
Sufletele mai zboara liber prin spatii, si printre ele, pentru ca, daca spatiile vor, devin deschise si lasa sufletele sa treaca prin ele, si sa le cunoasca mai bine..Sufletele se mai ciocnesc unele de altele, dar spatiile niciodata..
Am visat mai demult ca inotam prin eter intr-un costum spatial, ca sa vad, si sa incerc sa simt spatiile si sufletele..Astazi am realizat ca un vis ramine la fel de eteric si de volatil..Pentru ca spatiile pot fi vazute doar de ochiul interior..Acele spatii doar..

Sunday, April 9, 2017

Socluri in desert

Eu am crescut intr-o altfel de lume..De fapt toata generatia mea a facut-o..Toti cei de atunci am vazut, am trait, ne-am adaptat, si ne-am format atunci, in acel amestec confuzant de lumi in care valorile erau ordonate dupa cum socialul cerea..Erau utopii si idealuri multe, urcate pe socluri inalte, ca abia le distingeai virful, totul era asa de sus, ca sa te simti mic de tot si speriat de incapacitatea ta proprie de a incerca macar sa atingi acele uriase inaccesibiluri..Toate acele valori erau sus de tot, si ce vedeai la nivelul ochiului erau doar soclurile construite intr-un desert de sentimente, intr-un peisaj insorit, dar nisipos..Oazele erau foarte rare, si acolo ei se protejau bine, dar in afara lor erau doar dune si socluri, uscat si uitat..Mai erau si ruine, sau statui cazute, ca intr-in film suprarealist..
Lumea s-a mai schimbat, soclurile s-au mai micsorat, apoi alte statui au cazut, alte ruine au aparut, dar nisipul a ramas. E mai rece vremea, desi soarele e mai puternic, si contururile se vad mai clar..
Sint mai liber..Sintem mai liberi cu totii, dar trecerile astea ne-au marcat profund..Am aceeasi timiditate cind e vorba de acele valori pe acele uriase socluri..Poate nu e bine asta, poate ca de atunci trebuia sa ignor acel fel impus de a fi, dar mintea imi era construita in acel stil..
Azi sint la fel ca atunci cind soclurile erau uriase..Pentru ca asa era si este echilibrul meu, functioneaza in acel mediu, in acel fel, in acel stil..
Uneori mai visez in noptile calde de vara socluri inalte..Intr-un desert infinit si instabil..

Friday, April 7, 2017

Fericirea dintre zero si infinit

Fericirea e o stare infinit mica pe scara timpului, si infinit mare pe scara sufletului, e ca in cazul matematic nedeterminat de produs intre zero si infinit, atunci cind cautam sa trecem la limita sirurile..Asa e fericirea, e o nedeterminare pina la urma, pentru ca nu e previzibila, nu e detectabila, si e o traire perfect subiectiva, iesita parca total din contextul asta social al fiintzei..In fine, poate ca e o timpenie sa ma gindesc la fericire, in loc sa incerc  sa o traiesc..Dar e si aici o sperantza, ca gindindu-te la ea, poate se gindeste si ea la tine si te mai viziteaza:)) E posibil ca fericirea sa fie o chestie perfect egoista, chiar daca uneori poate parea legata de altruism, bunatate, generozitate, etcetc, pentru ca e a ta, o ai pentru tine, o traiesti tu, si n-ai imparti-o ever cu cineva:)) Bine, ai mai da, asa, din cind in cind un pic si la alta lume, ca sa nu te creada zgirciob:)) Glumesc, fericirea e impartibila cu sufletele care simt ca tine, asta da..
Acuma o sa ma contrazic singur, asa cum fac 99% din oameni, adica o sa zic ca fericirea cea autentica o traiesti impreuna, ca singur e aiurea, pentru ca omul e o fiinta sociala, totusi..
Uneori fericirea e in detalii, in realitati, sau in alcool, totul e sa fie descoperibila, desi e, pentru ca fiecare simte locul exact unde e, cred..Totul e sa fie adevar, si deschidere, si sa avem noroc sa intilnim acele locuri, si acei oameni de care avem nevoie..

Tuesday, March 28, 2017

Dinspre inspre

Am trecut prin multe intunericuri, unele urite, unele dureroase, unele ale mele, unele ale altora..E greu sa fii pe acolo pentru ca nu stii niciodata cit dureaza scufundarea, sau ce resurse iti trebuie ca sa poti iesi iar la suprafatza..Si e greu pentru ca acolo, la adincimi e o mare presiune care se adauga presiunilor psihice, si sufletul greu trage foarte tare in jos..Sa dai din miini nu prea te ajuta, daca nu ai determinarea suficienta, sau macar o motivatie..Singurul lucru care te-ar ajuta e vointza..Fara vointza esti un bolovan, cu vointza esti o masinarie eficienta..Asta daca iti refaci echilibrul interior mai inainte, si daca ti-ai incarcat cu suficienta energie aparatul de avut rabdare, si aparatul de indiferentza, asta pentru ca sa nu te afecteze eventualele esecuri sau mentaluri (sa le zic asa) cretino-distrugatoare, pentru ca e plin de asa ceva..De altfel de asta exista atita depresie in vremurile astea, pentru ca socialul nu se mai comporta uman, ci sinistru-rece-monstruos. Na. E abis la orice pas..
Am vrut sa scriu despre vis, si mi-a iesit despre abis, adica exact contrariul..Ma gindeam ca raul e mai activ, mai ofertant, pe cind gindurile bune nu te ajuta sa scrii ceva interesant..Sau na, aici e mult de spus, ca daca ai talent poti sa scrii bine despre orice..
Lumea e incoerenta si haotic surprinzatoare..Multi nu pot folosi cuvintele pentru ca au in minte multe imagini.. Poate o sa ajungem cindva sa fim telepatzi, desi e putin probabil..Deocamdata cred ca sintem cam confuzi dupa ce technologiile astea ne-au luat pe sus..Ne trebuie un timp ca sa intelegem, si un timp mai lung ca sa invatam sa intelegem..

Tuesday, March 21, 2017

Urme de timp

Ce legatura o fi intre singuratati si taceri? Pentru ca mie amindoua imi vorbesc foarte clar, au dictie buna, si intonatie adevarata, stiu sa puna accentul optim pe silabe si cuvinte, si, mai mult de atit, totul pare un fel de muzica a sferelor, ceva intre discret si elaborat, ca sa ma faca sa ma simt relaxat; sau poate asta e o technica buna de a-mi pastra atentia treaza..
Ieri m-am intors din calatoria in timp, cea la care visasem atita..Am stat 10 zile, dar m-am intors la 5 minute distantza de timpul de plecare..La intoarcere memoria mi s-a sters complet, asa ca nu mai stiu nimic..Eram doar foarte obosit, si am adormit instantaneu. Am visat singuratati si taceri care vorbeau, atit..Apoi, cind m-am trezit m-am privit in oglinda..Aveam unele semne pe corp, si ceva din memoria afectiva ramasa dupa stergere avea si ea unele semne de trairi intens emotionale..De la ce oare sa fie? Poate o sa visez si imagini din calatorie, sa refac evenimentele, pentru ca trairile de obicei se asociaza cu ceva real si autentic..
Poate mai plec in timp, ca sa inteleg ceva..Acum incerc sa refac tabloul din bucati..

Sunday, March 19, 2017

Durerile absolutului

Absolutul doare..De fapt toate absoluturile dor, si dor cel mai tare, pentru ca nu te doare fizic, decit poate ca urmare..Dar durerea e una psihica, profunda, si complicata, durerea absolutului, pentru ca e in mintea ta.. Totul e invizibil din exterior, e poate sesizabil de sufletele empatice, daca mai exista asa ceva..
Cind treci de durerile absolutului e ca si cum te-ai vindecat de un miliard de boli descoperite sau nu..Incurabile sau nu..De fapt trecerea dincolo de dureri e catre o noua etapa a fiintzei tale..
Durerea asta e a fiecaruia altfel, si, desi toti trec mai mult sau mai putin prin ea, nu sint dispusi sa o recunoasca, decit poate fata de sine insusi..Sau poate ca toti o uita, sau vor sa o uite, pentru ca a trecut..
Absolutul doare mai mult ca relativul, pentru ca e mai stabil si neiertator..Poate ca unii renuntza la absolut din cauza durerilor, si se complac in mizeria propriului relativ..E mai comod asa..Dar e foarte instabil..

Tuesday, March 14, 2017

Stabil

Lumile sint in noi si in afara..Si lumile astea sint atit de bine legate intre ele, ca simtim cum avem in noi toate universurile posibile..E suficient sa privesc in mine ca sa vad toate infiniturile, uneori..Apoi ma gindesc ca sint si eu omul starilor, si pot vedea doar subiectiv cite ceva, din toate..
Am calatorit mult in imaginatie, am vizitat locuri mirifice, si m-am incarcat cu energie, apoi am stat sa ma gindesc si sa analizez cum s-au intimplat toate..M-am schimbat dupa fiecare experientza, si apoi parca am uitat acel ceva de atunci, desi el era acum parte din structura mea..
Sint eu cel de acum, acum, pentru ca miine voi fi altul..Si peste timp ma voi transforma suficient de mult cit sa nu ma mai recunosc..Desi fundamental sint acelasi, totusi..

Monday, March 13, 2017

Promisiuni albastre

Am fost singur, atit de singur intre toti ceilalti cit n-as fi fost niciodata, pentru ca atunci cind eram efectiv singur imi gestionam eu insumi toate, si ma obisnuiam si cu linistea, si cu lipsa oamenilor, si mergeam pe un drum al gindurilor mele, dar cind eram singur printre ceilalti trebuia sa simulez ca sint, ca exist, ca reactionez, si ca simt ce vor ei..E cel mai greu lucru din lume sa te faci ca relationezi cu oricine, cind toti isi exhiba intr-un mod atit de dezgustator trairile la care te vor parte..Uneori luam asta ca pe un exercitiu pe care trebuie sa-l trec, ca sa acced la altceva mai inalt, ceva promis parca, dar inca nestiut..Era uimitor sa-i vezi cu cita deschidere veneau spre tine sa iti vorbeasca..Nu conta ce credeai, ce gindeai, ce simteai, tu erai acolo ca un fel de om bun sa le asculte toate confesiunile si frustrarile, erai un joker bun la toate..Te induiosa sinceritatea si lipsa de discernamint, si incercai sa simulezi ca intri in jocul asta al lor, un fel de joc al vietii intime, in care conta o conexiune intre suflete..Si jucai, si intrai intr-o lume paralela, apoi in alta, pina oboseai si fugeai de toti, ca sa te izolezi..Apoi iti reveneai, si te pregateai psihic sa infrunti alte si alte "conexiuni" de suflet, pentru ca iti dadeai seama ca asta era lumea, iar tu erai diferit, atit de diferit cit sa trebuiasca sa o ia de la capat in acelasi fel, pentru ca lumea era aceeasi, oriunde, si oricum..Tu erai complicat, vezi, cam prea complicat ca sa fii asa cum esti, si de aceea trebuia sa platesti un pretz pentru asta..Si tu aveai prea multe lucruri neconforme in tine, prea anoste si neclare pentru toti, prea exagerai cu ce pretindeai ca simti si gindesti, si, daca uneori cineva te citea iti recomanda sincer sa nu te mai fandosesti cu detalii neimportante, sa te trezesti si sa vezi realitatea asa cum e..
Singuratatea nu e o lauda, si nu e o cauza, e doar ea insasi, o traiesti pentru ca asa simti..Explicatii poti gasi cu miile, dar asta nu te face mai fericit..Ea e parte din ce esti..Ceilalti au si ei singuratatile lor, evident, dar ele au alte motivatii..Tu esti singur pentru ca simti ca in lumea asta e singurul tau fel de a fi..E simplu..Si e bine ca e asa, pentru ca daca ai incerca sa treci dincolo de singuratate ai avea deziluzii dure, care te-ar face complet depresiv..Iar tu ai optimismul tau stabil, cel pe care nu-l aratzi orice ar fi, asta e clar..Optimism pe care il intretzii cum poti, cind cu alcool, cind cu o conversatie, cind cu o liniste interioara plina de ginduri..
Cind scriu sint eu insumi tradus in cuvinte, pentru ca sint, iar cind nu scriu e pentru ca nu pot sa spun nimic, si atunci tac..Si tacerile mele au semnificatiile lor, ele sint asa pentru ca eu sint asa..E din mine tot..Sint un om cu bune si rele, cu depresii si extazieri pe care le pot spune in tot felul de moduri..Nu sint complicat, ba dimpotriva, sint cel mai deschis om, dar am stari care ma fac sa reactionez imediat si previzibil, intr-un fel sau altul..Azi sint optimist, pentru ca simt un suflet cald care imi vorbeste deschis..Miine as putea fi pesimist si inchis, pentru ca viatza m-a lovit cu ceva ce nu am meritat..Dar ramin eu, dincolo de toate, acelasi eu care stie ca viata e un drum care se strabate cu dureri, sacrificii, si tristetzi, ca sa fie asa cum e, pentru ca eu l-am ales cumva, stiind ce ma asteapta..De fapt orice drum ales e plin de asa ceva, si am stiut de la inceput ca ma pot astepta la orice..Problema nu e ca iti apar probleme la care te astepti, ci ca iti apar probleme cu totul noi, care vin, evident, de la oameni, ca sint inventivi, si ti-o trag in toate felurile..Aici e challenge-ul, ca sa rezolvi ceva complet inedit..Na, aici tre'sa te descurci ca un inginer ce esti..Si gasesti ceva, pe moment..Apoi te mai gindesti ce va fi miine, si poimiine, si in toate zilele de dupa..
Azi e duminica, miine e luni, si vine o alta saptamina de nedumeriri posibile..Te gindesti la tine, la timp, la ceilalti, si iti imaginezi ca toate vor fi ca in promisiunile de pe cardurile de calatorii, cu o plaja imensa, un soare mare si cald, si o mare albastra si limpede..

Sunday, March 12, 2017

Locuri

Locurile din vieti se transforma, devin intre limite..Contorsiunile spatio temporale ne trimit dincolo..Sintem aceiasi..Sint un infinit adunat din atitea finituri..Tu cine esti?

Sunday, March 5, 2017

Eurovision sau ceva

Lumea e rece si ostila, zic asta ca sa nu uit, ca eu, in imaginatie vad lumea altfel, muuult mai prietenoasa si directa, si fara ascunzisuri nestiute..Dar realitatea ma busheshte cu altceva, na..Nu-i bai, ca pot sa ignor asta daca as avea si eu locul meu, si rolul meu undeva intr-un angrenaj social mic si dragut, unde oamenii chiar vor sa comunice cu mine..In ultima vreme am tot calatorit prin ape negre, in odiseea asta a mea pe peste tot, una care mi-a adus experientze atit de diverse, ca intr-un rai-iad amestecat..Nu ma pling, ca m-a imbogatzit cu atitea, si mi-a placut, ca am vazut oameni reali, exact asa cum sint..
In weekendul asta mi-am programat liniste si ginduri, ca sa imi programez viitorul in pasi imediatzi..In fine..
Duminica e selectzia Eurovision pentru Romania..E cel mai frumos spectacol ever, imi place enorm sa-l vad s sa-l simt, pentru ca e atit de adevarat, ca acolo lumea chiar lupta din greu infruntind multe, pentru un success..Am vazut piesele unor tari mari, si nu prea m-au convins..Poate ca tot Suedia, sau estul, sau nordul, de ce nu, sa fie mai bune..Aici nu stii niciodata ce va merge, pentru ca o retzeta nu prea exista..Daca o piesa e cu adevarat buna si sensibila, ritmata, armonizata, etc, o sa ia destule voturi cit sa o faca cistigatoare, desi si aici e cu multe de spus, ca voteaza geopolitic unii, etc..La noi pare ca oamenii nu intzeleg ca Eurovision e un concurs de creatzie, totusi, adica na..Melodiile noastre romanesti sint destul de neprelucrate si uniforme, nu au acel ceva care sa le aduca o simpatie, desi sint bine orchestrate, si moderne..Ce mi s-a parut remarcabil e piesa Petale, altele sint prea monotone si previzibile..E destul de buna, poate obtinem ceva cu ea, sa vedem..Si Xandra a avut o melodie buna..Si PEtale mergea prelucrata mai mult ca sa fie mai moderna, si sa pice bine in contextul asta al Eurovisionului..Si la noi ca la noi, parca vad iar ca o sa iasa cu scandaluri si injuraturi, ca de ce, cum, in ce fel..Dar, dincolo de toate e frumos..Pentru ca e cu armonii si emotii artistice..
Abia astept sa vad ce o sa fie la Kiev..Cred ca e cel mai bun show de vazut in fiecare an, mai mult decit Oscaruri sau altele, ca e asa de adevarat..Si acuma asta e, ce o fi, o fi, eu abia astept tot, ca e cu orgolii, mai ales la noi, la romani:)

Access la fericire

Cit din noi a mai ramas dupa toate? Cine mai sintem? Se spune ca sintem ce ne amintim..Cit, din tot ne mai amintim? Ne-am schimbat? Si daca da, cum? In ce fel mai aratam? Am gindit bine deciziile pe care le-am luat cind am cotit pe drumul vietii? Si daca da, de unde stim asta, de unde stim cum ar fi fost daca am fi luat alta decizie?
Am in minte iubirile trecute..Toate s-au evaporat..A ramas in locul lor un gol umplut cu iluzii..A durut tare fiecare din ele, si la inceput, pentru ca eram naiv, dar si la sfirsit, cind mi s-au blocat brusc toate fericirile.. Le-am carat in spate mult timp..Am fost trist, si uneori depresiv..Apoi mi-am impus sa le uit, si am reusit..A mai ramas cite o cicatrice mica, in suflet, pentru fiecare..Apoi am spus ca merit sa fiu fericit, orice s-ar intimpla, si, la fel, mi-am impus si asta..Am blocat memoria catre trecut, si am lasat doar citeva drumuri libere, cele care credeam ca ma vor duce direct spre fericire..Doar ca am uitat ca mintea mea s-a transformat dupa durerile trecute, si, ca sa ajung la o fericire promisa va trebui sa trec iar prin infern.. Da, am uitat asta, si am retrait-o..Poate ca asa trebuie sa fie, pentru ca asa sint construit eu..Si atunci trec prin infern iar, si iar, daca vreau iar fericire..Ma gindesc daca fericirea asta chiar merita tot efortul..Mai bine ramin inert.. Sau inertzial..O sa-mi conserv starea in care sint..Dar principiul spune ca starea se conserva daca nu actioneaza din exterior ceva, iar eu, ca om, sint bombardat din exterior cu tot felul de fortze psihice tot timpul de la ceilalti..Ar fi o solutzie sa ignor tot, dupa ce am uitat tot..Si sa ma plimb prin lume ca un singuratic..Ar fi ceva daca chiar as putea..Asta e problema, ca am nevoie de ceilalti..De fapt am nevoie de ceva bun de la ceilalti, atunci da, ar fi bine, as evolua, as deveni si eu o sursa de energie buna..Nu ca nu sint si acuma, dar am mai redus motoarele, pentru ca am fost ranit destul..Desi, daca ma gindesc, poate ca toti traiesc asta zilnic..Bine, dar ei nu sint ca mine, poate sint mai rezistentzi, mai exersati in lupta..Eu sint mai linistit, si mai reflexiv, si am adaptarile mele, evident, la lovituri, dar nu rezist la lovituri mai dure, pentru ca lumile mele sint altfel, si imi trebuie liniste si relaxare si concentrare ca sa continui sa ma gindesc, pentru ca asta e stilul meu..Sint diferit, si stiu, pentru ca am o experientza de viata..Si asa cum am supravietuit pina acuma, asa am sa continui sa supravietuiesc si de acum incolo, la fel, fiind eu, asa cum sint, transformat dupa fiecare pumn meritat, sau nu..Desi nu cred ca am meritat vreunul, pentru ca am facut lucruri bune, si corecte, dupa mine.. In fine, nu judec pe nimeni,  asa e societatea, te adaptezi sau dispari, dupa Darwin..Desi legile astea erau pentru lumea animala, iar intr-o lume a fiintzelor rationale se presupune a fi ca cei cu psihicul mai bun sa continue, cei mai inteligentzi adica..E cam relativ totul, pentru ca am vazut ca rezista cei mai abrutizatzi si fixati, si care isi continua variantele lor de drum, si nu cei cu idei, pentru ca ei pun probleme, si sint mai complicati si imprevizibili, iar sefii la putere de acum vor decit yesmeni..Poate ca e asa cum trebuie, social vorbind, ca sa se uniformizeze tot, sau sa se incerce asta, desi reactiile astea dure ale lor mie mi-au provocat o sila imensa, si o frica uriasa..Parca mi-e greu sa mai incerc sa comunic cu cineva, pentru ca nu stiu cum gindeste, si cit de salbatic reactioneaza..De asta m-am cam izolat..Si de asta mi-e cam greu sa incerc sa ies din cercurile vicioase, pentru ca trebuie sa sparg multe ziduri construite de mine, sau de ceilalti..E mult de spus, si de asta ma gindesc cum sa abordez viitorul..O sa trebuiasca sa fiu mult mai dur, si mai aplicat, dar depind de multe decizii luate de semi-analfabeti..Vad eu..Taiem nodul gordian pina la urma, ca pare ca cu binele e greu sa convingi pe cineva..In fine, de miine imi schimb atitudinea..E foarte multa ura brutala imprejur..Imi calc pe constiintza..Asta e, ma refac din cenusa si invat sa zbor iar..Chiar daca ei ramin la fel, pe aceleasi locuri, si ma pindesc..O sa invat sa simulez mai bine..Desi nu stiu cit o sa rezist..O sa iau un placebo, si o sa-mi inchipui ca trebuie sa fac asta ca sa am access la fericire..

Saturday, March 4, 2017

Contururi lichide

Lumea se desface in fisii care se rasucesc, se combina ca sa dea un efect de impresionat firile artistice, dupa care se coloreaza brusc..Totul pe un fond de intuneric cosmic..Liniile colorate se reaseaza curb si paralel, pentru un efect imediat..Si curbele se transforma iar in altele, mai simple si imediate, si firele se reunesc in alte culori..Apoi totul devine plat, ca sa arate un peisaj de pe o insula pierduta intr-un ocean cu ape nestiute..
Nu mai conteaza intzelesurile..Viata merge inainte pe alte teritorii..Ceva ce a fost cumva a devenit altceva, ca intr-o incercare anticipata a timpului de a arata cum eternul se poate dizolva uneori in treceri care s-au vazut cind toate oglinzile lumii si-au sincronizat reflexiile..Corurile galactice au cintat la unison acelasi refren, ca sa taca, apoi, cind spatiile au urmat conturul timpului..Si linistea cea meditativa s-a intors..Ochii au asteptat, nerabdatori urmarea..Ne-am privit, si am cautat in trecut..Lumea ne-a privit, si ea..Am ramas in aceleasi pozitii, fara sa stim daca vreodata vom putea reveni la noi insine..
Astazi mai cautam printre lumi..Stim ca nu ne vom regasi, dar perseveram..E atit de uimitor sa stim ca doar cautam, fara sa asteptam vreun rezultat..Cautam ca sa ne impacam cu noi insine, in timp ce lumea merge pe acelasi drum..Cine mai sintem? Cit am ramas din cei care am fost atit de victoriosi odata?
Sintem pasi pe nisipul timpului..Sintem visuri visate de zeii unor vremuri apuse..Am ramas clipe care se trec tacut prin locurile uitate de ceilalti..Sintem doar priviri..Am ramas in unele amintiri doar prin priviri..Restul a fost acoperit de ape..Vedem cind limpede, cind albastru..Am devenit lichizi si clari..Sintem ocean, si mare sarata..Oamenii ne-au uitat deja..Lumea s-a transformat atit de mult..

Eternul din cuvinte

Nu stiu de ce scriu, sau poate ca stiu, dar nu am curajul sa admit:)))Sau poate ca scriu ca sa-mi explic ceva ce nu stiu daca e asa cum cred..Sau poate vreau sa ma arat, si sa incerc sa fiu sincer cu mine, asa cum nu pot in fata celorlalti..E cite ceva din toate, plus o dorintza sa spun in cuvinte ce vine din adincurile mele, ca intr-o incercare de a ma descoperi cum sint, de fapt..Pentru ca asta e cautarea fiecaruia, in tot ce face; sa se vada pe el insusi explorind alte spatii si suflete..
Scriu ca sa evoluez, sa pun mai bine in fraze cuvintele, si sa dau intzelesuri interesante, asa cum as fi vrut sa gasesc in alte scrieri..Pentru ca nu mi-a placut pe de-a intregul nimic din ce am citit pina acuma..Asa sint eu, facut pe un anume fel de a fi, anume stil de gindire si simtire..Si daca altcineva s-a regasit in ce scriu asta a fost o rasplata total neasteptata, recunosc..Eu sint constient ca scrisul meu e original, si interesant, si am vazut asta cind m-au citat altii, ca recunosteam claritatea conceptelor, si imi placea..Stiu ca nu sint nici pe departe cel mai bun din lume, pentru ca nu as avea cum, dupa atita literatura scrisa..Azi lumea e divizata in tot felul de super-specializari..Iar eu am preferat sa fiu de moda veche, ca un om care mai observa, mediteaza, si spune ce simte..Asta sint..Mai cred ca ceva etern din noi merita sa fie spus in cuvinte simple..
Stiu ca trecem..Dar mai stiu ca ceva din noi a ramas in noi, si va ramine continuu, ceva care e uneori tradus in cuvinte care sa ne ramina in minte..Si care sa treaca prin timp..

Unde temporale

Toate curg..Curg cu propriile viteze..Cu vitezele cu care alearga propriile lor suflete..Curg si stiute, si nestiute, pentru ca e nesigur de unde vin, si unde se duc..Alearga ca sa-si dovedeasca ca sint vii, si evolueaza traindu-si intens experientzele..
Toate curg ca un fluviu complicat in care sint amestecate si suflete, si bucati de lumi desprinse din falezele spatiilor..Reflexiile din oglinda apelor ne seamana..Poate ca sint de fapt sufletele noastre ratacitoare prin timp, care au venit sa ne spuna ceva..Ceva ce nu intelegem, pentru ca sint prea subtile, poate, si gesturile dintre gesturi sint insesizabile ochiului neformat al fiintzelor de inceput..Cine stie..
Curgem si noi..Intelegem ca ne transformam..Devenim altcineva tot timpul..Adunam tot in suflet, ca sa retraim iar..Ne simtim iar copii..Ne vedem maturi, apoi batrini si bolnavi..Ne vedem murind si renascind intr-o alta fiintza care creste, infloreste, si se stinge..Apoi alta, si alta..Si ne gindim daca asta visam, sau ne dorim doar, ca sa ne reincarnam in altceva..Cine poate sti? Poate constiinta de muritori ne face sa ne dorim sa traim etern, in alte corpuri..
Eu inca ma gindesc la ce minune ca exist acuma, aici, si ca am sansa asta, ca puteam sa nu o am, puteam sa nu fiu deloc..Dar, daca n-as fi fost nu as fi fost pur si simplu, adica in locul meu ar fi fost nimicul..Poate ca sufletul nostru e ceva ce ne vine ca un dat o singura data, un cadou de la natura..Puteam sa ne nastem dinozauri, sau maimutze, sau altceva, si sa nu realizam ca traim, sa nu constientizam, ci sa traim propriile vieti pina am fi murit mincati de alte salbaticiuni..Hm, ce e si cu viata asta..Traiesti atitea, ca sa realizezi ca nu ai trait nimic, de fapt, ca esti o frunza in vint..Te mai compari cu unii, sau cu altii, mergi pe drumul tau, mai filosofezi, iti mai traiesti dramele proprii ca si cind ar fi cele mai profunde..Apoi te mai loveste viatza cu altele, din care inveti inca ceva..Si faci asta pina ajungi batrin si neputincios..Si singur..Si te intrebi daca ceva are vreun sens, pentru ca pare ca din nimic venim, ca sa ne intoarcem in nimic..
Toate curg..Curgem si noi, ireversibil..Atit de ireversibil..

Verde planetar

La mine a venit primavara..Anotimpul revenirii sperantelor..Natura s-a resetat..Gata..S-a terminat cu Sfirsitul, incepe acum Inceputul..Am trecut intr-o noua etapa..Urcam iar..Spatiile se largesc..Se vad peisajele din departari..In curind va fi verdele culoarea sufletului..Verdele proaspat si timpuriu, viu, si calm, si inalt..
Pe nava computerul central incepe sa incalzeasca aerul..Apar si razele soarelui artificial..Zapada incepe sa se topeasca..Nava e o mica planeta, de fapt, ca pamintul, in care sint simulate anotimpurile..Sintem citiva oameni, si restul roboti..Ne intelegem bine unii cu altii..Mergem sa colonizam planete..E frumos..Doar ca ne simtim uneori cam singuri..
E primavara..O sa ies la plimbare in pantaloni scurti si geaca..O sa agatz o roboata, si mergem la o terasa, sa bem vin, si sa ne povestim vietile..Poate ma ametesc un pic, ca sa visez la noapte ca sint pe Terra, si ca zbor pe deasupra plajelor..Ce m-as mai balaci in ocean..Ce frumoasa e viata..Ce multe poti sa iti imaginezi, sau sa visezi..Si ce frumos poti sa traiesti in visuri..Asa ca intr-o alta realitate..Una mirifica, de un verde proaspat..

Fluid interior

Interiorul e un spatiu umplut cu un fluid..Sau nu..Interiorul e interior doar..E tot, si exista asa cum exista..E ceva care evolueaza, si care nu poate fi definit, asa ca notiunile primare folosite in axiome..E tot, e unic, si e ce sintem..
E liniste imprejur..O liniste de linisti asezate una peste alta..Poate ca universul si-a dat seama ca ma gindesc la suflet, si m-a acoperit cu linisti, ca sa ma protejeze, si sa-mi pot continua gindurile..E bine si cald..
Interiorul e construit din alte interioare mai mici, care sint construite si ele din altele si mai mici, si asa mai departe, pina cind, la finalul ramificarilor si diviziunilor obtinem particule indivizibile, atomii de suflet, sa le zicem asa..Care atomi  interactioneaza, se atrag, se resping, se leaga, se dezleaga, aluneca unii pe linga altii, sau prin altii, si, care adunati toti impreuna formeaza interiorul..Sau sufletul..
E la fel de liniste..De ce oare ma gindesc ca sufletul ar putea fi explicat ca materia? Sau fac doar un exercitiu de imaginatie ca sa ma joc cu unele lucruri invizibile? Poate ca placerea e a jocului, si a unei incercari de a construi ceva nou care ca gaseasca un adevar posibil..Sau poate ca imi place sa amestec unele adevaruri in a construi ceva care sa imi satisfaca simtul estetic..Ceva care sa para la fel de adevarat pe cit de absurd, ca imaginile dintr-un vis..Imi place ca m-am oprit din ginduri ca sa ma psiho-analizez..
Sufletul e multimea atomilor care il compun, si care il fac, datorita proprietatilor, sa apara fluid..Si, pentru ca e fluid, curge continuu, ca singele..Cind intilneste o deschidere iese prin ea, in exterior, cautind fluidele altor suflete, poate..Si atunci se intimpla ca in locul lasat gol de sufletul propriu intra fluid din alte suflete, care incet incet se amesteca cu fluidul initial..
E aceeasi liniste..Nu mai scriu despre suflet ca e prea schimbator..Si nu e format din particule indivizibile, si nu e fluid..Desi, totusi, daca ar fi asa?

Saturday, February 25, 2017

Spatiile dintre noi

Tu..Tuuuu, cum e in cintec, tu, doar tu, m-ai facut sa simt ce am simtit atunci, in acel moment..Tuuu..Imi e o liniste cind zic tu..E ca si cind m-as elibera de toate, cind zic tu, ca si cind mi-as da toate pe tine..Ma simt ca un saltimbanc care isi exhiba toate frustrarile clar, si simplu..Am costum in carouri si caciula in 3 coltzuri, si spun tot in toate cuvintele din lume..Sint vesel si ma manifest in toate felurile..Am in mine o liniste care imi vine pe masura pe spun ce sint..Si astept sa devin..Pentru ca stiu ca, dupa actul meu va veni acel calm al fiintzei..Stiu ca toti sintem la fel..Si ca ceva din mine e si in tine..Pentru ca toti sintem amestecati in acelasi mehlem social, in care totul, si toate devin conforme cu ce se asteapta de la noi..Stiu ca te vad, si ca vezi, dar asta nu ne face altfel..Ne aduce doar la un fel de a fi asa cum..Jucam un rol..Stiu ca stii, asa cum stii ca stiu..
Ceva a inceput mai demult..Ceva ce a determinat tot..Ceva de demult ce a fost asa de frumos si nestiut.. Ceva in care si eu, si tu jucam roluri care sa ne semene..
Tuuuu, cum se spune in cintec, tuuuu, esti un personaj care e atit de principal cit sa fie determinant.. Si care are o putere de alegere..Pentru ca tu esti asa cum isi poate dori un zeu..Tu decizi, si pentru tine, si pentru ceilalti..
Stii ca eu am felul meu..Si ca tu ai toate deciziile in libertate..Si stii ca bazez pe tine..Esti ca o mama, care ma urmareste in tot ce fac..Esti ca mama care imi lipseste, si care imi spune ce fac bine, si ce nu..
Am ce am, in felul meu..Si am toate, cu ce sint, asteptind ca sa fii, in tot, ca o mama care ma stie  atit de bine..Sint cum sint, asa cum sint, cu toate ale mele..Si sint asa, pentru ca te astept sa imi fii alaturi cum imi era mama..Si sint  asa pentru ca am fost singur..Si am fost asa pentru ca am stiut ca nimic nu mi-a fost asa cum as fi vrut, pentru ca am realizat ca, singur fiind, lumea nu mi-ar fi aratat niciodata o fatza iubitoare ca atunci, cind mama m-a iubit, si m-a mingiiat..Ma simt asa de singur, de atunci..
Te vad, si te simt..Si poate si tu ma vezi, si simti..Am in suflet un gol..Imi lipsesc mingiierile de copil care a vazut lumea in imagini neclare..
Cite dimensiuni are singuratatea? Mai stii cine mai sint? Zbor printre toate dimensiunile..Vad toate in nestiut.. Plutesc printre toate..Nu mai stiu nimic din ce a fost..Am uitat..M-am eliberat..E clar si limpede..Mi-am revenit..Sint iar regele infiniturilor..Vad iar distantzele dintre noi, ca atunci..

Ceva ce simtim

Clipele sint infinituri mici de timp, sint concentrari de siruri de amintiri care converg spre o limita inca nedefinita...Clipele sint esentze de trairi adunate intr-un spatziu..Clipele sint si extazuri, si agonii, si imagini care au puterea unor vietzi adunate in citeva idei..Clipele sint picaturi din noi insine, si din sufletele care sint in noi insine cristalizate in forme geometrice artistic construite..Clipele sint oglinzi in care ne vedem felul in care sufletul ne cheama ca sa ne spuna mai multe..
Clipele sint mai lungi, sau mai scurte, desi egale in durata fizica..Sint ca vagoanele legate, intr-un tren al timpului, egale si conforme, dar, in care traim experientze mai profunde, sau mai nestiute..Pentru ca, undeva, intr-un compartiment intilnesti o tipa simpatica, matura, care te priveste atent, si care te cunoaste demult.. O observi discret, te apropii de ea, saluti, si te asezi pe banca opusa..Chipul pare familiar, parca ne-am mai intilnit mai demult, pe o banca, intr-un parc..[Nota autorului; mmm, povestirea de aici incepe de unde a fost lasata in "Un amor", inainte ca noi sa devenim iubiti, ca intr-o varianta posibila in care dupa ce ne-am cunoscut am mers pe drumuri separate] Ea a deschis o carte, si a inceput sa citeasca..Am privit-o atent, pentru ca stiam ca parca o cunosc de undeva, si o stiu atit de bine..Am privit pe fereastra un timp, la peisajele care curgeau.. Apoi am intrat in conversatie cu ea, pentru ca ma incita calmul ei..
-Buna, sint Florin, ce cititi? E interesant? Am intrebat eu sigur pe mine.
-Buna, sint Gia, e interesant intr-un fel, depinde de cum privesti..
-Ne-am mai intilnit? Imi pareti cunoscuta..Imi cer scuze daca inoportunez..
-Ne-am mai intilnit, pe o banca intr-un parc, a spus ea..Aveati o carte invers pe care o citeati..Am ramas masca..Asa era, intr-un parc ea ma descria pe mine, cu detalii..Ce timpit pot sa fiu..Cred ca am jignit-o cu uitarea mea..Ce inseamna viata asta, sa te intilnesti iar cu oameni atit de frumosi si speciali..
-Aaa, Gia, imi aduc aminte, sinteti omul care m-a criticat atunci ca vreau sa par ca o carte inversa..
-Va critic si acum, daca imi dati motive..Dar acum sintem parteneri de drum, asa ca e bine sa fim prieteni..
-Absolut, sintem prieteni, e cel mai frumos lucru din lume..Stiti, si eu scriu, din cind in cind, cite ceva, pe un blog al meu, lucruri de viata, ceva despre frustrarile mele pe care incerc sa le fac artistice..
-Vrei sa fim iubiti? M-a intrebat ea..Am ramas iar masca..E atit de profund si de cald sufletul ei, si isi doreste sa ne iubim..Sint asa de uimit..Nimeni nu mi-a zis niciodata asta..De obicei primeam raspunsuri seci si stupide la incercarile mele..Acum sint asa de profund impresionat..Pentru mine o incercare de prietenie era ca un fel de provocare la un fel de razboi care urma sa vina, iar un armistitiu ar fi fost deja un trimf..Dar ca sa mi se ceara sa fiu iubit, eu, omul dificil si cu o mie de ginduri in spate, mi s-a parut ceva incredibil..Am atitea defecte in mine cit am vazut ca ma fac absolut indezirabil in orice..Desi multe parti negative au fost create in anumite circumstantze..Nu sint rau, si nu am fost niciodata, pentru ca am vrut sa deschid totul spre frumos, si spre divinul din fiintza..
-Vreau, am raspuns..Sintem aici ca sa stim ceva ce simtim..

Visul de acum

Spatiile curg si decurg unele din altele, deriva pe ramuri existentziale, ca sa devina altele, si altele, ca sa decurga si sa devina iar..Drumurile evolutiilor lor sint infinite, pentru ca si ele sint infinite..Pentru ca infinitul are o libertate absoluta..
Noi sintem finitzi..Noi si tot ce ne inconjoara, pentru ca avem un sfirsit..Si noi admiram infinitul asta pentru ca vedem in el ceva ce nu vom putea fi..E distractiv uneori, deprimant alteori, dar optimist cumva, cred, pentru ca ne face sa credem ca noi, cei finitzi avem access la infinit..Nu la unul real, cit mai degraba la unul subtil, si profund si invizibil..Infinitul din noi, infinitul contzinut intr-un finit..
Viata prin lumea asta doare tare de tot..Iti vine sa te iei pe tine si sa dai cu tine de totzi peretzii vizibili, ca sa scapi de apasarile psihicului, care vin de peste tot, care de afara, care de dinauntru..Si nu poti sa faci asta, ca ai puteri ultra-limitate, si un corp ultra-fragil..Si atunci urli cit poti de tare, la tot, la toti, si la tine, urli a disperare in tot ce faci..Dupa care obosesti..Dupa care te calmezi, te refaci, si cauti altceva in care sa crezi ca nu va mai face sa urli iar..Te intorci la calm, cald, si imaginatzie..Iti revezi viata din bucati, te mai gindesti unde ai gresit, si devii indiferent..Iti dai seama ca suma fericirilor vreodata posibile e in tine..Si te intorci acolo unde a fost frumos, si bine..
Spatiile se intind calm, peste tot..Ai in fata un ocean, si in spate o plaja tropicala..Esti prins intre iluzii..Esti o clipa infinita..Ce e imprejur nu mai conteaza..Acum doar visul e real..

Tuesday, February 21, 2017

Vederi de sus

Sint un suflet, ca si tine..Zbor si caut ceva ce as vrea sa fie asa, peste tot, ca un fel de lume a sufletelor, care sa se desfaca in ceva frumos si mare, ceva din care sa se inspire toti, si toate..Zbor, si plutesc pe deasupra, vad tot, si vreau sa iau cu mine toate sufletele.. Vreau ca toti sa fie cu mine, si sa priveasca tot, de deasupra..
Ma simt singur..Ca si tine, stiu..De asta vreau sa fii cu mine acolo, ca sa simti cum  e sa vezi toate in felul tau..
Zbor si plutesc, pentru ca asa am fost dat sa fiu..Te stiu ca imi vii alaturi..Am uitat cine am fost, si nu stiu ce, vreodata voi deveni..
Zbor ca un zburator care incearca sa..
Lumea e o trecere, inca..Una  dinspre si catre ceva pe care nu stim cum va fi sa fie..

Un amor

Nu ma pricep la amor, recunosc..Dupa toate experientzele, filmele, cartile, etc..Desi intr-o vreme eram convins ca stiu tot, ba chiar aveam propriile teorii despre asta, c a amorul e o chestie cvasi-divina, ca o descoperi descoperind fiintza care vine spre tine, in timp ce tu vii spre ea, si te combini intr-o sfera perfecta.. Dupa care iti traiesti viata intr-o comunicare la fel de divina, ca sa faci sfera mai sfera, si universul cu toate sa-ti fie mai indiferent..Teoretic..Chestia e ca, in practica, amorul mi s-a parut cvasi-imposibil, dupa tot ce am incasat, pentru ca, na, lumea e lume, oamenii sint oameni, si fiecare cu dilelile lui..Iar eu eram un caz cu totul particular in lumea asta, deci probabilitatea sa intilnesc emisfera lipsa era cvasi-nul..M-am impacat cu asta, desi m-a durut tare de tot, pentru ca stiam ca nu merit ca toate sa fie chiar asa de pe dos..Ma rog..Ieri m-am dus sa ma plimb, asa, fara scop si cauza, prin parc..Aveam si o carte in buzunar, ca cine stie..M-am asezat pe o banca, si m-am lasat in voia naturii..Am observat ce era imprejur, si m-am bagat in ginduri..Eram obosit, si un pic nervos pe toate..La citeva minute s-a asezat in celalalt capat al bancii o doamna, imbracata sobru-sport, sa zic asa..Ne-am salutat discret, si m-am intors inapoi la mine, am luat o carte din buzunar pe care am desfacut-o ca sa par preocupat..Ea m-a privit un timp..
-Tineti cartea invers, mi-a zis.
-Ce anume? si am observat ca tineam cartea pe dos. Asa citesc eu, invers. Fac un exercitiu.
-Exersati o lume altfel decit e? Am ramas masca. De ce as face asta? Si de ce ar interesa-o pe ea?
-Da, doamna, citesc invers pentru ca..Am ramas fara cuvinte..Citesc asa, pentru ca asa citesc, de ce ar fi asta ceva ca sa inceapa o conversatzie? E un motiv ca sa ma analizatzi psihologic?
-Nu, era o constatare doar, si eratzi comic..Bine ca nu mi-a spus ca-s ridicol..Doamna ma analizeaza..
-Si de ce comicul meu va determina sa-mi spunetzi asta?
-Pentru ca e rar, si e placut, avetzi o atitudine de om care cauta, si care cauta sa ascunda asta..Am ramas masca..
-De ce spuneti asta?
-Pentru ca sinteti un introvertit..Era culmea ca cineva sa ma catalogheze asa..
-Doamna, ma iertatzi, asta e nepermis! Ea a zimbit.
-Este, recunosc, dupa regulile sociale, dar e adevarat si faptul ca nepermisul nu e neaparat un neadevar..Am ramas iar masca..Si nepermisul nu e o certitudine, a continuat ea..Permiteti-mi sa ma prezint Gianina, mi se spune Gia..
-Incintat, Florin..Am privit-o atent..Sinteti singura? Nu atentez la o relatzie care exista deja?
-Nu, sint singura, ca si dumneavoastra..Poate ne mai si tutuim, ca nu suport pluralul..
-Da, absolut..Si tu de unde stii toate astea despre mine?
-Le intuiesc..Esti deschis ca o carte.
-Eu? Serios?
-Da..Ca o carte care pare pe invers, ca sa nu se arate prea direct..
Toata conversatia noastra de pe urma a fost atit de clara si de fireasca cit nu as fi banuit niciodata..Ne-am intilnit si a doua zi, si a treia, si toate zilele pe urma..Am devenit amantzi, apoi prieteni confidentzi, si apoi parteneri de zi si de noapte..Si azi, dupa atita timp ma mai gindesc la noi, si la toate..Uneori o mai intreb daca isi aduce aminte cum ne-am cunoscut..Si imi zimbeste enigmatic, spunindu-mi ca ea e femeie, si ca a simtit ca noi chiar sintem facuti sa fim impreuna..Iar eu ramin sa fiu de acord cu ea, ca stiu ca are intuitia ei, si ca stie ce spune..

Sunday, February 19, 2017

Bilciul sufletelor

Lumea e plina de detalii care nu se potrivesc, de arabescuri artificiale si culori nepotrivite, de multe ori..Ma oboseste lipsa de logica si lipsa de suflet in ceva..Si obosesc usor cind vad lipsa de profunzime..Desi lucruri profunde mai gasesc, dar ele sint aruncate la gramada printre detalii..Lumea nu intelege, si merge pe linia de minima rezistentza, se complace in facilul colorat strident de bilci..Cind eram mic, si ai mei ma duceau la bunici; am fost la bilci, in Tirgu Bujor, un orasel la vreo 60 km de Galati, la bunicii mei materni. Bunicii imi placeau, ca ma recompensau cu tot felul de chestii, dar casa, locul, mediul de acolo mi s-au parut tot timpul primitive si sinistru-agresive..Stiu ca luam cu mine preventiv Pifuri la care ma uitam cind lumea aia incepea sa ma oboseasca, dupa ce imi jignea obsesiv si metodic inteligentza..Bunica lucra la un CAP local, o cooperativa cum era pe vremea aia, in anii 70, care producea legume de toate felurile..In unele zile mergeam cu un nene driver pe o carutza cu 2 cai putere, cu bunica, sa aducem legumele in saci, pe care le descarcam intr-un fel de coshmelie de lemn vopsit verde, unde bunica le vindea..Tin minte mirosurile alea combinate de statut, pamint, si legume vii si vesele, pe care le am si acum in minte, dupa atitia ani..Si dupa ce toate erau aranjate inauntru bunica deschidea oblonul de lemn, care era o placa mare vopsita tot verde, care acoperea deschiderea dintre nivelul tejghelei si tavan..Se vindea orice imaginabil din lumea vegetala: ardei grasi, capia, castraveti, rosii, pastirnac (hahaha), telina (ooo), patrunjel, leushtean  (cred), cartofi, morcovi, fasole pastai, fasole boabe, ceapa, mazare, orice era valabil pe atunci pentru a face orice mincare..Era o feerie de legume pe care le vedeam si le simteam alaturi, parca, intr-un fel de prietenie complice, si de moment, pentru ca stiam ca vor fi vindute unor straini..In fine..
Micul magazin (sa-i zic asa) al bunicii era plasat intr-un spatiu destul de mare, gol, si inconjurat cu un gard, un loc in care venea, din cind in cind, bilciul..Si cind venea era animatie, pentru ca era singura distractie a oamenilor celor din acel spatziu si timp..Era totul de un kitsch absolut si ultra-primitiv, dar era plin de veselie, de zimbete, de urlete de satisfactie, era un spectacol in sine, care era parte, parca din spectacolul lumii asteia, cu toate grobianismele la vedere, mai sincer si mai deschis decit orice manifestare sociala pe care am vazut-o pe urma..Aici se amestecau talentele si prostelile ipocrite cu o nonshalantza fara cusur, pentru ca se intilneau naivitatzile acelea candide de inceput de univers..Toti erau deschisi, veseli, si placut impresionatzi acolo, pentru ca bilciul era, in sine, toata distractia lumii, concentrata..
Eram un pic oripilat de ce vedeam, dar invatam sa accept ca asa e lumea, un bilci..Apoi, cind am mai crescut, am vazut ca lumea poate fi si monstruoasa, dureros de dura, si sinistra, si mi-am mai schimbat parerea despre bilciul din copilaria mea..Acuma bilciul a mai evoluat, se cheama parc de distractii, si are tot felul de technologii prin el..E mai mult, e mai putin, nu stiu, dar e un loc al intilnirilor dintre sufletele care sint acum, si care stiu ca au un timp limitat de a fi..

A-temporalitatzi

E o toamna cu aparentze de iarna, ca pe vremuri..E zapada si uitare de pasi facutzi prin locuri care au ramas scrise in memorie, ca semnele nedescifrate de pe discurile de lut..E zapada si amintire din vremurile chinuitoare ale trecerilor tacute, de cind mersul prin locuri aducea imaginile unor nestiuturi ce aveau sa ne schimbe fiintza..E zapada si constientul gindurilor de acum, la un timp ce s-a dus..E un alb depus peste toate cite au fost atit de aducatoare de fericiri..
Ma mai gindesc la mine..Oare cel care am fost a fost cea mai buna varianta, sau puteam sa fac ca toate sa fie altfel? Ar fi fost altfel daca as fi stimulat ca un alt eu sa actioneze diferit? Cine stie..A fost un joc al destinului, oricum, intimplat asa, pentru ca, pe atunci regulile sociale erau foarte brutale si stricte, si nu puteai sa schimbi nimic, nici in afara, si nici in interiorul lor..Totul era inefabil..Totul iti era deasupra, si era si in mintea lor, identic..Erai o piesa intr-un mecanism rigid..
Apoi totul a devenit brusc, altfel..A explodat trecutul in mii de bucatzi informe..Am trait un razboi greu si invizibil..Am vazut cum societatea se reface din ruine..A durut cinismul unor transformari, a durut indiferentza si uitarea..A durut tot ce a fost, pentru ca s-a ratacit in salbaticie si necunoscut..A durut sa vedem, si sa simtzim ca nu a mai fost nimic din ce ar fi trebuit, cumva..
Lumea s-a schimbat inspre ceva ce nu am banuit..A fost mult, si a fost brusc..Am devenit cinici..Sintem dincolo de o brutalitate anticipat-posibila..Traim o varianta de timp care ne-a acoperit cu totul..Am uitat ceva ce ne-a facut sa fim ce sintem..

Faleza timpului

Ieri am fost iar pe faleza, pentru ca am vrut sa-mi sterg din memorie ultimile amintiri neplacute, si sa ma las intr-o reverie linistitoare si aducatoare de imagini posibile dintr-un viitor posibil..Intotdeauna cind ma gindesc intens la ceva am nevoie pentru inceput de un reper vizual pe care sa-l fixez, si sa-mi fie stabil in minte, dupa care imaginile imi vin natural din imaginatie, si pe urma, la orice m-as uita ar fi ca si cum as privi prin ele, ca sa vad ce e dincolo de ele, pentru ca pe retina imi apar multe combinatii de imagini reale si imaginate intr-un fel de lantz pe care creierul il regizeaza..In tot acest timp mintea imi proceseaza informatiile profunde, cele cu adevarat importante, care vin din adincuri ca sa fie analizate, ierarhizate, cautate asocieri, si stabilite/fixate pe un loc de unde sa stiu ca le gasesc usor, daca va fi cazul de oarece schimbari de pozitie..Mintea e un sistem ultra-complicat in care toate sint asezate pe locurile pe care le "merita" dupa travaliul psihic..Cu cit mai intens, si de substantza travaliul, cu atit lumile interioare sint mai complicate, si mai inter-relationate..Asta face educatzia, construieste imbogatzind lumile din noi..Si ma gindesc ca pentru asa ceva, adica sa poti avea o viata interioara mare iti trebuie in primul rind o memorie buna, apoi un spirit de analiza/sinteza eficient, si o flexibilitate la toate, sa nu fii fixat pe ceva anume, ca sa poti evolua..E simplu, in aparentza, dar in  realitate, fara sa vreau sa descurajez pe nimeni, e o munca de sclav psihic, pe care, ca s-o faci iti trebuie multa vointa, determinare, etc, adica pasiune, pentru ca pasiunea, adica placerea intensa adusa de acel lucru, iti da puterea sa continui..Talentul e superior pasiunii, pentru ca presupune ca ai si toate calitatile necesare a face acel lucru..Si daca la talent ii adaugi o putere mare de munca pe care o folosesti efectiv, ei bine, asa devii, te transformi tot timpul intr-o alta fiintza noua, care e folosita iar pentru transformari in alta fiintza, apoi in alta, si asa mai departe, mergind pe un drum al tau al transformarilor succesive..Urci cu psihicul cit poti de sus, ca pe un drum de munte, de unde, cind privesti inapoi vezi clar ce ai fost..Si urcatul asta e drumul tau catre tine, de fapt, pentru ca iti accesezi mai multe, si mai multe capacitatzi..E uimitor sa te descoperi, cu mult mai interesant decit sa explorezi ce e in afara ta, pentru ca din exterior preiei ce cauta, de fapt, interiorul.. Asta e fiintza umana, un explorator al fiintzei dinauntru, de fapt..Simplu, aparent..
Ieri am fost sa ma plimb pe faleza..Am vazut locurile amintirilor..Apoi am mers la un restaurant mic sa mai savurez o ciorba de burta cu mult mujdei, si bere, ca in studentzie..Am ramas un timp in asteptare, privind spre Dunare, si mi-am lasat imaginile din vechime sa mi se arate in fata ochilor, ca un film sepia..Am privit cu ochii de acum vremurile de atunci..A fost uimitor, si incintator..

Saturday, February 18, 2017

Etern de toamna

Linistile cinta iar un cintec de singuratate..Sint si ele ca si mine, dar ele sint mai multe, si cinta in cor..Un cintec al singuratatilor impreuna..Un cintec fara inceput, si fara sfirsit..Ceva despre un fel de infinit care a venit, si a ramas aici pentru o eternitate..
Respir culori si stari pe care le-am primit..Inaintea culorilor vad starile aduse de anotimpuri, apoi vad culorile cum se raspindesc peste stari, si cum totul se transforma intr-un tablou infinit..Apoi toate curg, si cite o culoare cucereste cu nuantze tot..Vad cum ma transform si eu, pe masura ce nuantzele urca pe mine, si ma uniformizez incet, pentru ca totul devine o stare unica si stabila..Sint iar captiv in mine..In minele din starile mele..Sint liber intr-o captivitate acceptata, a mea..Am ziduri imprejur, multe, si inalte, colorate..Ziduri prin care pot sa trec, pentru ca par lichide, dar dincolo de care sint alte ziduri..
Ieri am visat ca e toamna..Si am visat ca sint melancolico-nostalgic..Si eram si mirat ca e toamna, si ca eu am intrat in starea aceea, iar, pentru ca, parca nu realizasem in ce anotimp mai sint..Desi parea ca stiam ca, oricum, si orice, afara e toamna, chiar daca e altfel, adica chiar daca arata altfel, pentru ca stiam ca toamna are multe fetze, ea e si toamna-primavara, si toamna-vara, si toamna-iarna, orice..Si ea e toamna si pe alte planete, la fel, pentru ca e universala..
Incerc sa-mi amintesc de cind am vazut prima oara toamna..Nu mai stiu..Probabil ca era intr-un timp nu prea fericit..Un timp cind am constientizat ca durerea e adinc infipta in fiintza mea..Pentru ca, in fericire nu am observat asa ceva, ca atunci eram prea egoist-preocupat de luminile lumilor, era evident..
Toamna e tot..E in noi, si noi sintem parte din ea..Si toamna e plina de ea insasi, pentru ca stie ca-i e atit de usor sa ne controleze sufletele..Seamana cu o femeie, cumva:)..

Thursday, February 16, 2017

Drumurile zeilor

Sint singur, asa am fost, sint, si, cred, voi fi..E asumat..E drumul meu ales asa, ca sa ramin  cu eurile mele intacte..De fapt toti avem in noi gena asta a singuratatii..De asta sintem asa si supravietuim, si de asta lumea asta arata asa..Si singuratatea asta a fost speculata in toate operele posibile, si s-au construit tot felul de scenarii, care sa ii faca pe oameni sa plinga..Realist vorbind, sint tragedii mult mai mari decit singuratatea, si asta doar gindind ca as fi putut fi handicapat, atunci singuratatea ar fi avut alt inteles pentru mine, cred..Sau daca as fi avut o boala terminala, atunci as fi vazut viata, si timpul mult mai concentrat..Asa sint doar eu cu singuratatea mea, in mine, incercind sa-mi descopar oarece fericiri valabile..Si fericirile chiar sint foarte aproape, o da, dar asta e o chestie personala, fiecare functie de ce este, simte, gindeste, are access la ele, ramine sa fie suficient de inteligent sa le descopere:)
Cred ca, pentru mine, o mare fericire ar fi sa descopar Grecia..Adica sa o vad, sa o ating, ca sa inteleg mai bine universul acela al miturilor de acum citeva mii de ani..Ca sa ma inteleg pe mine, mai bine..
Poate ca nicaieri spatiile nu au fost mai bine elaborate, ca acolo, in locul acela mitic, unde turcoazul scalda malurile unor insule aruncate de mina unor zei, printre ape..Si poate ca nicaieri nu simti mai bine cum e sa vezi timpul trecind, si cum aduce cu el caldura unor atitea generatii care au calcat pamintul asta uscat in care maslinii au incununat cu unele ramuri gloria visata a reusitelor unor alte vremuri..Reusite ramase inscrise in piatra, si in pietre..
Pasind prin Elada cred ca am sa simt si eu cum as fi fost, daca as fi trait atunci..Si asta imi da o stare de bine, pentru ca am sa-mi fac cununa de frunze de maslin, am sa intind miinile larg, si am sa cint cintecele care imi vin in minte, eliberat de tot..Am sa privesc iar marea, si drumurile, si am sa-mi promit ca voi deveni ce mi-am dorit..Si asa va fi, pentru ca eu, acolo, chiar ma simt un mic zeu:)..Sau m-as simti..

Linisti de noapte

Am profitat de noapte, si de liniste, ca sa ma plimb. Am iesit aproape pe furis din bloc, si am luat-o pe strazi, la intimplare..Am zis ca fac o cercetare a vietii de noapte, nimic altceva, de fapt am iesit sa vad lumea cum arata atunci cind toti dorm, si daca eu pot sa-mi construiesc in minte lumile imaginare pe care sa le pun in carte, pentru ca scriu o carte..De fapt scriu bucati de texte, separate, pe care sper sa le pot aduna intr-un volum, desi ele sint atit de diferite intre ele, si parca nu se leaga, si eu am si scrisul mai concentrat, ca ce scriu e ceva intre poezie si proza, un hibrid, ceva mai diferit, cred, un fusion de toate cu de toate..Ma distreaza sa incerc sa definesc ce scriu, ca nu-mi iese niciodata, stiu doar ca incerc sa excit lumile profunde din cititori, si sa le construiesc in minte viziuni adevarate din piese de cuvinte..Asta incerc, cel putin..Primele 11 carti au avut un success nebun, m-au alergat fanii peste tot, ca incepusem sa regret ca sint popular..Au incercat multi sa imi fie prieteni, si multe sa-mi fie iubite..La inceput i-am crezut pe toti, si am incercat sa comunic cu ei, dar erau prea multi, si nu ma puteam rupe, ca sa-i satisfac..Dupa un timp am facut selectie, dar si asa erau prea multi, si chiar ma uimea chestia asta, adica succesul asta al meu, ca eu am scris altfel, nu pentru gustul publicului. De fapt succesul a venit dupa ecranizarile cartilor, ca am intilnit un regizor genial care a facut niste filme absolut fabuloase, pe computer, cu actori virtuali, si de acolo au inceput toate nebunelile. Dar, cum spuneam, am inceput sa triez lumea care imi dorea prietenia, si pentru asta ii testam, le puneam tot felul de intrebari..Si, la testele astea au picat toti..Stiu ca pot fi acuzat ca eram subiectiv, poate mergeam pe undeva la unele detalii aparent absurde, dar era testul meu, si aveam dreptul asta, pentru ca era si viata mea aici, nu doar a lor..Si atunci m-am retras din viata publica, pentru ca am realizat ca era mai importanta linistea mea, cea, pe care, intr-un final am regasit-o. Am fost fericit, pentru ca am scapat de stresul haosului celorlalti..
Acuma continui sa scriu, pentru ca asta imi place, dar m-am izolat..Stau intr-un loc retras, intr-un bloc dintr-un oras obisnuit, asta pentru ca daca m-as fi dus pe vreo insula m-ar fi gasit mai usor..Asa sint un tip normal, care are un job oarecare, si care sta printre oameni, ca sa-i observe, si sa ia energie pozitiva de la ei. Am prieteni chiar, care nu m-au recunoscut, si, cu care discut lucruri simple, de viata..Dar, prefer singuratatea, imi place mai mult starea asta pentru ca sint in echilibru..Si imi place sa ma plimb noaptea, si sa respir, sa simt aroma linistii strazilor orasului..Imi place mai mult cind ploua, ca e un ritm imprejurul meu..
E frumos orasul noaptea, mult mai frumos ca ziua..Mai fac citiva pasi, si ma intorc acasa..Beau un vin, ma mai gindesc la ale mele, si ma culc..Mi-as programa un vis cu ceva plimbare de noapte, dar mi s-a descarcat  "visatorul", si nu-l mai incarc, merg pe mina destinului, visez ce o fi sa fie, dupa vinul asta..Miine o sa fie mai bine, cred..Ma gindesc sa nu mai folosesc visatorul, ca parca prea am fost dependent de el..Nu mai vreau nimic artificial..Las visele cele naturale..Sper sa mearga..Noapte buna.

Wednesday, February 15, 2017

Iubire practica

Daca ti-as spune ca te iubesc pentru ca ai ochi frumosi poate nu m-ai crede, pentru ca tu, in exigentza ta nu consideri ca ai ochii frumosi..Si atunci ma gindesc sa-ti spun ca ai chip frumos, ca poate aici esti mai toleranta cu tine..Sau poate sa-ti vorbesc despre corp, ca ma atragi cu formele tale, atunci cred ca ti-ar place sa fii de acord cu mine, desi nici aici nu sint sigur..Stiu ca esti femeie si vrei sa atragi, dar nu stiu sigur daca asta e chestia pe care te bazezi..Oricum, ceva fizic ar trebui sa fie, ca asa spune in carti despre psihologia feminina, ea stie ca are ceva imbatabil, al ei, propriu, care ii da incredere, pentru ca stie ca are multe defecte, si pe care le vrea asa de mult acoperite cu acel ceva, al ei, propriu..
Sa-ti spun un secret, dar nu-l spui la nimeni..Esti frumoasa exact asa cum esti, cu toata colectia ta de calitati si defecte, crede-ma, pentru ca esti naturala si esti un simbol al fi-res-cu-lui..Ca ai si defecte, bai, cine naiba n-are defecte, stiu ca tu le vezi pe ale tale ca pe un fel de dezastru natural..Dar, sa nu ne panicam.. Pe cuvintul meu ca eu am pus in balantza si defectele si calitatile, si, ce sa vezi, ai iesit pe plus. Na. Bun.
Sa-ti mai spun un secret. Barbatii vor o partenera care sa-i iubeasca, si sa le arate asta, cu toate defectele de care si ei sint constienti ca le au, dar, de care le pasa mai putin..Pentru ca ei stiu ca iubirea iubitelor proprii poate acoperi toate defectele din lume..Barbatii sint mai pe actiune, aventura, explorare, sau macar cautare, sint ingineri din nastere, care cauta solutii la toate..Si ei vor o confirmare ca-s buni, si protectori, si cei mai tari din parcare, pentru ca orice altceva nu mai conteaza..
E simplu..Iubirea e practica..El e abstractul, si ea e sensibilitatea-afectivitatea profunda..Impreuna ei sint o echipa de soc care sa cucereasca lumea..
Acuma sint tot felul de variante, ca fiecare are stilul propriu..Totul e sa comunici bine, si sa ai valori comune, ca restul vin de la sine, daca iti doresti, vrei, si actionezi conform specificatiilor technice..
Piece of cake, cum zice englezu..Tare si la casierie..
PS Un Pan Flute therapy pentru liniste, si o metafora ca o sperantza ca iubirea e dincolo de noi, pentru ca ne vine de undeva, dintr-un loc indepartat

Efemer

Spatiul a condus timpul..Apoi timpul a revenit..Cite unul a fost inaintea celuilalt, ca intr-o cursa continua.. Apoi a revenit intunericul absolut..Materia s-a condensat in praf, apoi in stele, care, dupa citeva miliarde de ani au explodat, si materia a redevenit praf, si bolovani..Atunci cind stralucirile s-au stins, si nimicul a sters gloria de altadata, praful a acoperit totul cu particule de uitare..Si toate si-au reluat drumul propriului destin, s-au incadrat in cercurile ciclurilor firesc, ca si cind totul a fost asa si inainte, dar nevazut, si nestiut..
Se spune ca tot universul a evoluat dintr-un punct initial, unde totul era infinit..Un punct infinit intr-un spatiu extins pina la infinit..Apoi punctul a explodat , si a creat tot, intr-o incercare de a umple un gol atit de mare.. Iar golul s-a umplut de materie, care, si ea e plina de goluri..Ce ironic..Golul s-a umplut de goluri, intre care substantza ramine rara, si arbitrara..
Apoi au aparut lumile, ca sa urce totul pe alt nivel al ierarhiilor..Lumile cele care ne-au construit pe noi, si care ne-au facut mai meditativi si tristi, lumile relative ale existentelor noastre..Lumile cele pe care le zarim prin reflexii, si refractii ale razelor vietii..
Cerul e un spectacol de puncte de lumini..E un spectacol cind cald, cind rece, desi el e poate indiferent, se arata asa cum e, fara sa-i pese ce simtim..Poate noi il vedem asa cum il vedem in functie de starile noastre..
Toti oamenii care au trait vreodata pe pamint au vazut cerul, asa ca noi, si s-au intrebat ce e cu luminile acelea..Unii s-au bucurat, si au vazut in ele semne de vis si viata profunda, altii au vazut dezastre, altii poate au vazut fiinte superioare care se joaca cu destinele noastre..Iar cerul a ramas acelasi, la fel de intunecat si de etern, oriciti ochi l-au privit..Iar noi, cind il vedem, parca ne gindim la ceilalti, care au fost pe aceeasi margine de univers, si care acum sint praf de stele..Si ne gindim si la cei care il vor privi intr-un viitor indepartat, atunci cind noi vom fi praf de stele..

Saturday, February 4, 2017

Blue relief

Nothing the same way..Sequences should never repeat..The program has a local issue..Maintenance to level 3, please..I repeat, maintenance to level 3, please..Thank you..
Programul are eroare..Na, asteptam..Sa vina aia de la IT sa ne rezolve, altfel iar o sa downtime pina merge iar..Sint la Q Gate, adica la Quality Control, m-au promovat de pe linie..Stau in  cabina mea de cind am avansat..Verific robotii..Adica alti roboti verifica robotii, eu doar asist, ma uit la panouri ca toate sa mearga, in rest ma plictisesc..De cind au fost inventati robotii astia, compania a vindut foarte bine..Sint roboti modulari care se pot asambla intre ei ca sa construiesti orice, de la case, la nave spatiale..Sint independenti, si comunica intre ei ca sa se poata asocia pentru orice tasks..Au fost foarte buni la multe, au ajutat la multe catastrofe, si la popularea unor planete, sau ca ajutor domestic..Sint universali..Am si eu acasa citiva, ca sint ieftini, si ma ajuta la curatenie, gatit, spalat, cam tot ce am nevoie..Acuma avem o comanda babana pentru o companie de cercetari spatziale..Lucram mult, facem overtime, si sintem si bine platiti..Azi e vineri, dupa EarthTime, adica sintem aproape de weekend..Abia astept..Saptamina asta m-am gindit la viata mea, cum a fost, si m-a busit asa o mica depresie..Imi string bani..Nu mai cumpar nimic altceva in afara de mincare.. Mai am pui prajit in congelator, si legume..O sa-mi fac pui cu piure si salata greceasca, cu de toate, pun si brinza feta, si ulei de masline, si otet balsamic..Si beau bere, sau cola, vad eu, dupa dispozitie..Ma mai uit pe net dupa news, sa vad ce au mai descoperit astia, prin spatiu, ca in ultima vreme cauta asiduu inteligentza extraterestra, hahaha, ce harneala..Cauta si ei, ca de aia ii plateste statu', ca sa caute, si ei tot raporteaza ca e cit pe ce sa gaseasca..Aiureala..Bani aruncati.. Nu gaseste nimeni nimic, ca nu e interesat sa gaseasca, auzi, inteligentza extraterestra..Adica da, poate ca in extra spatziu sa mai gaseasca ceva inteligent, ca pe aici bate vintu'..
Spatiul e frumos..As fi vrut si eu sa plec in explorari, da' nu mi-au aprobat, ca nu aveam nush ce calitati..Sa-i fut, oricum nu ma bazam eu pe jobul lor..Si depindea si de echipaj, ca c ine stie peste cine dadeai, ca sint tot felul de cretini, si nu zic de echipajul robotic..Mi-as cumpara o nava ca sa ma duc singur, de nebun, sa cercetez, da' e cam scumpa, si nu am nici nevasta ca sa ne combinam veniturile..Asa ca stau in banca mea.. Azi e vineri, si ma gindesc ca o sa dorm ca un porcel, si o sa fac ce vreau, poate ma plimb prin padurea albastra..Ii zice asa pentru ca si copacii, si terenul, si animalele, absolut toate sint albastre..Si lacul de linga ea are toate molustele, si toti pestii albastri..O sa ma imbrac in albastru sa nu-i confuzez, hahaha..Si o sa-mi iau un vin albastru de ala scump, si o sa ma imbat, sa adorm ascultind trilurile pasarilor albastre..O sa fiu singur, dar o sa fie misto, ca zgomotele astea imi dau o liniste adevarata..Tot weekendul stau acolo..O sa dorm in iarba albastra, si o sa visez ca sint liber..

Lumi

Lumile sint albastre..Lumile cele din fatza..In spatele lor sint lumile verzi, apoi cele rosii, oranj, violete.. Lumile sint colorate dupa rang..Si culoarea lor se schimba dupa cum, fiecare in parte isi schimba rangul..Asa e in lumea lumilor..Si lumile se schimba tot timpul intre ele..Cind una avanseaza, alta retrogradeaza..
Sint lumi care se nasc, si care mor, asa ca oamenii..Unele se nasc pe primul nivel, asa cum unele mor pe ultimul nivel, dar nu se intimpla intotdeauna asa..Sint lumi care se nasc pe un nivel foarte avansat, si care pot evolua diferit, care inainte, care inapoi..Si sint lumi care mor pe nivele foarte joase, pentru ca, de la aparitie au scazut..Se intimpla..
Culoarea lumilor, adica rangul, poate fi important uneori, cind acea lume se sprijina pe ea, ba chiar e fundamental legata de pozitie, dar asta e doar pentru unele cazuri, pentru ca pentru alte lumi conteaza doar rangul la aparitzie, sau evolutia, sau chiar finalul..Lumile sint foarte diverse intre ele, si de aceea ce le da valoare sint criterii care sint diferite..E ciudata logica evolutiilor acestor lumi, uneori, dar e de intzeles, si e interesant cum pare ca e foarte fireasca..Chiar daca ne surprinde..
Universul pare o tabla de sah infinita in care, in loc de piese, sint, de fapt, lumi care muta, care fac miscari de toate felurile, care isi schimba locurile..Lumi care devin alte lumi cind rangul creste, sau descreste..Lumi care evolueaza inspre acaparare de alte lumi, sau inspre intoarcere la propria fiintza ca sa se reconstruiasca..
Lumile se pot identifica usor cu multe..Eu le-am zis doar lumi, ca sa ramin intr-o lume teoretica a lumilor..
Cite lumi poti vedea oare, in oglinda?

Sunday, January 29, 2017

Echilibre transparente

Sint la rascruci de drumuri..Intotdeauna am fost..Orice pas, pe orice directie a fost spre o alta rascruce..
Sint un om pe un drum care tot timpul se ramifica..Pe unde sa o apuc? Spre ce sa ma indrept? Pentru ca drumul asta,. sau celalalt par interesante, dar si mai instabile, pe cind altele sint mai clare, si fixe.. Tu ce ai face in locul meu? Ai vrea sa explorezi ceva nou, si necunoscut, sau ai dori ceva stabil, si pe care il cunosti mai bine? Si ce te-ar determina sa ai acea optiune, atunci, ce resurse din tine ar face sa mergi in acea directie? Sau poate ca ai vrea sa ai din toate cite putin; ceva vechi si stiut, ceva nou si interesant, dar care sa fie in stilul tau..Ceva, care sa ti se potriveasca cu tine, cel care te cunosti suficient de bine..
In viata asta eu m-am aruncat in multe experiente noi, pentru ca simteam ca le pot duce, si in multe am reusit, adica in cele care tineau doar de mine..Acolo am fost stabil..Si asta mi-a dat incredere..Apoi am avut de-a face cu atitudinile celorlalti..Cind spre mine au venit haosurile si mizeriile umane am esuat, recunosc, pentru ca nu asa sint eu, nu rezist la combinatzii interumane de complicitatzi absurde..Si cred ca oricine cu valori structurate ar fi facut la fel..Si asta m-a confuzat, pentru ca chiar nu am inteles de ce, vreodata, lucrurile sa se intimple asa..Apoi am realizat ca sint anumite variante de sisteme cu care nu pot fi vreodata compatibil, si ele exista..Asa e realitatea..Nu tot ce exista chiar poti atinge..
Mult timp am plutit printre toate, la distantze care sa nu ma atinga, pentru ca asa am vrut, sa stiu ca sint in echilibru cu mine..
Nu sint un reper nici macar pentru mine, stiu..Sint aici ca sa vad, si sa simt asa cum pot..Merg cu trecerile mele, vad, si caut sa incerc sa comunic cu alte suflete..Puteam sa nu fiu, si lumea ar fi fost aceeasi..Nimicurile din noi sint parte din totul asta care ne acopera..Ne privim din cind in cind, ca sa realizam ca imprejur e aceeasi lume care ne determina..Si ne facem semne care sa semene cu un fel de comunicare..Cautam sa ne aducem in fatza tot ce sintem, cu un fel de disperare care ne-a urmarit tot timpul..Constientzi ca ar putea fi in van orice..Asa cam cum a cam tot fost..Ne-am lovit de peretzii transparentzi ai indiferentzei cit am trait..
Sint un trecator oarecare, pe toate variantele de drumuri, pe care le-am ales ca sa ma reprezinte..Sint un stil intr-un destin..Ca si tine..Am in urma, si inainte povesti pe care le pot spune in multe cuvinte, sau taceri.. Pentru ca, asa cum sint tacerile, in spatiul lor intra mai bine, parca, tot universul unor vieti posibile.. In taceri e un infinit de cuvinte care nu au fost spuse, din atita timiditate..Si tacerile inseamna liniste, ca aceea care ne inunda cind ne gindim la noi, si la toate celelalte..

O odisee

E o trecere in toate, o transformare pe toate nivelele, pentru ca lumea redevine, se reinventeaza continuu..Ce a fost ieri intr-un fel azi e altfel, si ce parea sa fie stabil se schimba, totul merge inainte spre ceva ce nu putem defini, pentru ca sint foarte multe variabile in ecuatzia asta acoperitoare (sa-i zicem asa)..Ramin unele valori fundamental umane care se pastreaza, si anumite adevaruri, care orice ar fi, si oricum, sint clare pentru ca ne definesc ca in axiomele matematice..Valorile se transforma totusi si ele, ca sint relative, si devin din ceva in altceva care sa fie mai cuprinzator si mai general, asa cum a fost cu legile mecanicii newtoniene..Einstein a fost genial pentru ca a aratat ca viata, universul, pot fi privite mai de sus, si mai exact..Asa si cu noi.. Fiintza umana e mai bine analizata, mai bine intzeleasa, si mai limpede abordata..Evoluam, mergem sa cautam si sa exploram orice, ca sa ne redefinim tot timpul in contextul asta al transformarilor sociale..Netul si telefonia celulara au spart orice bariere posibile..Sintem atit de liberi acum cum nu am fost niciodata in istorie..E bine.
Ma gindesc daca, cumva, odata cu atitea deschideri nu au urmat si multe inchideri..Inchideri in noi insine, in eul nostru..Sau poate ca acuma e o etapa de trecere, de la socialul cel larg, la cel limitat, pentru ca realizam ca noi nu putem comunica chiar cu toti, ci cu cei cu care chiar ne asemanam, si pe care ii simtim asa, printre rinduri, cei dintr-un cerc special..Poate ca asa va fi lumea viitorului, cea a cercurilor deschise spre identitatzi care se identifica cu anumite valori dintr-un anumit sistem..Cercuri multimi cu anumite proprietati, si sisteme de valori..Desi, poate ca asta chiar exista..
Eu sint inginer..Asa sint, asa gindesc, asa ma definesc, ca un om intre stiinta, si technica, care stie, cauta, si gaseste variante de solutii practice..Nu sint om de stiintza, nu sint teoretician, nu am abilitatile subtile ale gindurilor adinci, dar folosesc metodele stiintifice ca sa explorez..Aici e talentul meu, cred..Desi in ultimul timp am folosit doar o parte din capacitatile mele, ca sa supravietuiesc, cele ce tin mai mult de rabdare, atitudine, si tenacitate..Asta de cind sint intr-un fel de odisee pe drumurile sociale pe care le-am gasit deschise..Am invatat multe..Si mi-a placut sa descopar si alte universuri in care sint alti oameni, alte valori, alte deschideri..Odata am sa ma intorc la acel stil de abordare a lumii..Triumfal, hahaha..Glumesc..Va fi triumfal pentru mine, asta da, pentru ca mi-am demonstrat ca pot fi invingator si in situatii limita, cum sint cele de singuratate absoluta in medii ostile..Desi as fi vrut sa nu fi avut niciodata experientza asta..Dar e bineeeee..
Uneori, ca sa nu te dilesti e bine sa fii un pic nebun..Sa te lasi condus un pic, sa conduci tu un pic, si sa te eliberezi de prejudecatzi..Mergi inainte pe drumul asta al societatzii moderne, in care toate s-au eliberat de toate, si in care inveti sa-ti dirijezi impulsurile pe directii asteptate, cumva, de ceilaltzi..

Saturday, January 28, 2017

Timpul cretinilor

E liniste si singuratate peste tot..Peste tot in creierul tau, pentru ca ai invatat sa lasi in urma vorbele fara sens, si ipocriziile social salvatoare, te-ai retras in tine, si ai ramas acolo sa iti revii..E haos intre oameni, si sint atitea nelinisti care te cauta atit de atent..Tu fugi de toate, ele te urmaresc ca in filmele de actiune, te pindesc, te vineaza ca sa-ti mai fure ceva din suflet..Tu fugi iar, te ascunzi, apoi iesi iar la lumina..Fortele intunericului te repereaza si vin iar spre tine cu farurile aprinse..Si iar fugi si te ascunzi, pentru ca stii ca ele sint subtile si nu se vor lasa pina nu te vor termina..Si tu, la un moment dat, obosit de toate iesi ca sa le confruntzi direct, iti faci o incalzire usoara, si scoti toate armele la vedere, pentru ca nu poti sa nu ai curaj, si, mai ales, nu poti sa lasi ca frica sa te faca vulnerabil..Hai acum, care pe care, ca sint gata sa va fut toti dumnezeii mamii voastre de cretini..Asa e viata in societate, asta e o realitate, nu un scenariu de posibil cosmar..Viata reala, cea in care trebuie sa fii pregatit sa le-o tragi eficient la toate molustele proaste care se cred zmei, sau ceva.. Si pentru asta trebuie sa fii iar calm, si calculat, si mai ales rece cind esti fata in fata cu o creatura de asta de mlastina capabila de orice..Avantajul tau e ca tu poti discerne, poti analiza, si poti anticipa, si asta iti da un avantaj imens fata de ei/ele..Acuma depinde si de situatie..Dar cretinii sint peste tot, si cred ca incep sa ma gindesc mai bine la ei, pentru ca vreau sa-i rezolv practic, cu metodele lor, ca in aikido..Si, pentru asta am sa le studiez metodele, si felul,  ca sint liniari si ultra-prosti, si stabili, si asta ii face relativ usor de contracarat..
Cretinii astia sint pe categorii; care in trafic, care colegi de serviciu, care oamenii de pe strada, sau care cunostintze intimplatoare, sau chiar rude..Toti sint contra ta cu metodele pe care le cred ei practice..Ei, de acuma, pe toti ii vom aborda metodic, si ii vom reduce la starea lor naturala de viermi, ca primate nu sint inca..Deci, ne calmam, bem o cafea buna, apoi un vin bun rosu dulce, si vom porni sa-i calcam in picioare, sau sa-i facem afis pe peretzi, oricare varianta e acceptabila, pentru ca ii rezolva..M-am gindit de mult timp la asta, pentru ca am fost atacat foarte brutal..Nu-i nimic, timpul o sa demonstreze cine a fost mai inteligent.. Urmarea in episoadele urmatoare, oho, de abia astept..

Friday, January 27, 2017

Relativul activ

Lumea devine din ce in ce mai incolora, inodora, si insipida..Ca apa..Doar ca e compusa din amestecuri de solid-lichid-gazos-plasma-etc..E o lume in care e impus mediocrul mediu, ca varianta ce satisface cel mai bine cam orice pozitie sociala..Daca treci peste niste bariere mediocre acceptate tacit esti trimis la baie, sau la gara, sau la fo institutzie care sa te mediocrizeze, dupa care esti reintrodus in circuit..Altfel, daca esti incapatzinat in ideile tale esti dat afara din orice cercuri, ca nu ne trebe decit robotizatzi-abrutizatzi care sa raspunda yes la orice..Androizi yesmeni..
S-au aplatizat parca, toate, nu mai exista decit prefabricate de orice; de gindire, de viata, de trairi, totul e redus la o varianta comerciala facila care satisface mediocrul mediu..E un cicat nemirositor peste tot, sub toate formele si culorile posibile..Un cicat plat pansat..Domina doar ticalosii, ca parca ei au creat varianta asta de lume, ticalosii subtili, bine ambalatzi, cu idei putine, fixe, si eficiente..Eficiente in a manipula, nu in altceva, ca altcevaul gen geniu nu e acceptat, daca nu e manipulabil..
Cre'ca mai trebe un sir de revolutii care sa ajute adevarurile sa revina in societate..Or sa vina si ele, ca lumea pare ca e inca libera, si la un anumit moment, cind se indeplinesc toate conditziile de eliberare din complexul actual, si societatea va avea stringenta nevoie de evolutzia normala, ei bine, atunci va aparea si revolutzia.. Ca, de fapt, revolutia ce dracu e altceva decit o schimbare majora de mentalitate sociala, na, e simplu.. Mediocrul social mediu, pina si el isi da seama ca starea de acum e cicanie, si retrograda, si atunci, pac, vine schimbarea..Schimbare care dracu stie daca e buna, sau rea, dar e schimbare..Se bucura toti nebunii, ca e altceva, si, in lumea asta noua promisa poate au si ei fo shansa..
Bine, privind asa, pe deasupra, toate revolutiile au fost un salt in evolutie, ca de aia se cheama re-evolutzie, sau ceva, adica reinvierea evolutziei..
Asa ca, doamnelor si domnilor, spectatori si spectatoare, iata ca spectacolul lumii are episoade de maxima audientza, si ele se cheama revolutzii..Luati-va un loc comod pe scaunele moi, si privitzi cum vechiul bilci devine noul bilci, pentru ca toate sint mai colorate acuma, si mai pe intzelesul tutuLor, hahaha..
Lumile se intind, la fel de anoste, peste tot..Lumile in care incolorul, inodorul, si insipidul au devenit fundamentale..E lax si inutil cam tot, ca o mlastina obscura in care perfidul sinistru poate lua masti vesele..

Sunday, January 22, 2017

Aici si acolo

Dincolo de rabdare e calmul si linistea, cea care te ajuta sa uiti tot, si sa te concentrezi bine..Acolo e, de fapt, adevarul,  si adevarul fiintei tale, ca parte din adevarul universului..Acolo e substantza de spirit care iti da energia sa fii ce ai fost, din nou, reinventidu-te pe tine, iar, si iar..Si spiritul cel continuu il obtii urmind idei care exista acum, asa cum au existat dintotdeauna, pentru ca au fost deasupra timpului..
Stiu ca ideile ne-au fost alaturi tot timpul, si ca ne-au fost prieteni, cind toti ne-au tradat..Si ca printre idei ne-am simtit cel mai bine, oricind, si oricum, si asta a fost cu toti, cred..Cei autentici au fost, pina la urma, niste idealisti iremediabili, care si-au adunat energiile mentale din substantza scopurilor si idealurilor, a unor idei atit de adevarate ca erau vitale..
Vezi, adevarurile fiecaruia sint diferite, functie de educatie, si fiecare are propriile idei despre ce inseamna adevar, plecind de la realitatea reala..Eu uneori sint uimit de ce inseamna adevaruri in unele feluri de a gindi, ca ma mir ca asemenea oameni exista..Dar nu e treaba mea sa-i judec, pentru ca-i judeca societatea, chestia e ca astia frineaza masiv evolutia, asta e clar, si genul asta blocheaza multe alte evolutii ale unor oameni, care nu au nici o vina ca s-au intilnit cu asa exemplare..Genul asta de creaturi mi-au creat o sila enorma, si o dorintza de a nu dori a mai avea, vreodata, contact cu vreo fiintza umana..Ii identifici prin ce fac, pentru ca se definesc prin ei insisi..Diformi, scirboshi, abrutizatzi si abuzivi, iti provoaca o stare negativa suficienta cit sa-ti vina sa-i scuipi in fata, efectiv, atit sint de dezumanizatzi..Chestia e, ca, un exemplar din asta are increderea unui sef obscur, dintr-o companie mica, si ca, cuvintul lui e mult deasupra cuvintului tau..Sa-l injuri pe animal e prea putin, pentru ca el are o pozitie privilegiata..E o chestie de ierarhii, cumva, el are o putere data de un fel de incredere a stapinului pentru ciinele lui, pe care o poti accepta, pentru ca nu ai de ales......
E o mizerie a unor medii in care nu prea te regasesti, si, din care mai bine fugi, ca sa te aperi..A fost o problema cu joburile, una mare de tot, dar, care sper sa se auto-rezolve..Pentru ca, daca joburile ar fi iar pe atitudini, lumea si-ar mai reveni in fire..Am avut multe probleme cu resursele umane, si managementul..Toti aia de acolo mi s-au parut complet depasiti de situatii, si au blocat parca tot..Sau au angajat tot felul de incompetentzi/cretini doar pe baza pe keywords din resumeuri..Si asta e o dileala uriasa, cred..O statistica americana a aratat ca au fost angajatzi 80% din personal complet incompetent, multumita vitelor din sectorul de resurse umane..Iti dai seama..
Cum ziceam..Multi mizerabili inca au putere de decizie..Problema e cu aia care le dau astora puterea de decizie..Ce cretini, si ce timpenie sa iti sabotezi, pina la urma, propria afacere dind putere de decizie unor alti cretini care sa nu iti dea posibilitatea sa accezi la ceva ce ti-ar fi mai mult decit natural..
E o mizerie combinata, toti cu toti, intr-un fel de cirdasie complice..Iti dai seama ce lume e imprejur.. Sau poate ca e doar aici, cine stie, habar n-am..Poate ca asa ca aici e si acolo, sau dincolo..Sau viciversea..Om trai si om vedea ce ne rezerva viitorul..

Lectiile vietii

Lumea e complicata..Lumea e un amestec complicat de stiluri, interese, atitudini, actiuni create de fiintze foarte diferite intre ele..Noi mergem prin ea nestiind mai nimic despre nimic, fie ca sintem idioti, fie ca sintem genii..E la fel..Mergem apucind pe tot felul de drumuri, care cine naiba sa stie unde vor duce..Totul e ca, atunci cind tragem linia, sa nu ne para rau ca ne-am irosit, ca macar am reusit ceva care sa tina de implinirea proprie..Dar pina in acel moment mai avem multe inainte, asta daca nu ne-am blazat prea de timpuriu, pe traseu, evident..Am vazut tot timpul diferite tipuri de destine, de la care am luat cite ceva ce am simtit ca ni se potriveste, si, cu ele am mers mai departe..Drumul e greu, intr-adevar, pentru ca viata nu te iarta, esti intr-o furtuna de priviri, atacuri, abjectiuni de toate magnitudinile posibile, venite, evident, de la ceilalti..Dar inveti sa ignori, si sa uiti, si asta te va proteja, cumva..
Uneori ma gindeam ca si eu sint diferit, asa cum sint toti, si ca sa ma protejez poate e mai bine sa observ cum fac altii, si i-am observat mai cu atentie..Am vazut ca si ei erau la fel de vulnerabili, dar aveau construit un fel de autoprotectie facuta tot asa dintr-o combinatie de ignorantza si uitare..Si poate si iertare..Lasi totul sa se duca pe pustii, ca na, e mai sanatos asa..Si multe mizerii care ti se intimpla realizezi ca sint chestii atiti de joase ca nu merita vreo reactie..La gunoi cu gunoiul, si sa ramina in atentie doar lucrurile adevarate, si constructive..
E o lectie interesanta in aikido, ca sa folosesti fortza adversarului impotriva lui, dar trebuie multa cunoastere si aici..Principiul asta e exceptional, ca sa-l bati pe oponent, oricine ar fi el cu propriile lui arme si metode.. Poate ca ar lua multa energie proiectul asta, si ar trebui gindit bine inainte, dar ar merita enorm, pentru ca ai fi foarte eficient in a te proteja, si poate a-i si da cretinului niste lovituri bune, adica suficient de bune cit sa se retraga..Aici fiecare isi are propriile strategii..
Ce functioneaza la mine e izolarea, pentru ca nu ma las antrenat in aiureli si mizerii, si le impun distantza.. Iar care nu respecta, sau ar avea tendintza de a incerca sa ma atace ii caut punctele sensibile, pentru ca oricine are asa ceva si i-o trag fara regrete..In ultimul timp am invatat chiar sa fac urit la ei eficient, nu doar de forma, cum era inainte..Nu-i mai iert, pentru ca asta e metoda actuala, asa e modern nene, sa-i aratzi ca ai metode sa-i tai macaroana, scurt si la obiect, fara joc de glezne..Am acumulat o ura uriasa pe tot felul de mizerabili, si am invatat sa-i rezolv metodic..Nu pot sa-i bat, evident, ca nu e legal, dar le-o trag matematic, hahaha.. Ca-s scolit la real, si acolo nu e cu sentimentalisme schizoide, si ipocrizii inutile, nu nene, acolo e rece si calculat..
Apropo, vad ca lumea isi face tatuaje din ce in ce mai abstracte si mai sinstre, dar nici unul nu si-ar tatua, vreodata, o teorema, lege, lema, un grafic, sau o chestie din mate sau fizica..Sau chimie, habar n-am, oricum ceva din stiintza..E ignorantza cosmica azi, chiar daca ne pretindem altceva..Bine, e chestie de educatie, pina la urma, ca cine a invatat stie, si cine nu ramine la un nivel de la care sa se dea interesant, cumva, in felul lui..
Io ar trebui sa-mi tatuez ceva gen "frustratul cotidian" in sanscrita sau alta limba care nu se mai parleste azi, hahaha..
Ma rog, totul e o chestie pe care o inveti, sa te relaxezi, si sa analizezi-esentializezi ce merita..

Saturday, January 21, 2017

Futurisme

AS. Orice legatura cu realitatea scaunelor si inspectorilor de scaune e implintatoare, desi scaunele merita respectul nostru ca ne asezam cu imperialul propriu cur pe ele, si ne doare-n cur de lumea care sta in picioare, si ibidem respectul nostru pentru inalt prea nefericitzii inspectori..Plecind de la realitatea asta cu scaunele am imaginat o varianta dintr-un viitor posibil..Lectura placuta.

Iar fac ore suplimentare futu-i..Stau aici ca berbecu' nemutut, de-mi vine, vorba aia, sa-mi bag pula-n ea de oaie..Desi cu oile n-am treaba, ca nu-s zoofifil..Am ceva vechime in compania asta..Sint inspector..Cel mai tare de pe planeta asta, inspectez cabine de comanda din alea speciale, de 5 persoane, dotate cu parasuta, pentru asamblarea pe nave spatiale de lux..Cabinele astea se pot catapulta in caz de prabusire, si folosesc parasuta pentru aterizare, vorba vine, ca au si motoare de aterizare fortzata, sint ultradotate pentru cazuri de prabusiri, sint ca barcile de salvare gen sumbarin folosite acuma citeva mii de ani, de pe navele alea gigantice de croaziera..Au in cabina rezerva de apa si hrana pentru cel putin 6 luni, dar astea-s detalii, si sint de 5 locuri e spus asa, ca in ele incap pe putin 50 de oameni, dar au mult spatiu de miscare, ca-s de lux, si ce dotari nene..Orice ti-ai putea dori de la viata, tot ai acolo, e ca o statie de lucru functionala de pe orice planeta..In fine..
Fac ore suplimentare pentru ca avem de testat toate sistemele, si dureaza, ca sint complicate..Au si roti pentru mers pe teren accidentat, desi cu rotile astea e poveste veche, ca nu le-a folosit nimeni de atita timp.. Am citit undeva ca odata au existat "masini" care foloseau rotile, si am ramas masca..Cum ma, sa mergi pe roti, hahaha, doar daca esti dus cu capul..Azi spatiul aerian, si chiar cel spatial e impartit la micron, nu poti sa mergi pe orice traiectorie vrei tu, ba chiar auzisem ca pentru "masinile" pe roti se inventasera roboti soferi, si asta era de super-lux..Auzi, roboti-soferi, cine naiba isi mai aminteste de asta, doar aia nostalgici, si abrutizatzi:))) Si rid cind aud ca ei numeau rablele lor "masini", hahaha..Pai masini sint super navele sefilor spatiali, alea sint adevarate planete auto-propulsate..In fine..
E placut aici, chiar cu orele astea suplimentare, ca n-am sefi, am doar robotzi subordonatzi..Adica roboate vreau sa zic, ca de cind s-au inventat sensibilitatile programate, au aparut roboatele, a fost o revolutie atunci, dar si povestea asta e super-veche..Ele sint nu doar sensibile si intelegatoare, dar si super-muncitoare, si au si o chestie sexuala foarte buna..Chiar mi-as lua o nevasta de asta, ca ar fi perfecta, dar e cam scumpa pentru mine..Dar apropouri sexuale le fac tot timpul si ele imi raspund blind, si imi zimbesc..
Mai am un pic si mi se termina shiftul..Abia astept sa-mi fac un gratar baban cu salata, si sa ma bag in pat.. A mai trecut o zi..Miine ma imbat, ca e zi de salariu..Poate imi inchiriez o lady robot pen tru ceva erotic, ca sa ma distrez..Bine ca e weekend de 4 zile, plus doua de vacantza..Nu plec nicaieri, stau acasa, si ma holbez la filme holografice cu nuduri..Imi plac nudurile artistice, si  ceva documentare despre stiintza si istorie..Ma refac, ca sa mai rezist la zilele de munca care or sa vina..

Tuesday, January 17, 2017

Drumul visurilor

Aici e locul meu..Aici e locul pe care mi l-am amintit ca este asa cum era..Locul din care am inceput sa-mi construiesc amintirile, locul luminilor care se adunau din tot universul..Locul meu, locul unde orice vis era adevarat, mai adevarat decit orice realitate pe care am invatat-o dupa ce am inteles ce e viata..Aici e locul etern al fiintei mele, locul unde reveneam, si de unde plecam spre orice..Locul unde tot ce era frumos era si adevarat..Atit de adevarat..Si aici eram eu asa cum chiar eram, liber, si atit de deschis..
Am invatat ca locul meu nu era unul fizic, ci mai degraba unul al trairilor mele, al vietilor mele profunde, un loc in care eternul se combina cu infinitul in atitea forme..Aici era toata colectia mea de viziuni, adunata ca la muzeu..Aici, fix aici, la o intersectie de drumuri care vin de oriunde, si pleaca spre oriunde..
Nu mai stiu cum au fost toate de pina acum, pentru ca am vrut sa invat sa fiu altfel..Ca sa ma reinventez, si sa fiu mai bine adaptat lumii..Si nu stiu cum or sa fie toate, pentru ca lumea e un mare mister..Dar ce am vrut a fost ca tot ce am reprezentat prin ce am facut sa fie o entitate care evolueaza ca sa devina ce ar fi dorit, in felul ei propriu, pentru a parcurge mai usor timpul..Un eu, un suflet, o fiintza care merge inainte fara regrete, pentru ca a invatat ca visul e deasupra tuturor..Visul acela, care chiar insemna un drum cu adevarat de urmat..

Sunday, January 15, 2017

Sfirsitul inceput

Am ajuns..M-am prabushit pe planeta asta pustie..E lumina multa si e liniste peste dunele astea..E uscat si cald..Cerul e limpede..Plec sa caut apa..Cine stie ce ma asteapta..Imi pun costumul armura, sper sa nu ma impiedice la mers..Consistentza nisipului e stabila..Imi iau si generatorul de apa din aer, desi pare ca aerul e sec..
Am o zi trecuta..Aceleasi dune, vin unele dupa altele..Nu vad plante sau animale..Sau poate se ascund de mine..Inca nici o legatura cu dispecerii, pare ca am iesit din raza..Nava reactioneaza bine, e tot acolo, am contact, imi trimite drone sa ma verifice..Trebuia sa iau una ca sa vad de sus pe unde ar fi apa..Am vrut sa merg singur, ca sa simt cum este lumea asta..Si costumul meu poate sa zboare, pentru ca e dotat bine..Am mincare si bautura pentru o saptamina, plus alcool cit  sa ma imbat bine..
Soarele e urias, si arde ca un foc..Poate de asta pare sa nu fie viata aici..Poate ca nici apa nu e, ca s-ar fi evaporat..E doar nisip cit vad cu ochii, in curbe de dune..
Ma pun in mod zbor, urc la 1 km, ca sa vad imprejur..Departe o oaza pare, ma duc spre ea..E o suprafata albastra plana..Cobor incet..Pare apa..Senzorii spun ca e sarata..Iau un sample, il desalinizez, il gust..Merge..
Am suficient aici pentru citeva luni..Trimit dronele sa imi faca rezerve..O sa am timp destul sa-mi repar nava..
Ma intorc..Nava e ok, doar lovita, dar nisipul a amortizat socul..O sa-mi pun robotii la lucru..
Ce liniste e..Mai stau in main si ma uit pe ferestre la dune..E lumina..Vad in albastrul cerului dansul zeilor.. Am in minte toate amintirile frumoase..E o liniste a armoniilor tacute..Imi cinta stelele pe ritmurile doar de mine stiute..Sint in mine, inapoi la fiintza mea profunda..Ma vad iar copil cind eram mic, si naiv, si descifram mersul lumilor..Sint iar liber si deschis..

Adincuri asteptate

Ascult Adagio..E frumos, e despre o cautare a unui suflet..Si cred ca mi se aplica si mie, asa cum e valabila pentru oricine..Te caut..Te simt in mine, asa cum esti..Nu stiu unde sa te caut, nu stiu cum arati, dar stiu ca simti si gindesti ca mine..Poate esti aici, poate esti aproape, sau poate esti la mii de km distantza..Dar stiu ca esti..Chipul tau nu-l am clar, nici silueta, stiu doar ca rizi cind iti spun o gluma, si ca te incrunti putin cind incep o discutie serioasa despre unele subiecte..Si stiu ca ma asculti cu atentie, si ma contrazici fara sa ma jignesti atunci cind tu vezi unele diferentze in felul meu de a gindi..Stiu ca iti place de mine cind ma contrazic singur, si ca ma pupi, si ma mingii cind sint deprimat, si stiu ca si eu te admir cind te vad ce frumos imi demonstrezi ca e atita frumos invizibil acolo unde eu nu simt ca exista nici o raza de sperantza..
Imi place cum ma privesti cu liniste atunci cind mi se termina cuvintele, si cum stii sa astepti de la mine ce voi spune peste un minut, sau peste o ora..Imi place cum te strimbi, sau cum gesticulezi lucrurile nespuse, si cum te misti intre linistile dintre noi..Imi place ca esti delicata, si atenta cu mine, si ca esti distinsa  si putin aroganta uneori cind ma simti instrainat de toate..Dar imi place cu cita elegantza ma incurajezi, si ma sustii cind ma vezi trist si vulnerabil..Pentru ca ma stii cit de iremediabil de singur sint..
Imi place cum stii sa ma atingi, si cum stii sa imi respectzi clipele mele de singuratate..
Cit de greu e sa cobori de acolo, din ginduri, si sa vii sa fii alaturi de mine, chiar aici? E drumul atit de infinit?
Nu stiu unde sa te gasesc..Stiu doar ca te caut..Poate si tu ma cauti..Poate ca, in viata asta o sa ne intersectam, ca sa ne usuram nefericirile..Ar fi bine, ar fi un pas inainte pentru vietile noastre..
Adagio pentru suflet..Te simt, dar inca nu esti aici..Si lumea, pentru mine ramine aceeasi..

Saturday, January 14, 2017

Fiintzele prietene

Probabil ca spatiul si timpul comunica intr-un mod mult mai subtil decit cel definit prin formule matematice..Cine stie?..Poate ca intre spatiu si timp e o legatura ca intre 2 fiintze care sint legate etern, poate isi comunica una alteia informatii si se adapteaza reciproc unul la celalalt..Sau poate ca sint entitatzi separate, reci si indiferente, dar care se transforma reciproc, continuu, una prin cealalta..Greu de spus, si de gasit un raspuns pentru nivelul nostru de intelegere de acum..
Uneori ma gindesc ca spatiul si timpul depind unul de celalalt..Cind spatiul oboseste se dizolva in timp, si se lasa condus, asa, din inertie, dupa care cristalizeaza, si cristalele se aduna ca sa se refaca totul in intreg, si sa se separe de timp..Apoi cind timpul oboseste se intimpla acelasi fenomen, pina cind isi revine..Cine poate sti vreodata cum se intimpla toate? Poate ca e altfel, poate ca nu, pentru ca acum, mai mult decit sa speculam nu putem face..Poate ca asta e doar o poveste pe care ne-o imaginam, si poate ca nu va avea vreodata in ea, un minim de adevar..Tot ce se poate..
Uneori ma gindesc ca noi cautam continuu sa aflam adevarul..De ce oare? Doar pentru ca el exista acolo, undeva, si asta ne incita? De ce nu raminem la un anumit nivel de cunoastere, si sa ne declaram fericiti cu ce avem? Doar pentru ca simtim ca acolo, undeva, sint multe lucruri de descoperit? E posibil, pentru ca ma gindesc ca asa cum simt eu simt si multi altii, ca, da acolo e mult de gasit, si care trebuie gasit, sau macar cercetat cu sperantza de a fi gasit..
Poate ca de asta traim, ca sa exploram tot, sau macar sa cautam continuu ceva ce nu s-a descoperit inca.. Asta e bine, si ne ajuta, dar ar fi si mai bine daca chiar am invata sa cooperam unii cu altii si sa nu ne mai jignim/injuram/mintim continuu de parca am fi la un concurs de grobianisme..Ca atunci poate ca am functiona, toata omenirea, ca un mecanism inteligent care se redescopera, si reconstruieste continuu, ca sa devina o entitate care ar avea puterea sa descopere multe universuri cu care chiar sa se imprieteneasca..

Thursday, January 12, 2017

Lumea trecerilor

In viata e ca in viata, ai experiente pe care le-ai trait, dar a caror repetare are alte rezultate de fiecare data.. E ca atunci cind conduci, te barbieresti, sau gatesti, pentru ca toate seamana..Daca esti prea grabit iti iese anapoda, ca ori risti un accident, ori te tai, ori iese mincarea cu alt gust..Iti trebuie inainte de toate o detasare, un jemanfichism autentic, ca sa te poti concentra bine, dupa care, cu tupeu faci ce ai de facut, fara sa iti pasa cumva de trecut sau viitor, ca, na, ce rost ar avea oricum, si te focusezi pe chestia ta, ca si cind ar fi cea mai importanta chestie pe care ai facut-o vreodata..Si zic asta din experientza, oho, ca am trecut prin multe, nene..
Am un job nou de vreo citeva saptamini..Sint inspector, dar nu la vreun inspectorat, ceva, ca nu inspectez oameni, ci inspectez scaune de masini, si nu pe de-a intregul ci la citeva chestii, inainte sa fie incarcate pe trucks si trimise la asamblarea finala..Masini japoneze de lux, gen Lexus, 60 de mii de coco bucata, arenjate, ambalate, sofisticate, tot tacimul..Da nu ma dau mare ca nu iau un salariu de la care sa ma imbogatzesc peste noapte..E ceva misto totusi..Si muncesc ca un arogant, hahaha, adica na, verific ca toate sa fie asa cum trebe ca marfa sa n-aiba fun defect..La scaune..Ca la restul masinii nu ma bag, ca asta fac aia din plantul ala care face produsul finit, adica masina completa..Da e bine, ca stiu ca am  contribuit si eu cu ceva  la luxul alora de-si cumpara automobilul de vis, ma rog..Io am o Mazda Tribute, ceva gen masina de teren, n-am Toyota, ca am avut una si am avut probleme cu ea, o Corolla..Nu conteaza..
Chestia e ca ma trezesc cu noaptea in cap, ma spal, ma imbrac si plec spre job..Conduc vreo 15 km pe un drum cu o bezna totala in care sint orbit metodic de masinile din sens opus..La job fac un minim de 10 ore, cit sa-mi treaca os prin os, dupa care ma intorc acasa, pe acelasi drum, pe cam acelasi intuneric.. Si acasa beau un vin ca sa-mi revin, maninc ceva, dupa care ma culc, ca sa pot relua ciclul de unde l-am lasat: trezit, condus, munca, condus, mincat, somn..E beton..Si asa trece timpul..Si asa imbatrinesc si eu, ca timpul trece in ritmul asta..Dar e bine..Meteo spune ca o sa se mai incalzeasca, gata cu zapezile, si alunecarile pe sosea..

Saturday, January 7, 2017

Stil si metode

The eyes could be sometimes without a face as Mr Billy Idol said once..Ochii se uita, arunca priviri de toate magnitudinile de rautate, sau bunatate..Sint ochi de toate felurile si formele posibile, care mai frumosi, care mai sinistri..Cei mai faini, artistic vorbind, mi s-au parut cei genul Stallone-Paul McCartney-Andrew Ridgeley, pentru ca sint cu axele in jos, si au si o curba interesanta a sprincenelor, putin asimetrici, si cu putin strabism, asta le da un farmec aparte..Si daca celelalte trasaturi ale fetei sint proportional-regulate, asta completeaza fantastic totul, si poti sa spui ca toata figura e o mica opera de arta..Apoi daca, sa zicem, are gitul lung, inca un punct in plus..Si daca si corpul e proportionat la fel, iata, ai ceva frumos, pentru ca toate respecta, daca nu numarul de aur, cel putin un numar apropiat, si intregul devine frumos de privit, si, de ce nu, de admirat..Asta la fizic, pentru ca cu psihicul e altceva, mult mai greu de atins..
E o estetica a fiintzei, ca parte dintr-o estetica generala, sa zic asa, pentru ca la un om se combina multe si fizic, si psihic..Poti de multe ori admira partea fizica, care poate fi, de ce sa nu recunoastem, imbatabila, fara greseli, sau poti admira spiritul, care, la fel poate arata un om ca fiind superior prin stil, clasa, self esteem, prin elegantza in absolut toate actiunile lui..De multe ori in minte se combina trasaturile fizice si psihice, si ceea ce vedem ca frumos e legat de trasaturile fizice carora li se adauga cele psihice, impreuna..Un gest, un fel de a fi, un fel de a privi pot conta mult mai mult decit un fizic artistic, si e normal sa fie asa..Discretia si elegantza provenita dintr-un spirit deosebit ne incinta mai mult, pentru ca ele pot compensa atit de bine unui fizic nu prea generos..Si calitatile psihice le pot acoperi pe cele fizice, in foarte multe situatii..
Spun toate astea pentru ca am vazut multe variante de oameni cu o foarte solida aparentza, dar, care, in fond s-au dovedit a fi niste prosti, si niste descreieratzi, cu un comportament haotic si descurajant..Si am vazut oameni fara nici un avantaj fizic, dar care erau niste minuni uriase de capacitate interioara, vointa, si putere de intelegere, si pe care chiar as fi vrut sa-i am ca prieteni..
Vezi, daca un om se comporta ca un cretin in toate, e foarte probabil ca e un cretin 100%, pentru ca sint putine sanse ca el sa fie un elevat care sa simuleze asta pentru ca ar fi excentric:)) Si, vezi, de fapt, pe oameni ii simti cum sint ei de fapt, pentru ca poti citi printre rindurile scrise de ei in realitate..Totul e sa ai toate protectiile asigurate, si sa stii care cum cine e, ca sa-i contracarezi eficient, atunci cind trebuie, pentru ca, vorba aia, cu samuraii te lupti ca cu samuraii, iar cu tilharii te lupti ca cu tilharii, ca fiecare are metodele lui proprii..