Simteam uneori, ca, cineva, de undeva, cu puteri mari peste mai multe galaxii, se juca cu determinarile noastre.. Le rotea, le arunca de pereti, le rasucea, le lipea de cite un bumerang spatial si le lansa in vid, apoi le prindea iar, ca iar sa le lanseze..Uneori le stringea in pumn pina aproape sa-si dea duhul, ca sa le elibereze un timp, etc etc..Si micile noastre determinari erau supuse la forte de tot felul, din toate directiile, sau la cimpuri de forte care de care mai ciudate, de parca fusesera trimise intr-o zona cu alte legi fizice..O zona stranie, ca cea din Picnic la marginea drumului..
Da, parca asa se intimpla, ca acel cineva sa lipeasca destine de bile de billiard, si sa le ciocneasca iar, si iar.. Ca intr-un meci continuu, in care miza nu era suma punctelor, ci duritatea socurilor..
Si, parca, acel cineva era atent..Adica suficient de atent ca sa nu anihileze destinele sau determinarile..Nu, doar le aducea la un nivel record de suferinta, dupa care le mai lasa sa-si revina, ca sa le ia iar la bumbacit.. Se pare ca avea un sick sense of humour, vorba Depeche Mode..Dar si o dorinta de a vedea dureri mari, asa ca unii despoti de prin istorie..Cit despre constiinta, hm, asta e un mister..O fi avut, sau nu..Asta conteaza mai putin..Ca oricum era liber, si undeva departe, si orice ai fi spus nu te-ar fi ascultat..
No comments:
Post a Comment