Monday, October 16, 2017

Turn de solitudine

Nu stiu, cred ca mi se pot citi usor, printre rinduri, unele frustrari, si e normal sa fie asa..Am avut multe intimplari, multe ginduri care mi-au venit dupa multe reusite, si nereusite..Nu stiu daca am regrete..Sau poate ca stiu, dar timiditatea ma impiedica sa le spun..
Recunosc ca am fost rebel, pentru ca nu am vrut sa fiu ce mi se impunea..Si vina o dau pe toate lumile alea constrinse de legi, reguli, si dogme..Am fugit de toate, incercind sa ma construiesc pe mine asa cum am crezut, din bucatzi de valori adunate, dupa mintea mea..Am trait bune si rele adunate, am supravietzuit, si am continuat..Ce nu am inteles a fost de ce eu, care eram atit de deschis si disponibil nu am reusit sa-mi construiesc, cu toata inteligentza acumulata, o relatzie stabila..Pentru ca sint cel mai tolerant om din lume, cred..Si cel mai intolerant cind vine vorba de stil, si spirit..Na..Am fixurile mele..Uneori e cel mai greu de trait cu mine, asa cum alteori e cel mai usor, si firesc..Si stiu ca si ceilalti sint la fel..
Viata e un mare amestec de tot felul de variante de trairi, si stiu ca ce ne aseamana e cu mult mai mult decit ce ne desparte..Capacitatea de intzelegere e fundamentala, pentru ca ea are puterea sa ne faca sa fim impreuna..Si, cu toate astea, desi stim, parca tot raminem fiecare in propriul turn de fildesh sa traim separatzi, si rezervatzi..Si insinguratzi..

Reversibilitatzi

Toate s-au dizolvat in toate, dupa care toate s-au separat la loc, in ce erau..Apoi iar s-au dizolvat, si din mehlemul obtinut de materie-timp au inceput sa se separe iar..De data asta in final au aparut diferentze, pentru ca procesul de refacere a mai incurcat unele geometrii, si unele au rezultat in simtericele lor..Si asta a fost hihilar, daca nu chiar hihihilar, pentru ca s-au trezit pe dos..Rasturnate..Asa e cu imaginile 3D simetrice, indiferent ce plan folosesti fata de care sa faci simetria, rezultatul e acelasi..Si ce e interesant e ca daca la simetric ii construiesti simetricul obtii obiectul initial..De asta poate ca dupa separarile de dupa dizolvarile astea de tot in tot obtii cind originalul, cind simetricul..Uneori..Pentru ca alteori mai sint alte diferentze.. Pentru ca transformarile astea mai sint ireversibile uneori..
Asa e cu viatza care ne transforma fiintza..Devenim altzii dupa fiecare intimplare..Simetrici nu vom deveni, pentru ca asta ar insemna sa schimbam toate reperele cu opusurile lor, ceea ce e imposibil, pentru ca lumea este aceeasi..
Stiintza e stabila, pentru ca are reperele stabile..Nu e ca nimic din ce ne cam caracterizeaza pe noi, oamenii, nu e subiectiv-haotic-nedeterminata..Si zic aici de stiintzele exacte care ar compune "stiintza"..Sigur sigur sigur mai exista si stiitzele umaniste, care sint totusi cam subiective, pentru ca au in ele infinite interpretari..
Sa revenim..Toate se dizolva in toate..Si tot ce a fost va reveni inapoi, altfel..Pentru ca asa a fost tot timpul..

Saturday, October 14, 2017

Impact contact

Azi e o varianta simpla de zi..Ieri a fost un impact de contact doar..Ca sa construiasca un azi..Miine va fi un altfel de azi..Si zilele de dupa vor fi urmari de impact de contact care vor semana cu azi..
Lumea e un azi de contact care urmeaza unui impact de contact al unor trecuturi..Care si ele au fost un impact de contact ale unor alte trecuturi..
Azi e iar un contact cu lumi care vin dintr-un alt azi care a fost ieri..Un ieri simplu ca un impact dupa un contact cu un alaltaieri..Sau ca un contact cu o alta zi..
Un impact urmeaza unui contact..Ca si cind ar sti ca o ordine universala nu ar permite altfel..

Variante de viitor

In ultimul timp am o vaga impresie ca m-am cam lasat dus de niste stari din astea melancolico-inactive, hahaha, ca si cum am imbatrinit, si am invatat iar cum e sa-mi fie frica..Desi, de fapt nu am trait inactiv, pentru ca mi s-au invirtit ideile in cap cu viteza..Poate am vrut doar sa-mi iau o vacantza de la niste trairi nebune induse de realitate, si sa meditez eu cu mine, ca sa-mi refac echilibrele..Cred ca asta a fost, o cautare sa-mi depasesc vechile feluri de a fi..Ca sa fiu mai bun pe viitor, evident, ca lumea se tot schimba, si trebe si eu sa ma reactualizez, sa-mi dau un reboot..Asta e distractiv, ca rebooturi imi tot dau de cind ma stiu, si chiar imi place, ca, na, asta e meseria, ingineria se schimba mai ceva ca altceva, sa zic asa:)))
Nu mi-e frica cam de nimeni si nimic, pentru ca nu mi-a fost niciodata, n-am fost niciodata vreun idiot slab care sa se plinga de conditia lui, m-a durut fix in pix de idiotzi si de combinatziile lor..Am avut doar perioade de astea de reconstructzie in care am avut nevoie de un sprijin moral, pe care, evident ca nu l-am obtzinut niciodata..In afara de asta nu mi-a lipsit nimic, pentru ca nu am vrut sa-mi lipseasca nimic, si am facut totul singur..Am trait intotdeauna sub constringeri si stress, si m-am adaptat din mers..Am invatat sa imi construiesc singur tot ce imi lipsea, si de asta poate nu am avut nevoie de un partener, pentru ca simteam ca ma oboseste mai mult decit sa ma ajute, desi, poate ca..M-au descumpanit retarzii coalizatzi in rele si care dau sub centura..In rest n-am avut probleme..Dar gasim noi solutii pentru toate, ca sintem totusi fiintze inteligente..
Azi noapte a plouat, si a fost bine..E o dimineatza racoroasa de octombrie, calma, si cumva plina de simboluri de toamna..E o liniste buna si deschisa..Viata merge inainte ca si cind ar sti ca sperantzele vor fi indeplinite orice s-ar intimpla..Parca nu mai conteaza ce a fost..Si parca se construieste in spatziu un punct de origine de unde vor porni toate explorarile-evolutzii ce vor urma..Sint calm, si parca pregatit pentru decolare, ca un pilot ce a facut asta toata viatza..Am uitat de fricile trecutului, si ma focalizez incet si sigur pe toti parametrii plecarilor..Sint un atom ce e pierdut intre alti atomi, dar unul care va dirija drumul altor atomi ce vor reface fiintzele ce vor reface alte lumi, care vor reconstrui universurile..E un proiect ambitzios, si care va reusi, pentru ca a fost bine gindit, si aplicat..

Drumurile fiintzelor

Am avut nevoie de ceva intoarcere in trecut, desi ea s-a intimplat efectiv asa, firesc, ca un nou pas in evolutia mea, sa zic asa..A venit peste mine, si am vrut ca de data asta sa ma gindesc mai bine, sa vizualizez, si sa caut sa pricep cum era mediul de atunci, oamenii, cum eram eu..Am revazut seria Liceenii, si am incercat sa ma intorc in timp, si sa fiu din nou adolescent..Mediul de atunci, anii 80, era primitiv si brutal, tolerant cu toate mizeriile si salbaticiile posibile, doar ca se musamalizau toate, se bagau sub presh ca sa pastreze o anumita aparentza..Calcau care putea pe cine putea, si care urla mai tare era promovat..Sinistrul era peste tot, dar invizibil, iar eu nu prea aveam de ales, asa ca incercam sa par cumva, sa am o imagine concreta in mintea celorlaltzi, ca sa ma lase in pace, cit de cit, pentru ca nu prea aveam in comun cu ei mai nimic..Ma interesa sa cunosc cit mai multe, dar nu stiam cum sa o fac, pentru ca la scoala ne bombardau cu foarte multe informatii care erau bune doar pentru exercitii de memorie, ca si acum, de altfel..Erau si foarte multe lucruri interesante, pe care le invatam din placere, dar mediul ala, asa cum era construit simteam ca ma blocheaza, iar mediul era un amestec de mentalitatzi, conshtiintza sociala (sa-i zic asa), si feluri proprii si personale de a gindi, concepe, intelege, etc (care unele erau destul de ciudat-contorsionate, asta cind aveau o minima logica a constructiei), in fine..Si peste toate era in aer o chestie care, privind realist mediul ala, si conditiile de atunci si judecind realist, era ridicola, dar parca profund romaneasca: dorinta tuturor de a se da mari si tari cu ce puteau fiecare..Toti se vroiau/credeau smecheri nene..Nu mai era nimeni ca ei, ei erau buricul universului.. Bine, asa o parere buna despre el o avea fiecare, ca era normalul fiintzei, dar de aici la a cauta sa faci nefacute doar ca sa te impui mie mi se parea ca e o distantza uriasa..Chestia asta o intelegeam si n-o intelegeam, pentru ca mi se parea inutila mie, cel care cam cautam sa idealizez lucrurile..Iar asta crea o distantza enorma intre felurile de a privi fiintza sociala, distantza care a devenit una efectiva intre eu, si ceilaltzi..Stiu ca se poate spune ca era ceva al momentului ala istoric trait asa de totzi, dar conshtiintzele celor ce faceau ce faceau erau totusi ale unor oameni reali, si contextul ala nu-i scuza in niciun fel, clar..
Eu, in situatia aia am invatat sa devin retras, si cumva, atent, desi eram cam aerian, pentru ca aveam foarte multe de invatzat, pentru mine..Nu am devenit olimpic in timpul liceului, nu am avut rezultate exceptionale la vreo materie, desi la mate si la fizica, in liceu, puteam gasi niste solutzii de le cadea fatza la idiotzi..Ma rog, nu ma laud pentru ca si asa imi era cam indiferent tot, pentru ca vedeam ca toti sint vulcanici si razboinici fara motiv..Asa erau vremurile, s-ar putea spune, ca sa-si gaseasca scuze pentru felul dement in care se purtau..
Eu m-am simtit obligat sa accept lucruri inacceptabile, pentru ca asa trebuia, ca sistemului ala brutal nu-i pasa de ce cred..Si atunci am invatat ca e mai inteligent sa ma izolez de toate si toti, si sa merg inainte pe drumul meu, cautind sa concurez doar cu mine..Poate ca si ei cam simteau asta, dar fiecare cauta sa devina ce isi imagina ca poate cu metodele acceptate de toti ceilaltzi..A fost greu, dar a fost sanatos pentru viata mea de dupa..Si asta am scris, despre singuratatea de dupa, in descrierile lumilor..Ca atunci cind, in studentzie mergeam spre examene printr-o zapada mare, prin ninsoare, si vint..
Simt ca incep sa ma mai vindec de unele trecuturi, daca le scriu..Pentru ca ma eliberez de unele presiuni psihice care ma faceau sa ma instrainez..Stiu ca sint doar ale mele, pentru ca lumile se schimba, si uitarea cam acopera tot..Dar eu sint asta care sint pentru ca am trecut prin acele spatzii si timpuri..Iar drumul meu prin acum e inca in devenire, pentru ca inca mai caut sa construiesc in minte variante ale unor viitoare fiintze ale mele..Doar ale mele..

Friday, October 13, 2017

Spatiile coordonatelor

Spatiile se intind infinite, imprejur..Li se vad doar marginile, departe..Nu stim nimic din ce ni se arata..Sintem legati doar de ce simtim ca sintem, acum, si aici, prin propriile perceptzii..
A plouat sferic, cu sfere lichide care cad sferic dintr-un univers sferic..E un imprejur rotund in care noi sintem margini de lumi sferice..Alunecam pe limite de lumi ca niste transpushi care au invatzat sa faca pasi lichizi pe curbele deschise de lumi lichide care au devenit sferice..
Sintem sferici, si ne mai rostogolim de-a lungul marginilor..Ne invirtim continuu, si ametzim, ca sa ne revenim iar la sfere..Privim curb acelasi spatiu curb, in care o gravitatzie curbeaza tot..Traim firesc intr-o lume atit de transformata, incit simtim ca tot ce a fost inainte rectiliniu e depasit..Geometria neeuclidiana ne e genetic indusa, pentru ca ne-am nascut ca sa devenim fiintzele unui spatziu ce a fost creat sa para a fi existat asa dintotdeauna..
Uneori mai cred ca totul e o iluzie, si ca nimic din ce a fost nu a existat, si ca tot ce va fi va fi identic intru adevar cu trecutul-iluzie..Ca si cind totul se rescrie din mers, functie de alte adevaruri-iluzii descoperite intre timp..E uimitor, si incredibil, cumva..Pentru ca noi existam prin ce exista, si nu prin interpretari ale unor vechi adevaruri..In fine..
Ma simt atit de singur uneori..De ca si cum, ca sa traiesc ar trebui sa reinventez totul..Dar, poate, asta e conditzia fiintzei..Sa iti reconstruiesti propria realitate din propriul univers..E obositor sa fii, iar, si iar, cu universul tau, printre universurile celorlaltzi..O faci pentru ca nu ai de ales..Si asa continui, construind universuri, la nesfirsit, pina cind ti se termina timpul fizic..Tu cu tine, tu cu ceilaltzi, tu impotriva a tot, sau impreuna cu tot..
Spatiul se intinde infinit..Totul e la fel cum e diferit..Inapoi si inainte e la fel, doar ca pe alte coordonate..

Visul realitatzilor

Ploaia mi-a spalat regretele..Acum sint mai curate toate, si eu mai ud..De ce oare ploua doar dupa apus? Sa fie cineva care dirijeaza fenomenele astea, sau e doar o implinire a unor dorintze vechi? Ieri am visat ca mama imi punea melodii la pickup, si era totul atit de natural, ca m-am mirat, cind m-am trezit..Probabil ca in constiinta noastra profunda toti cei dragi sint vii..Mintea nu vrea sa accepte unele adevaruri care o fac sa sufere..Uneori chiar inventeaza, ca sa ne mentina optimisto-activi..Mintea, prietena noastra, de fapt cam singura prietena..Pentru ca ceilaltzi sint pe invers..Uneori chiar ma intreb de ce ceilaltzi fac ce fac, pentru ca nu inteleg sensul..Chiar ne vor raul, sau doar vor sa se elibereze de propriile frustrari? Asta dincolo de aparentzele prietenoase, chiar indatoritoare..Asta e un rau subtil, cel cu fatza de ingerash, sub care se ascunde un diavol-mascarici prost..Ceva reprezentat prin sarutul lui Iuda..
Na, binele e naiv, si credul, pentru ca el vine deschis spre tine, chiar daca nu e atit de aspectuos-elaborat cum e raul..El e frust, vivace, si arata adevarul crud, care e cam urit si pute..Si iti spune totul direct in fatza, nu se ascunde, pentru ca nu are de ce..Are o fortza ce vine din adincimile fiintzelor care sintem..Sigur, ar putea sa se mai cizeleze, sa se mai spele, sa se mai dea cu parfum, dar la ce ar folosi?
Poate e bine sa ne ferim de minciunile parfumate, asa cum ne ferim de mizeriile unor realitatzi profunde, si sa fim atentzi la tot, gata sa contracaram atacurile exterioare..Nu e deloc usor, pentru ca mintea noastra pluteste prin lumile ei..Si cind visam e mai greu sa nu fim vulnerabili..Dar invatzam din mers, cit, si cum putem..
Ieri am visat ca am plutit printre fiintzele mele, in adincuri..M-am trezit ca sa vad o realitate, una din multele posibile..Am sa mai traiesc sa visez, si sa ma trezesc, ca sa visez iar..Lumea asta e ciudata pentru ca e un amestec de lumi ale celorlaltzi..Si va fi asa, asa cum si eu voi fi tot eu, acelasi, care va invatza din toate, ca sa mearga inainte printre visuri, si realitati..

Thursday, October 12, 2017

Dincolo de acum

Toate s-au amestecat..Lumile, timpul, conshtiintzele..Au venit pe rind, si  s-au topit in ce au gasit..Apoi s-au separat iar..Universul si-a redistribuit masele pastrind un centru de greutate constant..Fata de el toate s-au apropiat, sau indepartat..Doar timpul a trecut continuu, la fel..
Am visat ultimele nopti doar lumi si culori, care se amestecau, ca si cind ar fi venit mai multe toamne deodata, si ar fi vrut sa se impuna..Am vazut frunze care cad continuu, de culori diferite, am vazut frunze fara culori, si culori fara frunze..Am vazut cum vintul plimba in aer lumile frunzelor, si am simtit caldura din aer cind picaturile sferice loveau lumile care pluteau..Am simtit ca eram si eu calator pe o frunza care devenea o pluta, dupa un zbor planat..Ca sa se confunde apoi cu un petec de sol, stabil pe moment, si solubil in drumul suvoaielor de fluide..Am simtit cum e sa te confunzi cu o particula care se transforma in altceva mai subtil, in drumul devenirii prin univers..Am simtit cum propria mea constiintza e atit de usor transformata de tot ce era imprejur..Si cum eu, cel stabil si  viu accepta ca natura sa-l acopere cu alte nestiuturi..
Ceva-ul asta al lumilor a fost inaintea noastra, si va fi si dupa noi..Si noi stim asta..Peste 100 de ani din noi va ramine un schelet alb spalat de ploi..Cum ne simtim oare, stiind ca timpul nostru e atit de scurt? Ce sa facem ca sa simtim ca, dincolo de toate, a mai ramas ceva? Chiar nu stiu..

Monday, October 9, 2017

Strategie anti-rai, in constructie

As fi vrut sa ploua iar, nu stiu de ce, poate pentru ritmul stabil, sau clarul de dupa, as fi vrut sa vina iar apele sferice sa ne asalteze, sa fie miscare, si actiune si aventura..Si na, n-a venit ca nu vine ploaia asta cind ai tu nevoie de ea..Natura e independenta de noi..
Am avut fericirea ca in ultimele zile sa fiu jignit masiv de niste scursuri umane..Si sa n-am ce sa le fac, pentru ca si ei au drepturi, ca noi toti, chiar daca nu fac decit rau si paguba imprejur..Ramii masca..Dar, de fapt de ce ma mir, ca eu cam toata viatza am intilnit specia asta..Continuu, altii si altii, unii mai buni, altii mai rai, de fapt cam toti erau rai, doar ca erau diferitzi intre ei, faceau altfel de rau..Dar rau tot faceau..In fine..
Raul e mai stabil, parca, si raii se coalizeaza foarte usor ca sa faca rele, decit aia buni ca sa faca chestii bune.. Ma uit la ce mediatizare are raul, de parca vine sfirsitul lumii si e totul la liber..
Cred ca o sa ma gindesc muuuult mai serios la o strategie sa-i contracarez pe lighioanele astea, ca au sarit calul..Stiu ca o metoda e sa-i tin la distantza, si asta functioneaza cind mai sint ceva rezerve, retzineri, limite sociale care sa-i impiedice sa treaca dincolo de bariere..Marea majoritate a astora sint de aia pe care i-ai pocni cu absolut orice ocazie, adica asta ar face orice om normal, dar asta nu se poate, ca e democratie, si toti sintem egali..De asta am zis ca trebuie o strategie nene, ca astia fac multe probleme..Ma mai gindesc..

Saturday, October 7, 2017

Inactiv

E bine sa mai iei pauze, din cind in cind, si sa te lasi dus de viatza, inainte, fara sa ai vreun scop altul decit reconstruirea interioarelor, ca sa reziste la noile inceputuri..Nu e asa usor, pentru ca te simti aerian, si eliberat de stressul a orice vine din afara, pentru ca esti deconectat 95%, sau pe acolo..Si nu e fericire, pentru ca e o lipsa cronica de actiune, e doar un timp de, cum ziceam, refaceri cit mai multe..Munca reala e pe interior, de aia la exterior totul pare amorf si inutil..Ma uit doar la ce se intimpla in lume via Internet, si vad ca media e din ce in ce mai stupido-inutila..Cantitati uriase de absurduri, stupizenii, nonsensuri se revarsa prin cuvinte, consumindu-ne timpul si nervii..E clar ca dileala s-a generalizat, nu mai e sperantza..Cel mai bine sa te cufunzi in pasiunile tale, si in munca, si sa iti propui unele ambitzii..Asta ca sa mai dai un sens a ce traiesti, ca altfel simti ca musca din tine toti, si ca nu poti fugi nicaieri, pentru ca peste tot sint guri cu dintzi puternici, care te pindesc..
Creierul meu e blank..Nu vrea sa se ocupe de orice, si atunci prefera sa fie in stand by..Si nu pot sa-l pacalesc cu nimic..E arogant..Nu-mi da decit putin sa folosesc din resurse..Am incercat sa intru pe site-uri cu mate, fizici, astronomie, cu news, filme, degeaba..Cred ca e plictisit de toate stupiditatzile astea care ma asediaza..
E o vreme complet lesinata, asta e clar, parca e canicula, si abia respir..O sa ma deshidratez incet si sigur.. Mai bine ma culc, ca poate miine vin mai multe idei..Sa vedem..

Thursday, October 5, 2017

Nobel

Se mai intimpla si lucruri bune pe planeta..Se dau premii Nobel, si asta imi da o satisfactie profunda, pentru ca se recompenseaza niste reusite..Bine, reusite sint muuuulte, doar ca nu-s promovate de media asta sinistra, si sint reusite peste tot, ca de aia avem roboti, si masini, si Internet, si cell phones, si atitea care ne fac sa ne simtim mai confortabil, si mai putin dispusi sa gindim..Nobelul se da (sau se ia, depinde) pentru niste chestii exceptionale, adica ceva care deschide niste posibilitati uriase pentru evolutia noastra practica.. Sigur se recompenseaza si stiintele exacte, dar si cele umaniste, si la astea ma gindeam mai mult, chiar daca-s inginer, ca na, imi testez si eu incompetentzele, hahaha..Pentru ca nu-s scriitor, la mine scrisul e o metoda de a exersa exprimarea unor idei, cite sint, evident, si nu vind ce scriu, nu cistig bani din asta..Scriu ca sa evit sa nu scriu, e simplu, si ca sa mai eliberez unele energii, in fine, e un complex de motive adunate..
2017 Nobel pentru literatura Kazuo Ishiguro, un scriitor japonez de origine naturalizat in UK, pentru "o mare putere emotionala, care a dezvaluit abisul din spatele senzatiei noastre iluzorii de conectare la lume"..La inceput am vrut sa contrazic asta, ca, de fapt si abisul e o varianta, una din multele miliarde pe care le primim dupa ce ne conectam, pentru ca depinde din ce punct de vedere privim tot, ca orice poate fi interpretat in miliarde de feluri, si nu trebuie sa reducem tot la doar un abis, pentru ca sint atit de multe..Sigur ca omul a luat premiul nu doar pentru asta, ca eu le-as fi zis-o si pentru jumate de milion de coco, si fara sa pretind premiul..A contat opera, clar, ca ea a construit probabil universurile alea interioare a caror logica cititorii au cautat-o..Si poate ca abisul asta a aparut ca o varianta care le acopera pe celelalte acum, si in contextul asta, printre oamenii astia, care accepta ideile astea, ca un fel de abis care marcheaza istoric momentul asta, dar care cine stie cit va rezista..
Pentru moment el, abisul, e foarte prezent, e adevarat, pentru ca e peste tot, si in orice..Mai ales in tot ce tine de relatiile dintre oameni ai de-a face cu tot felul de abisuri nene, care mai de care mai cretin..Mie mi se intimpla curent, pentru ca simt ca in orice moment al comunicarii cu cineva poate sa apara de nicaieri abisul, si aici nu e abisul de vina cit e persoana, ca ea il genereaza, cred..Si nu poti sa dai vina pe natura umana, pentru ca spiritul e educabil, totusi, ca nu mai sintem primitivi..In fine..De fapt unii mai sint primitivi, pentru ca li se permite..E o discutie lunga..
Sa revenim..Se dau Nobeluri, si noi admiram..E un moment festiv..

Wednesday, October 4, 2017

O tristetze

Lumea e instabila..Asa a fost pe toata istoria ei..Oamenii s-au comportat ca salbaticiunile, ba poate mai rau, pentru ca au facut totul gindit dinainte, au macelarit din placere, sau din interes..Eu ma tot gindesc la citi oameni au murit nevinovatzi in toate razboaiele..Asta ca sa nu punem la socoteala distrugerile..Daca toate energiile astea s-ar fi facut pentru progress si dezvoltare, acum poate am fi inceput aventurile prin spatziu, in cautare de de a coloniza alte sisteme solare prietenoase..
Scriu asta pentru ca a fost un macel in Las Vegas, orasul jocurilor de noroc, construit intr-un desert, o minune a fortzelor de gindire, si actiune care au cooperat..Un scelerat si-a construit un plan gindit strategic, si aplicat exceptional, pentru ca si-a ales bine locul, si momentul, si a tras intr-o multime adunata ca sa asculte muzica..Ce poate fi mai dement de atit? Atacul de la 9/11? Inchizitzia? Nazismul? Comunismul? Sigur, sint magnitudini diferite, dar esentza e aceeasi, pentru ca un descreierat a ucis la intimplare..Traim printre orori provocate de fiintze aparent normale, ba poate chiar placute intr-un context social neutru..Se spune ca nu armele omoara oameni, ci oamenii, si e perfect adevarat, pentru ca sint multi nebuni, oho, capabili de orice..Si ce e uimitor e ca nebunii astia sint statistic in numar mic fata de majoritatea, si uite de ce sint capabili..Eu evit sa scriu despre orori pentru ca sint multe si mediatizate, si ma oripileaza pe mine asa cum ii oripileaza pe toti..Si nu vreau sa ma gindesc la ele, dar uneori ma bushesc, si ma gindesc cu groaza la lumea in care traiesc..Nu asta e omul ratzional, nu de asta au evoluat toate, ca sa fim uneori omoritzi de tot felul de degeneratzi..
Probabil vor mai fi evenimente de astea in viitorul apropiat, desi nimeni nu-si doreste, dar astea se vor intimpla atit timp cit armele vor cadea in mina unor dezaxatzi, acum, pentru ca pe viitor omenirea va gasi solutii eficiente, asta e sigur..Si totul e pentru ca mai exista saracie, prostie, rautate, si o libertate prost intzeleasa..Un raspuns la toate? Poate educatzia, pentru ca ea ne transforma din salbatici in constructivi, si generoshi..

Monday, October 2, 2017

Inima vs ratziune

Inima e fluida..Trece de la o forma la alta, si formele ei le mai numim stari..Asa traim, trecind prin diferitele forme ale inimii care ne altereaza calmul acela absolut pe care il visam..Care e diferita de extaz, sau nirvana, sau cum o mai fi numita de culturile lumii..De fapt nu stiu sigur daca nirvana e o stare de extaz, am folosit-o aici mai mult ca o idee de stare care ar fi o fericire din aia contrapusa agoniei.. In fine, extazul e o fericire dusa la maxim, cind ne sint invadate toate fiintzele de tot felul de lumini, si cind ne pierdem controlul..
Cea mai buna dintre stari cred ca e meditatzia, pentru ca acolo constientul domina, si esti in total control asupra a tot ce simti, esti, gindesti, ca si cind te detasezi de lume si urci ca sa vezi mai clar toate adevarurile din tine, si din ceilaltzi..
Mintea rationala si inima sint intr-o continua lupta, si una o domina pe cealalta, pe rind..Care cum e depinde de educatia proprie..Nu poti controla totul, poti doar sa-l dirijezi..Uneori e bine sa lasi lucrurile sa se intimple, alteori e bine sa pui anumite limite..Dar e bine sa nu poti fi controlat nici de inima, nici de ratiune, ci sa le imbini, cit poti, cit mai bine..Asta ar fi cazul ideal, si iti rezolva multe probleme..Si e rar..
Inima si ratiunea au logicile lor, si fiecare are dreptate, pentru ca noi ne asociem uneori unor puncte de vedere deschise de stari, care stari sint date de inima, sau de ratziune..Si noi vom fi tot timpul intre o inima si o ratziune care ne va vorbi fermecator aducind argumente imbatabile..
Uneori imi doresc sa am o conshtiintza indepartata impartziala, care sa ma ghideze, asa cum facea greierasul Jiminy cu papusa de lemn Pinocchio..

Saturday, September 30, 2017

Toamna astronomica

Spatiul s-a sedimentat in spatii de culori diferite care se mai intrepatrund haotic si se misca pe traiectorii nedefinite..Apoi timpul a umplut cu fluid tot, si a dizolvat toate spatiile..Culorile s-au amestecat si au format alte culori pina cind totul a devenit un alb luminos..Mareea timpului s-a retras, si a ramas in urma spatiul singur, care a inceput iar sa se sedimenteze..Albul s-a descompus in culorile curcubeului si fiecare din ele a umplut cite un spatiu..Ciclul s-a reluat iar..
Cita toamna e imprejur..Toamna astronomica..Pe pamint deja cad frunzele..Cred ca e un joc uimitor de culori..Bate vintul, si poate ploua..Era frumoasa toamna acolo..Am sa mi-o amintesc cum era de frumoasa..
De citiva ani stau pe nava asta, de unde vad doar intuneric si stele..Sint la ani lumina de pamint..De fapt sintem, ca e o mica omenire aici..Am fost trimisi sa prospectam zona G, o zona oarecare unde s-a observat o planeta cvasi-terriana, cu ape, pamint, si ceva ce semana a paduri formate din arbori si plante albastre.. Daca e buna ne stabilim acolo, iar daca nu, mai cautam..Deocamdata avem resurse pe nava pentru 11 generatzii de oameni, din regenerabile, pentru ca pe nava e un ecosistem autentic..Pina la planeta mai avem destul drum, cam cit 2 generatzii..Noi o sa traim si o sa murim tot pe nava..Poate nepotii sau stranepotii nostri or sa o vada, ca noi nu mai apucam..Oricum nu conteaza, ca aici e frumos, si noi traim vieti normale.. Doar mediul e artificial..E si aici toamna, pica frunzele, si bate un vint artificial..Ma gindesc iar la toamna de pe pamint..Pe vremea asta incepea scoala, si toti aveam emotii..Parca imi vine sa ma duc la festivitati, si sa simt iar cum eram printre colegi, sa ma plimb pe holurile liceului impreuna cu toti, si sa mergem iar sa ne asezam in banci..De data asta nu ma mai duc in banca a 2a de la geam, clar, ma bag undeva in fundul clasei, ca sa mai pot copia la teze..Si asta cu copiatul e arhaica, azi nu mai copie nimeni, azi educatia e pe baza de creativitate cu toate materialele pe masa..Memoria e folosita altfel, cu mult mai eficient decit pe vremea mea.. Ce multe s-au schimbat..E mai bine acum, dar parca imi pare rau, cumva, pentru ca atunci noi eram mai atasati de cuvinte mai mult decit de imagini 3D..Atunci totul era in minte, si imaginatia era mai pura..In fine..
Mai am putin si intru de cart..Cind ies ma duc la un restaurant cu multa carne..Vreau sa maninc ceva bun si mult, si sa beau un vin  rosu din struguri clonatzi..Dupa care am sa ma plimb iar prin parc, si poate agatz vreo tipa, cu care chiar sa fac un cuplu, ca sa am si eu copii, care sa aiba si ei copii la rindul lor, ca sa-mi transmit genele mai departe, pentru cind vor ateriza pe planeta aceea..
Pina atunci mai stau, si ma mai gindesc la toamna..Ce frumos e ca natura se schimba, si locul inca ne mai lasa amintiri..

Friday, September 29, 2017

Intelegerile trecerilor

Fiecare gindim in stilul nostru, fiecare avem alte lumi din care provenim, si avem propriile valori si preferintze..Sintem atit de diferitzi in tot, pentru ca asa sintem fundamental..Ce imi place mie acum tie iti displace profund, si ce vrei tu sa imi spui mie imi suna absurd..E firesc..Noi sintem si traim pe propriile coordonate..Totul e sa cautam ceva ce pare ca ne apropie, desi e atit de greu..
Natura umana e una a unor salbatici ce cauta sa se impuna, inca, cumva..Asta desi societatea a construit o incercare de intelegere printr-o educatzie..O scoala, doua, trei, urmata de incercari de a forma mintea primara prin prisma unor idei..
Si noi am fost la fel, cred, pentru ca si noi am vrut sa ne impunem ce sintem, cum sintem, si sa schimbam lumea dupa cum ne ducea mintea atunci..Dar lumea ne-a aratat, prin intermediul scolii, ca lucrurile sint foarte avansate, si asa, trecind prin tot felul de idei si variante am invatat cum toate au ajuns la ce sint acum.. Si am avansat cautind si cautind cum sa intelegem cum sint toate, si cum sintem noi, de fapt, printre toate.. Pentru ca am lucrat mult la intelegerea asta a lumii..Am luptat alaturi de vizionari, si in contra anarhistilor, cu tot ce eram capabili..Am descoperit pe drumul asta ca oameni apropiatzi sint mai degraba legatzi de multe prosteli date de o eficienta spalare pe creier decit de o afectziune sincera..Si ne-am departat intr-o detasare pe cit de dureroasa pe atit de eliberatoare..
Intre generatziile romanesti e o distantza uriasa..Trecutul e adinc si monstruos, si reflectat in mentalitatzi.. Ce spun e ce simt, pentru ca intre mine, si parintzii mei a fost o ruptura abisala..Si nu cred ca vreodata, fiintza mea a avut vreo vina ca sa traiasca asa ceva..A fost o intimplare, si o nefericire profunda..
Toate trec..Si naiba stie cit va intelege lumea ce va veni din cite am trait noi..

Andante

I-am invidiat pe cei carora li se spunea "virtuoso", pentru ca aveau un talent pe care nu-l intelegeam..Am vrut intotdeauna sa fiu un talent expansiv si extrovertit care sa construiasca armonii care sa rezoneze exploziv in mintzile celor ce m-ar fi ascultat..Am invatat acorduri, am cintat mediocru la chitara si orga, dar nu am reusit niciodata sa depasesc ceva ce era cu mine de cind ma nascusem; o limita a folosirii artistice a degetelor.. De fapt era o limitare a capacitatilor mele de a ma coordona provenita dintr-o slaba memorie a atingerilor precise..Si asta m-a frustrat mult timp, pentru ca aveam in mine o capacitate de a simti armoniile profunde.. La nivel mental eram bun, dar practic eram un dezastru..Stiu multe, simt foarte bine, pot sa recunosc geniul in note, dar nu pot in nici un fel sa construiesc ceva palpabil..As fi fost poate un bun compozitor-dirijor daca vreo formatie, vreodata, m-ar fi lasat sa ii compun..Si cred ca as fi facut treaba buna, si as fi avut success cu ei, dar, na, artistii au orgolii, si nu te accepta, oricine ai fi, pentru ca ei se considera mai valorosi intotdeauna..
De compus cred ca as putea..In fine..E un drum lung inca spre a deveni in domeniul artelor, pentru ca e o mare competitie..
I still like Chopin, si mai stiu cum sa echilibrez armoniile, pentru ca am invatat metodic, toate variantele..
Do Sol Mi Do Re Sol Sol..Andante..

Linisti amuzate

Cum spuneam, sa fii e o chestie de stil, pentru ca ne traim trairile in stilul nostru, cel atit de subiectiv dat de mozaicul asta haotic de valori, sentimente, ginduri care mai trec prin noi fara nici o logica, atunci cind sintem deschisi..Pentru ca alteori, cind mintea ne e dusa prin alte teritorii, simtim ca toate mai dor, si durerile se aduna morman, ca sa ramina in aer, pina cind mintea revine, si le lasa sa treaca de bariera..Dupa asta sufletul redevine usor si activ, mai complicat ca inainte dar parca mai revigorat si intinerit, si cu mult mai adaptat si capabil..
Lumea se schimba accelerat, evolueaza cu viteza, se reconfigureaza, e bulversata si deschisa..Asta in timp ce un urias nor de prostie pluteste peste tot..Limitatzii se agatza de vechi, si devin mai agresivi in demersurile lor rele pentru ca se simt pe o nava care se scufunda..Sint batalii uriase intre nou si vechile mentalitatzi, si fiecare cauta sa se salveze cum poate..Toti lovesc, si toate pare ca sint gindite ca sa te doara cit mai tare..Pentru ca tu esti altfel, si metodele tale vin dintr-o altfel de abordare a realitatzilor vietii..Dar inveti, te adaptezi momentului stiind ca dincolo de astea va veni ceva ce iti va da dreptate, si te va recompensa daca vei avea suficienta rabdare..
Azi a plouat..As fi vrut sa fie soare, si cald, pentru ca ploaia asta a venit prea tirziu..Dar e bine..
Ma mira ca e inca septembrie, si e un inceput etern de toamna eterna..Anotimpul acela care ne reface ordinea din ginduri pare ca a revenit..Redevenim ce eram, incet si sigur..Sintem mai stabili, si incepem sa culegem echilibrele de pe unde le gasim, ca sa refacem in intreg tabloul fiintzei fragmentat de caldurile verii..
In departare se aud vag armoniile toamnei, care incepe sa se aseze peste tot..Linistile ei se plimba, se saluta regal, si ne privesc cu un fel de curiozitate amuzata..Pare ca ne cunosc atunci cind ne intreaba, cumva familiar despre ce planuri mai avem toamna asta..Iar noi le privim la fel de amuzatzi, pentru ca stim ca ele cunosc absolut toate raspunsurile noastre..

Thursday, September 28, 2017

Stilul fiintzei

Lumea isi are jocul ei..Nu-i pasa de noi, de jocul nostru propriu..Oricit am incerca noi ca sa o impresionam, cu orice..Jocul nostru e paralel cu al ei, orice ar fi..De asta e mai bine sa ne concentram pe ce sintem, si sa mergem inainte, asa cum sintem..Si daca vreodata o vom impresiona pe lume, asta va fi probabil impotriva a ce sintem, pentru ca va fi o chestie pura de moment, de mental, si de subiectivitatzi superficial intzelese..
Plutim printre variante de lume, si de noi insine, si totul e perfect valabil..
Ne vedem, e un cristal perfect prelucrat care ne inconjoara, si luminile se aduna ca sa ne faca sa devenim ce sintem, intr-o situatie atent definita..Ce frumoase trecuturi, nu-i asa? Cu alti noi-insine, mai tineri, mai frumosi, si mai atit de zimbitori la un viitor posibil..Cu noi exact cum eram, insurubatzi atit de precis in realitatea aia, pentru ca stiam cum sa abordam totul cu acea dezinvoltura care ne venea direct din ce eram..Ce frumos zimbeam la lume, ce usor ne miscam, si ce firesc ne era sa ne aratam in toate situatiile care ar fi putut sa se intimple..
Uneori ma intorc la lumile de dinainte si chiar ma cred ca sint acolo..Merg elastic, aproape dansind, si mai arunc priviri laser:)) Am o indiferentza aroganta pe care o arunc lumii ca si cind as fi intr-o masina scumpa, si as fi ceva ce am fost tot timpul..Un om stil care respinge ceva ce nu i-a apartzinut, asa, cumva..Care nu se coboara pentru ca nu-i sta in stil sa decada..
Daca visez e pentru ca ii datorez asta propriului spirit..Pentru ca ne stimam reciproc..Glumesc..Sint ce sint, si nu ce mi-as dori, dar na, e fun sa imaginez ca lumea e o varianta asa de frumoasa..Si ca eu pot sa cred despre mine ca sint in termenii aia..
Sa fii e o chestie de stil..

Drumul propriu

Linistile s-au adunat in puncte matematic definite, au vibrat un timp, apoi s-au stabilizat, apoi au vibrat iar, si iar s-au adunat, ca si cum incepea sa actioneze asupra lor fortza tare..Au devenit o sfera de sfere, ca o mini stea neutronica, apoi au colapsat, si au explodat..Unda de soc a dus cu ea resturile de materie..Au ramas in urma lor particulele spatiului, care iar au vibrat, s-au adunat, si au explodat lasind in urma particulele de timp, care si ele au facut exact acelasi traseu, a urmat iar o explozie, si un intuneric absolut.. Un punct luminos a aparut de nicaieri..A devenit un cerc, o sfera care a venit cu viteza luminii si m-a izbit..Am ramas socat la inceput, apoi am deschis ochii..Aveam capul pe o masa, si o fatza umana ma privea cu atentzie..
-Ce faci ma, dormi, esti timpit? M-am ridicat, eram pe o banca, intr-o clasa de liceu, parca, multa lume imprejur imbracata ca in liceu, si toti se uitau in caiete..Am recunoscut sala, era laboratorul de mate din LVA. Nu cred, nu cred, nu se poate, sint in liceul meu, si astia sint fostii mei colegi..Ce farsa sinistra, hahaha, am ajuns fix in ora de mate cu masina timpului, bravo, am un noroc de sa ceva pe el..Cred ca masina mi-a studiat afectele si mi-a tras-o..In fine, am regasit senzatziile mele tari, alea de nu le-as uita vreodata..Oricum e temporara experientza asta, asa ca mai bine las lucrurile sa se intimple..E o tensiune in aer de o tai cu cutzitul.. Toti stau semi-umil cu privirea in caiete..Se aude musca..De fapt era o musca, dar si ea a sucombat de stress..Proful e la catedra, in picioare, si da cu viteza foile de la catalog..Se uita cu atentie la cite un nume, apoi schimba foaia..Lumea pare ca rezista inca, nu delireaza..Unii se trag de par, altii isi baga degetele in nas, cite doua in fiecare nara..Cind isi misca privirile spre tabla vezi figuri resemnate, ca in fatza plutonului de executie..Fiecare miscare a profului e atent studiata..Abia a inceput ora, si macelul n-a inceput inca..Au inceput sa fie rostite nume..Condamnatzii se ridica, isi iau caietele, si fac pasi spre tabla..Lumea lor a murit, sa le fie tzarina usoara..Noi sintem inca vii..Privim imprejur cu sperantza ca n-o sa ne asculte azi.. Ne-ar fi mai bine oriunde altundeva, chiar in mijlocul unei gauri negre..Dar stam aici ca sa ne asteptam soarta..Viata ne rinjeshte sinistru..Probabil ca am meritat asta, sau ceva..Mi-e frica iar, ca atunci, de parca am intrat iar in cercurile vicioase..Sau poate ca masina m-a trimis aici ca sa inteleg mai bine ce am trait..Oricum mi-am revazut mai bine trecutul asta..
M-am refacut dupa experientza asta..Am inteles-o cu mintea mea de acum..E bine..M-am mai eliberat de tot ce a fost atunci..Am inteles ca asa a fost pentru ca, pe undeva, asa a trebuit sa fie, pentru ca sa fiu eu cel care sint azi..Si m-am bucurat ca lumea mi-a aratat tot felul de fetze, ca eu sa ma maturizez, si sa invat sa merg mai departe pe drumul meu propriu..

Monday, September 25, 2017

Cell de toamna

Lumea e intr-o secventza intrerupta..Aud bucatzi din armonii, care se succed nedeterminat..Sint pasaje oprite brusc, care se repornesc iar, fara vreo logica..Si pare ca toate se raporteaza la mine, la miscarile mele, dar se intimpla fara sa vad vreo logica..Totul vine parca dirijat din vreun centru de comanda unde toti au un umor negru..
M-am reconectat la lume, daca pot sa spun asa..Mi-am adjudecat un cell phone stabil, ca sa am o punte de legatura cu lumea, una mai reala, cumva, desi stiu ca asta e o sursa mare de stress, pentru ca azi comunicarea e gresit inteleasa, in fine..E un ajutor enorm, evident, ca orice technologie, daca e aplicata inteligent..
Mi-am luat un cell phone micutz, pe care am dat 60 de coco si o bricheta rosie:), care are internet, telefon, si camera foto, si na, mai multe altele care nu-mi prea trebuie..Are ecranul mic, ca abia vad mesajele de pe mail, dar e practic, ca de asta l-am si luat, mai mult, sa fie util cind e cazul, ca daca e sa stau pe net folosesc desktopul..E incredibil de powerful la cit de mic e, ca m-a uimit la ce nivel e technologia azi.. Azi m-am jucat un pic cu el, dar tre'sa-i iau sim card, ca n-are inca hahaha..Si sa mai zici ca am lucrat la Blackberry, rusineeee..De fapt na, nu e ca nu-s bun la telefoane, e ca efectiv mi-am bagat picioarele in ele ca instrumente de comunicare cind am vazut ce fel e lumea, ca altfel ele sint dragutza si foarte utile, e adevarat..Scriu asta ca sa nu uit cind mi-am luat primul meu cell phone efectiv..Azi e luni dar l-am cumparat duminica, nu e nou ca urasc lucrurile noi, ca sint prea pretentzioase si reci..Iar telefonul asta l-a avut inainte o tipa:), si are in el parca o caldura a fiintzei..In fine..
Deci ieri a fost o zi festiva maxim..M-am transformat intr-o fiintza cu care se poate comunica, cumva..E relativ, evident, ca eu am ramas acelasi..Poate o sa-mi amintesc, peste ani cum a fost ziua asta a primului cell, ca un inceput de conectare cu technologiile..Stiu ca unii au chestii mult mai avansate, dar nu stiu si daca au creierele conectate la ce le ofera gadgeturile lor..Eu sint specializat pe inginerie mecanica, la mine technologia e o varianta de a ma conecta cu lumea, dar prin prisma propriilor mele valori, nu aiurea, si nu oricum..
Azi e o luni cu soare si caldura uriasa, de sfirsit de septembrie..As face citeva poze cu telefonul ca sa le pun sa fie de model de cum arata o toamna la fereastra..

Saturday, September 23, 2017

Vis de toamna

Lumea de ieri s-a schimbat..Ploaia a venit iar, si iar picaturile au ramas suspendate..Le-am privit la fel de confuz, ca prima data..Le-am atins, ca sa ma conving, si m-am ciupit ca sa fiu sigur ca nu visez..De ce lucrurile s-au intimplat la fel? Am intrat intr-o lume repetativa? Traiesc aceeasi zi de o infinitate de ori? Si de ce eu, de ce acum, de ce din toate variantele asta e cea care mi se intimpla? Sa fie cea mai buna varianta a existentzei mele pe care destinul mi-o reface? E o timpenie, pentru ca eu ma schimb continuu, si evoluez traind tot timpul adaptindu-ma la transformari de toate felurile, ori o repetare a ce s-a intimplat e ca o gluma si o bataie de joc la  adresa propriului meu intelect..Pina la urma a fost o acceptare, a cita, din sirul infinit de acceptari, ca sa vad, totusi, ce e dincolo de asta..Si lucrurile au avansat, pina acolo incit sa simt ca experientza asta a fost una din cele care m-au pus pe ginduri..
Ploaia s-a oprit..Stropii au ramas, un timp, fixati..Apoi totul s-a rasucit..Lichidul a disparut, si a fost inlocuit de puncte luminoase din care au crescut ramuri luminoase, care s-au unit intre ele..S-a format o retzea care s-a intins peste tot..Si ramurile astea pareau ca ma ocolesc la o distantza fixa, ca sa observ ca imi construiau imprejur un cilindru de lumini de toate culorile..Si toate s-au intimplat pina cind am vazut ca odata cilindrul completat am inceput sa urc, ca si cind as fi intr-un lift cosmic..Am trecut de nori, de spatiu, si am ajuns dincolo..Luminile s-au stins, si am aterizat.. Sint intr-o lume diferita..Nu stiu sa spun decit ca e liniste si ca aud armonii profunde..Si ca vad ceva ce nu as fi crezut ca exista, ca in lumile divine imaginate de artisti.. Poate visez, nu stiu, inca..Poate nici nu mai conteaza daca e real, sau nu..E un extaz al senzatiilor..Privesc si merg, apoi iar privesc..Si ma gindesc ca e totul asa cu am simtit ca ar fi trebuit sa fie..Apoi am simtit cum racoarea ma acopera cu lichid, si cum fiecare picatura sterge marginile visului..Si m-am trezit iar, in alt vis, in care eram la fel de singur, printre picaturi care cad iar, si iar..
M-am trezit iar..S-au dus toate visurile..E inca intuneric, si e la fel de toamna..Zorii asteapta sa revina..Si ma simt bine..Sint ca nou..Astept ca in ziua asta sa apara mici particule din lumile visate, ca sa pot spera ca lumile acelea au o sansa ca, undeva, cindva, sa apara..

Friday, September 22, 2017

Lumile visurilor

Spatiile se intind infinite..Inainte, inapoi, sus, jos..Sint acoperitoare..Ne invaluie micul nostru spirit cu atitea infinituri..Privim, si raminem fixati, parca de atitea imensitatzi..Apoi privim iar, si raminem iar uimitzi.. Sintem mici si cautatori, constrinsi de capacitatile limitate ale propriilor priviri..Sintem mici si constientzi ca avem granitze ale fiintzei..
Ieri am visat ca a plouat si ca am devenit o picatura din toate..Azi am vazut ca sint un eu transformat de visul de ieri..

Ploi visate

Drumurile merg singure, uneori, ca niste trotuare rulante, pe directii diferite..Unele se duc,  altele vin, altele par ca se rotesc in loopuri vicioase..Altele merg in spirale care urca si coboara..Unele merg in paralel, cu viteze diferite..Altele se rasucesc instabil catre variante posibile, si toate drumurile astea sint constructii complicate 3D si atit de intricate, ca nu stii niciodata la ce nivel esti, si catre ce te indrepti..
Lumea e un amestec de drumuri, arhitecturi, naturi, si stiluri..Iar oamenii imprumuta din toate, si devin altii  mergind continuu..
As fi vrut ca sa ploua azi, dar n-a fost sa fie..N-a plouat parca de 1000 de ani..Parca sint in desert..Am sa incep sa visez ploi..Nimic nu e mai frumos ca o ploaie care te invaluie si te acopera racoros cu esentze de vitalitate..Uneori imi place sa opresc timpul in loc si sa stau sa admir filigranul atent construit din sfere lichide.. Ma holbez la fiecare picatura in parte si ma uit la cit de frumos se imbina cu celelalte..E uimitor cum natura  poate construi arta din ceva atit de trecator..De fapt natura e arta pura, iar noi o copiem si ne consideram creatori..
Visez ca sint si eu parte din ploaie, ca urc, alunec, cad, si urc iar in ceruri pasind pe stropi..Si ma simt ca si cind as trai o aventura dintr-un vis al unui explorator..

Thursday, September 21, 2017

Testul realitatzii

Lumea a fost tot timpul aceeasi, desi ni s-a parut atit de diferita, pentru ca si noi am fost atit de diferitzi.. Am trait diferit, am simtit diferit de tot ce vedeam tot timpul, imprejur..Am visat alte visuri pentru ca asa era firesc, sa vedem in oniricul nostru ce ne semana doar noua..
Vezi, vedem diferit aceeasi lume..Si vezi si tu ca avem toate diferite, pentru ca asa se intimpla..Eu sint eu cu ale mele..Ma simt eu, asa cum sint, si cu cele toate pe care le vad..Si ma gindesc ca, intr-un fel, toti ar trebui sa se raporteze la realitatea asta, si sa o abstractizeze intr-un fel care sa semene, cumva, cu al meu.. Apoi ma separ de toate, ma restring, si ma insingurez..Pentru ca vad cum alte stiluri se raporteaza altfel la tot.. Nu inteleg la inceput..Apoi accept ca pot fi atitea abordari ale realitatilor, si ma las dus de alte variante intr-o incercare de intelegere..Stiu ca sintem diferitzi, dar e totusi o unica varianta a realitatzii, care ne apare asa cum e..Si interpretarile personal-pasionale ma confuzeaza..Pentru ca nu inteleg cum ceva poate fi interpretat in feluri atit de ciudate, sincer..Stiu ca sintem subiectivi, dar cit de departe sa fie si subiectivismul asta? Sa mearga dincolo de care limite? Exista un rang al subiectivismelor relativ la valori? Si care valori sint mai importante, atunci?
Ma simt uneori singur, cind vad potopul de variante de stiluri de oameni..Si ma simt ca si cind m-as retrage in mine si in variantele care ma fac sa ma simt eu..E atit de mult in tot ce e imprejur, sint atit de multe variante de feluri de a fi, ca ma fac sa simt ca nu stiu ce sint, sau ce as fi putut fi, vreodata..Lumea e un taifun de variante si stiluri care imi provoaca o ametzeala de stari pe care nu le-am trait, pentru ca nu au fost ale mele..Ma simt confuz in lumea asta atit de perfectzionata in atitea variante..Si atunci ma refugiez in mine, in ce am fost, si ramin acolo ca sa ma refac..Acolo e bine, si e totul echilibrat..
Intre mine si lume a fost tot timpul jocul asta de-a cine e mai potrivit..Si a fost ca uneori am fost ok, alteori am fost depasit de absolut toate..Am facut si eu ce am putut..E atit de complicat tot..

Drumuri relative

Ma gindesc uneori ca totul e absolut inutil, adica asa imi vine sa cred, dupa ce intru iar in gindurile mele mai adinci..Si asa cred ca gindesc cam toti, cind incearca sa absolutizeze, probabil..Chestia asta o am de prin liceu, atunci cind eram suficient de naiv, si de deschis, si vedeam ca pe orice cale as cauta un reper absolut nu iesea decit aceeasi idee deprimanta si care reducea totul la un fel de inutilitate aparent vie..Sigur, eram constient ca exista un univers infinit imprejur, ca eram pe o planeta populata de fiintze vii care au cosntruit o societate care a evoluat uimitor, ca aveam biologicul meu, spiritul meu care traia printre spiritele celorlaltzi.. Existau multe, evident..Dar nu exista nimic stabil pe care sa pot construi ceva care sa fie in acord cu mine.. Pentru ca totul era relativ, si trecator, intr-o eterna schimbare de la ceva la altceva..Si asta m-a durut cel mai tare, mai mult decit toate esecurile incercarilor mele de a comunica..Adurut atunci, apoi a trecut, apoi iar a durut, iar a trecut, si asa a fost continuu, pentru ca nu am stiut ca ar trebui sa las asta balta si sa caut in loc de un  reper absolut mai multe repere relative, care sa dea, pe total, un echilibru rezonabil.. In timp am invatat ca dincolo de esecul absolutului sint micile victorii relative, care te ajuta in drumul tau prin spatiu si timp..
In fine, discutia asta e lunga de tot, e material pentru citeva carti, daca as incerca sa explic, cu detalii, dar nu am rabdarea, si nici pasiunea sa detaliez, pentru ca sint altii mai talentatzi la chestiile astea..
Cautarea asta a absolutului a fost marele meu proiect ratat, si de aia m-am refugiat in alte proiecte care sa ma faca sa-mi folosesc talentele pe care le aveam, pentru ca asa ma simteam mai util si practic, si ma tineau suficient de ocupat cit sa nu ma mai gindesc la altele..Si am continuat asa, sa fac, sa incerc sa fiu cit pot, si sa ma dedublez ca sa continui eu, singur, printre ceilaltzi..
Acuma sint mai imbatrinit de tot felul de experientze dar la fel de entuziast ca atunci, pentru ca nu am abandonat niciodata nimic..Acum sint parca mai fericit ca am inteles relativul asta compus din atitea, pentru ca lucrind in el m-am ajutat singur..Si asa am putut continua motivindu-ma sa fac, sa incerc, sa experimentez cit mai mult..Asta fac si acum, caut cit mai multe..Si scriu si postul asta tot cu gindul ca scriind ce gindesc evoluez, cumva, si devin un altul mai bun, si mai  bun, pina imi ating limita..

Thursday, September 14, 2017

Oglinzile timpului si ale spatiului

Informatiile circula de-a lungul firelor colorate ale destinelor, in sus si in jos, sau, in termeni navali, upstream sau downstream..Merg cu viteze incredibile..Si sar abil pe alte fire de destine cu aceleasi viteze..Isi pastreaza culorile initiale care contrasteaza cu culorile firelor..Si fac acrobatiile astea de la inceputul lumilor..Si parca, pe masura ce avanseaza in timp devin mai rapide..Poate ca au depasit cu mult, si demult, viteza limita a universului fizic, viteza luminii..Oare sufera si ele transformarile obiectelor fizice? Sau sint de o alta natura, si poate se comporta altfel, nu se comprima, iar timpul pentru ele poate s-a oprit deja..
A mai trecut un timp, in spatiul cu aceleasi coordonate..Reperele s-au conservat..
E liniste..Linistea de dupa un uragan de nestiuturi..Ziua aproape a murit..Vine amurgul, si apoi eterna noapte.. Inca o noapte de toamna..De inceput de toamna..Sau de sfirsit de vara..In aer se aud mai slab armoniile luxuriante de altadata, si miroase a caderi de frunze si stropi de apa din alte galaxii, in care toamna e eterna.. Timpul e si el mai incet, merge mai atent la trecerea spre toamna, parca..Lumile se privesc si ele atente una la alta, pentru ca pot aparea treceri bruste, si schimbari neasteptate..
Ma simt ca ieri..Nu m-a constrins nimic, si am mers in virtutea inertiilor..Spatiul s-a conservat, asa cum mi-a aparut din barca sistemului meu de referintza..Doar timpul a sarit, si a modificat data din calendar..Vegetez intr-o lume paralela cu toate existentzele celorlaltzi..
Realitatile curg, apoi se solidifica, apoi iar curg..Timpul se mai opreste din cind in cind, ca si cind ar avea si el stari..Sau poate el e la fel, constant, si doar noi il mai oprim..Poate e constant, pentru ca ne imbatrineste constant..Si noi acceptam asta..Spiritul aduna cantitate si calitate, dar corpul se degradeaza..Pentru ca asa functionam, dupa regulile biologicului..Oare cum ar fi fost sa ne fi nascut in alt spatiu, si timp? Am fi avut acelasi spirit? Cine stie, dar am fi fost influentati altfel, si am fi evoluat altfel..Sintem acum, asa, pentru ca sintem un rezultat al vietii traite, si al experientzelor acumulate..E bine ca sintem si asa..Poate mai tirziu o sa regretam multe..Acum ne gindim cu sperantza la un viitor posibil..

Wednesday, September 13, 2017

Deveniri promise

Am pierdut un pariu, mai demult, era ceva stupid, fara importantza, pentru ca, in universul meu de plictiseala  nu mai credeam ca ceva m-ar mai putea face sa simt ca, dincolo de mine, de egourile mele sterile si fragile ar mai exista o posibilitate a vreunor experientze cu ceva insemnatate..
Iata-ma intr-un tren..Am promis, am facut..O faceam dintr-o datorie, si eram, cumva, resemnat..Mergeam spre Venezia, locul unor cautari istorice aratate din pliante..Am ajuns, m-am parcat intr-un hotel, si am pornit pe stradutze spre un ceva care semana a o cautare-gasire descoperit-nedescoperita, eu cu mine..Am vazut, am admirat, am uitat ca sa admir iar, m-am plimbat, am vazut oameni,  am ris, am mai si plins, si m-am retras iar in camera mea classica de hotel..Am stat un timp sa ma gindesc la intimplarile zilei, si m-am dus la fereastra sa mai vad canalele, si toate barcile sofisticate, sau gondolele plimbate de italieni care cintau tot felul de canzonete pentru linistirea inimii..Si parca mi-am vazut toata viata cum imi trece prin fatza, toate intimplarile frumoase si urite, toate iubirile neimplinite, toate visurile adunate..In locul ala, acolo, strain totusi, si indepartat..Si ma intrebam de ce..Apoi am lasat timpul sa curga, ca sa se poata limpezi apele..
Nu stiu, timpul acolo era parca altfel..Era mai dens, mai plin de ce a fost vreodata, era ca si cum tot ce fusesem se revarsa deschis peste tot..Ca si cum ma intilneam la masa din balcon cu toti ai mei, tot ce fusesem de-a lungul timpurilor, si discutam deschis despre ce sintem, cum sintem, si cum am fost..Ca si cum as fi luat un fel de drog care ma transforma schizofrenic intr-un fel de autor de scenarii posibile ale propriei mele vieti vazindu-le efectiv cum existau si deveneau in ce eram acum..Si am profitat din plin de tot, m-am conversat cu eurile mele ca si cum ar fi fost straine..Am ris si am plins, si am trait totul ca la un fel de sarbatoare a unor trecuturi care veneau spre mine cu acelasi entuziasm cu care le cautam si eu..A fost cald, si sensibil..Si am fost si eu deschis spre tot, desi era cam plictisitor, pentru ca ma priveam ca intr-o oglinda veche..
A fost bine, pentru ca eul de atunci era asa cum il stiam..Si era la fel de bine pentru ca simteam ca eu, cel ce voi deveni va fi la fel de prietenos si de deschis..Si imi placea cum trecuturile pot anticipa eurile mele din viitor..
Am stat mult timp sa vad Venezia, cu toate ale ei..Si mi-am dat seama cum si eu, cu toate ale mele pot deveni ce mi-am dorit, mai demult..Un om care stie ca ce simte e un punct de plecare spre atit de multe drumuri posibile in viitor..
Sint, inca, si ma voi putea transforma, ca sa devin..Am sa-mi promit ca voi incerca mai mult, desi nu-i deloc usor..

Tuesday, September 12, 2017

Eliberari

Ploua iar..Natura straluceste printre picaturi..Strazile s-au golit..Sint singur iar, asa cum sint si locurile..
Ploaia uda tot, spala natura, transforma parca spatiile..Curata tot, calmeaza..Miscarea s-a oprit, si totul s-a dezgolit obscen..Natura e goala ca o femeie care se imbaiaza..Nu mai conteaza nimic din toate vechile tabu-uri..Se vad golurile dintre spatzii..Pare ca Nimicul incepe sa ne cucereasca..Echilibrul scade incet si sigur, dizolvat parca de picaturi, care lasa gauri in tot ce exista mai demult in ginduri..Si gaurile apar mai multe, si mai dese, si cresc, lasind sa iasa prin ele intunericul..Si parca incep sa doara, ca si cind spatiile dezgolite ar face parte din corpul nostru..E o trecere spre altceva..Alte lumi ascunse vin din adincuri sa danseze dezmatzuri si sa rinjeasca perfid..Vad cum se combina, si se sprijina, ca sa construiasca hidoseniile ce au aparut mai demult, cind ratiunea dormea..Zgomotele lor incep sa acopere tremurul ploii, si devin urlete ale unor disperari nestiute..Doare din ce in ce mai tare, cind eternul devine haotic, si descreierarile atit de reale.. Te umpli cu scirba la atitea uri pe care ti le arunca in fatza..Rezisti un timp, apoi delirul ti se urca prin vene spre creier..Haosul e infinit, si corpul pare ca ti se transforma pe bucati in membre ale unor fiintze monstruoase..Energiile explodeaza, si intunericul acopera tot..Cazi in agonie..Esti intr-o coma existentiala, poate una dinaintea mortii..Dispare tot, incet, intr-un orizont necunoscut..O lumina mica mai pilpiie, dupa care se stinge..
Te trezesti fara sa simti..Deschizi ochii sa vezi ceva..Esti intins pe asfalt..Nu mai ploua..E liniste..Intunericul e acelasi..Te atingi sa incerci sa vezi daca mai simti corpul..Asezi palma pe fata, pe umeri, pe picioare.. E bine.. Nu esti paralizat..Incerci sa te ridici..Mii de sagetzi de dureri trec prin tine..Cazi iar, apoi iti infringi neputintzele, si te ridici..O miscare, doua, trei, si esti iar in picioare..Lumea e monstruoasa..Trebuie sa te mobilizezi..Nu esti o victima..N-ai fost niciodata..Stiai ca lupta va fi dura..Si stiai ca ai sa fii ranit si ca toate or sa te doara..Acum ai vazut pe pielea ta..Durerea e o iluzie..Ca si viatza..Durerea e o trecere de la cel care ai fost la cel care esti..Durerea te intareste..Poti mai usor sa privesti reflexiile din oglinda dupa durere..Ai mai cucerit un pisc din geografia eului tau..
Dupa uitari vin urcari..Si dupa urcari vin spatiile largi si deschise..

Monday, September 11, 2017

Drumul printre trecuturi

Lumea s-a refacut..Si-a adunat bucatile rasfirate de trecut si si le-a pus impreuna, asa ca intotdeauna, asa cum a facut-o de-a lungul timpurilor..Noi am asistat uimiti tot timpul la procesul asta..Am incercat sa-l copiem cit am putut, dupa cite un impact devastator, sa ne reconstruim cit mai aproape de original, din memorie, pentru ca nu aveam vreo poza a ce am fost, o poza 3D, pentru ca nu avem asa ceva, nu exista o varianta a noastra anterioara pe care s-o putem salva tot timpul, si sa fie ca noua, trebuie sa o reluam tot timpul de la zero..
De fapt lumea se transforma, se reconfigureaza, pentru ca ea are un rang infinit superior noua..Asa e, o privim dintr-o pozitie total nefavorabila..Dar invatam..
La noi piesele refacute ne dau tot timpul altceva..Devenim altii, destul de diferitzi de cei ce am fost, pentru ca puzzle-ul nostru e bombardat cu piese noi, continuu, si obligat sa se reconfigureze pe modelul lumilor..
Noi sintem tot ce am fost, ce sintem, si ce vom fi intr-o aceeasi determinare, cumva..Ni se poate citi un fel de viitor, din trecut..Noroc ca sintem imprevizibili cit sa nu dam vreo satisfactie vreunui futurolog pribeag, care cauta sa cistige bani din orice..
Eu mai uit de toate..Adica incerc, pentru ca doar asa imi mai pun curul in miscare..Asa ma motivez..Si incerc sa-mi programez uitarile metodic..Imi mai amintesc de cite unele si altele, dar asta e ca o scapare..Si ma tratez pe mine ca pe un oarecine care cauta sa-si aminteasca de un drum posibil prin ce va fi..Asta ca sa-mi reactivez toate energiile latente..Stiu ca pot multe, dar ca alte multe ma trag inapoi, si stiu ca doar eu ma pot face sa incerc sa merg pe un drum visat mai demult..Pentru ca nu e usor deloc sa ma lupt cu toate trecuturile, oho..Ma straduiesc..Doare destul de tare, dar am mai facut asta, inainte..

Sunday, September 10, 2017

Un univers de intrebari

M-am uitat iar pe net cu-curiozitate, sa vad ce e nou, ce s-a mai inventat, ce s-a mai intimplat, si m-am mirat iar de vremurile astea in care se amesteca parca toate de la inceputurile lumii, cu bune, cu rele, etc Am vazut filme de actiune, care acum au ajuns la un nivel incredibil de violentza, care m-au obosit psihic..Apoi m-am intors iar la Cosmos cu Carl Sagan, pentru ca imi trebuia iar calmul si rigurozitatea stiintei, dupa ce vazusem prea mult haos si nedeterminare..Si m-am mai linistit..
In episodul 9 dl Sagan spune ca daca vrem sa facem o placinta plecind de la zero, va trebui ca mai inainte sa inventam universul..Si asta m-a pus pe ginduri, pentru ca o placinta e, sa zicem asa, un detaliu culinar infinit mic fata de un univers infinit mare..Deci intii si inainte de orice va trebui sa construim un univers din nimic, ca sa avem toate ingredientele pentru placinta..Sau pentru 1000 de placinte, sau pentru o galaxie, sau tot ce exista pina la urma..Dar tot ce exista, exista deja, de ce ar trebui reconstruit? Plus ca o constructie de univers presupune niste puteri inaccesibile cuiva vreodata, asta e sigur..
Asta ne duce la o alta intrebare; cum a aparut universul? Sa fi fost doar un Big Bang, o uriasa explozie care a generat tot? Doar una? De ce nu mai multe? Si daca a fost doar una, cum de s-a intimplat ca totul sa fi pornit dintr-un punct? Ce a fost inainte de acel punct? Probabil ca masuratorile noastre ne conduc la teoria asta, dar cit de exacte sint aceste masuratori? Si intrebarile sint foarte multe, evident, sint liste intregi, dar eu ma gindesc folosind bunul simt stiintific de inginer, care poate fi limitat in intelegere, e adevarat..
Probabil ca mai avem multe de descoperit pina sa intelegem cum a aparut universul, pentru ca acum ipotezele noastre sint la nivel de speculatii..Sintem ca grecii antici care au emis posibilitatea existentei atomilor..
De asta e super interesanta stiinta asta ca te provoaca incontinuu, si o descoperire, sau un raspuns la o intrebare ridica un urias numar de alte intrebari derivate..

Wednesday, September 6, 2017

Diamantul lichid

A plouat..Noaptea a adus cu ea o ploaie purificatoare..Am ascultat ritmurile amestecate ale lumilor. Era ca si cum am trecut de la adincurile lichide cu bule de aer, la aerul linistit cu bule de apa.. Ca si cum am trecut printr-o schimbare fundamentala, si tot mediul a vrut sa imi arate un fel de simpatie..
Ploaia o simti daca stai, si o primesti deschis, ca dupa o lunga asteptare, si daca intinzi miinile ca sa o simti pe piele.. Simti ca intra, atunci, in tine, o mica parte din purificarea universurilor..Te eliberezi de tot, si te lasi dus de apele timpului, si ale spatiului..Pe masura ce uiti, urci, ca intr-o nacela de balon cu aer cald, si pe masura ce urci vezi mai clar peisajele de dedesubt..Apoi, cind deschizi ochii balonul a disparut..A ramas doar ploaia, si peisajele care se mai vad printre picaturi..
Visam mult..Si noaptea, si ziua..Si realitatea adauga elemente noi la visuri..Visam pentru ca acolo e fericirea, cumva, in lumile din noi, ascunsa si timida..Cind avem curaj devine si ea mai curajoasa si ni se alatura, iar cind sintem tristi, si retrasi, devine si ea la fel..Ne copie..
Acum sintem fiintzele lui septembrie, si fericirea a adus cu ea melancolii si nostalgii lipite de frunzele care alearga prin aer..E o fericire aparte, are culori calde, si danseaza pe un ritm lent, si asezat..Ne ia de umeri si ne mingiie pe cap..Ne povesteste despre orice..Si noi ne lasam in voia imaginatiei..Visam iar la plaje tropicale in asfintit, la fete zimbitoare, si la gesturi prietenoase care ne imbie sa mai facem inca un dans impreuna, inainte sa mincam si sa bem trufandale asezate artistic pe platouri din grafen poleit cu platina..
Ploaia asta acopera tot cu diamant lichid, si face ca totul sa straluceasca, asa ca visurile, sau ca amintirile acelea care vin special ca sa ne re-incalzeasca sufletele..

Monday, September 4, 2017

Timp dupa timp

In toti anii astia a fost greu..In ultimii ani ai crizei, sau ce dracu a fost..O monstruozitate mai mare decit tot universul asta rece..In care m-am simtit ca un gunoi inutil, ca da, eram complet si iremediabil inutil eu, pe drumul meu de cautator..Mi-a fost complet sila de tot, de societate, de mine, de umanitate..Am cautat alte drumuri, am incercat alte variante, si m-am simtit de putine ori acceptat, si de cele mai multe ori respins.. Ca sa ce, pina la urma, sa am resentimente? Poate..
Am vazut ceva care mi-a adus aminte de multe prin care am trecut..Si m-am simtit cum eram, si ca am invatat cum e sa urasc sincer fiintzele cele diforme..
Am vazut ca, in cele din urma sint eu fata de mine, si ca ceilalti nu sint mai mult decit ce sint..Sint eu in oglinda mea..Desi, uneori mi-e asa de dor de o imbratisare sincera a unui prieten..
Lumea merge inainte chiar daca nu are suficiente imbratisari..E felul ei de a isi continua drumul..Pentru ca asa a fost de ceva timp..Altele au fost mai importante..
Astept asa, cum am invatat sa astept de demult..Nu e nimic mai altfel decit cum a fost..Totul e sa invatam sa citim cite ceva din toate asteptarile in viitoarele linisti..E limpede..Asa a fost, si poate, va fi, cine stie.. Un sublim e un etern infinit mic, care se pierde in calmul infinit mare al linistilor..Ceva va veni cindva, poate.. Si va aduce toate asteptarile noastre impachetate frumos, inapoi..Retur..
Un timp e o varianta a fiintzei..Pe care o putem alege cum s-o traim..Dupa care urmeaza altceva..Un alt timp, o alta varianta, sau, cine mai poate sti..

Un impuls

Am avut intotdeauna nevoie de un impuls, ca sa incep ceva nou, sau ca sa continui altceva inceput mai demult..Si impulsul asta era ceva care sa imi determine fiintza cea mai adinca sa actioneze, si era fie un gind adus la suprafatza, un sentiment adus la suprafatza si el de o traire puternica, o idee, o fraza, un cuvint uneori, era ceva-ul acela care imi zguduia interioarele ca un cutremur..Si atunci ma bagam iar adinc in mine, si scoteam prin cuvinte nespusele tacutelor mele cautari..
Eu nu stiu exact cum sint, pentru ca in copilarie si adolescentza am avut un curaj nebun, temperat atent de mediul de atunci care era foarte strict si constringator..Apoi, dupa ce am plecat din tara am avut la fel un curaj cam vecin cu nebunia inconstienta, dupa care a urmat un fel de renastere a mea, un punct zero de la care am lasat trecutul in urma si am inceput sa-mi construiesc constient tot ce cautam, doream, visam, din bucati adunate..Aici a fost un proces complicat, pentru ca am folosit absolut tot ce stiam, toate adevarurile adunate..Am pus tot pe o masa invizibila, si am inceput sa caut sa fac constructii logice cu ele, am vazut ce piese se potrivesc, si le-am asezat incet, pe rind, pe fiecare la locul propriu..E o munca absolut titanica, evident, si iti trebuie o mica-mare nebunie sa te apuci sa ordonezi tot haosul bucatilor alea adunate cu migala, in timp..Dar cum nebunia o mai experimentasem inainte, am zis sa incerc, pentru ca era un proiect care chiar merita..Si am facut-o si pe asta, na..Bine, n-am terminat nici pe departe proiectul, ca e mare nene, si o sa lucrez la el inca vreo suta de ani, dar, in mare cred ca e structurat..Si asta m-a facut fericit, pentru ca atunci cind l-am simtit ca e stabil m-am auto-fericit..A fost o uriasa reusita pentru mine..In fine.
Acuma lucrez la detalii, perfectionez arabescurile, daca pot sa zic asa, si iata, ce sa vezi, ca pot..Ma dau mare ca sa ma incurajez singur, evident..Si cum se stie ca diavolul se ascunde in detalii, na, ma bat cu el cit pot eu de bine..Ii mai trag un sut in coaie, el imi mai da doi pumni, il iau de coarne si-i dau un genunchi in gura, el ma musca de picior, ii fut un pumn in stomac, el ma da cu capul de toti peretzii, si continuam.. In fine, ne dam care cum putem in punctele slabe, ca niste gentlemeni stilatzi care au in ei un  fel de dorintza-ideal de a-i fute dumnezeii celuilalt cu metoda si rigoare autentica, formata in toti anii aia de frustrari continue..E o chestie care se cheama care-pe-care, si care e dusa deshantzat de arogant, pentru ca, evident, toti sintem superiori..Aici calmul englezesc se opreste si urmeaza un ris isterico-diliu, ca semn ca lupta continua..
Deci, cum spuneam, ne-o tragem inca, sintem pe felie, dar nu lasam sa se vada ca ni s-a acrit, si ca sintem gata de armistitziu..Bagam pumni, palme cit cuprinde, sperind ca, alalalt o sa oboseasca si o sa se declare terminat..
Dar, sa revenim..Am uitat de unde am inceput..Oricum nu conteaza..Ca e o dileala generala..Ziceam ca eu, ca sa incep, am nevoie de un impuls..Asa e..Am..Si o sa mai am, oho, si inca cum..

Sunday, September 3, 2017

Iubiri in vid

Odata m-ai intrebat ce as vrea sa ai ca sa te iubesc..Si habar n-am avut ce sa spun, si am tacut misterios.. Apoi m-am gindit mult la asta, asa, printre picaturi..
M-as indragosti sincer de tine daca m-ai intelege, asa cum sint, cu bune, cu rele, daca m-ai sustine in ce vreau sa fac, daca m-ai ajuta in a-mi cauta fiintzele, ca sa le fac stabile..
Cred ca sintem suflete care avem nevoie de alte suflete, si zburam asa, nestiuti, pina gasim un partener de zbor care sa stie sa ne ajute cind o luam razna..Restul e o liniste nedespicabila spectral, si un vid care a venit de nicaieri, ca sa umple infiniturile..

Saturday, September 2, 2017

Intoarceri

Spectacolul e complicat si intricat..Mastile se amesteca si se intrepatrund in constructii neobisnuite..Vin de peste tot lumi care se aseaza peste masti..Vin in sir lumile care se arata in toata simplitatea sau complicatiunea lor, dupa care se retrag, ca sa lase locul altor lumi..Spatiile de acum se schimba intre ele parca, atunci cind lumile se schimba intre ele..E un joc al universului, in care spatiile prea-pline de lumi sa lase loc altor spatzii..Desi spatiile sint teoretic, infinite..
M-am trezit..Sint ametit..Nu mai stiu ce a fost..A trecut tot..Vad ca am intrat in septembrie..Ce e septembrie, e un inceput de lumi? Era, parca, din ce stiu, un inceput de toamna..Septembrie, cu amestecul ala de deviatzii de la euforia eliberalilor, si constringerile unor sinistre inceputuri, cu fetze retrase care acopereau festivitatzi aduse ca sa recompuna din bucatzi fiintza atitor nestiuturi..Un septembrie construit de entitatzile care ne urmareau sa nu devenim prea interiorizatzi..Un septembrie reper si motiv ca noi, cei cindva vii, sa ne revenim la umbrele care trebuiau sa construiasca din bucatzi o varianta credibila de realitate..
In septembrie ma reconstruiesc cum eram atunci..Redevin..Ma reincarnez intr-o entitate a unui trecut..Ma refac in eul de atunci, asa, pur si simplu, exact cum am fost..Vad ce am vazut, simt ce am simtit, si sint acelasi eu, acolo..Timpul nu a trecut peste mine..Sint simultan viu in acele locuri din acele timpuri, cum sint viu acum, si aici..Timpul m-a refacut, cumva..M-am intors..Sint al amintirilor..Adevarul e acolo..Aici sint doar iluzii..

Lumi echilibrate

Lumile se amesteca iar..Unele urca, altele coboara..Se aseaza unele peste altele incet, si isi potrivesc marginile ca sa se imbine perfect..Lumile inflexibile isi pastreaza forma, si imping in lumile flexibile..Se ordoneaza in tot felul de forme si culori..Cresc in ele arabescuri elaborate, care se vad prin peretzii transparentzi..Arabescurile se intind si in celalate lumi, ca si cind o padure luxurianta cuprinde incet, tot.. Toate sint vii si foarte atent construite, de parca sint dirijate de o divinitate artistica..
Unele dintre lumi par mai razboinice, si emit ghiulele care trec prin celelalte lumi, lasind in urma o dira curba pe care incep sa creasca alte arabescuri..Apoi toate se stabilesc in formele lor, si pare ca asteapta ca alte lumi sa vina, si sa construiasca impreuna variante complet noi din tot ce a fost..
Lumea lumilor e un fluid de transformari din toate lumile..Isi conserva propriul echilibru, si pare ca observa si limiteaza tot ce pare sa fie..Spatiile converg iar, ca dupa un ciclu universal, si energiile devin pachete compacte, atent asezate..Haosul a ramas stingher, intr-o margine, aproape compact, in aceeasi asteptare.. Razele privirilor urmaresc spectacolul echilibrului din toate unghiurile..E liniste, ca atunci, a revenit vechea liniste a trecuturilor..E calm, si totul e intr-o armonie universala..
Sint un suflet..Alerg printre lumi..Merg printre reperele lumilor..Sint singur..Celelalte suflete sint dincolo de lumi, sau printre ele..Ma simt mai bine, acum ca lumile s-au echilibrat..

Tuesday, August 29, 2017

Scene din viata

Azi am terminat toate proiectele, cele pe care le-am lungit cit am putut..De dimineata am avut un sentiment ca ceva frumos si mare mi se va intimpla, si mi-a priit dimineata, cum a fost ea, cu somnoreala, spalat pe mecla si pe dintzi, aranjat parul, frecat bine cu prosopul, tot..Dupa spalat, alta corvoada sinistra, imbracatul, aaah, e o dileala intreaga cu pusul hainelor exact in locul potrivit, de la chiloti, ciorapi, bluza, pulover, jeansi, adidasi, totul in ordinea normala, adica na, normala in acceptiunea sociala, ca poti sa-ti tragi chilotii peste pantaloni ca Superman, da' nu e chiar normal..In fine, dupa imbracat ma simt mai eliberat de grija tinutei..Ies din camera, inchid usa dupe mine, si merg direct la frigider, unde imi asamblez sendvisul, il pun bine, iau si o sticla de cola, si ies din casa, incui usa, si ma duc la masina..La masina descui tot, iau bidonul cu coolant, ridic capota, desfac busonul de la motor, adaug coolant pina la dunga, inchid busonul, ca sa fie etans..Inchid capota cu zgomot, pun bidonasul in portbagaj, inchid portbagajul, si gata, ma duc la volan, inchid portiera, pornesc motorul, dau drumul la radio, dau cu lichid de curatat parbrizul, pun schimbatorul pe inapoi, dau inapoi, apoi inainte, ies in strada, semnalizez, fac dreapta, merg pe strada, apoi iar dreapta, inainte, stinga la semafor, inainte, dreapta spre highway,  accelerez si intru..Merg cam 7 minute, intru pe alt high, inainte, astept putin pina pe 401, intru, Hespeller, inainte 10 minute, stinga, stinga, am ajuns la job..Parchez, ies din masina, fac citiva pasi, urc citeva scari, deschid usa, salut, mai urc citeva scari, ajung la birou. Pornesc compul, si cobor sa-mi fac o cafea..O alta zi e gata sa inceapa..Prima ora ma duc pe net sa vad news..Apoi imi fac datoria, si ma gindesc la ce mincare sa-mi cumpar la drumul spre casa..

Saturday, August 26, 2017

Moartea pasiunii

Data asta cred ca am scapat ieftin, doar cu ceva aluzii la caracterul meu, in rest nu injuraturi, nu lovituri sub centura, nici macar o tacere din aia sinistra. Doar o retragere din lista de pe blog. Na, e bine, de acuma incolo o sa caut tipe care macar sa nu injure cind ne despartim, sau ceva..Dar n-ai de unde sa stii cum reactioneaza omul la nervi/suparari, presupunind ca e nervos/suparat cind se desparte..E chestie de energia pusa in joc, si de cit de mult te uraste/dispretuieste persoana, sau cit de mult i-a pasat, ca si asta conteaza, e o combinatie mai complexa. Si depinde si de reactia mea, de ce i-am spus inainte, daca am pus si eu energie, etc..Cel mai bine e sa fugi, lasi toate balta si inchizi comunicarea, ca reduci multe din chestiile nasoale..Pac pac, ca in iluzionism, uite ca ce era nu mai e, si toti pleaca acasa, ca asa eviti sa vezi cum ti se prabuseste cosmelia fix in capul tau. Ca si asa viata asta e preaplina de prabusiri de cosmelii, care cum se intimpla, si pe care incerci sa le eviti..
E bine sa fii liber, mai ales daca inainte n-ai fost..Asta nu intelege lumea, ca intr-o relatie nu esti, sau n-ar trebui sa te simti constrins in niciun fel, ca aia nu e relatie, e o degradare, cumva..
Sincer, nu-mi pare rau, nici bine..Si sarbatoresc cumva, cu vin, si melodii classice, pentru suflet..Sa-i fie tzarina usoara la fosta relatzie, si sa ne pregatim pentru urmatoarea, ca or sa mai fie..Care, si cum, naiba stie, vedem..Acuma nu tre'sa ne stressam mai mult decit e cazul..Viata merge inainte, cu bune, dar mai ales cu rele, nene..

Grafurile fericirilor

A fost odata, ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti..A fost odata, demult, prin studentie, teoria grafurilor, la matematici aplicate, sau speciale, ceva studiat prin anul 2 cred, cu proful nostru ultra-sever (ca era sef de catedra), o teorie cam extraterestra pe care a trebuit sa o invatam, ca sa trecem acel examen, atunci.. Bun, de examen am trecut, evident, ca de asta sintem ingineri, azi, dar ce ne-a ramas in cap, ei, asta e o mare enigma..Grafurile erau niste retzele care uneau niste puncte care cred ca erau al naibii de importante pe vremea aia..Stiu ca specialistii s-ar enerva la ce zic eu acuma, dar pentru mine grafurile au ramas niste chestii desenate frumos pe o tabla, si cam atit..Cu ce am ramas eu in minte a fost niste chestii care aratau ca niste puncte unite cu niste segmente, si care se spunea ca au o teorie care se aplica in nu stiu cite stiinte..De fapt, pina la urma, grafurile sint drumuri posibile intre puncte clar determinate, care se pot teoretiza in multe feluri..
Eu le-am aplicat pe grafurile astea in felul in care se leaga cu constringeri geometrice componentele intr-un ansamblu, adica sa nu existe niciodata, dar absolut niciodata bucle in constringerile astea, adica sa aiba capetele libere ca ramurile unui copac..
Si tot asa am aplicat chestia asta cu grafurile cind a trebuit sa determin niste parametri la un ansamblu, in sensul ca sa gasesc niste drumuri ale legaturilor intre piese, care sa fie unice si nerepetabile..Si m-am scos, am rezolvat o problema care mi se parea cvasi-imposibila..Merit o a doua medalie Fields, ca pe prima n-am luat-o, desi eram mai tare ca toti, ca facusem antrenament fizic, in fine..
Sint interesante matematicile astea, eu le descopar din mers dupa ce m-am mai rigidizat cu teoriile, in fine..
Bine, acuma sa nu exagerez, ca nu am descoperit gaura din macaroana, a fost asa ca o regasire ale unor chestii invatate mai demult, si care mi-au prins bine..E frumoasa stiintza, si mi se pare si mai frumoasa cind vad ce practice ii sint aplicatiile..Si chestia e ca stiu ca am atitea de redescoperit din cite stiam, ca aproape ca simt cum vin fericirile buluc peste mine..

Wednesday, August 23, 2017

Evolutii accelerate

Lumile s-au schimbat..Au devenit cu totul altele..Parca si universurile ce le contin s-au transformat complet..Nici macar numele nu a mai ramas sa aminteasca de ce a fost..E altceva..Si intre toate lumile astea complet noi eu sint la fel de strain, sau poate mai strain decit am fost in lumile vechi, dar ma obisnuisem cu ele, si nu am crezut ca toate sa se transforme intr-atit incit sa nu mai recunosc aproape nimic din tot.. Oricum nu mai conteaza, ca stiam ca se va intimpla asa, pentru ca ma avertizase intuitia, si oricum nu cred ca mi-ar fi pasat, pentru ca nu ar fi avut de ce..Pentru ca stiam ca schimbarea asta asa de in voga, e o cicanarie cit se poate de bombastica si stupida, pentru ca totul e la nivel absolut superficial..E o schimbare de prostit prostii, si de imbatat betzivii, pentru ca e complet absurda dintr-un punct de vedere firesc..Ea se justifica doar pentru niste aparentze de evolutie, sanchi, e o smecherie ieftina ca unii sa mai faca niste bani pe spinarea naivilor.. E simplu..
Ce timpenie, sa existe atitea mase spalate pe creier de unele virtualitatzi bine concepute, ca sa se poata obtine niste bani sub unele aparentze..Chestia e ca masele vor sa fie spalate pe creier, aici e de fapt tragedia, ca lumea e o mare masa de manevra devenita asa pentru ca asa a evoluat..
Secolul asta a adus ceva absolut incredibil: internetul si telefonia mobila, asta pe linga, evident, multe alte descoperiri, dar netul si mobilul au transformat Terra intr-o singura entitate, in care tarile si granitele lor conteaza mai putin, pentru ca acum toti au access la cunoastere..Totul e ca aceasta cunoastere sa fie punctul de plecare spre o evolutie mai accelerata a omenirii spre altceva cu mult mai inalt..Si, cam, va fi..

Saturday, August 19, 2017

Zoo

Cred ca am sa ma schimb, fundamental..Toate, de acum le voi privi din alte perspective sociale..Nu cred ca mai ramine ceva uman, sau generos, pentru ca va fi ori ori..Fara compasiune, fara rusine, fara ceva uman, pentru ca ma adaptez..Ori eu, ori ei, ca asa e regula societatii..Bine ca acuma stiu ce am de facut..
Intr-o lume criminala trebuie sa te adaptezi, ca sa nu mori, si asta cu metodele de a supravietui le mai cunosc..Nu mai iert absolut nici un cretin, si nici o cretineala..Mi-am impus sa nu mai am limite fata de tot felul de mizerabili..E plin de animale singeroase, si astea trebuie reduse la tacere, ca e o regula a unei societati civilizate..Mai vedem, nu ne blocheaza niste descreieratzi ratacitzi, ca nu sint ei mai smecheri doar ca stiu ceva chestii de hackereala..Vedem..Lumea e deschisa..

Thursday, August 17, 2017

Evolutii posibile

Linistea e o plapuma calda care ne acopera cind ne e prea frica de imprejur..O aducem linga noi cum putem si o folosim sa ne protejeze de lume..Stam ghemuiti sub ea, si asteptam sa se faca totul asa cum ne imaginam..
E uimitor ce rezistentzi am devenit la tristetzi si dezamagiri de tot felul, care ne vin de peste tot..Se pare ca ne-am maturizat, cumva..In ultimul timp am cautat sa aflu cite ceva despre unii fosti colegi, care de prin generala, din liceu, sau facultate..Unii sint in diverse domenii, altii in altele, fiecare cum i-a dus viata, unii prin Germania, Canada, US, altii in Ro..Cu unii chiar as fi curios sa corespondez, daca ar fi mai putin aroganti, dar nu mai conteaza, ca oameni sintem, pina la urma..E interesant de vazut ce povesti de viata au fiecare din ei de spus..
Azi sint intr-o stare de joi spre vineri dupa un tras de timp strategico-ingineresc, ca sa acopar un proiect ce ar fi durat cam putin, dupa mine..Bine, le-am facut pe toate asa cum trebuia, doar ca pe o durata mai lunga, ca sa mai si eu, intelegeti, intr-un stil mai romanesc cumva, dar perfect justificat, ca sint corect in ce ma priveste, dar ii fac si pe ei sa fie corecti cu mine, ca na, in trecut am avut probleme cu multi idioti care s-au impus grobian si primitiv, si mi-au tras-o, ori asta nu prea se aplica in domeniul asta al ingineriei..Pentru ca nu iti bati joc..Pentru ca ingineria nu e fusereala in viteza, si cicat acoperit cu aparentze..Aici ori esti, si faci ce trebuie, ori iti bagi pula in ele de proiecte, e simplu..Stiu ca tu ca angajator cauti sa reduci costurile, pentru ca e absolut normal..Dar de ce nu le reduci de la productie, de ce nu ii pui pe muncitori sa lucreze mai repede si mai exact, ce, ei sint mai pretiosi decit inginerii? Ca pe ei ii platesti foarte bine, totusi..
Bine, in timp lucrurile se vor schimba, pentru ca masinile vor deveni mai performante, mai robotice, si vor inlocui munca necalificata, dar pe designeri nu ii vei inlocui vreodata, pentru ca ei construiesc tot..In fine.
Sint un pic furios pe vremuri, ca nu sint asa cum ar trebui in secolul asta..Am vazut pe net ca pe viitor se vor inlocui cauciucurile standard de la masini cu niste chestii care sint proiectate si printate 3D, ceva ce aduce a unele arhitecturi asemanatoare cu coralii, ceva fara pneuri inauntru, si pe care le poti folosi nelimitat..
Plus ca am mai vazut niste masinarii facute acum, de-ti sta mintea in loc..Na, evoluam, totul e sa nu mai avem sefi cretini, limitati, si complet abrutizatzi, pentru ca astia frineaza evolutia..

Saturday, August 12, 2017

Asteptari de toamna

Nimic nu a fost cum ar fi trebuit..Viata a aparut intr-un anume context, si a evoluat spre ceva ce vedem..Sintem ceva ce am reusit sa devenim, nu e nimeni de blamat, si nimeni de laudat..Spatiile dintre noi au ramas aceleasi..
Am uitat ce am fost, si nu stiu ce voi deveni, sint aici, acum, si ma uit la toate ca si cum ar fi atit de noi si necunoscute..Sa ma mir? Sa admir? Sa spun ca ce e acum e ceva ce as fi dorit? Nu am nici cea mai mica idee..Doar ma uit la ce vad, si ma gindesc la un fel de ceva ce ar fi putut fi daca imaginatiile mele s-ar fi concretizat in ceva palpabil..Spatiile lumilor s-au intins lascive pe axa timpului, si s-au lasat purtate flasc spre un ceva curgator..Si noi am ramas sa privim tot asa, simplu, ca si cind totul asa ar fi trebuit sa fie, si sa se intimple..
Ma simt dizolvat in materia asta calda a verii, si ma gindesc la ce voi deveni cind toamna ma va constringe iar cu teme noi, si meditatzii printre picuri de ploaie..O cam astept, sincer, pentru ca acolo, in inima toamnei am si eu locul meu de stat si analizat..Nu divinizez toamna, dar ma las dus de nostalgiile ei, pentru ca ma pune iar la lucru..Astept unele ploi de toamna ca sa ma elibereze de unele spatii care ma constring..Vreau sa vad iar linistile calme ale trecerilor spre alte euri posibile..Si sa ma refac asa cum sint printre frunzele care mai danseaza cu vintul..

Drumurile dintre lumi

Vocile revin ca ecouri..Vin ca sa ne povesteasca despre ceva ce a fost mai demult, vin una dupa alta cu povesti pe care le auzim in secventze..Una incepe acum, si spune, dupa care incepe alta, si auzim atitea vieti insirate si intrerupte..Si totul e atit de rapid, ca atunci cind ceva pare sa aiba sens, altceva incepe sa dezvolte o alta varianta..Si raminem asa intre tot si toate cautind sa dam macar un inteles atitor variante de destin.. Sintem spectatori la mai multe tragedii care se desfasoara in paralel..Si incercam sa zimbim, totusi, pentru ca imbinarea asta de scene pe care se intimpla tragedii devine o mica comedie, pentru ca spectacolul sare brusc de la ceva spre altceva cu totul diferit..
Asa e si cu viata asta pe care o tot experimentam..Un sir paralel de tragedii care cretine, care absurde, care se imbina si se intrepatrund in  tot felul de forme..Ceva ce pare intr-un fel se transforma in cu totul altceva ce are cu totul alte intelesuri..Ca sa revina la cevaul initial, un timp, dupa care sa sara iar, pe cu totul alta varianta de poveste..Daca poti sa faci niste conexiuni, si sa pricepi cit de cit, e bine, esti norocos, pentru ca, de obicei nu e de inteles nimic din toata babilonia asta de masti, scene, etc..Daca ai o rabdare de ceasornicar ai putea sa rupi din toate doar lucrurile care se leaga, si sa reconstruiesti din ele o poveste credibila, dar daca nu, poti lua unele intelesuri si sa le memorezi asa cum sint, dupa care sa refaci tu variantele, asa cum le vezi, si cum le intelegi..Lumea e complicata, e un amestec de foarte multe variante care s-au intimplat efectiv, sau care se vor putea intimpla cu o anumita probabilitate..E ca si cum esti intr-un labirint, si cauti, prin logica, o iesire posibila, desi stii ca mai mult te poti baza pe noroc..
Daca in viata esti intr-un punct oarecare A, ca sa ajungi in punctul dorit B va trebui sa treci prin multe lumi, nu e ca si cum intre A si B ar fi o linie dreapta care ar putea fi strabatuta simplu si direct..

Thursday, August 10, 2017

Destine posibile

Sint unele momente care ne vin parca de sus, dintr-o galaxie a fericirilor profunde, si care am vrea sa dureze toata viata..Am vrea sa oprim timpul, si sa pastram viata in clipa asta, ca si cum nu ar fi existat vreodata vreun inceput de la care sa se fi scurs momente de fericire si durere amestecate, si ca si cum viitorul cel incert nu ar fi vreodata posibil..Sa fie doar clipa asta, asa cum e, eterna..Si noi sa o traim etern, ca eterni ce ne visam, in calm, armonie, si echilibru cu tot ce a existat vreodata..Sa fim intr-un timp ce sa se opreasca acum, si aici, ca sa stim ca putem construi fiintza proprie intr-o nemarginire..
Ma mai gindesc la timp, ca la un combatant abil, la fel de singur ca si mine, dar cu mult mai puternic, pentru ca e mult mai antrenat..In fata lui pot incerca doar sa ma apar..Desi singuratatea mea e infinit mai mica ca a lui, si sint mai vulnerabil..Iar el e varianta perfecta a luptatorului..
Sint cumva mai relaxat si calm..Nu ma pot lupta cu oricine, si orice, si sint constient de asta..Incerc sa ramin in linistile mele proprii, si de acolo sa incerc ceva, ca sa merg inainte..Sint doar o trecere, de la ceva spre altceva..Am experientele trecutului care sa ma ajute..Si inainte am multe variante de destin..Am sa-mi mai amintesc cine sint cind voi decide pe ce variante viitoare de traiectorii am sa merg..Pina atunci sint un om, si un alergator care se odihneste pe marginea drumului..Sint si obosit, si pregatit spre altceva..Am  alaturi tot timpul toate trecerile mele, care imi sint prieteni si sfatuitori..Si stau la taifas, in liniste, ca sa ne privim in ochi, si ca sa ne dam incredere reciproc..
Lumea e in eclipsa..Soarele sau luna au fost cind si cind, in umbra..Nimic nu a fost stabil niciodata..Si noi a trebuit sa ne schimbam fiintza, devenind, continuu..Am fost variante din noi, sintem, si vom deveni alte variante din noi care vor trebui sa invinga in drumul asta continuu..Avem un nume, si il vom pastra, ca sa stim ca, odata am fost cineva care, in limita umanului, si-a promis sa evolueze, ca sa devina continuu un altcineva care va continua un drum care i-a fost scris ca o varianta de destin..

Monday, August 7, 2017

Evolutii interioare

Toate se schimba accelerat..Lumile se transforma nebanuit de repede..Noul de ieri e deja depasit azi..Avem access la cunoastere, cum n-am avut niciodata..Pamintul a devenit accesibil..Sintem pe punctul de a incerca sa colonizam alte planete, desi va mai dura procesul asta de expansiune..E bine ca am mai redus ura si distrugerile care ne-au bintuit un secol XX atit de singeros..Am depasit ceva ce era in noi infipt atit de bine dupa atita evolutie, dorinta de lupta si eliminare fizica a adversarului..E o vreme a unor constructii inca neimaginate, ce vor veni, dar care sint inca sub forma de proiecte..Lupta e acum la nivelul mintii..Se cerceteaza peste tot si continuu, pentru ca rezultatele palpabile inseamna bani, deci putere..
Eu sint inginer, si ce fac aduce valoare proiectelor..Sint de partea pozitiva a fortzei:)
Am vazut ca Elon Musk are un success nebun cu masinile electrice Tesla, ceva ce unii compara cu modelul T al lui Ford, desi acum e altceva, pentru ca societatea e pe alt nivel, si nu se stie, oricind altcineva poate inventa o masinarie mai avansata si mai ieftina, si care sa aiba mai multe avantaje..E o lupta dura pentru cine va scoate pe piata un mobil autonom la un pret accesibil..Asta cind se cauta un automobil zburator, tot autonom..Cine va invinge, si cum, asta e greu de anticipat, pentru ca solutiile sint multe, dar pretul e inca mare..E bine..As vrea sa vad o lupta autentica intre technologii, pentru ca asa evoluam incredibil de repede, si avem rezultate imediate..
Pe cind imi faceam eu desenele mele technice am gasit pe net o reclama sub forma unui sistem, adica xpatrat plus xy=ceva, si ypatrat plus xy=altceva, niste numere, si se cerea cit fac xy..Si asta a fost ca un challenge, ca sa vad daca mai stiu mate elementara, hahaha, si am zis ca e musai sa-l rezolv, altfel sint un bou. Si mi-a iesit xy=12. M-am simtit de parca as fi cistigat medalia Fields:))) Si mi-am zis ca uite, n-am uitat tot de cind cu computerele si calculele lor super-elaborate, pentru ca, sincer acuma, programele astea de design ingineresc fac absolut toate calculele, tu trebuie doar sa stii cum functioneaza, si cum sa introduci datele..In fine..
Schimbarile technologice sint absolut uriase, si continue..Totul e ca si noi, ca oameni, sa le simtim ca pe un ajutor, si nu ca pe ceva ce incearca sa ne transforme in mutantzi..Dar aici cheia e educatia, pentru ca ea ne face, dupa ce acumulam o cantitate mare de informatie, sa devenim mai umani, si mai intelegatori cu noi insine, si cu ceilalti..

Saturday, August 5, 2017

Fericire

Spatiul e atit de mare..Stau intr-un platou urias, ca intr-un mijloc de lume..E plat totul imprejur..Doar la orizont se vad cladiri, sau copaci care acopera marginile vizibile..Ma simt liber, e ca intr-un vis de mai demult..Pot sa fac orice, sa ma duc oriunde, sa cred ce vreau si sa o spun in gura mare, pentru ca stiu ca linistile ma asculta..Ridic miinile in sus si ma cred un invingator..Sint mai liber ca niciodata..Sint eu..
M-am trezit iar..Sint bine..Am pe fatza un zimbet urias pe care il vad in oglinda..M-a lovit fericirea..Cum naiba, asa brusc, si deodata? Nu stiu..E asa neobisnuit sa fiu fericit, ca si cum mi-ar fi revenit un handicap de demult..In lumea asta sinistru-ostila care ma provoaca tot timpul..Eu, acum, aici, sa fiu fericit..Hm, e ceva gresit, ca fericirea e privita ca o malformatzie a spiritului cel agresiv-luptator, pentru ca te face inapt.. Ca fericirea, ca si iubirea e privita ca o dileala, o aberatzie, o deviere de la stilul si spiritul normal si atent.. Asa ca.. Poate ca acuma sint social-mutant, sau ceva..Mi se, pur si simplu, filfiie..Am dreptul sa-mi traiesc fericirea in felul meu..E al naibii de bine..Nu ma invidiatzi, ca aveti si voi fericirile voastre..
E ca un drog fericirea asta..E atit de buna, e ca o evadare din lumea asta plina de nenorociri..

Friday, August 4, 2017

Un imperiu de emotii

Multe lucruri care tin de trecut sint pur si simplu inexplicabile..Asa a fost sa se intimple exact atunci, exact in acele spatii, printre acei oameni..Exact toate s-au combinat intr-un mod miraculos ca sa construiasca acele momente care au devenit amintiri sculptate in cel mai pretios material..Toate au fost perfect alese..Iar rezultatul e ceva ce ne-a ramas pentru totdeauna..
Si, ca sa revenim pe pamint, la mine multe se invirt in jurul melodiilor ABBA..Eu si acum  le consider cele mai bune, mai elaborate, mai bine facute melodii vreodata, de cind exista sunetele..Stiu, exista un Mozart, un Beethoven, un Pink Floyd, un Phil Collins, exista toti, si toti au fost admirabili, un Sting, sint atit de multi pe care ii ascult cu o infinita placere, dar ca ABBA, si contracandidatul Boney M, ca sa-i introducem si pe ei in ecuatie, nu cred ca a mai fost nimeni, cel putin in ce ma priveste..
Pentru mine ei sint completi, nu se refera la un stil anume, la o metoda, ei sint aproape stari pure, si o incercare deschisa spre un dialog posibil..Pe melodiile lor iti poti construi un imperiu de emotii..Care mai poate avea si cuvinte prin el..

Problemele vremurilor

E plin de a-tipici, care mai de care mai personal si subiectiv, toti adunati la gramada sa ne populeze mediul.. Sint si cretini atipici, astia-s aparte, ca se manifesta de parca ar cauta pe cineva sa i-o traga in vreun fel si sa-i rida in nas, eventual sa urle in gura mare ca el e mai bun ca ala de i-a tras-o..Pe astia ii recunosti dupa miscarile specific violent-instabile, si reactiile cautator-haotice, si se recomanda sa fugi de ei..De fapt fugi automat de ei, ca o fireasca auto-aparare..Chestia nasoala e cind un exemplar de asta ti-e coleg, sau mai rau, sef, pentru ca mai devreme sau mai tirziu se va intimpla sa te intersectezi cu el, si el ti-o va trage in orice situatie, deci na..In fine, sa incercam sa-i trecem cu vederea raminind atenti la ce e imprejur..
Acuma realizez ca scriu despre niste chestii care ma scot din minti, si ma gindesc, de ce oare, o fi poate pentru ca sa ii definesc mai bine, si sa gasesc o metoda de auto-protectie, ca sint si eu om, totusi, si deci vulnerabil, ca mai toti dintre noi..
Azi e joi, miine-i vineri, si vine si liberele..Mai bine ma duc sa ascult ceva muzica..Nu vreau sa mai las mintea sa construiasca unele obsesii din cauza lor..Am sa incep sa fac exercitii de indiferentza mai bine organizate si orientate, si sa imi fac mintea sa nu mai fie dependenta de chestiile astea exterioare si destructive..Totul e sa ai intotdeauna pregatit si la indemina mai multe chestii care iti aduc fericiri, si atunci cind mizeria cauta sa se intimple tu s-a contracarezi cu o lovitura directa si sa comutzi instantaneu pe chestia aia..Ar fi o treaba super-buna, si am sa lucrez mai mult la ea, ca-mi rezolva multe probleme, si e foarte practica..Aia e, fericirea asta nu e o chestie usoara, trebe muncita oleaca, dar pe urma ai un morman de rezultate..Se merita..Si meritam toti adica, ca daca "se" merita ne incadram..
In ultima perioada am vazut un sir de disparitii de oameni de scena, din cauza cancerului..Cei mai sensibili sint si cei mai expusi si vulnerabili..De asta spuneam de metoda aia cu fericirea, desi la cancerul asta sinistru contribuie nu doar psihicul, pentru ca mincam tot felul de nenorociri artificiale pe care organismul nu le recunoaste..Asta e, astea-s vremurile, se produce mult si prost in materie de comestibile, si asta ne afecteaza pe absolut toti, dar cei cu gene mai bune rezista mai mult, asta de fapt face diferentza..Ce putem face e doar sa speram ca pina ne va ajunge si pe noi din urma boala asta aproape inevitabila se vor inventa niste medicamente mai eficiente..Am inteles ca sint niste rezultate foarte bune in a combate cancerul prin preluarea unor celule albe din singe, cele care halesc tot felul de intrusi gen microbi, bacterii, virusi, etc, si modificarea unor gene ale lor, care sa le faca sa recunoasca celulele cancerigene mutante, dupa care sa fie reinjectate in corp, si lasate libere sa lupte cu dusmanul..Se pare ca metoda asta e cea mai eficienta, si in curind vor trece la experimentat pe oameni, daca nu au inceput deja, cred, si parca au avut in unele cazuri unele probleme de reactie a organismului, asta e, nimic nu e 100% eficient..In fine, se cerceteaza enorm, pentru a combate boala asta a secolului, pentru ca o terapie eficienta te umple de bani, plus recunoasterea umanitatii in ansamblu..La care un Nobel pentru medicina e ca si luat..Speram, ca sint prea multe victime..Asta e viata, astea-s vremurile..

Wednesday, August 2, 2017

Visuri tropicale

Spatiile au urmat timpurilor, apoi le-au luat-o inainte in cursa pentru suprematie..A fost ca intr-o urmarire de masini din filmele cu James Bond, in care toti bolizii erau super-echipati cu tot felul de arme la bord, si in care s-au sicanat pina au epuizat munitia..Au ramas sa mearga in paralel, si sa se loveasca dintr-o parte, continuu, si aici timpul a avut un usor avantaj, pentru ca e normal, el poate modifica spatiile..Iar noi am ramas spectatori, cumva, pe o margine de traseu vazind ce se intimpla, si incercind sa intelegem..
Afara e inorat..Inauntru e intuneric..Se aud tunete din departari..Vintul misca toate crengile..Poate vine o furtuna, sau poate doar va ploua, acuma e in aer o asteptare tacuta..Lumea s-a retras in case..E un moment uimitor imprejur, si ar fi atit de interesanta o plimbare prin locul asta care asteapta ploaia, o ploaie de vara cu ritmuri inca nestiute..Intr-o zi de martzi de inceput de august..Am inceput ultima luna de vara, aaaa, ce trist parca, sa realizezi ca am intrat in ultima treime a verii, si mai avem un pic pina sa vina incredibila, ireconciliabila, si ireversibila toamna..E comic momentul, daca-l privesti din exterior, ca noua ne pare rau cind totusi e inca vara, si e cald, si mai e o luna intreaga din vara plus perioada calda din toamna, nene, timp cacalau, vorba poetului sa ne simtem bine, si sa savuram viatza la maxim..Mai asezonam cu un vin, o masa satioasa, o plimbare pe net, si ote ca treaba merge, nu tre'sa ezageram cu alte chestii..Plus ca azi e marti deja, mai sin t ramase 3 zile, si vineri luam si banii pe munca efectuata.. Na.
Cum o fi sa fi fost acuma pe o plaja prin Grecia cu un cocktail in nas si un ochi la damele dezbracate care se plimba gratzios primprejur? Poate interesant, sau ceva..Mai faina e o baie in mare, si o plimbare pe faleza, dupa care o cina beton si un somn de purcel..Ca sa fie corespunzator si aferent.

Tuesday, August 1, 2017

Lumile si noi

Lumea e o spirala care se roteste pe o traiectorie circulara..Suna ciudat asta, si ma mir ca am avut curajul sa o zic, ca n-are un fundament stiintific clar, e doar o spe-cu-la-ti-e decit..Puteam sa zic ca lumea e un cerc care se roteste pe o elipsa, ca asa avea mai mult sens, na..De parca asta ar conta, ce e lumea in mintea noastra, si cum se misca ea in spatiu-timp..Desi ar putea fi important, mai stii? Poate ca descoperirile ulterioare din fizica cuantica ne vor da o binemeritata dreptate, asa cum a fost cu atomosul grecesc, de si-au inchipuit savantii antici ca exista o caramida infinit mica si indivizibila a materiei, care evident ca a fost divizibila in multe, dar conceptul a ramas, si a facut istorie..Pe modelul ala facem si noi speculatii si ipoteze ca sa parem importanti:)) Na. Poate o sa luam un IgNobel macar, o sa devenim celebri, si o sa ne imbogatim peste noapte..Aha, cre'ca..
Lumea e, de fapt un mozaic..Asta am mai zis-o, dar o repet ca e adevarata, si ca imi da libertatea sa  scriu mai multe, pe urma, despre mozaicul ansamblu, sau despre parti din el..Si noi avem in noi lumi din astea mozaicuri, pe care le putem detalia, sau nu, le putem lasa asa, ca sa fie ca un intreg, poate parte din alt mozaic intreg, cine stie..Se pot face multe scenarii..
Deci lumea e ca orice, pina la urma, pentru ca-i putem gasi asemanari nenumarate cu absolut orice, si o putem identifica asa, facind-o cind mai mare, cind mai mica..Iar noi, care traim in lumea asta interpretabila sintem, cum sa zic, cam ca ea, cind mai mari, cind mai mici, dar, cumva, parca, la fel de interpretabili. Na, asta e farmecul nostru, ca nu sintem previzibili, ca altfel viata asta ar fi ilegal de plictisitoare..