Am ascultat armoniile care m-au facut sa imi conserv sperantele..Si care m-au facut sa merg inainte, pe drumul meu..Drumul ce avea la o margine, un ideal..
Mai demult ma gindeam la oameni..Ii vedeam ca entitati destul de neclare, si transparente..Care pot transforma lumina in tot felul de culori, ca prisma..Apoi m-am indepartat de oameni..Apoi am absolutizat eternul feminin, punindu-l pe un soclu de statuie..Apoi m-am indepartat de femeie, pentru ca nu semana cu statuia..Apoi mi-am dat seama ca am gresit incercind sa idealizez..Si am realizat ca toti sintem fiinte identice..Cu un ego, si un alter ego..Cu 2 realitati ale caror contururi coincid..2 fiinte perfect simetrice fata de planul existentelor..Cindva, demult, percepeam lumea ca fiind un drum spre idealuri..Si construiam, din bucati reale, modele..Apoi, in timp, am vazut ca exista modele cu defecte..Dar reale..Vii..Autentice..Ca mine..
Timpul a trecut, si am mai invatat multe..Am incercat sa inteleg constiintele..Am trait printre toate..Printre cite am putut, sau nu, sa inteleg..
Acum mai caut, inca..Ma mai joc cu modelele transformate de timp..Dupa care, le asez inapoi in cutie, si cobor printre realitati..
No comments:
Post a Comment