E aceeasi vara, si aceeasi caldura..Temperatura dilata si fiintele, si constiintele..Sintem cu aceleasi singuratati, mai alungite, si mai uscate..Care, parca, se tirasc mai greu, prin nisipul deshert al socialului..
Cind eram mic, ma gindeam cum ar fi sa fiu matur, si sa imi asum ce sint, printre ceilalti..Imi imaginam ce lucruri extraordinare as face, ce chestii nebanuite, ce evolutii neimaginate as declansha daca as incepe sa imi dezvolt ideile..Si ce lumi s-ar dezvolta, urias, din propriile mele inceputuri..Ei, bine, nu a fost asa..
Apoi, in adolescentza am visat iar la lumi posibile..Visate..Si ale caror secret, doar eu sa-l detin..Si, iar, nu a fost, din nou, asa..
Cind am mai crescut, am crezut, iar, un timp, ca pot sa transform lumea in ceva cu mult mai bun..Si, iar, ce coincindenta, nu s-a intimplat..
Apoi, am inteles..Am inteles ca, in tot timpul asta, ceva mi-a scapat..Ceva esential..Pentru ca, lumea, oricite idealuri ai proiecta spre ea, e aceeasi..Ea nu se lasa schimbata doar pentru visurile tale, sau ale celorlalti..Nu.. Lumea e o entitate proprie..Cu propriile reguli, si restrictii, si inertii..Lumea e uriasa..Iar tu esti atit de mic.. Tu esti o parte, doar, pe care, lumea, cumva, ar considera-o sau nu..O parte mica..Infinitezimala..
No comments:
Post a Comment