Clipele picura singuratate..Cum zicea poetul..Sau singuratati..Una pentru fiecare eu, pe care ni l-am format, si aruncat in abisul social..Una pentru fiecare clipa ce ni s-a parut atit de adevarata..Traita in viata-vis, cea in care ne refugiam de atitea ori..Stiu..Viata paralela..In care ne intilneam cu ceilalti din pura intimplare..In care eram insine, adevarati..Eroi ale unor lumi ce nu ar fi fost intelese, oricum..
Clipele ne picura..Ne aduc trecuturile, inapoi..Pe acele armonii..Si ne aduc inapoi eurile de atunci, cind simteam atit de profund..
Stiu ca printre amintiri mai sint si dureri, si atitea amagiri..Si sint si trairi plate, sau aeriene..Amestecate..Si drumul inapoi e ca un zbor cu probleme..In care inaltimile visurilor autentice erau alternate de absurd, si atitea necunoasteri ce ne purtau printre atitea himere..In care nu stiam ce traim..Si in care ne loveam de rautati, de raceli, de peretii invizibili ai unor constructii aranjate de unele mediocritati..
Am plutit mult timp intre zidurile de prostie construite cu multa abilitate..M-am lovit de acele ziduri, crezind ca imi sint construite ca sa le pot depasi, doar..Nebanuind intentia, o nu..Gindind ca asa e viata, doar..
Acum, dupa cite am vazut, am invatat..Viata e un drum al tau, propriu..Un mers inainte..In care ceilalti sint doar figuranti..In care mergi, printre masti, purtind propria masca..O aventura prin lumi pe care le descoperi, cu mai mult, sau mai putin talent, si entuziasm..Si, in care rolul ne plimba printre butaforii, si scene..
Ne construim viata-vis pentru a evada din realitatea cruda careia, uneori, nu-i putem face fata. Nu se numeste fuga, zic eu, ci doar un fel de culoar, tip refugiu, in care te poti retrage pentru a te feri de gloantele ce suiera in jur. Apoi, revenim pe drum, fiecare pe propriul drum..Indiferent cati oameni am avea in jur, suntem singuri. Asa am venit pe lume, asa vom pleca. In drum intalnim suflete care ne seamana mai mult sau mai putin, care ne ajuta sau pe care le ajutam intr-un fel sau altul, insa nimeni nu poate parcurge drumul in locul nostru..Si nici alaturi de noi, desi fizic ii putem avea aproape. Fiecare e unic, nu exista o 'dublura' cu care sa ne identificam perfect. Si e mai bine asa..
ReplyDeleteAsa e..Sintem singuri de cind venim pe lumea asta, si pina plecam din ea..Ne petrecem timpul traind in felul nostru propriu, printre ceilalti..Ne plimbam singuratatea printre celelalte singuratati..
ReplyDeleteNu stiu, viata asta a fost atit de schimbatoare..Si nu prea am inteles de ce unii oameni se poarta cum se poarta..Sau poate asta e rolul lor, poate asta trebuie sa faca..E posibil..Desi..Cred ca nici eu nu mai am rabdare..
Traim impreuna si murim singuri... sau oamenii sunt singuratati paralele...
ReplyDeleteAr fi bine daca singuratatile s-ar mai intersecta unele cu altele, si si-ar aduce una alteia lucruri bune..Pentru ca de multe ori multi se baga peste tine ca sa ti-o traga, spus pe romaneste..Ca prostul, sau, hai sa spunem mediocrul, isi gaseste un scop in viata in a demola cit mai multi oameni care ii depasesc..Si sint multi din astia, mediocri, atit de multi, ooo..
ReplyDelete