Thursday, August 17, 2017

Evolutii posibile

Linistea e o plapuma calda care ne acopera cind ne e prea frica de imprejur..O aducem linga noi cum putem si o folosim sa ne protejeze de lume..Stam ghemuiti sub ea, si asteptam sa se faca totul asa cum ne imaginam..
E uimitor ce rezistentzi am devenit la tristetzi si dezamagiri de tot felul, care ne vin de peste tot..Se pare ca ne-am maturizat, cumva..In ultimul timp am cautat sa aflu cite ceva despre unii fosti colegi, care de prin generala, din liceu, sau facultate..Unii sint in diverse domenii, altii in altele, fiecare cum i-a dus viata, unii prin Germania, Canada, US, altii in Ro..Cu unii chiar as fi curios sa corespondez, daca ar fi mai putin aroganti, dar nu mai conteaza, ca oameni sintem, pina la urma..E interesant de vazut ce povesti de viata au fiecare din ei de spus..
Azi sint intr-o stare de joi spre vineri dupa un tras de timp strategico-ingineresc, ca sa acopar un proiect ce ar fi durat cam putin, dupa mine..Bine, le-am facut pe toate asa cum trebuia, doar ca pe o durata mai lunga, ca sa mai si eu, intelegeti, intr-un stil mai romanesc cumva, dar perfect justificat, ca sint corect in ce ma priveste, dar ii fac si pe ei sa fie corecti cu mine, ca na, in trecut am avut probleme cu multi idioti care s-au impus grobian si primitiv, si mi-au tras-o, ori asta nu prea se aplica in domeniul asta al ingineriei..Pentru ca nu iti bati joc..Pentru ca ingineria nu e fusereala in viteza, si cicat acoperit cu aparentze..Aici ori esti, si faci ce trebuie, ori iti bagi pula in ele de proiecte, e simplu..Stiu ca tu ca angajator cauti sa reduci costurile, pentru ca e absolut normal..Dar de ce nu le reduci de la productie, de ce nu ii pui pe muncitori sa lucreze mai repede si mai exact, ce, ei sint mai pretiosi decit inginerii? Ca pe ei ii platesti foarte bine, totusi..
Bine, in timp lucrurile se vor schimba, pentru ca masinile vor deveni mai performante, mai robotice, si vor inlocui munca necalificata, dar pe designeri nu ii vei inlocui vreodata, pentru ca ei construiesc tot..In fine.
Sint un pic furios pe vremuri, ca nu sint asa cum ar trebui in secolul asta..Am vazut pe net ca pe viitor se vor inlocui cauciucurile standard de la masini cu niste chestii care sint proiectate si printate 3D, ceva ce aduce a unele arhitecturi asemanatoare cu coralii, ceva fara pneuri inauntru, si pe care le poti folosi nelimitat..
Plus ca am mai vazut niste masinarii facute acum, de-ti sta mintea in loc..Na, evoluam, totul e sa nu mai avem sefi cretini, limitati, si complet abrutizatzi, pentru ca astia frineaza evolutia..

Saturday, August 12, 2017

Asteptari de toamna

Nimic nu a fost cum ar fi trebuit..Viata a aparut intr-un anume context, si a evoluat spre ceva ce vedem..Sintem ceva ce am reusit sa devenim, nu e nimeni de blamat, si nimeni de laudat..Spatiile dintre noi au ramas aceleasi..
Am uitat ce am fost, si nu stiu ce voi deveni, sint aici, acum, si ma uit la toate ca si cum ar fi atit de noi si necunoscute..Sa ma mir? Sa admir? Sa spun ca ce e acum e ceva ce as fi dorit? Nu am nici cea mai mica idee..Doar ma uit la ce vad, si ma gindesc la un fel de ceva ce ar fi putut fi daca imaginatiile mele s-ar fi concretizat in ceva palpabil..Spatiile lumilor s-au intins lascive pe axa timpului, si s-au lasat purtate flasc spre un ceva curgator..Si noi am ramas sa privim tot asa, simplu, ca si cind totul asa ar fi trebuit sa fie, si sa se intimple..
Ma simt dizolvat in materia asta calda a verii, si ma gindesc la ce voi deveni cind toamna ma va constringe iar cu teme noi, si meditatzii printre picuri de ploaie..O cam astept, sincer, pentru ca acolo, in inima toamnei am si eu locul meu de stat si analizat..Nu divinizez toamna, dar ma las dus de nostalgiile ei, pentru ca ma pune iar la lucru..Astept unele ploi de toamna ca sa ma elibereze de unele spatii care ma constring..Vreau sa vad iar linistile calme ale trecerilor spre alte euri posibile..Si sa ma refac asa cum sint printre frunzele care mai danseaza cu vintul..

Drumurile dintre lumi

Vocile revin ca ecouri..Vin ca sa ne povesteasca despre ceva ce a fost mai demult, vin una dupa alta cu povesti pe care le auzim in secventze..Una incepe acum, si spune, dupa care incepe alta, si auzim atitea vieti insirate si intrerupte..Si totul e atit de rapid, ca atunci cind ceva pare sa aiba sens, altceva incepe sa dezvolte o alta varianta..Si raminem asa intre tot si toate cautind sa dam macar un inteles atitor variante de destin.. Sintem spectatori la mai multe tragedii care se desfasoara in paralel..Si incercam sa zimbim, totusi, pentru ca imbinarea asta de scene pe care se intimpla tragedii devine o mica comedie, pentru ca spectacolul sare brusc de la ceva spre altceva cu totul diferit..
Asa e si cu viata asta pe care o tot experimentam..Un sir paralel de tragedii care cretine, care absurde, care se imbina si se intrepatrund in  tot felul de forme..Ceva ce pare intr-un fel se transforma in cu totul altceva ce are cu totul alte intelesuri..Ca sa revina la cevaul initial, un timp, dupa care sa sara iar, pe cu totul alta varianta de poveste..Daca poti sa faci niste conexiuni, si sa pricepi cit de cit, e bine, esti norocos, pentru ca, de obicei nu e de inteles nimic din toata babilonia asta de masti, scene, etc..Daca ai o rabdare de ceasornicar ai putea sa rupi din toate doar lucrurile care se leaga, si sa reconstruiesti din ele o poveste credibila, dar daca nu, poti lua unele intelesuri si sa le memorezi asa cum sint, dupa care sa refaci tu variantele, asa cum le vezi, si cum le intelegi..Lumea e complicata, e un amestec de foarte multe variante care s-au intimplat efectiv, sau care se vor putea intimpla cu o anumita probabilitate..E ca si cum esti intr-un labirint, si cauti, prin logica, o iesire posibila, desi stii ca mai mult te poti baza pe noroc..
Daca in viata esti intr-un punct oarecare A, ca sa ajungi in punctul dorit B va trebui sa treci prin multe lumi, nu e ca si cum intre A si B ar fi o linie dreapta care ar putea fi strabatuta simplu si direct..

Thursday, August 10, 2017

Destine posibile

Sint unele momente care ne vin parca de sus, dintr-o galaxie a fericirilor profunde, si care am vrea sa dureze toata viata..Am vrea sa oprim timpul, si sa pastram viata in clipa asta, ca si cum nu ar fi existat vreodata vreun inceput de la care sa se fi scurs momente de fericire si durere amestecate, si ca si cum viitorul cel incert nu ar fi vreodata posibil..Sa fie doar clipa asta, asa cum e, eterna..Si noi sa o traim etern, ca eterni ce ne visam, in calm, armonie, si echilibru cu tot ce a existat vreodata..Sa fim intr-un timp ce sa se opreasca acum, si aici, ca sa stim ca putem construi fiintza proprie intr-o nemarginire..
Ma mai gindesc la timp, ca la un combatant abil, la fel de singur ca si mine, dar cu mult mai puternic, pentru ca e mult mai antrenat..In fata lui pot incerca doar sa ma apar..Desi singuratatea mea e infinit mai mica ca a lui, si sint mai vulnerabil..Iar el e varianta perfecta a luptatorului..
Sint cumva mai relaxat si calm..Nu ma pot lupta cu oricine, si orice, si sint constient de asta..Incerc sa ramin in linistile mele proprii, si de acolo sa incerc ceva, ca sa merg inainte..Sint doar o trecere, de la ceva spre altceva..Am experientele trecutului care sa ma ajute..Si inainte am multe variante de destin..Am sa-mi mai amintesc cine sint cind voi decide pe ce variante viitoare de traiectorii am sa merg..Pina atunci sint un om, si un alergator care se odihneste pe marginea drumului..Sint si obosit, si pregatit spre altceva..Am  alaturi tot timpul toate trecerile mele, care imi sint prieteni si sfatuitori..Si stau la taifas, in liniste, ca sa ne privim in ochi, si ca sa ne dam incredere reciproc..
Lumea e in eclipsa..Soarele sau luna au fost cind si cind, in umbra..Nimic nu a fost stabil niciodata..Si noi a trebuit sa ne schimbam fiintza, devenind, continuu..Am fost variante din noi, sintem, si vom deveni alte variante din noi care vor trebui sa invinga in drumul asta continuu..Avem un nume, si il vom pastra, ca sa stim ca, odata am fost cineva care, in limita umanului, si-a promis sa evolueze, ca sa devina continuu un altcineva care va continua un drum care i-a fost scris ca o varianta de destin..

Monday, August 7, 2017

Evolutii interioare

Toate se schimba accelerat..Lumile se transforma nebanuit de repede..Noul de ieri e deja depasit azi..Avem access la cunoastere, cum n-am avut niciodata..Pamintul a devenit accesibil..Sintem pe punctul de a incerca sa colonizam alte planete, desi va mai dura procesul asta de expansiune..E bine ca am mai redus ura si distrugerile care ne-au bintuit un secol XX atit de singeros..Am depasit ceva ce era in noi infipt atit de bine dupa atita evolutie, dorinta de lupta si eliminare fizica a adversarului..E o vreme a unor constructii inca neimaginate, ce vor veni, dar care sint inca sub forma de proiecte..Lupta e acum la nivelul mintii..Se cerceteaza peste tot si continuu, pentru ca rezultatele palpabile inseamna bani, deci putere..
Eu sint inginer, si ce fac aduce valoare proiectelor..Sint de partea pozitiva a fortzei:)
Am vazut ca Elon Musk are un success nebun cu masinile electrice Tesla, ceva ce unii compara cu modelul T al lui Ford, desi acum e altceva, pentru ca societatea e pe alt nivel, si nu se stie, oricind altcineva poate inventa o masinarie mai avansata si mai ieftina, si care sa aiba mai multe avantaje..E o lupta dura pentru cine va scoate pe piata un mobil autonom la un pret accesibil..Asta cind se cauta un automobil zburator, tot autonom..Cine va invinge, si cum, asta e greu de anticipat, pentru ca solutiile sint multe, dar pretul e inca mare..E bine..As vrea sa vad o lupta autentica intre technologii, pentru ca asa evoluam incredibil de repede, si avem rezultate imediate..
Pe cind imi faceam eu desenele mele technice am gasit pe net o reclama sub forma unui sistem, adica xpatrat plus xy=ceva, si ypatrat plus xy=altceva, niste numere, si se cerea cit fac xy..Si asta a fost ca un challenge, ca sa vad daca mai stiu mate elementara, hahaha, si am zis ca e musai sa-l rezolv, altfel sint un bou. Si mi-a iesit xy=12. M-am simtit de parca as fi cistigat medalia Fields:))) Si mi-am zis ca uite, n-am uitat tot de cind cu computerele si calculele lor super-elaborate, pentru ca, sincer acuma, programele astea de design ingineresc fac absolut toate calculele, tu trebuie doar sa stii cum functioneaza, si cum sa introduci datele..In fine..
Schimbarile technologice sint absolut uriase, si continue..Totul e ca si noi, ca oameni, sa le simtim ca pe un ajutor, si nu ca pe ceva ce incearca sa ne transforme in mutantzi..Dar aici cheia e educatia, pentru ca ea ne face, dupa ce acumulam o cantitate mare de informatie, sa devenim mai umani, si mai intelegatori cu noi insine, si cu ceilalti..

Saturday, August 5, 2017

Fericire

Spatiul e atit de mare..Stau intr-un platou urias, ca intr-un mijloc de lume..E plat totul imprejur..Doar la orizont se vad cladiri, sau copaci care acopera marginile vizibile..Ma simt liber, e ca intr-un vis de mai demult..Pot sa fac orice, sa ma duc oriunde, sa cred ce vreau si sa o spun in gura mare, pentru ca stiu ca linistile ma asculta..Ridic miinile in sus si ma cred un invingator..Sint mai liber ca niciodata..Sint eu..
M-am trezit iar..Sint bine..Am pe fatza un zimbet urias pe care il vad in oglinda..M-a lovit fericirea..Cum naiba, asa brusc, si deodata? Nu stiu..E asa neobisnuit sa fiu fericit, ca si cum mi-ar fi revenit un handicap de demult..In lumea asta sinistru-ostila care ma provoaca tot timpul..Eu, acum, aici, sa fiu fericit..Hm, e ceva gresit, ca fericirea e privita ca o malformatzie a spiritului cel agresiv-luptator, pentru ca te face inapt.. Ca fericirea, ca si iubirea e privita ca o dileala, o aberatzie, o deviere de la stilul si spiritul normal si atent.. Asa ca.. Poate ca acuma sint social-mutant, sau ceva..Mi se, pur si simplu, filfiie..Am dreptul sa-mi traiesc fericirea in felul meu..E al naibii de bine..Nu ma invidiatzi, ca aveti si voi fericirile voastre..
E ca un drog fericirea asta..E atit de buna, e ca o evadare din lumea asta plina de nenorociri..

Friday, August 4, 2017

Un imperiu de emotii

Multe lucruri care tin de trecut sint pur si simplu inexplicabile..Asa a fost sa se intimple exact atunci, exact in acele spatii, printre acei oameni..Exact toate s-au combinat intr-un mod miraculos ca sa construiasca acele momente care au devenit amintiri sculptate in cel mai pretios material..Toate au fost perfect alese..Iar rezultatul e ceva ce ne-a ramas pentru totdeauna..
Si, ca sa revenim pe pamint, la mine multe se invirt in jurul melodiilor ABBA..Eu si acum  le consider cele mai bune, mai elaborate, mai bine facute melodii vreodata, de cind exista sunetele..Stiu, exista un Mozart, un Beethoven, un Pink Floyd, un Phil Collins, exista toti, si toti au fost admirabili, un Sting, sint atit de multi pe care ii ascult cu o infinita placere, dar ca ABBA, si contracandidatul Boney M, ca sa-i introducem si pe ei in ecuatie, nu cred ca a mai fost nimeni, cel putin in ce ma priveste..
Pentru mine ei sint completi, nu se refera la un stil anume, la o metoda, ei sint aproape stari pure, si o incercare deschisa spre un dialog posibil..Pe melodiile lor iti poti construi un imperiu de emotii..Care mai poate avea si cuvinte prin el..

Problemele vremurilor

E plin de a-tipici, care mai de care mai personal si subiectiv, toti adunati la gramada sa ne populeze mediul.. Sint si cretini atipici, astia-s aparte, ca se manifesta de parca ar cauta pe cineva sa i-o traga in vreun fel si sa-i rida in nas, eventual sa urle in gura mare ca el e mai bun ca ala de i-a tras-o..Pe astia ii recunosti dupa miscarile specific violent-instabile, si reactiile cautator-haotice, si se recomanda sa fugi de ei..De fapt fugi automat de ei, ca o fireasca auto-aparare..Chestia nasoala e cind un exemplar de asta ti-e coleg, sau mai rau, sef, pentru ca mai devreme sau mai tirziu se va intimpla sa te intersectezi cu el, si el ti-o va trage in orice situatie, deci na..In fine, sa incercam sa-i trecem cu vederea raminind atenti la ce e imprejur..
Acuma realizez ca scriu despre niste chestii care ma scot din minti, si ma gindesc, de ce oare, o fi poate pentru ca sa ii definesc mai bine, si sa gasesc o metoda de auto-protectie, ca sint si eu om, totusi, si deci vulnerabil, ca mai toti dintre noi..
Azi e joi, miine-i vineri, si vine si liberele..Mai bine ma duc sa ascult ceva muzica..Nu vreau sa mai las mintea sa construiasca unele obsesii din cauza lor..Am sa incep sa fac exercitii de indiferentza mai bine organizate si orientate, si sa imi fac mintea sa nu mai fie dependenta de chestiile astea exterioare si destructive..Totul e sa ai intotdeauna pregatit si la indemina mai multe chestii care iti aduc fericiri, si atunci cind mizeria cauta sa se intimple tu s-a contracarezi cu o lovitura directa si sa comutzi instantaneu pe chestia aia..Ar fi o treaba super-buna, si am sa lucrez mai mult la ea, ca-mi rezolva multe probleme, si e foarte practica..Aia e, fericirea asta nu e o chestie usoara, trebe muncita oleaca, dar pe urma ai un morman de rezultate..Se merita..Si meritam toti adica, ca daca "se" merita ne incadram..
In ultima perioada am vazut un sir de disparitii de oameni de scena, din cauza cancerului..Cei mai sensibili sint si cei mai expusi si vulnerabili..De asta spuneam de metoda aia cu fericirea, desi la cancerul asta sinistru contribuie nu doar psihicul, pentru ca mincam tot felul de nenorociri artificiale pe care organismul nu le recunoaste..Asta e, astea-s vremurile, se produce mult si prost in materie de comestibile, si asta ne afecteaza pe absolut toti, dar cei cu gene mai bune rezista mai mult, asta de fapt face diferentza..Ce putem face e doar sa speram ca pina ne va ajunge si pe noi din urma boala asta aproape inevitabila se vor inventa niste medicamente mai eficiente..Am inteles ca sint niste rezultate foarte bune in a combate cancerul prin preluarea unor celule albe din singe, cele care halesc tot felul de intrusi gen microbi, bacterii, virusi, etc, si modificarea unor gene ale lor, care sa le faca sa recunoasca celulele cancerigene mutante, dupa care sa fie reinjectate in corp, si lasate libere sa lupte cu dusmanul..Se pare ca metoda asta e cea mai eficienta, si in curind vor trece la experimentat pe oameni, daca nu au inceput deja, cred, si parca au avut in unele cazuri unele probleme de reactie a organismului, asta e, nimic nu e 100% eficient..In fine, se cerceteaza enorm, pentru a combate boala asta a secolului, pentru ca o terapie eficienta te umple de bani, plus recunoasterea umanitatii in ansamblu..La care un Nobel pentru medicina e ca si luat..Speram, ca sint prea multe victime..Asta e viata, astea-s vremurile..

Wednesday, August 2, 2017

Visuri tropicale

Spatiile au urmat timpurilor, apoi le-au luat-o inainte in cursa pentru suprematie..A fost ca intr-o urmarire de masini din filmele cu James Bond, in care toti bolizii erau super-echipati cu tot felul de arme la bord, si in care s-au sicanat pina au epuizat munitia..Au ramas sa mearga in paralel, si sa se loveasca dintr-o parte, continuu, si aici timpul a avut un usor avantaj, pentru ca e normal, el poate modifica spatiile..Iar noi am ramas spectatori, cumva, pe o margine de traseu vazind ce se intimpla, si incercind sa intelegem..
Afara e inorat..Inauntru e intuneric..Se aud tunete din departari..Vintul misca toate crengile..Poate vine o furtuna, sau poate doar va ploua, acuma e in aer o asteptare tacuta..Lumea s-a retras in case..E un moment uimitor imprejur, si ar fi atit de interesanta o plimbare prin locul asta care asteapta ploaia, o ploaie de vara cu ritmuri inca nestiute..Intr-o zi de martzi de inceput de august..Am inceput ultima luna de vara, aaaa, ce trist parca, sa realizezi ca am intrat in ultima treime a verii, si mai avem un pic pina sa vina incredibila, ireconciliabila, si ireversibila toamna..E comic momentul, daca-l privesti din exterior, ca noua ne pare rau cind totusi e inca vara, si e cald, si mai e o luna intreaga din vara plus perioada calda din toamna, nene, timp cacalau, vorba poetului sa ne simtem bine, si sa savuram viatza la maxim..Mai asezonam cu un vin, o masa satioasa, o plimbare pe net, si ote ca treaba merge, nu tre'sa ezageram cu alte chestii..Plus ca azi e marti deja, mai sin t ramase 3 zile, si vineri luam si banii pe munca efectuata.. Na.
Cum o fi sa fi fost acuma pe o plaja prin Grecia cu un cocktail in nas si un ochi la damele dezbracate care se plimba gratzios primprejur? Poate interesant, sau ceva..Mai faina e o baie in mare, si o plimbare pe faleza, dupa care o cina beton si un somn de purcel..Ca sa fie corespunzator si aferent.

Tuesday, August 1, 2017

Lumile si noi

Lumea e o spirala care se roteste pe o traiectorie circulara..Suna ciudat asta, si ma mir ca am avut curajul sa o zic, ca n-are un fundament stiintific clar, e doar o spe-cu-la-ti-e decit..Puteam sa zic ca lumea e un cerc care se roteste pe o elipsa, ca asa avea mai mult sens, na..De parca asta ar conta, ce e lumea in mintea noastra, si cum se misca ea in spatiu-timp..Desi ar putea fi important, mai stii? Poate ca descoperirile ulterioare din fizica cuantica ne vor da o binemeritata dreptate, asa cum a fost cu atomosul grecesc, de si-au inchipuit savantii antici ca exista o caramida infinit mica si indivizibila a materiei, care evident ca a fost divizibila in multe, dar conceptul a ramas, si a facut istorie..Pe modelul ala facem si noi speculatii si ipoteze ca sa parem importanti:)) Na. Poate o sa luam un IgNobel macar, o sa devenim celebri, si o sa ne imbogatim peste noapte..Aha, cre'ca..
Lumea e, de fapt un mozaic..Asta am mai zis-o, dar o repet ca e adevarata, si ca imi da libertatea sa  scriu mai multe, pe urma, despre mozaicul ansamblu, sau despre parti din el..Si noi avem in noi lumi din astea mozaicuri, pe care le putem detalia, sau nu, le putem lasa asa, ca sa fie ca un intreg, poate parte din alt mozaic intreg, cine stie..Se pot face multe scenarii..
Deci lumea e ca orice, pina la urma, pentru ca-i putem gasi asemanari nenumarate cu absolut orice, si o putem identifica asa, facind-o cind mai mare, cind mai mica..Iar noi, care traim in lumea asta interpretabila sintem, cum sa zic, cam ca ea, cind mai mari, cind mai mici, dar, cumva, parca, la fel de interpretabili. Na, asta e farmecul nostru, ca nu sintem previzibili, ca altfel viata asta ar fi ilegal de plictisitoare..

Saturday, July 29, 2017

O istorie printre stele

I am running silent in my sleep, asa spune cintecul..Alerg tacut in vise, calatoresc prin locuri nestiute, si printre necunoscuti..Alerg ca sa intilnesc, sa vad, sa cunosc, si ca prin tot sa imi implinesc dorintele care devin mai mari, si mai mari, caut mai mult ca sa inteleg mai bine tot..Si poate ca fac asta ca sa vad cum sint eu fata de toate, si cum sint toate fata de mine..Fac asta ca sa ma cunosc, sa ma inteleg, si sa ma invat..Explorez exteriorul ca sa eplorez multele mele interioare, si sa le inteleg..Sint un explorator de lumi paralele, cind pe afara, cind pe dinauntru..
Se mai aud motoarele cum zumzaie..Am in camera o lumina difuza si foarte slaba, special ca sa pot vedea stelele pe fereastra panoramica..Par fixe toate, semn ca nava merge drept..Ma uit pe fereastra si ma gindesc la tot ce a fost inainte..Desi mai bine le-as uita complet, ca simt ca incearca sa ma traga inapoi si sa-mi provoace nostalgii si melancolii, si chiar nu vreau..Pentru ca am atitea proiecte de facut..Mai bine arhivez amintirile, si le las pentru cind voi fi batrin..Nu e inca vremea de scris memoriile. Am vazut ieri imagini de pe Terra, ceva cu toamna, copaci colorati, lacuri, munti, plaje, si mi-am adus aminte..E uimitoare planeta aia..
Ma gindeam la cum a decurs evolutia vietii, de la momentul magic al aparitiei, pina acum, cite specii au existat, cum s-au devorat intre ele pina cind a aparut cea mai buna adaptare, inteligentza, cea care a permis construirea de instrumente pentru supravietuire, cu care specia sapiens a dominat complet planeta..Asta urmata de o evolutie a civilizatiei, a cresterii istorice a bunurilor, a technologiilor care au produs continuu, si imens, si au facut viata mai plina, si mai usoara..Asta pina la depresia masiva de acum aproape 1000 de ani, cind omenirea nu isi mai gasea un scop,  ca si cum ar fi fost prea obosita de atita istorie, si de trai perfect, si nu mai avea pentru ce sa lupte, nu mai exista acea motivatie suprema care a functionat pina atunci..Si multi s-au sinucis atunci, pentru ca se identificasera prea mult cu tot, cu spiritul amplu al constiintei colective.. Dupa asta a urmat o liniste de inca vreo 1000 de ani, in care parca s-au reorganizat toate, si in care oamenii au inteles iar, ca scopul lor e unul individualist, ca parte din tot, dar mai important, si a urmat o alta renastere sociala, lumile au inflorit iar, si spiritul s-a refacut din ruine, doar ca acum spiritul era inteles altfel, ca o suma de toate spiritele..Fiecare a trecut mai usor peste propria singuratate, si a invatat ca daca e sa ajute spiritul planetar va trebui sa se ajute inainte de toate pe sine insusi..Au explodat atunci si metodele de spiritualitate motivanta in miliarde de lucrari artistice de toate felurile, ca un fel de flower power, cumva, doar ca era de 1 miliard de ori mai complex..Si de atunci toata omenirea a invatat ca mersul inainte se face pe drumuri de constiintza paralele..
E liniste..Stelele stau la fel de luminoase si fixe..Mai aud pe fundal motoarele navei, si ma gindesc cum va fi dupa ce va trebui sa cobor de pe nava, pentru ca zgomotul ala e in fiintza mea..Poate o sa comut dorintza de zgomot de fond spre altceva, nu stiu inca ce..Poate o sa caut mai mult sa iau contact cu oamenii..Las asta pe mai tirziu, o sa gasesc eu o solutie mai mult ca sigur..

Nimeni pe drum

Nu e nimeni..Niciodata n-a fost..Si ma sperie gindul, desi poate adevarat, ca nu va fi, niciodata, nimeni, ca si cind locul asta in care sint a fost dintotdeauna mai gol ca niciodata..Asa ca si cind ar fi conspirat toate stiute si nestiute ca sa paraseasca locul inainte sa vin..Nu e nimeni..E un pustiu sinistru in care mai apar fantome, uneori, care arata ca oamenii, dar care sint transparente, si care au in ele indiferentza aia aroganta a celor ce nu vad nimic din realitate..Si sint solide, au corpuri fizice, sint extrem de agresive, si ostile..Te pot face bucatzi in acelasi timp in care tu incerci sa realizezi ce e cu ele..Provin dintr-o lume in care violentza a fost o stare de fapt, si sint capabile de orori inca nestiute..Sint la fel de singure, si de determinate asa cum ai fost tu, mai demult..In afara de ele mai sint fantomele patetice, cele care au sufletul ca o aura de curcubeu..
In rest nu e nimeni..Doar peisajul cu sufletele candide ale vegetatiilor asezate..Si lumina din cer care cade paralel, ca sa deseneze pe asfalt umbre ale corpurilor fizice..E un imprejur de contururi de lumini alternate de umbre..Si de sperantze ca ziua e un drum care ni se deschide spre alte drumuri ale unor universuri posibile..
E la fel tot, nimic nu s-a schimbat din tot ce am crezut ca stiam..Si eu sint la fel..Poate ca in mine e acea varianta pe care sa merg, ca sa-mi fie mai bine..Am s-o incerc, si daca nu functioneaza mai caut altceva.. Din tot ce exista ar trebui sa fie si ceva bun..Nu se poate sa fie totul asa de urit, pentru ca nu se poate, pur si simplu..Si nu se poate pentru ca mai exista si suflete adevarate si sincere, si care spera, ca si mine, ca miine va fi cu adevarat o zi mai plina de lumina, de sinceritate, si de dorintza de a deveni altceva decit societatea asta ingusta vrea sa ne permita..

Sunday, July 23, 2017

Asteptari

Linistile si nelinistile se aduna in curbe paralele..Stau in asteptare pe linga curba destinului..Se privesc atent, apoi ramin nemiscate..Vor intra pe rind in actiune..Pina atunci mai observa intunericul, stelele, si oamenii..
Galaxia s-a mai rotit un pic..Lumile pare ca s-au agatat de bratele spirale si s-au lasat purtate de miscare, ca intr-un carusel cosmic..Spatiul s-a destins, si a lasat timpul sa-l umple cu fluid..E o trecere calma, spre un viitor schimbator..
Uneori uit cine sint, desi toate incearca sa ma traga, sau sa ma impinga..Uit pentru ca vreau asa, pentru ca imi gasesc in uitare o mica fericire..Am ales asa, pentru ca e mai bine sa uit, decit sa-mi amintesc, si pentru ca ma simt mai limpede sa o iau pe alte drumuri noi si neincercate..Mi se mai intimpla sa-mi mai amintesc un timp despre alte timpuri, dar fac iar exercitiul uitarii, si incerc iar o fericire noua..
Linistile si nelinistile se urmeaza unele pe altele in siruri nedeterminate..Vin si pleaca indiferente..Ramin un timp alaturi de noi, si ne parasesc exact atunci cind ne-am obisnuit cu ele..Se joaca cu noi, fara sa ne cunoasca..Iar noi raminem in mijlocul tuturor transformarilor astea singuri, ca niste calatori in asteptare, pe un peron gol, intr-o gara a unor margini de lumi..Care stiu doar sa se bucure, sau intristeze atunci cind un tren vine, sau pleaca..

Saturday, July 22, 2017

Les Miserables

Lucrurile iti ating sufletul in mod diferit..Ceva iti provoaca melencolie, sau tristete, sau bucurie daca vibreaza rezonant cu starea ta, si atunci tu te legi afectiv de acel om/eveniment/intimplare si iti construiesti din materia lui o amintire pe care o vei sculpta in timp, ca sa arate asa cum iti doresti..Asa e cu noi, avem pasiuni si ginduri care sa ne fie din noi, din ce sintem, si cautam sa ne regasim in ceva din afara, ca sa simtim ca sintem parte dintr-un fluid universal pe care il numim conventional cumva, iubire..
Universul, stelele, planetele chiar ne arata fete diferite, asa ca oamenii..Le privim cu o anumita curiozitate, si le analizam detaliile, ca sa vedem daca au ceva care sa ne miste sufletul..Si privindu-le ne gindim la noi, la oamenii de pe linga noi, si la viata, asa..
Uneori mai ratacim drumurile prin viata, si ne mai instrainam de noi insine, pentru ca trebuie sa ne dedublam, dar asta e pentru un timp..Un timp in care plutim prin haos..Dupa care gravitatzia revine in nava noastra spatiala, si odata cu ea ne revin si reperele..Simtim iar greutatea propriului corp, si toate valorile se reaseaza dupa ierarhiile stiute..Ne revenim la noi insine..Si asta e o fericire, pentru ca exista pericolul sa nu ni se permita sa revenim, dar exista si aici variante de eliberari..Chestia e ca starile astea sint generate de altii mai alienati ca noi..Trebuie sa fim inteligentzi, si sa stim sa jucam un teatru social al unor situatii care sa fie temporar si peste care sa stim sa trecem..Nu e usor, dar nici greu, si invatam asta prin exercitiu..Chiar daca ne mai provoaca stari de scirba..Asa e lumea, plina de mizerii peste care invatam sa trecem uitind..
Sint atitia scirbosi violenti imprejur, ca ma gindesc ce fel de refulari sa mai gasesc..In fine, ma descurc eu, doar sint major si vaccinat..

Timp ramas

Spatiile se amesteca uneori intre ele, ca si cind ar fi fluide..Iar alteori se ciocnesc intre ele brutal, ca si cind ar fi solide, si se sparg in alte bucati de spatii care aluneca printr-un timp fluid..Se mai intimpla ca si timpul sa se solidifice, si sa se ciocneasca cu bucatile de spatii, si atunci ajung toate sa fie bucati printre bucati care se vor afla intr-o eterna ciocnire, si o eterna rupere in bucati din ce in ce mai mici, care vor semana cu un nisip de pe o plaja de la marginea universului..Si atunci din contururile initiale toate vor deveni contururi mai mici, si mai fine ale unor lumi ce au devenit altele..
Ma gindeam la contururi, pentru ca totul e un joc de curbe, un joc pe care sufletul nostru il cauta, si toata frumusetea lumii e o cautare a unor contururi pe care sa le regasim in noi..Apreciem iluziile care sa semene cu iluziile-idealuri construite de propriul suflet..Apreciem pina la urma ce intelegem..Si asta ne face subiectivi si atit de limitati in tot..Timpul ne duce si ne intoarce..Trecem prin atitea experientze, ca odata, cindva, toate sa se termine brusc..Traim ireversibil..Uitam ca sa ne amintim iar, ca sa uitam iar..
Aici e bine, inca..Mai avem inca ceva timp..

Spatii

Masa curbeaza spatiul, si transforma traiectoriile razelor..Si masa noastra curbeaza lumina, si masa corpului nostru fizic modifica spatiul care ne inconjoara..Cu atit de putin, dar suficient cit sa fie mai mult decit nimic.. In rest influentam poate mai mult spatiul psihic al celorlalti..Tot ce se poate, desi pare ca din afara altor suflete nu mai razbate nici o raza..Sau poate asa vad, sau mai degraba simt..E totul congelat si inconjurat de un vid sinistru si brutal..E intuneric si golit de orice..De multe ori ma apuca frica, asa, din senin, o frica din aia de orice vine din afara, de absolut oriunde din afara sistemului meu de protectie..Si ma intreb daca pe durata vietii mele se va schimba ceva..
Darwin e generalizabil in tot..In orice adunare de fiintze intre care exista libertate este deschisa o lupta de a domina cu orice mijloace..Asa e spatiul fiintelor, are regulile lui..E interesanta comparatia asta dintre spatii, pentru ca ele sint cumva foarte diferite..
Noi traim in toate spatiile astea, si unele ne influenteaza mai mult decit altele..Iar noi cred ca ne influentam mai mult pe noi insine decit pe acele spatii, oricare ar fi ele..

Wednesday, July 19, 2017

Matematici si suflete

Sintem copiii universurilor care ne-au determinat, pentru ca acolo a fost locul nostru de joaca, si acolo am invatat cum sa devenim, si acolo ne mai intoarcem ca sa ne reconstruim fiintza dezasamblata dupa atitea experientze..
Lumea a ramas aceeasi in profunzimi..Si-a schimbat doar aparentzele..Si noi am ramas aceiasi in profunzimile noastre, si am schimbat doar laturile aparente si trecatoare..
Am aflat cu o mare tristetze ca prima femeie care a luat medalia Fields pentru matematici a murit de cancer la doar 40 de ani..La inceput mi-a fost rau, apoi m-am gindit la ce e destinul, si cum sa invatam sa ne protejam fiintza..E foarte greu sa faci o performantza atit de mare, si sa nu te afecteze..Pentru ca atunci cind o faci toti vor sari cu toate invidiile si frustrarile imaginabile pe tine, si atunci trebuie sa stii sa te aperi..Si totusi, dincolo de tot, de ce sa se intimple asta, totusi? Povestea este foarte emotionanta, si te rascoleste..De ce sa se intimple asta, totusi?
Am trecut si eu prin multe matematici, si am avut si tristetzi si bucurii in relatia mea cu matematicile, dar eu am ramas un observator, si un aplicator al matematicilor si fizicilor teoretice, prin natura meseriei mele de inginer, pentru ca acel abstract mi se parea uneori iesit din substantza vietii real-concrete, dar ii apreciam pe teoreticieni, chiar daca mi se pareau prea idealisti, asta cind si eu eram idealist, dar ei erau parca prea elaborati in anumite incercari de a idealiza..Dar i-am apreciat exact pentru capacitatile lor de a ramine in teoretizarea lumilor acelea perfecte..Eu nu am putut sa fac ce fac ei, si asta a creat o distantza tot timpul intre noi, dar eram camarazi de front in lupta asta cu ideea de a construi niste variante de lumi..
Maryam era numele ei, o tipa draguta, si cred ca foarte prietenoasa..Poate ca as fi putut avea o conversatie mai mult decit placuta despre geometriile neeuclidiene, si despre un prieten comun, dl Bolyai Janos, a carui poveste de viata m-a impresionat..Desi acuma, poate ca nu ar trebui sa fim tristi, pentru ca matematica e un drum pe care mergem inainte, cu sperantzele multor descoperiri ce vor veni..Descoperiri pe care, mai mult ca siguri noi, cei cu un nivel nu prea ridicat il vor aprecia, gindind ca acei geniali care vor descoperi alte si alte minuni ne-ar putea fi prieteni..

Saturday, July 15, 2017

Adevarul amintirilor

Nimic nu e cum se arata..Viata e un joc al iluziilor care par atit de adevarate..Toate sint suprafete care reflecta lumini colorate..Nu e nimic stabil in toata realitatea asta, nu te poti sprijini pe nici un fel de reper, pentru ca toate curg iremediabil..Tot ce exista e la fel de efemer ca tine..
Ma uit la cum se schimba lumea, la cum ne-au invadat transformarile de tot felul..Ce a fost ieri ramine doar in memorie,  pentru ca nu se va mai intoarce..
Am revazut citeva filme vechi, si parca m-am intors in lumile tineretilor mele..Marea evadare, apoi Gioconda fara suris, si Yanks..Ultimul mi-a adus aminte de cum eram cind l-am vazut, si ce simteam, cum gindeam, cine eram de fapt, adica un mare naiv, care cauta sa invete cit mai mult..In lumea aia a noastra, constrinsa si strimta, filmele erau o evadare pura prin alte teritorii, si un reper real in jurul caruia ne construiam visele..
E mult de spus, pentru ca noi eram educati strict, primitiv, si brutal, ca sa fim conformi, cuminti si fara pasiuni altele decit cele aprobate de superiorii nostri..De asta poate am luat ca model povestile din acele filme, si le-am trait in felul nostru; povesti de razboi, de iubire, de cautat sa intelegem cine sintem..Asa am crescut, asa am invatat sa cautam sa fim..
Amintirile sint multe, si ierarhizate cumva, desi se mai amesteca intre ele, dar sint acolo si stabile cit vom trai, si ele ne ajuta de multe ori sa ne reconstruim fiintza cind suferim socuri, sau impacturi care ne fac bucati.. Pentru ca acolo, in amintiri, totul e atit de frumos si stabil, si are atit de mult adevar..

Sateliti

Uneori te lasi sedus de trecut..De acel trecut care avea in el toate elementele care sa te faca fericit, care reale, care adaugate in timp..Si te intorci cu pasiune, cu acea pasiune care apare ca sa acopere disperarile, acolo, si atunci..Plutesti, retraiesti, iti imaginezi detalii posibile, apoi plutesti iar, retraiesti, te intrebi de cum erau alte detalii..Ca sa iti faca bine..Si la unele intrebari raspunde doar imaginatia, si o face foarte bine, pentru ca reuseste sa completeze artistic tabloul..Sau filmul..
Trecutul e bun, pentru ca de acolo ne vin amintirile cele stralucitoare si calde..Amintirile-bijuterii-iluzii cu valori ce depasesc orice exista..
Ma intreb daca nu cumva tristetzea sau  depresia ma face sa reevaluez atitea amintiri..Tot ce se poate, daca prezentul e cum e, na, gasesc refugiul in sufletul meu de atunci care era printre sufletele de atunci..Nu ma pling, ci doar caut sa-mi folosesc imaginatia ca sa ma joc cu amintirile..Ma rasfatz singur construindu-mi variante, sau scenarii care ar fi fost posibile intr-un exercitiu..Un fel de exercitiu in care sa domine calmul, echilibrul, si linistea..Si in care eu sa ma reconstruiesc amuzat si eliberat..
Amintirile sint terapeutice, cind tu inveti sa-ti devii propriul psiholog, pentru ca le folosesti ca sa te reintorci la tine, cautind sa te intelegi..Tu raminind tu tot timpul..
Cuvintele se transforma in imagini..Imaginile devin trairi de care se lipesc sentimentele..Sentimentele evolueaza spre ginduri, si gindurile devin cuvinte care se asociaza in idei care devin parti din eul nostru..Si asa ne rotim fiintza ca un satelit imprejurul cuvintelor care au incriptate in ele intelesuri profunde..

Friday, July 14, 2017

Variante de sex-valori

Perceptiile ne sint total diferite, pentru ca noi, in adincul nostru sintem diferiti..O femeie simte altfel, si un  barbat simte altfel, sintem din lumi complet diferite..Daca esti barbat nu poti intelege niciodata o femeie..  Oricit ai fi de subtil, de fin, si de artist..Ca sa o intelegi trebuie sa fii femeie un timp, pentru ca atunci ai vedea toate detaliile..Si asta e un adevar pe care nu-l intelege nimeni, ca cel cum ar fi sa intelegi sexul opus.. Pentru ca intre sexe e o atit de mare-uriasa diferentza..Unii sint unii, si altii sint complet diferiti.. Ne putem blama, uri, scuipa, jigni, putem gindi in moduri dezgustatoare despre celalalt sex exact cum vrem, dar nu putem nega ca el exista..E opusul nostru..E figura noastra simetrica  din oglinda naturii..Ne putem oripila, scirbi, ne putem orice la gindul ca exista un  alt sex in afara noastra, adica ceva in plus care sa ne atace si jigneasca doar pentru ca nu sintem perfectzi..Un alt sex..Un alt gen de fiintze care sa ne observe atent, si sa ne contrazica violent..Am fost crescut in cultul asta, al separarii sexuale, am fost atentionat ca ele sint mai tenace si mai serioase, si m-am speriat, pentru ca ele deveneau altfel de fiintze, care ar fi cistigat orice competitzie, in orice circumstantze..Si am experimentat asta, pentru ca, la examene, ele ar fi cistigat oricum..
Recunosc ca mi-a fost frica de femei intr-o batalie directa, pentru ca ele au avut intotdeauna avantajul subtilitatzii, orice s-ar spune..Au atitea argumente perfect gindite, ca ma pot demola foarte usor.. Da, e perfect posibil, pentru ca ele pot construi pe moment orice..Dar daca e sa ne evaluam pe un timp mai lung, ei, aici lucrurile difera..Pentru ca oricit ai fi de bun pentru moment, la timpul viitor e cu totul alta logica..
Nu neg,  si nu aprob talentul oricui..Dar valorile se probeaza in timp..Si noi spunem ce avem de spus.. Ramine sa se valorizeze, dupa cum fiecare ce..Indiferent ce sex avem..

Tuesday, July 11, 2017

Reflexiile lumilor

Lumile sint conforme cu ele insele, si au autonomia proprie, data de propria posibilitate de a fi complet independente..Ele exista ca universuri proprii, si stabile, si doar ele aleg daca se vor deplasa in spatiu autonom si auto-propulsate, sau vor deveni sateliti la alte lumi la fel de autonome..Universul e deschis si liber, iar lumile profita de asta..Noi sintem la fel de liberi, asa ca lumile..Doar ca nu la fel de autonomi, pentru ca avem nevoie de lumi..Si ne conformam propriilor dorinte-spirite-necesitati din noi, devenind parte din lumi.. Uneori mai construim noi insine lumi posibile in paralel, dar asta doar ca sa demonstram ca avem o super-personalitate foarte puternica,  lumi care rezista un timp..
Lumile cele independente sint infinite, si ele sint, intr-un fel, asa ca universul, indiferente..Si asta e coplesitor pentru fiintze ca noi..Dar il acceptam, cumva, incercind sa ne depasim conditia..
Lumea e un amestec de lumi, care mai de care mai diferite, si mai colorate..Si noi traim imprumutind culori, si imaginind cum sintem, cum am fi, cum am putea fi, sau am fi putut fi daca ni s-ar permite sa ne asociem culorile cu ale lumilor..Si asta ne da o sperantza uriasa, aproape infinita, ca sa semene cu idealurile infinite pe care ni le facem cind simtim ca sintem parte din lumi..Noi sintem identici, si vom ramine asa tot timpul, cit vom avea curajul sa fim aceiasi cu reflexiile din acea oglinda a lumilor..Printre reflexiile celorlalti..

Saturday, July 8, 2017

Linistea singuratatilor

Distantele dintre lumile noastre paralele ramin constante.. Stam pe suprafetele relativ stabile ale sistemului nostru de referintza si privim in jos, si in sus, la straturile suprapuse ale altor lumi paralele..Ne seamana..
Azi sint paralel si eu, si alunec pe timp calm, si fara sa ma gindesc la ceva anume..Pare ca sint intr-o barca de salvare, dupa un naufragiu..Stau, si sper, sper si stau, si las timpul sa se scurga lent, si fara scop..Imprejur e acelasi orizont albastru lichid..Cerul e plat fara nori, si lumea pare la ani lumina distantza..Sint intr-un univers etern, care a ramas asa ca sa imi faca in ciuda, mie, unui muritor..Ce mic si vulnerabil sint, si ce indiferent e totul..
Am esuat..Am ajuns pe o plaja de pe o insula pustie..Ce frumos e..Sint ca intr-un vis visat demult, eu, singur, pe o plaja tropicala..Doar ca nu e nimeni imprejur, nu e niciun hotel unde sa ma cazez..Nu ma vede nimeni, e cald, umed, si uitat..Nu e nimeni imprejur care sa ma judece, sau sa ma observe..Fac ce simt, si ce imi doresc cu adevarat..Pot sa vorbesc cu palmierii, cu marea, cu orice e aici, fara sa astept vreun raspuns..
Ma gindesc cum o sa supravietuiesc, ce o sa maninc, unde o sa dorm, si ce lucruri mai am de facut de acum incolo ca sa supravietuiesc..Inventez eu ceva, ma descurc pina la urma, desi nu am trecut niciodata prin ceva asemanator..Acuma stau  pe plaja si ma gindesc la tot.. Ce ciudata e viata asta, si ce multe iti cere..
Sint un suflet ratacit pe o plaja uitata..Imi duc singuratatea cu demnitate..Sint c a in socialul obisnuit, si cotidian, doar ca fara nimeni imprejur..Nu am program, sau reguli..Cred ca seman cu toti ceilalti, doar ca sint intr-un alt mediu, si in alta situatie..Nu mai visez la nimic altceva decit la drumul meu inainte..Am uitat tot ce am trait..Ma reintorc la lumile mele..Sint si liber, si constrins, dar aleg sa fiu liber, si sa imi construiesc un alt drum..Aici e liniste, inca..

Atingerea clipelor

E ca in Adagio..Nu stiu cine, cum esti, cum arati..Imi pare ca te aud ca imi spui ceva cind imi trece vintul pe la ureche, imi pare ca te vad printre citeva umbre pe care le sesizez cind soarele e rosu la apus..Imi pare ca te simt  cind ma gindesc la tine, desi nu stiu nimic, pentru ca nu am stiut nimic, niciodata, despre tine..Desi ma gindesc la tine tot timpul..
Vad uneori siluete, si ma gindesc cum ar fi daca le-as putea atinge contururile..E o lume confuza imprejur, si eu sint la fel de confuz..Pe cit simt ca sint de real, pe atit simt ca esti de eterica..Ca si cum am fi amindoi la margini de univers, desi, in minte sintem atit de apropiati..Ne despart o infinitate de pasi, inca..
Viata ne e atit de aproape..Sintem in aceeasi picatura de timp..Ne desparte o atingere, una infinit mica..
Toate ne apropie..Sintem tangentzi atitor clipe care se apropie, aproape fara sa stie..Ne simtim deja, in tot, pentru ca ne cunoastem demult, de cind a aparut tot universul..Sintem parte din aceeasi eternitate care a construit contururile a tot ce inca exista..

Spatiul sufletelor

Sufletul doare mai tare ca corpul, pentru ca sufletul e radacina totului din noi, iar corpul inconjoara sufletul cu materie organica intr-un invelis ce ne face reali..Si corpul e sensibil, pentru ca e materie vie, dar sufletul e infinit mai usor de ranit, pentru ca eteric, plimbator, si schimbator..E suficient un cuvint greu ca sa desfaca totul in bucati, bucati care se aduna inapoi foarte greu.. Si adunat nu mai seamana cu cel initial, decit in liniile lui generale, dar substantza pare schimbata..Are alte tesaturi, si alte culori..Din acelasi eter, dar cu alta structura..Acuma nici eu nu sint asa sigur ca sufletul e o tesatura din fibre vaporoase, pentru ca nu l-a vazut nimeni, am zis sa-i construiesc o imagine din metafore, sa zic asa..
Acuma orice fiintza are un suflet, care mai mare, care mai mic, probabil, si care e la fel de eteric, si care aluneca prin spatiul sufletelor atunci cind corpul dispare..Cine stie..Oare cum arata sufletul unei plante oare? Sau al unui peste, al unei insecte, al unui dinozaur, etc? Sint impreuna in spatiul sufletelor, pe clase, sau sint amestecate? Sau daca totusi nu exista nimic din toate astea, daca totusi dupa ce corpul moare dispare si sufletul? Ar fi cel mai trist lucru din lume, desi e posibil..In fine..
Cum spuneam, sufletul doare cel mai tare, pentru ca e cel mai sensibil..Ce ma mira e ca unele suflete pot rani alte suflete fara sa le pese..Sau poate nu inteleg ce fac, si ce consecinte au actiunile lor, dar o fac totusi.. Si simtim asta in fiecare zi a vietii..Asta e avantajul lumii reale, ca asistam la o lupta continua si inutila a sufletelor..O lupta fara limite si reguli, cumva.. Sau cel putin nesesizabile de mine, cel neantrenat..

Friday, July 7, 2017

Compact fotonic

Spatiile se dilata, apoi se contracta..Lumile se rasucesc, apoi revin..Timpul alearga continuu pe o banda Moebius, ca sa sara pe o alta, unde sa alerge iar, cu alta viteza..Toate sint tot asa cum au devenit..Evolutia le-a construit forme diferite intr-o eterna schimbare de la ceva spre altceva..Noi ne-am parcurs traiectoriile destinelor dictate de schimbarile universale ale universurilor..Am mers pe un drum curb cu viteze schimbatoare fara sa simtim efectul centrifugal..Sau poate l-am simtit,  pentru ca el a intervenit cind drumul vietii lua curbe de transformare..Oricum, se pare ca am rezistat la acceleratia centrifuga, asa cum o fac pilotii pe avioane..Pentru ca asa e fiintza noastra, capabila sa reziste, asa a fost construita de evolutie, si asta ne-a ajutat enorm..Rezistam la transformarile spatiilor si timpului, cit traim..Rezistam invatind din greseli, si continuind sa facem echilibristica pe firul destinului..
Am in mine armoniile, pe care le pastrez ca pe diamante, pentru ca ele ma echilibreaza..Ele sint stabile, si vor ramine asa tot timpul..Si in armonii sint incluse acele suflete cu care simt ca rezonez, sufletele prietene care ma protejeaza, pentru ca ele ma determina..Si eu le raspund la fel, cu aceeasi caldura, pentru ca noi, impreuna, construim ceva incredibil de frumos, si solid..Un solid indestructibil si compact, asa ca materia din stele, care in fuziunea hidrogen spre heliu genereaza lumina sub forma de fotoni..

Thursday, July 6, 2017

Adagio intre noi

Ascult Adagio..Ma gindesc la ce spune cintecul..Sint singur, si ma gindesc la toate, in paralel, ca si cind as fi trait ceva ce a trait cel ce a compus, ca si cum ar fi facut tot ca sa demonstreze ca e mai mult adevar in viata lui, decit in a mea, sau a altcuiva..Stiu ca el nu a facut asta dintr-o ambitie, ci a incercat sa demonstreze unele posibile adevaruri, sa le arate pur si simplu, si poate ca nu a demonstrat, pentru ca ce e adevar exista, poate a vrut sa caute sa ne fie alaturi..E mult de spus..Si viata e complicata..
Adagio e o varianta de destin, o posibilitate de a fi..Ca si cind lumea ar fi ideala, si noi am putea depasi toate trecuturile ca sa invatam sa fim impreuna..E ca o oglinda a destinului in care privind descoperim ce multe avem in comun, si ce multe ne pot determina sa ne construim acel drum impreuna..Ce multe care ne unesc fata de ce multe care ne pot separa..

Soare cald

Ehehe si behehe, ce bine e cind bine e, si cind bine e ce ne doare in popou cind rau ne-a fost, ca daca e bine vrem sa ne simtim ca ne e bine, si sa uitam cind nu ne-a fost asa de bine ca acuma, ca sa nu zic ca ne-a fost rau ca nu stiam cum ne cheama, dar asta a fost atunci, si amintirile negative le stergem, de fapt le tratam cu maximum de arogantza si indiferentza, pentru ca starea de bine merita traita la maxim..Si asta e ca sa zicem ceva, ca sa nu tacem adica, ca e aiurea sa faci o teorie a amintirilor, care bune, care nasoale, ca ele oricum sint acolo in noi, si ne zimbesc/rinjesc dupa situatie, si context, ca na, asta e jobul lor..
Ma gindesc ca amintirile rele sint legate de situatii rele, care sint legate de actiuni rele ale unor oameni rai, cred, ca doar nu buni, din moment ce au facut actiuni rele..Norocul nostru ca chestiile rele nu sint cele normale, ci cele ce ies din tipare..Ca normalul e ca toti sa fie buni si generosi, si sa dea ce e mai bun din ei, si sa fie prietenosi, etc..Bun, asta intr-o lume ideala, ca in realitate depinde de foarte multe lucruri si probleme pe care ei le au de rezolvat, ca de ex daca esti sub stress, si ai multe de facut in timp scurt, te concentrezi pe munca ta, si lasi dracului detaliile deoparte, ca nu ai timp de ele, faci lucrurile importante, si te confunzi cu valorile tale profunde..Multi idioti care nu-si pun mintea la contributie devin "elitisti" de parada, si arogantzi, si nesuferiti, si agresivi cu toti, si tot, si periculosi pentru toti ceilalti cu care vin in contact..Am avut probleme cu genul asta de oameni de cind ma stiu, pentru ca le-am aratat ca nu-i suport, si ei au ripostat violent, ca asta stiau cel mai bine sa faca, ca au avut timp si energie sa se antreneze pentru asta, si sa actioneze..E plin de de astia cu creierul mic, si e bine sa te feresti de ei cit poti, pentru ca te pindesc sa-ti faca rau, tie sau altora..
In fine, jobul tau depinde de atmosfera de acolo, care depinde de oameni, care depinde de valorile lor..
Am inceput un job nou, si acuma acumulez date technice, invat cu viteza luminii tot ce tine de specificul locului..E usor, dar e mult, si le asimilez pe masura ce lucrez..Am terminat 2 proiecte in 1-1/2 zile, si lucrez la al 3-lea care e mai marisor, fac fixtures pentru o companie care le lucreaza pentru Toyota, plantul care asambleaza Lexus, adica fac modelele 3D si desenele, ca sa le produca. E fun, ca e nou, si interesant, recunosc..Am eu ce am cu Toyota, hahaha, desi masinuta mea e Mazda Tribute, si daca va fi vreodata sa cumpar o alta masina tot Mazda o sa fie, ca e mult mai elaborata si dragutza:) Dar sa nu divagam..
Cum ziceam, locul tau e unde te simti bine, pentru ca na, ai si tu preferintele tale relativ la sarcinile de serviciu, oameni, etc, si nu orice e pentru oricine..Plus ca eu sint destul de obosit/scirbit de unii oameni si unele situatii destul de sinistru-umilitoare..Si e bine ca mi-am dat seama ca nu sint compatibil cu anumite chestii, pentru ca anumite chestii ies din sfera rational-umana, si nu are rost ca eu sa le accept..In fine..
Pe moment e bine..Sa vedem pentru cit timp..Pentru ca daca nu e bine, mai bine sa schimbam ceva esential, asa incit sa ne fie bine pe viitor..
Abia am ajuns acasa de la job, am baut un pic de vin, si as minca ceva bun, sa vad ce gasesc prin frigider.. Dupa care ma mai uit la emisiuni tv, dupa care ma culc, ca sa fiu fresh miine, ca sa termin proiectul..Ce bine, si ce cald afara..E frumoasa vremea, ca e inca vara, si soare zimbitor.

Monday, July 3, 2017

Lectia despre iubire

De multe ori ma intrebam unde e iubirea, unde e miracolul ei atit de cautat, unde sa o caut ca sa am certitudinea ca o pot gasi..Si recunosc ca nu am gasit un raspuns absolut, pentru ca nu exista, cel putin pentru mine, dar am gasit mii de alte raspunsuri relative, pentru ca am gasit iubirea in atitea locuri neasteptate..
Am gasit iubirea in gesturile cele mici si imediate..Ca atunci cind eram insetat si am baut vinul repede, si o mare parte mi s-a scurs pe git si pe corp, iar tu ai pus palmele pe mine, ca sa nu se scurga mai departe, si ai facut baraje stabile..Sau ca atunci cind ma mingiiai, ca ti se parea ca sint prea trist..Sau cind imi vorbeai cu multe cuvinte care sa imi acopere tristetzile, sau cind taceai ca sa simtzi ca imi doream asa de mult sa tacem intr-o atitudine de a sfida spatiul celorlaltzi..Am gasit iubire in tot ce ai facut pentru mine, cind eram singur, dupa atitea lupte cu universul..
Mi-ai aratat atitea forme in care poti iubi, pe care le recunosc..Esti o profesionista, si o generoasa..Eu sint un trecator prin teritoriile astea, si am nevoie de tine ca de un ghid..Pentru ca nu stiu unde sint, si ce trebuie sa fac..Ma am doar pe mine ca reper stabil..Sint gata sa privesc, si sa invatz..
Iubirea e o parte profunda din noi, una care poate deveni o arta..Si e deschisa spre toate sufletele..As vrea sa pot sa o invat, asa cum am invatat atitea..Sa stau intr-o banca, la geam, si sa privesc la doamna profesoara cum ne explica despre cum iubirea ne transforma..Si sa mai visez la atitea cit, in clasa, ceilalti iau notite..Privind la unele colege care sint atit de frumoase si neatente:)

Efemerul eternitatilor

Timpul si spatiul s-au adunat iar la linia de start a originii universurilor..In aer e un cimp urias al emotiilor materiei..Liniile fluide ale fulgerelor unesc punctele unde energia se concentreaza..E o liniste intrerupta de un zumzet al transferurilor electrice. E calm si cuvintele asteapta si ele sa se poata ordona in idei..
Ma mai plimb uneori prin locurile trecuturilor mele adunate..Merg incet, la pas, incercind sa admir peisajul asa cum mai demult admiram tablouri..E o opera de arta imprejur, o opera panoramica..Si fiecare pas creaza o alta opera care trebuie admirata, apoi o alta..Sint ca intr-un muzeu in aer liber, in care fiecare exponat e mult mai complex, si complicat decit oricare altul care a existat vreodata creat de om..Aici natura e artistul, si ea pare sa depaseasca orice si pe oricine a imaginat si creat..Pentru ca din orice pozitie ai fi poti vedea lucruri incredibile, si nu virtual-artificiale, ci realitati concrete, pe care le poti experimenta cu toate simturile.. Ele chiar exista, asa cum existam si noi, care, cumva, ne putem considera parte din opera de arta dimprejur, pentru ca sintem fiintze care vad, simt, si cauta sa inteleaga..Si ma intreb daca arta asta nu e si dincolo de peisajele strazilor orasului, daca nu e peste tot, in tot universul asta cu tot ce cuprinde..Si cu tot ce tine si de fiintza noastra cea efemera, desi avem si atitea laturi diabolice pe care le-am putea indeparta..
Poate ca arta include si timpul, si spatiul, cele care ne sint alaturi cit traim..Poate ca toti si toate formam un tot universal si etern, pe care nu il intelegem inca..
Ma mai plimb uneori prin locurile solare ale trecuturilor, si mai privesc imprejur incercind sa savurez clipa de acum cu tot ce imi ofera..E la fel de liniste..Timpul a adus linistea peste acele energii uitate..E echilibru, si totul e firesc, legat cu aceleasi fire colorate ca atunci..Poate ca asa arata fericirea cea relativa..Sau extazul..Sau bucuria unui moment intimplat..Poate asa ar trebui sa fi fost tot, pina acuma, fara intreruperi de pauze in care am trait si dureri, frici, angoase ale nestiuturilor..Poate asa ar fi trebuit sa ni se intimple, pentru ca poate am avut dintotdeauna dreptul la fericire, de care n-am stiut..Oricum ce a fost ramine neschimbat, asa ca e mai bine sa ne concentram la acum, si aici..Si la noi, ca la oameni care isi cauta eternul in infiniturile mici.
E efemer totul..Dar e plin de atitea eternitatzi pe care doar noi le putem descoperi..Totul e sa vrem.

Saturday, July 1, 2017

Canada of 150 springtimes

Sint aici din '97, de 20 de ani, si ceva..Sint aici, in locurile astea pe care nu le-am inteles de la inceput, pentru ca erau altfel..Dar am trait, si am invatat multe, si am devenit..Si asta a fost pentru ca simplu, Canada mi-a intrat in suflet, ca o tara care m-a adoptat, ajutat, sprijinit ca sa reusesc sa devin eu. Sincer, e tara mea, si locul unde am invatat sa visez si sa sper, chiar daca am trecut si prin incercari grele..
Prin nastere sint roman, si am in mine gena acelor trecuturi, si culturii de unde vin, dar am devenit canadian cind am inteles ce inseamna ca sint liber, cind sint liber, si ca imi pot dezvolta toate talentele, fara frica..
La multi ani Canada! Esti locul numit iubire si compasiune! Sa traiesti multi ani, si sa prosperi asa cum meriti! Te iubesc ca pe mama care m-a crescut si invatat atit de multe, si careia ii ramin profund indatorat.

Thursday, June 29, 2017

Lumile evolutiilor

Lumile se mai duc si dincolo de orizont, ca si cind ar fugi de realitate, aluneca spre spatiile pe care doar ele le cunosc..Fug, ca sa dispara din fata noastra..
Am fost singur, si am trait sa simt asta..Si nu am stiut nimic din tot..Am simtit ca am esuat in orice a fost posibil, si m-a durut sa simt ca asta a fost pentru ca altii au decis asa..Asta doare mai mult ca orice, pentru ca intelegi ca celorlalti nu le pasa absolut deloc de nimic, dar asta e viata..Poate, pe undeva, singuratatea asta a fost modul meu de a ma ascunde, si de a continua sa fiu in parametrii mei, desi, in singuratate iti asumi toate durerile posibile, cele care sint, sau care pot aparea..Si in singuratate esti tu, si nu esti tu, pentru ca ai libertate, dar ai si indiferentza lor profunda, pentru ca singur inseamna ca acceptzi sa nu fii ca ei, si asta inseamna respingere, si o mare cantitate de ura, evidenta..Ca ei vor sa fii neaparat identic cu ei, altfel, dupa mintea lor e absurd..Totul e ca, orice ti s-ar intimpla din cauza mentalitatii lor sa fii constant egal cu tine insuti, si decis sa lupti pina gasesti fiintze rationale si deschise, si care sa aiba nevoie de tine, evident, ca in societate e care pe care intr-un joc al necesitatilor si dependentzelor..
Nu spera, si nu ai teama, ce e val ca valul trece, de te-ndeamna, de te cheama, tu ramii la toate rece. Poetul a vazut mai bine ca noi cum sint toate..Dar sa nu absolutizam raul, pentru ca si el e trecator..Si oricum noua nu ne e mai rau decit le-a fost multor altora inaintea noastra..Nu sintem singurii care am suferit adinc, altii au avut probleme cu mult mai mari, oho..Viata a fost cu mult mai dura pentru foarte multi..
Totul e sa ne pastram optimismul..Sa vedem, sa intelegem, dar sa credem in visurile noastre, pentru ca ele ne poarta inainte..Si sa trecem peste problemele de acum, ca si cind ar fi detalii neplacute, si intimplate, pentru ca asa e firesc, si asa e firesc si ca noi sa rezolvam toate, ca oricine..Nu trebuie sa dramatizam sau teoretizam raul, pentru ca nu e normal, ca lumea are un echilibru intre bine si rau, si noi sintem aici ca sa ne depasim problemele, oricare ar fi ele, si sa ne implinim destinul cel care ne e dat de propria intuitzie..
Noi avem si drepturi, si datorii..Datoriile le platim in timp, si drepturile le folosim ca surse de energie..Si facem asa tot timpul, cautindu-ne continuu drumul in destinul pe care il simtim ca-l avem..
Azi e o zi, miine e o alta..Lumile se intrepatrund, si merg pe o varianta posibila a evolutiei, sau a evolutiilor..

Labirintul variantelor

Lumile se intrepatrund si inter-relationeaza..De fapt sufletele se patrund..Desi, daca stau mai bine sa ma gindesc, sufletele lumilor se intrepatrund..Sau lumile sufletelor..Greu de spus, pentru ca e o matematica a multimilor de pus in ordine aici, ca unele suflete pot ingloba lumi, asa cum unele lumi pot ingloba suflete, functie de amploare si complexitatea entitatilor..Si in ecuatia asta am folosit doar "lumi" si "suflete", ca sa idealizam stiintific lucrurile, pentru ca intr-o ecuatie a unei realitati comensurabile cit de cit, putem folosi "trairi", "sentimente", "ginduri", "destine", etcetc, atit de multe variabile ce tin de mintea umana..Asa ca putem spune ca toate se inter-relationeaza cu toate..Si toate le pot determina pe toate celelalte..Cu reciproca absolut adevarata..Pentru ca toate sint entitati care determinindu-le pe celelalte se determina pe ele insesi.. E complicat..E labirintic de complicat, desi labirintul cel classic pare o joaca de copil pe linga ce poate crea mintea cea umana..
Mie mi-au placut labirinturile, pentru ca erau constructii cu multe variante, in care puteam sa ma ascund de lume, si am realizat asta mai tirziu, pentru ca labirint putea fi orice: un oras, un loc, o traire, un gind care ducea spre o infinitate de variante, absolut orice, chiar si o lume-sentiment-destin-gindire-etc..Si labirintul putea fi pus in ecuatia aceea super-complicata dintre toate, pentru ca se putea identifica-separa-combina in infinite moduri cu orice..Si il puteam folosi ca schelet-cadru pentru orice variante de constructii..In fine..
Stiu ca putem folosi absolut orice ca baza pentru a descoperi si explica ce se intimpla, asa cum ne putem impotmoli in orice cind cautam sa cunoastem, pentru ca lumea asta e atit de relativa, lumea asta a sufletelor schimbatoare..Pe mine ma obosesc toate, recunosc, pentru ca nu inteleg de ce nu poate exista o continuitate..
Am vazut un documentar, despre evolutie, in care se vorbea si despre extinctii ale unor specii care pareau foarte bine adaptate, si acolo se spunea ca lumea noastra e in continua schimbare, una continua si de ne-anticipat vreodata..Si mi-am dat seama ca asta se aplica si in societate; ce a fost ieri e depasit, si ce e azi e realitatea cea in care supravietuiesc cei mai bine adaptati..Suna dur, dar e adevarul, si, pe undeva e ceva ce suna autentic..Pentru ca am avut multe probleme cu multi cretini catarati in pozitii de management care mi-au facut viata un infern..Na, mai vine si vremea scadentzei, si ierarhiile se mai schimba, dar daca esti flexibil poti sa supravietuiesti, oricite probleme ai avut de infruntat..
Viitorul e imprevizibil, e foarte adevarat..Totul e ca noi sa fim pregatiti sa continuam, in contextul asta al furtunilor sociale de tot felul..E si miine o zi, asa ca si azi, e adevarat ca mai altfel, dar e tot o zi, pina la urma.. Si poate ca e cu mai mult soare si optimism..De fapt asta stim deja, doar ca detaliile ce vin ne mai sperie un pic..

Saturday, June 24, 2017

Continuum

Sintem suflete derivate din acelasi suflet universal si etern, fie ca sintem barbati, femei, copii, batrini, maturi.. Avem ginduri si idealuri-sperantze proiectate pe cer sub forme de constelatzii, si ne traim vietile sub constiintza unor muritori care cauta sa-si completeze drumul, devenind..Sintem suflete pasagere care sint purtate prin lume ca frunzele toamnei de vintul trecerilor..Suflete simple, care aluneca prin timp cu dorintze sublimate in idei nespuse, dar care se cauta pe sine in acele actiuni care sa elibereze fiintza..
Sintem fundamental perfect identici..Simtim asta..Ce ne separa e nivelul de cunoastere, cel pe care ni-l dezvoltam continuu, cel pornit din preferintze si placeri initiale..
Invatam continuu, invatam tot, din tot..Invatam istoria ca sa intelegem din trecut, ce sintem..Si vedem ca cel mai mult conteaza clipa de acum, eterna clipa de acum in care ne traim fiintza..Ce a fost s-a dus, ce va veni e complet necunoscut, dar ce e acum e ce sintem..Si savuram momentele intr-un fel de extaz al prezentului, pentru ca ne place, si pentru ca il meritam, si o facem pentru noi, pentru propriul egoism al propriului suflet..
Ieri am fost, azi sintem, miine vom fi..Uneori cifram in fraze gindurile nespuse, cu constientza ca ne referim la unele variante posibile din noi..Le spunem ca sa ne acoperim de ceva protector, desi stim exact ca momentul de acum e cel mai valoros pentru fiintza noastra vulnerabila..
Sintem suflete identice si trecatoare..Si ne construim vietile pe variantele posibile de destin..Uneori ne e frica sa mergem inainte, pentru ca constientizam unele pericole, dar invatam sa ne luam curajul de a continua din ceva, ce, odata, a fost atit de frumos..

Friday, June 23, 2017

Extazul posibil

Te mai doare incheietura de la mina dreapta..A mai scazut in intensitate, nu te mai strapunge la fiecare miscare, e o durere care se va duce, dar inca persista..Si durerea asta e o lume construita, pentru ca nu te lasa sa fii liber, iti impune propriile reguli, si tu te supui, si accepti ca nu poti face anumite miscari, si iti impune sa inveti sa folosesti mina stinga, in loc, adica aceea in care nu ai stabilitate si incredere, pentru ca mintea ta e construita asa, ca sa se bazeze pe precizia miinii drepte..Si tu mai incerci sa-ti folosesti mina dreapta desi te doare infernal, si cind chiar nu se poate, sa incerci cu stinga..Dumnezeu, daca exista, e cinic, pentru ca nu asa busheshti un om, oricare ar fi el..In fine..Poate ca nu acel Dumnezeu teoretic e cinic, poate soarta, destinul, sau orice altceva de sus, care decide..Desi, na, poate ca in final nu a decis cineva sau ceva anume, a fost intimplarea ca lucrurile sa se deruleze exact asa..Si oricum, doare al naibii, si eu nu mai vreau sa fiu obligat sa accept ca ceva sa ma doara, ca nu merit asta..
Vorba lui Rocky, filosoful, "nu conteaza cite lovituri incasezi, totul e sa te ridici inapoi in picioare", si asta e important, pina la urma, sa in veti sa primesti loviturile vietii, si sa-ti revii, pe urma..Pentru ca tu esti cel mai important, din viata ta, tu omul care invata sa reziste, si sa continue..
Dar durerea mai trece, pentru ca corpul nostru are mecanisme uimitoare sa-si revina..Totul e sa nu uitam ca avem de dus o lupta continua cu ceilalti, si cu noi, o lupta care trebuie bine gindita..Si asa, pas cu pas, din dureri, invatam cum sa ne schimbam inteligent..
Azi mi-e mai bine ca ieri..Si miine imi va fi mai bine ca azi..Evoluez incet si sigur, oricite probleme trebuie sa infrunt, pentru ca mintea mea e pregatita si deschisa, si eu ma maturizez dupa fiecare incercare aruncata de destin..Totul e sa nu-mi fie frica, si sa fiu lucid, pe cit posibil..
As putea fi pe o plaja tropicala, undeva, dar nu sint, pentru ca sint aici..Dar asta nu ma impiedica sa simt ca sint intr-o vacantza, undeva, si ca fac exact ce mi-as dori..

Bucati de lumi de timp din noi

Lumile se amesteca iar, le vedem cum isi intrepatrund culorile, cum isi armonizeaza contururile si cum se schimba din interactiunile pe care le au..Ele redevin, continuu altele, ca si cum ar avea o proprie inteligentza care invatza sa evolueze..Dupa care toate se separa, stabil, ca si cind ar medita la urmatorii pasi..Iar pasii vin pe masura ce timpul trece..Primul e timid, si nelamurit, ca o incercare de a palpa neantul..Al doilea e mai sigur, al treilea si mai sigur, pina cind traiectoria devine mai stabila..Asta pina cind al n-lea pas se loveste de un obstacol nedetectabil..Atunci sirul pasilor se reia de la inceput..Si toate continua asa, printre poticneli si continuumuri ca sa construiasca, din bucati, traiectoria, cea care, vazuta de sus seamana cu o functie cu multe discontinuitatzi..Dar asa e evolutia, pe intervale, care urcatoare, care coboritoare, toate continuind pe axa timpului..Lumile sint lumi ca ele insele, si continua drumul descoperind, asa  ca un  copil, la inceput.. Lumile seamana cu noi, cumva, desi pare ca au multe de invatzat de la noi in a se descurca in situatii-limita..Dar evident ca nu invatza, si nu ne accepta disponibilitatea de a le arata ce si cum, pentru ca ele sint mult deasupra..Ne privesc arogant de sus..Asa cum oricine care are asa o putere mare ar privi, evident..Asa e creata lumea, are ierarhiile cam blocate..
Oricum, ce mai conteaza, daca vreodata ceva ar fi contat cu adevarat, si asta pentru ca miine e vineri, o alta vineri din viata noastra, o reinoita zi a tuturor evidentzelor, pentru ca reinvatam, a cita oara, sa redevenim ce sintem, de fapt..Sau poate ca ne incalzeste gindul asta, ca ne redobindim libertatea, si ne re-scufundam cu extaz in propria profunda fiintza..Ne refacem intru fiintza cum ar fi spus dl Noica..Si ne intoarcem iar la noi insine, dupa instrainarile zilelor..
Astazi a fost o zi, o alta zi din trecerea noastra, si miine va fi o complet alta, in care vom aborda o alta realitate, cea de miine, care poate fi complet diferita de cea de azi..Dar miine ne va fi mai usor, pentru ca stim ca vor urma zile de eterna disolutzie in calmul universal..Zile care vor fi cvasi-eterne de evaporare a fiintzei in tot ce exista..Zile de moarte psihica, si reinvieri prin alte variante de existentze..Zile de nestiut, si nebanuit, si de plutiri printre tot ce a existat vreodata..Zile mari cit universul cel atit de nedescifrabil..
Astazi e un timp, si miine e un anotimp, nou, pentru ca astazi e o trecere spre alte lumi, lumi care se amesteca iar, ca sa devina ceva la care privim curiosi..Astazi e un timp din timpul vietii noastre..Un timp construit din bucati de noi care se amesteca cu bucati de lumi..

Thursday, June 22, 2017

Calatori fara limite

Lumea e o caricatura destul de grotesca..O privim destul de dezgustatzi, si incercam sa o uitam, ca pe un vis nefericit..Si mergem inainte ca si cind nimic nu s-ar fi intimplat..
Ma mai gindesc la tot ce a fost frumos, pentru ca doar asta ma face sa exist, desi am tenditntza sa alunec in disperari si depresii, pentru ca luciditatea mea vede tot, si vede si cit rau imi pot face ceilalti exact cind sint mai vulnerabil..Constientza lucrurilor astea doare cel mai tare, mai tare chiar decit o durere fizica la mina dreapta..Stiu ca totul tine si de vointza mea de a-mi depasi fricile cele profunde..
Cele mai mari dureri au venit de la lipsa banilor, recunosc, desi in ultimul timp a fost mai bine, pentru ca ma gindeam ce o sa fac daca ma imbolnavesc, pentru ca nu ma poate ajuta nimeni sa-mi platesc datoriile, pentru ca in locurile astea sint absolut singur..Am avut probleme cu masina, pe care le-am cam rezolvat, cumva, dar asta mi-a adaugat la frica initiala..In fine..
Cind nu-mi mergea masina, pentru ca supraincalzea motorul am tras pe dreapta, si am asteptat..I-am vazut pe toti trecind in viteza pe linga mine, si atunci m-am simtit ca sint intr-un univers paralel, in care niciodata, nimeni nu va incerca sa ma ajute in disperarea mea..E cinic si sinistru, dar am trait acea realitate efectiv, pentru ca eram intr-o varianta de adevar care coincidea cu lumea efectiva..Si m-a durut enorm, si am avut tendintza sa spun ca, daca ies cu bine, am sa devin la fel de monstruos cu ce am vazut..
Durerea fizica poate deveni in timp o durere a fiintzei tale care sa te faca un autist si neingaduitor cu orice.. Eu sincer ma mai gindesc daca de exemplu Caligula nu a devenit asa pentru ca societatea l-a transformat..
Depinde si de om, de fiintza interioara..Daca esti bun si ingaduitor e pentru ca fiintza ta e aceea buna si ingaduitoare, si nu pentru ca urmezi nustiu ce variante de idei, chiar daca esti atacat violent de tot felul de barbarisme..In fine, fiecare cu ce are, si cum e, ne urmam drumul inainte printr-un fel de infern al extazurilor..
Zilele vin, si se duc..Si noi calatorim printre repere..Care mai de care, ca sint venite din infern, sau din eden.. Le luam ca atare, si invatam sa luptam ca sa ne mentinem fiintza pe linia de plutire..

Tuesday, June 20, 2017

Anonimul din noi

Variantele de noi sint in noi, vin din noi, merg in noi, asa cum vin si merg din ceilaltzi, asta ca sa ne arate ca sintem in noi cum sint si ei..Pentru ca sintem in noi la fel de identici cum sint si ei, in ei..Semanam in toate laturile profunde cu toti, de fapt..Ne identificam cu profunzimile ca si cind am fi rude de gradul 1 cu oameni pe care nu-i cunoastem, de fapt..Cu oameni pe care ii vedem pe strada, in trecere.
Sint eu, acum, si sint in trecere..Asa ca un privitor anost si intuitiv..Anonim..

Apropieri

Spatiile au arome de timp, asa cum si timpul are in el arome de spatzii..Spatiul si timpul se combina in entitati alambicate, ca sa dea un tot complicat. Lumea are arome de spatii si timp..Lumea are intricatii de spatiu si timp atit de complicate, pe care noi, de aici, le presupunem doar..
Am calatorit prin spatiu, si timp..Si continuam sa calatorim, asa cum vom continua sa o facem, pentru ca asa ne e datul fiintzei..Sintem eterni ai clipelor celor ce aluneca de-a lungul axelor spatiu-timp..Ne traim un infinit mic asa cum am fi trait un infinit mare..Traim traindu-ne continuu fiintza cea mai probabila dintre toate.. Elaborind toate vietile anterioare, pe care sa ne formam una care sa ne satisfaca spiritul..Una care sa ne implineasca toate aspiratiile pe care le-am avut de cind ne-am nascut..
Incerc sa simt aromele spatiilor si timpurilor, cele care au ramas..Le simt ca venind din trecut, si le simt atit de puternice cit sa ramina si in  spatiile si timpurile ce vor veni, si care imi vor fi alaturi..Imi sint dragi, si imi sint atit de apropiate, parca mai apropiate decit aromele spiritelor venite de la ceilalti..Eu le asociez pe toate cu dorintzele din mine, sau cu dorintzele venite de la altii care mi-au fost atit de alaturi..De la altii care au impartasit dureri si idealuri comune cu mine, cel care sint, inca, acum..
Stiu ca pe harta lumii sint doar un punct, si ca daca te expun si pe tine, vom fi doua puncte simple, dar noi, in micimea noastra am construit repere de care sa se poata agatza si alte suflete-puncte cu care sa construim o posibila lume de puncte reper pentru un viitor posibil..Pentru ca noi putem sti de unde va putea porni lumea, ca sa evolueze spre un viitor deschis..
Sint in mine o lume, ca si tine..Sint un spirit care simte ca poate sa deschida atitea lumi..Imi e bine, inca, pentru ca simt echilibrul lumilor dimprejur..Si ma simt bine pentru ca stiu ca imi poti fi aproape, cu toate lumile dimprejurul tau..Sint inca, pentru ca esti, si tu stii foarte bine asta..

Sunday, June 18, 2017

Meditatie in zbor

Ma gindesc. Acum am decis sa zbor, si am sa zbor. Plutesc pe deasupra. Sint in spatiul linistilor. Privesc peisajele de dedesubt cu calm si echilibru. Simt ca sint, pentru ca stiu ca dedesubt e rezultatul unor uriase istorii, si ca eu le pot privi, eu cel de acum, care a trecut prin multe istorii proprii si personale..
In zbor vezi cum trec toate, si parcurgi geografia asa cum ai parcurge istoria..Ti se pare firesc, cumva.. Pentru ca esti un om informat..Desi in tine se intimpla atit de multe intrebari..Oricum nu mai conteaza..
Sint singur, si ma duce-un gind spre locuintele lacustre..Ce bine era cindva, ce multe vise adunate in variante imposibile..
Acuma imi place sa-mi imaginez ca zbor, suficient de sus cit sa nu-m i pese de absolut nimic..Plutesc peste toate, si toate as vrea sa-mi fie indiferente..Sint calm, inca..Am depasit toate mizeriile imaginabile..Nu mai stiu ce a fost. Am  vrut sa uit, si am reusit..
Nu mai stiu cine sint..Asta daca am stiut vreodata..Si n-am stiut, pentru ca ar fi fost absurd sa stiu..Adica cum e asta sa stiu cine sint? De unde sa vina ideea propriului eu, si de ce sa mi-o pun? Ca sa-mi adincesc o eventuala depresie cind eul meu nu ar fi fost cel dorit sau anticipat? Ca sa cad iar intr-o stare ambigua? De ce sa caut sa stiu cine sint, pina la urma? Asa ca mai bine ma limitez la: nu stiu cine sint, si de aici toate variantele de viitor posibile, pentru ca nu conteaza cine sint asa cum ar conta cine as putea fi..Nu ma bag in variante date de astrologi, religiosi, etc, ca ei vor doar sa te suga de bani si sa-ti spuna ce vrei sa auzi..
Asa..Sint intr-o varianta de zbor..Zbor ca sa vad lumea in ansamblu, si ca sa simt ca am toate libertatile promise..E frumos aici..

Saturday, June 17, 2017

Placebo life

Am sa-ti raspund la toate intrebarile tale. N u am secrete, si nu am nimic de ascuns, sint exact la fel cu cel care se vede. Mai am momente cind vreau sa fug de lume, si sa ma izolez, dar in rest sint ok, imi plac deschiderile si lumile uriase, de dimensiunile universului. Am venit acum singur, pentru ca asistentii mei toti si-au dat demisia chiar azi.
Poate ca ar fi bine sa incep cu o mica remarca. Sint aici sa raspund la intrebarile decente, deci, va rog sa pastrati un nivel rezonabil cit priveste bunul simtz. Asa, astept intrebari.
Am ascultat tot ce m-ati intrebat. Sincer, nu raspund la ele ca sint stupide. Alte intrebari.
Se pare ca sintem in lumi paralele. Nu e nici o problema. Asa e viata, plina se surprize.
Imi pare rau ca n-am raspuns la intrebari. Sper ca v-au placut sendvisurile si bauturile. Mult success la toate, si tura viitoare sper sa fiti mai bine pregatiti. Urmeaza o vizita in muzeul amintirilor..Va recomand sectiunea septembrie, acolo veti vedea diorame cu tot, si puteti vedea peisaje virtuale cu orasul. Se vor servi specialitati de sezon, realizari ale inginerilor nostri genetici: scrumbie afumata cu aroma de porc,  salata de rosii cu aroma de varza, si placinte placebo. Pofta mare! Oricum e absurd tot, ca intr-o lume simulata, in care totul e un placebo cu nume rasunatoare si de impact. Si noi acceptam. Poate pentru ca ne place mai mult un placebo dragutz decit o lume care mai doare uneori, desi ea ne da si variante inalte de spirit.

Sufletele planetei

Am revenit pe Qua, planeta de sub spectrul eclipsei, pentru ca am vrut sa o revad. Imi era dor de amintirile grele din trecut, si am decis ca e momentul sa le confrunt, si sa semnam un  armistitiu. Razboiul cu ele a fost prea lung, si eu am imbatrinit. Primul pas a fost cel mai greu. M-am uitat cu atentie imprejur, ca sa vad daca orizonturile seamana cu cele pe care le stiam. Sint la fel. Acum e doar mai multa lumina. Cimpiile sint netede, pamintul a acoperit toate oasele eroilor razboaielor. Acum e verde si liniste, ca atunci cind stii ca sperantzele revin..
Am vrut sa uit tot, sa sterg tot ce a fost atit de greu. Si am ales iar Qua, cea pe care mintea mea o vedea atit de clar. Locul durerilor eterne, originea nestiuturilor mele, aceeasi eterna Qua ce era martora infernurilor din mine, cele create de ceilalti..Nu am luat armele, pentru ca nu as fi avut cu cine sa lupt. Am venit singur, ca la mormintul unei fiintze dragi, pregatit sa spun in cuvinte ce ascunsesem de atita timp in suflet. Si m-am deschis fara jena si fara rusine. Si ea m-a auzit, asta stiu, pentru ca era soare peste tot, si lumina reflecta verdele viu al vietii..Si am vorbit iar, si am simtit ca iar m-a auzit. Apoi am tacut. Am ramas cu ultimele cuvinte infipte in pamint. Am salutat sufletul invizibil al ei, si am plecat.
Astazi imi pare ca nu mai stiu de ce m-am intors, pentru ca ranile luptelor cu spiritele de atunci s-au cicatrizat. Pare ca aproape am uitat de intilnire. Desi, uneori, cind ma simt singur si ranit ma mai gindesc la Qua. Si mai simt ca primesc prin aer zimbetele celor care au trait demult prin locurile acelea. Le raspund si eu cu zimbete, ca sa stie ca am primit mesajele lor, si ca nu am uitat nimic din tot. Pe ei ii simt alaturi, si cred ca am sa-i simt tot timpul. Iar intilnirea cu Qua a fost ca sa confirme asta. Si am sa ma mai duc acolo ori de cite ori sufletele lor ma vor chema..

Invizibilul observabil

Lumea e un univers, si universul e o lume..Asa se formulau frazele in almanahul Scinteia pe vremea cind eram eu mic. Era uimitor, si fascinant, as fi putut sa vad reclamele alea de o infinitate de ori, ma inspirau, imi dadeau un optimism de ala venit din adincul fiintzei..Dar sa revenim, ziceam ca lumea e un univers ca are absolut de toate, de la cele mai inalte la cele mai joase, trecind si prin multe chestii seci, sau reci, sau stupide, sau indiferente,  de toate. Si fiecare le poate vedea, dar pentru asta are nevoie de cunoastere..
Te uiti imprejur. Ce poti vedea? Pai, teoretic, tot. Practic foarte putin. Desi ele toate sint acolo sub ochii tai. Uite o iubire mica, o ura patrata, o emotie rosie, un gind albastru, o sperantza verde. Toate sint peste tot perfect vizibile cu ochiul liber, nu-ti trebuie nush ce instrumente sofisticate..Iti trebuie doar o inima si o minte bine antrenate.
Dupa ce observam, si vedem, luam din toate ce simtim ca ni se potriveste, si le bagam in safe-ul mintii, si le pastram acolo, ca sa fie bune si frumoase cind viata ne buseste. Teoretic totul e simplu.

Wednesday, June 14, 2017

Iubirea ca arta martziala

Iubirile sint fluide ca apele marilor citeodata, asa cum  sint stabile si rezistente ca stincile de granit din inima muntilor, altadata, pentru ca iubirile sint legatura dintre sufletele fluide ca apele marilor, sau ca stincile din inima muntilor..Asa sint ele, iubirile, au in ele amestecate toate universurile sufletelor, care se mai amesteca intre ele, ca sa se separe mai apoi..Sint relative iubirile, la fel de relative ca sufletele..
Iubirea inseamna altceva pentru fiecare, e o lume care e in noi in aceeasi masura in care e noua, si vine spre noi, si de fiecare data ne loveste fix in moalele sufletului, pentru ca asa e ea, dura din exterior si limpede si clara din interior..Iubirea e un oponent subtil si tenace, care, ca in aikido, ne foloseste energia ca sa dea cu noi de pamint..Desi iubirea ar putea fi mai mult decit acel oponent imbracat ca un luptator japonez, pentru ca iubirea, in sine e o arta martiala cu toate regulile dure si motivatiile care o determina:)
Stiu, iubirea ar trebui sa fie dulce, candida, si senina, ca un cer albastru in care dansul norilor se reflecta in albastrul marii, dar asta ar face-o destul de statica, pe cind ea e la fel de dinamica ca noi, pentru ca are si combat cu arme stralucitoare, asa cum are si zone de reflectie si meditatie, adica exact ca in artele martiale..
Stiu ca asta ar presupune ca a iubi e o arta a unei lupte, care s-a dezvoltat in timp, in atitea generatii..Si e asa pentru ca noi sintem asa..E simplu..Noi generam iubirea, si iubirea generata ne seamana..
Pentru fiecare iubirea e altceva..Scriam mai demult despre multe socluri pe care am ridicat statui unor valori, si iubirea e si ea una dintre ele, asta social vorbind, pentru ca asa a fost un anumit drum istoric al evolutiei, ca tot sa fie ierarhizat fix cum cerea un mental arhaic al momentului..Si eram convins ca acel mental era valabil in mintile needucatilor, pentru ca vedeam asta..Eu eram eu, si ei erau ei, in lumi diferite, pentru ca eu gindeam ca mine, iar ei gindeau in lumi paralele mie..
Am  simtit intotdeauna ca in tot ce faceau ei lipsea spiritualitatea, in absolut tot, si asta m-a facut sa ma simt izolat, ca pe un fel de relicva a unui trecut..Azi vedeam doar atitudini, violentza, stupiditate si intuneric, fata de ce stiam eu cind eram tinar: lumini, idei, optimism, si deschidere..Dar asta e poate un fel de varianta de trecere, cumva, care se va evapora la fel de repede cum a aparut..
Iubirea e o arta martziala, totusi, pentru ca e ea insasi identica cu o arta a unor lupte intre doua spirite..Iar noi sintem combatantzi echipatzi cu costume de samurai, care stim sa manevram bine propriile arme..Si ne luptam care pe care, parte in parte, pina obosim..Dupa care luam o pauza bine meritata, ca sa meditam la ce a fost, si la ce va veni..Stam fata in fata, ne privim  atent, si ne vorbim..Folosim de data asta cuvintele, nu ca pe arme, ci ca pe motive ca sa ne apropiem, pentru ca stim ca noi, acum, sintem alaturi..

Friday, June 9, 2017

Viziunile orizonturilor

What is forever, anyway? Ce inseamna infinitul, totusi? Am fost si trist, si vesel, si uitat, si celebru in lumile mele mici, am fost in toate felurile in care am putut fi, ca a fost in adevar, sau inchipuiri..Am fost cum am fost uitind de mine, si crezind ca ma pot atasa de un fel de infinit care a aparut calm, la orizont..Si am fost tot eu, si tot aspirind la acea nemarginire continuu, si tot eu atunci cind mi-am dat seama ca acolo, in nesfirsit e un loc pentru altii, mai inalti, si mai vizionari..Si a fost asa ca sa realizez ca eu, cu mine, pot cauta acele infinituri doar in imaginatie..Si am ramas iar sa ma intreb, What is forever, anyway?
Sint la o nemarginire distantza de acel infinit, stiu..Ca un pion pe o tabla de sah uriasa, in care puterile se joaca cu mine la nesfirsit..Un pion vulnerabil si atit de trist..Si care, ca o ultima rabufnire isi cauta resemnarea intr-o intrebare simpla..Ce e nemarginirea asta, totusi?
Ma simt o varianta de mine printre lumi..Sint acelasi, parca pierdut, si regasit de tot atitea ori..Ma vad la fel, in aceeasi oglinda a lumilor, ca si cind nimic nu s-ar fi schimbat..Imi vad reflexiile din oglinda, cu toate ridurile aduse de timp, si care stiu ca ar fi putut fi sterse..Imi vad expresiile ochilor, si ale gesturilor..Ma simt acolo, desi ma stiu ca, in mine ma simt atit de altfel..Dar ma vad, si continui sa ma observ tacut, si limpede..
Am in mine, ca si atunci, toate variantele de lumi, si am si extazurile pe care ele mi le-au adus..Pentru ca eu, asa cum sint acuma, sint la fel cu cel care am fost atunci, demult..Sint omul adus parca de altcineva ca sa construiasca alte variante de persoane, alte variante de oameni, mai clare, si mai profunde..
Vad, visez, imaginez ce ar fi vreodata posibil..Si asta ma tine inca, in viata..Pentru ca stiu ca, dincolo de orice, totul e inca deschis, si viu..Sint un pion pe o tabla de sah infinita..Sint singur ca un pion, si impreuna cu toate lumile care imi sint atit de apropiate..Mai vad, mai aud in mine ecourile atitor trecuturi..Vad contururile unor viitoruri posibile..Si toate astea ma linistesc..Sint o trecere, si o varianta de destin, pentru ca ramin ce am fost, si pentru ca din locul meu vad atit de bine orizonturile..

Thursday, June 8, 2017

Drumul iubirilor

Life's one story is about all love's stories..O poveste de viata care contine toate povestile de amor..De la inceputul nesigur, trecind prin sigurantza de sine a propriilor teorii deduse, ca sa ajunga la un sfirsit mai nesigur ca inceputul..Un drum plin de iubiri de toate felurile si nuantzele, care da momente colorate..
Eu iubesc, tu iubesti, el iubeste..Noi iubim, voi iubiti, ei iubesc..O iubire universala la timpul prezent..Acum, asa cum a fost si atunci, la inceput, cind invatam sa iubim..O iubire care ne vine din infinit, si care ne poarta sperantzele..
Iubim continuu..Iubim oameni, idei, ginduri, trairi, amintiri, iubim orice care ne zdruncina sufletul, ca sa-l arunce in lumini..Iubim chiar si variantele din noi, pe care le vedem, sau in care credem ca ar fi posibile..
Iubim ca sa demonstram ca putem fi atit de prosti, si de vulnerabili..Iubim ca idiotii care ne seamana..Iubim tot, fara prejudecati, sau interese..Pentru ca astia sintem, slabi si pasivi, care se agatza de iubiri ca sa se salveze..Stiu ca au fost atitia filosofi care au teoretizat atit de bine iubirea, si au pus etichete peste tot, dar eu cred ca ei au fost complet frustratzi de iubire, pentru ca daca ar fi trait-o ar fi fost complet incapabili sa o judece..De asta nu o judec, pentru ca ar fi complet absurd, nu pentru ca m-as pretinde unul dintre aceia..
Iubirea e un dans al ideilor prin minte, e o zi cu soare, un cimp verde, un zimbet, o pasiune, o atingere sensibila, e orice, si oricind, pentru ca e din profunzimile fiintzei..Si iubirea poate fi chiar orice, chiar daca contrasteaza masiv cu ce e imprejur, pentru ca e deasupra, pluteste ca un balon cu aer cald..Cald ca sufletul care iubeste..
Chiar daca nu-ti pasa, eu ma las dus de nas de iubire..Stiu ca par patetic..Si tu esti patetic din alte puncte de vedere..Si daca oricum nu-ti pasa, de ce mi-ar pasa mie, atita timp cit stiu ca am atitea iubiri de oferit si de luat..Plus ca mie nu-mi e frica, si, mai mult, nu-mi e frica de penibil..De penibilul meu care nu e atit de ridicol ca al tau..Ma dau mare, stiu, dar am motivele mele..Bine, oricum, intre mine, cel care suporta penibilul asta social de a-si confesa iubirile, si tine, cel atit de corect e o diferentza mai mare ca cea dintre ura, si iubire.. Si oricum, noi avem fiecare propriul drum in viata, atit de diferit, tu printre prejudecatzi, si eu printre atitea iubiri frumos construite si colorate..

Wednesday, June 7, 2017

Logic acelasi

Logica e un drum al ideilor bine legate, un drum construit cu argumente imbatabile, si in care nu exista alternative subiective..Asa am vazut eu lucrurile dintotdeauna, asa am definit eu ideea asta de logica.. Si asa mi-am construit ideile, si rationamentele, ca sa fie legate intre ele strins si imediat..Stiu ca exista si logici particulare, dar ele au fost pentru mine cazuri particulare din tot..Iar eu am acceptat asta ca pe alternative teoretice ce tineau de anumite interpretari la teoria generala a logicilor mele..Pentru ca teoria mea generaliza absolut orice varianta posibila a lor, si de asta ma si purtam destul de arogant cu ei, toti, pentru ca ii simteam asa de mici si vulnerabili, in toate situatiile in care incercau sa ma anihileze cu tot felul de jucarii ingenioase..
M-am simtit atit de singur tot timpul..Am vazut toata ura din ei, in toate incercarile de a ma distruge..A fost atit de pueril tot..As fi vrut un oponent adevarat, cu care chiar sa ma lupt..Toate s-au sfirsit lamentabil pentru ei..Am intilnit tot felul de oameni care mai de care mai interesant, si mai abil..I-am admirat pentru vointa, si capacitati..Dar a fost atit de stupid, uneori..M-am simtit ca si cind ar fi trebuit sa accept variante de existentze destul de absurde, desi abil construite, iar eu sint sensibil, si desi nu am vrut sa ranesc unele orgolii, nu am avut de ales..Chiar ma intrebam, de multe ori, cu ce sint eu mai bun ca ei. Apoi ma gindeam ca teoriile mele sint cu mult mai profunde si aplicate..Ca om, nu stiu, pe lume sint atit de multi care pot realiza atit de multe..Apoi am incercat sa uit tot, si sa ma concentrez iar pe teoriile mele, pentru ca am simtit ca ceilalti incearca sa ma traga in jos..
Uneori ma intreb cine sint..Teoriile mele au ajuns classice..Sint citat in  toate documentele posibile, am fost invitat sa tin conferintze in toata lumea..Se spune ca sint mai celebru ca Einstein, desi nu stiu de ce, exact.. Pentru ca ecuatiile mele sint de o simplitate debordanta..Pare ca erau perfect normale, doar ca eu am fost norocosul care le-a descoperit..Unii spun ca teoriile mele au generalizat tot, si ca universurile posibile au capatat un sens definitiv..Ba chiar, cu ele unii au demonstrat ceva ce mintea umana a cautat sa demonstreze de demult..Ma mira toate, pentru ca eu am vrut sa arat cit de adevarata e stiinta in intregul ei..
Sint la fel de singur..Un om pierdut printre alti oameni..Un om care simte si iubeste, si care parca e parasit de gindurile care il indeparteaza pe masura ce incearca sa i se apropie..Mai izolat de incercarile disperate de contact..Desi sint acelasi, in aceeasi lume in care traim..

Singur printre roboti

Privirile au ratacit un timp pe deasupra lucrurilor, apoi s-au stabilizat vertical, la nivelul orizontului..Acum baleiaza la 360 de grade..Nu am gasit inca nimic..Incerc sa glumesc cu robotii, dar primesc raspunsuri seci.. E normal, e totul atit de normal cu robotii astia care n-au evoluat de la stadiul de masinarii reci si indiferente..
Ba, robotule, tu esti un bou, ii zic unuia mai apropiat. Sint robot, imi raspunde. Nu esti robot ba, esti un bou, ii zic, ba esti mai prost decit un bou, ca macar ala are coaie, si face ca toti dracii cind vede rosu, sare la tine, sa te ia in coarne. E posibil, raspunde el.. E sigur, zic eu, ma, ala e viu e un organism care are viata, lupta pentru viata lui, ataca si oponenti mai mari ca el, pentru ca el face lucruri, e activ, nu sta pasiv si observa ca un idiot de robot. Sigur, raspunde iar robotul, boul e viu si ataca orbeste, el e o fiintza care nu rationeaza dupa nici o logica..Sigur, raspund, nu rationeaza, dar e miscator, are viata in el, are sentimente, si e mai apropiat de mine care sint la fel de viu decit as fi vreodata eu de un robot care pare doar rational, pentru ca i s-a indus mecanic asta, iar tu n-ai sa intelegi niciodata, vreodata asa ceva. Ce inseamna sa intelegi? m-a intrebat robotul. Am ramas masca. Nu era in intrebarile standard. Nu stiu, am raspuns, e ceva ce mintea accepta, dupa ce face legaturi complexe intre evenimente. Si asta e doar pentru creierul uman, sau poate fi reprodus mecanic pentru un creier electronic? m-a intrebat iar robotul. Asta chiar nu stiu, am raspuns, pentru ca nu sint specialist in creierele electronice, si nu stiu la ce nivel au ajuns..Robotul s-a retras, si a ramas in stand by..In timpul asta m-am gindit si eu ce ar fi putut rationa el..Am multe experiente cu robotii, si niciodata nu m-au intrebat lucruri neconforme, asa ca n-am stiut cum sa reactionez..M-am apropiat de el, si i-am zis: Stii, tu de unde ai vazut ca exista diferentze intre creierul uman si cel electronic? M-a privit ciudat, si mi-a zis ca nu a fost programat pentru asa ceva..
Azi stau la un pahar de apa minerala in cabina mea mica din nava spatiala aterizata pe planeta asta desertica.. Ma gindesc la multe, si parca imi vine sa ma imbat cu un vin rosu, ca sa mai treaca plictiseala.. Sint singur printre roboti..E bine, intr-un fel, ca nu ma inebunesc de cap toti idiotii, dar e rau ca nu e nici macar un om cu care sa pot discuta despre ceva normal, in afara de misiune, si parametri..Dar na, nici o situatie de viata nu e perfecta..

Friday, June 2, 2017

Destine masurabile

Destinul asta despre care se tot vorbeste e de fapt o serie de intimplari intimplatoare care ti s-au intimplat, pentru ca asa ai fost tu in tot contextul ala dimprejur, context cu anumite caracteristici si parametri  in care tu ai avut anumite caracteristici si parametri, nu e nimic divin, sau logic, e ceva ce s-a "legat" intr-un fel sau altul.. Si nu are ceva divin, chiar daca uneori pare gindit asa, ci e legat mai degraba de oameni, de mentalitate, de mediu, de educatie, etcetc, multe componente care se leaga unele de altele si se trag singure pe diverse directii de posibile evolutii..In esentza e foarte simplu si direct, tot, depinde ce oameni pina la urma, ca doar ei complica inutil si stupid totul, ca sa-si dea importantza ca pot alambica lucrurile..Dar, in esentza, totul se reduce la explicatii foarte simple si imediate, asta e adevarul, asta e baza si fundamentul a tot..Oamenii cu ce au in ei bun sau rau, interesele lor, si libertatea asta eterna de a-si permite sa faca orice pentru asta, si includem aici multe orice-uri rele mai degraba..
Sigur, prin faptul ca lumea inconjuratoare arata asa poti sa anticipezi, intr-un fel, cunoscindu-te bine, un fel, o varianta de destin al tau, care e, asa, previzibil, cumva..Sigur, apar aici si multele intimplari bune sau rele, dar ele se invirt pe linga acel previzibil..Pentru ca acele intimplari te pot face sa fii fericit, sau nu..
Ce ma enerveaza e ca desi eu pot gindi in termeni absoluti, viata ma trateaza in termeni relativi..Si cum naiba sa accept asta, cum sa accept sa primesc atitea si atitea mizerii cind eu am construit multe bune, si pe constructia binelui mi-am format felul de a gindi, ha? Pai asta e tot din cauza lipsei de educatie, pentru ca ea cauta sa te traga in jos..Si marea problema e ca lupta dintre educati si needucati e cam intotdeauna cistigata de needucati, asta se probeaza in toata istoria lumii, si am verificat-o si eu pe pielea mea proprie si sensibila.. Este si o vorba, ca cel mai inteligent cedeaza, foarte valabila, pentru ca prostul are mintea odihnita, si te fute grobian cu metode salbatice, metode care tie, ca inteligent iti repugna, si pe care le refuzi categoric, pentru ca iti dai seama de absurdul situatiei..Ei, si prostul profita, si cauta sa te futa in continuare cu aceleasi metode, pentru ca vede ca poate..Tu evident ca te retragi, gindind ca societatea iti va da dreptate..Iar asta nu se intimpla..Si tu te inchizi in tine, in lumea valorilor tale sperind, ca, cumva, undeva, cindva, se va intimpla ceva care sa te readuca pe un drum al evolutiilor tale in lumea asta..Si, intre timp mai filosofezi, mai scrii, te mai gindesti la tine, la lume, si continui sa speri ca va fi bine..

Thursday, June 1, 2017

Locul identic

Linistea mai vine peste tine ca un fel de eliberare a spatiilor pe care le cautai..Vine in straturi limpezi, unele, sau neclare, altele, care sa iti arate variante din acele linisti care se aduna aici de deasupra, si care au venit asa impreuna ca sa-ti arate ca au incredere in tine..Si ca se pot baza pe spiritul pe care l-ai creat imprejur, singur, si fara ajutor din partea nimanui..Si linistea vine cu toate linistile adunate de spiritile care au crezut ca-ti pot fi alaturi..Pentru ca linistea asta e tot ce a fost vreodata liniste in lumea nestiuta a nelinistilor umane..
Am vazut in liniste tot ce a insemnat dorintza mea de a fi echilibrat, si am proiectat asta in tot ce am simtit..
Au fost atitea inaintea mea, stiu, sint in mijlocul unor istorii pline de mizerii si dureri, pe care, cu spirit incerc sa le depasesc..Au fost atitea, si, poate, cine stie, vor veni atitea..Eu sint constient ca exist in acest mijloc, din care nu stiu daca ce spun poate deveni un moment al unor ginduri care vor putea elibera lumea..Pentru ca eu sint doar un om, si un spirit care se cauta pe sine asa cum s-au cautat atit de multe, inainte..
Linistea vine catre mine, asa cum eu vin catre ea..Nu ne-am stiut dinainte, si nu ne-am inteles..Eu ma simt ca plutesc, si ca imi doresc sa intilnesc in ceilalti ce mi-am dorit sa intilnesc in mine..
Variantele de noi ramin in noi..Sint un om care a ramas in aceeasi varianta..Care vede la fel tot, care incearca la fel, tot, si care merge pe un drum varianta incercata de altii, cumva, inainte..Sint eu, asa cum am fost inainte, si te vad la fel..Din locul meu..Si cred ca si tu ma vezi din locul tau fix..Sint identic cu mine..

Lumea victoriilor posibile

Vad lumea printre liniile orizontale..O vad in lumina si intuneric, aceeasi..Imi vorbeste in imagini de toate felurile..O vad tot timpul ca sa-mi reamintesc de ea, cum imi reamintesc de mine..Sint cel care priveste totul printre orizontalele realitatzii..Cel la fel de singur care a stiut ca va fi singur, pentru ca a stiut ca nimeni, niciodata nu ar fi avut privilegiul de a-i fi alaturi..Si arogant ca acel cuceritor al galaxiilor nevazute.. Sint cu mine la fel, desi stiu ca nu ma plac, asa cum nu plac pe nimeni..Nu visez si nu mai doresc nimic, cel putin cit sint pe planeta asta..Imi petrec zilele flasc imaginundu-mi ca traiesc aventuri interesante si confuzante..
Vad lumea de dinafara ca si cind chiar ar fi o experienta pe care mi-as dori-o..Dupa care capitulez si ma las in voia momentului..Stiu ca sint un trecator, si un absurd, dupa criteriile lumii de acum..Stiu ca nu contez nicicum, si asta imi aduce o oarece fericire, pentru ca ma face invizibil, visul vietii mele..Si stiu tot, si imi traiesc starea mea, si ma simt ca si cind as fi cucerit toate lumile singur..Si imi e bine ca mai pot sa simt asta..
Am inteles ca viata e un sir de variante care mai de care, si am inteles ca toate sint constructii pe care tu le impui vietii, sau viata ti le impune..e egal, oricum, ca ce va fi se va intimpla intr-o combinatie mai mult sau mai putin inteleasa..Tu te dedici unor variante posibile, si combinatia dintre lumile posibile va decide.. Tu dai tot, si primesti ce e posibil in acel moment, si tu inveti din asta ca, pe viitor, sa dai acelasi lucru, sau altul, ca sa te eliberezi de tine invatind sa evoluezi..Si vezi ca intre tine si lumile celorlalti e o comunicare care poate uneori functiona, ca sa te ajute sa inveti cum e sa mergi inainte..Stii, lumea nu e uneori compatibila cu capacitatea ta de intelegere a ei, si de aceea efortul tau poate fi neinteles, dar daca repeti experienta asta a cautarii ai putea intilni ceva comun cu ceva ce ea, lumea, cauta, si te-ai putea adapta la moment..Si te-ai putea conecta la suflete care sint identice, si atunci ar fi marea ta realizare..Si asta ar fi, dupa toate, peste toate, victoria victoriilor posibile..

Nothing else matters

In viata, pe masura ce inaintezi in ani inveti o lectie a supravietuirii, care spune ca vei reusi in masura in care faci bine ce trebuie sa faci, si pentru asta trebuie sa te concentrezi strict la lucrul tau..Iar concentrarea asta presupune sa lasi active din minte doar zonele necesare..Adica sa tai brutal orice proces mental care nu te ajuta, chiar daca asta suna diliu, e real totusi..Asta fac profesionistii, autocontrol se cheama, si se obtine prin mult exercitiu, si experienta..Eu obtin asta destul de usor, pentru ca ma eliberez cu o maaaare satisfactie de un cotidian destul de mizerabil, si ma las sedus de lumea mirifica a graficii, si a constructiilor 3D..In inginerie nu apar slabiciuni umane, prosteli, harneli, grobianisme, tradari, scalimbaieli, interpretari stupide, etc.. Ingineria designului se bazeaza pe modele ideale pe care le construiesti cu metode ideale, pe care apoi, construite, le supui testului realitatii..Iar modelele vor fi apoi modificate ca sa functioneze bine, in lumea reala, si asta e mersul modelarii 3D..Metodele de constructie nu sint deloc complicate, daca le stii, dar ce imi place enorm e ca rezultatul e spectaculos, recunosc..Imi place la nebunie sa ma joc cu modelele, sa le construiesc, modific, sa le fac ale mele, si sa fac din joaca asta o mindrie, si o incintare, pentru ca efectiv merita..Dar nu o arogantza, pentru ca asta mi-ar limita tot, si ar fi complet stupid..
Ingineria presupune studiu si cunoastere, initial, dar dupa ce asimilezi ce iti trebuie, restul e un fel de joc cu numere care determina geometrii practice, sa le zicem asa, sau functionale..Iar felul ingineresc de a gindi, pentru ca e atit de practic e aplicabil in multe alte domenii..Dar, evident, fiecare domeniu cu propriile reguli si metode..Iar talentul e, pina la urma, ca e inginerie, sau altceva orice, e pasiune convertita si aplicata exact, pentru ca pasiunea dirijeaza spiritul sa se autoeduce-autoformeze pe acele specificitatzi..Repet iar, totul e extrem de usor daca tu vrei, si te dedici..E evident ca in viata vei avea destul de multe bariere, dar va depinde de tine sa te formezi ca sa poti avea performantze adevarate..
Mie mi s-au intimplat multe lucruri care au incercat sa ma blocheze, multe venite de la tot felul de villains, sa le zic asa, dar am invatat sa incerc sa trec peste ele invatind doar ce trebuie, si incercind sa uit rautatea umana, pentru ca nu am vrut sa ma incarc cu mizerii..Si pentru ca mi-am dat seama ca satisfactia pe care mi-au dat-o rezultatele lucrului meu au depasit cu mult orice forma de resentimente, ura, etc..Si am realizat ce stupid e negativul ce incerca sa ma inconjoare, si ce mic, in comparatie cu uriasul pozitiv ce deriva din tot ce faceam din placere, efectiv..Na, e simplu, fa ce-ti place, si "nothing else matters", vorba aia..Apropo, ascultati Nothing else matters, ca sa va scoata dintr-o stare depresiv-convulsiva, si sa va ajute sa va concentrati pe ce merita..Stiu ca sint melodii mai vesele, de viata, cu ritm, dar acum sintem conectati cu starea de concentrare:)