Sunday, January 22, 2017

Aici si acolo

Dincolo de rabdare e calmul si linistea, cea care te ajuta sa uiti tot, si sa te concentrezi bine..Acolo e, de fapt, adevarul,  si adevarul fiintei tale, ca parte din adevarul universului..Acolo e substantza de spirit care iti da energia sa fii ce ai fost, din nou, reinventidu-te pe tine, iar, si iar..Si spiritul cel continuu il obtii urmind idei care exista acum, asa cum au existat dintotdeauna, pentru ca au fost deasupra timpului..
Stiu ca ideile ne-au fost alaturi tot timpul, si ca ne-au fost prieteni, cind toti ne-au tradat..Si ca printre idei ne-am simtit cel mai bine, oricind, si oricum, si asta a fost cu toti, cred..Cei autentici au fost, pina la urma, niste idealisti iremediabili, care si-au adunat energiile mentale din substantza scopurilor si idealurilor, a unor idei atit de adevarate ca erau vitale..
Vezi, adevarurile fiecaruia sint diferite, functie de educatie, si fiecare are propriile idei despre ce inseamna adevar, plecind de la realitatea reala..Eu uneori sint uimit de ce inseamna adevaruri in unele feluri de a gindi, ca ma mir ca asemenea oameni exista..Dar nu e treaba mea sa-i judec, pentru ca-i judeca societatea, chestia e ca astia frineaza masiv evolutia, asta e clar, si genul asta blocheaza multe alte evolutii ale unor oameni, care nu au nici o vina ca s-au intilnit cu asa exemplare..Genul asta de creaturi mi-au creat o sila enorma, si o dorintza de a nu dori a mai avea, vreodata, contact cu vreo fiintza umana..Ii identifici prin ce fac, pentru ca se definesc prin ei insisi..Diformi, scirboshi, abrutizatzi si abuzivi, iti provoaca o stare negativa suficienta cit sa-ti vina sa-i scuipi in fata, efectiv, atit sint de dezumanizatzi..Chestia e, ca, un exemplar din asta are increderea unui sef obscur, dintr-o companie mica, si ca, cuvintul lui e mult deasupra cuvintului tau..Sa-l injuri pe animal e prea putin, pentru ca el are o pozitie privilegiata..E o chestie de ierarhii, cumva, el are o putere data de un fel de incredere a stapinului pentru ciinele lui, pe care o poti accepta, pentru ca nu ai de ales......
E o mizerie a unor medii in care nu prea te regasesti, si, din care mai bine fugi, ca sa te aperi..A fost o problema cu joburile, una mare de tot, dar, care sper sa se auto-rezolve..Pentru ca, daca joburile ar fi iar pe atitudini, lumea si-ar mai reveni in fire..Am avut multe probleme cu resursele umane, si managementul..Toti aia de acolo mi s-au parut complet depasiti de situatii, si au blocat parca tot..Sau au angajat tot felul de incompetentzi/cretini doar pe baza pe keywords din resumeuri..Si asta e o dileala uriasa, cred..O statistica americana a aratat ca au fost angajatzi 80% din personal complet incompetent, multumita vitelor din sectorul de resurse umane..Iti dai seama..
Cum ziceam..Multi mizerabili inca au putere de decizie..Problema e cu aia care le dau astora puterea de decizie..Ce cretini, si ce timpenie sa iti sabotezi, pina la urma, propria afacere dind putere de decizie unor alti cretini care sa nu iti dea posibilitatea sa accezi la ceva ce ti-ar fi mai mult decit natural..
E o mizerie combinata, toti cu toti, intr-un fel de cirdasie complice..Iti dai seama ce lume e imprejur.. Sau poate ca e doar aici, cine stie, habar n-am..Poate ca asa ca aici e si acolo, sau dincolo..Sau viciversea..Om trai si om vedea ce ne rezerva viitorul..

Lectiile vietii

Lumea e complicata..Lumea e un amestec complicat de stiluri, interese, atitudini, actiuni create de fiintze foarte diferite intre ele..Noi mergem prin ea nestiind mai nimic despre nimic, fie ca sintem idioti, fie ca sintem genii..E la fel..Mergem apucind pe tot felul de drumuri, care cine naiba sa stie unde vor duce..Totul e ca, atunci cind tragem linia, sa nu ne para rau ca ne-am irosit, ca macar am reusit ceva care sa tina de implinirea proprie..Dar pina in acel moment mai avem multe inainte, asta daca nu ne-am blazat prea de timpuriu, pe traseu, evident..Am vazut tot timpul diferite tipuri de destine, de la care am luat cite ceva ce am simtit ca ni se potriveste, si, cu ele am mers mai departe..Drumul e greu, intr-adevar, pentru ca viata nu te iarta, esti intr-o furtuna de priviri, atacuri, abjectiuni de toate magnitudinile posibile, venite, evident, de la ceilalti..Dar inveti sa ignori, si sa uiti, si asta te va proteja, cumva..
Uneori ma gindeam ca si eu sint diferit, asa cum sint toti, si ca sa ma protejez poate e mai bine sa observ cum fac altii, si i-am observat mai cu atentie..Am vazut ca si ei erau la fel de vulnerabili, dar aveau construit un fel de autoprotectie facuta tot asa dintr-o combinatie de ignorantza si uitare..Si poate si iertare..Lasi totul sa se duca pe pustii, ca na, e mai sanatos asa..Si multe mizerii care ti se intimpla realizezi ca sint chestii atiti de joase ca nu merita vreo reactie..La gunoi cu gunoiul, si sa ramina in atentie doar lucrurile adevarate, si constructive..
E o lectie interesanta in aikido, ca sa folosesti fortza adversarului impotriva lui, dar trebuie multa cunoastere si aici..Principiul asta e exceptional, ca sa-l bati pe oponent, oricine ar fi el cu propriile lui arme si metode.. Poate ca ar lua multa energie proiectul asta, si ar trebui gindit bine inainte, dar ar merita enorm, pentru ca ai fi foarte eficient in a te proteja, si poate a-i si da cretinului niste lovituri bune, adica suficient de bune cit sa se retraga..Aici fiecare isi are propriile strategii..
Ce functioneaza la mine e izolarea, pentru ca nu ma las antrenat in aiureli si mizerii, si le impun distantza.. Iar care nu respecta, sau ar avea tendintza de a incerca sa ma atace ii caut punctele sensibile, pentru ca oricine are asa ceva si i-o trag fara regrete..In ultimul timp am invatat chiar sa fac urit la ei eficient, nu doar de forma, cum era inainte..Nu-i mai iert, pentru ca asta e metoda actuala, asa e modern nene, sa-i aratzi ca ai metode sa-i tai macaroana, scurt si la obiect, fara joc de glezne..Am acumulat o ura uriasa pe tot felul de mizerabili, si am invatat sa-i rezolv metodic..Nu pot sa-i bat, evident, ca nu e legal, dar le-o trag matematic, hahaha.. Ca-s scolit la real, si acolo nu e cu sentimentalisme schizoide, si ipocrizii inutile, nu nene, acolo e rece si calculat..
Apropo, vad ca lumea isi face tatuaje din ce in ce mai abstracte si mai sinstre, dar nici unul nu si-ar tatua, vreodata, o teorema, lege, lema, un grafic, sau o chestie din mate sau fizica..Sau chimie, habar n-am, oricum ceva din stiintza..E ignorantza cosmica azi, chiar daca ne pretindem altceva..Bine, e chestie de educatie, pina la urma, ca cine a invatat stie, si cine nu ramine la un nivel de la care sa se dea interesant, cumva, in felul lui..
Io ar trebui sa-mi tatuez ceva gen "frustratul cotidian" in sanscrita sau alta limba care nu se mai parleste azi, hahaha..
Ma rog, totul e o chestie pe care o inveti, sa te relaxezi, si sa analizezi-esentializezi ce merita..

Saturday, January 21, 2017

Futurisme

AS. Orice legatura cu realitatea scaunelor si inspectorilor de scaune e implintatoare, desi scaunele merita respectul nostru ca ne asezam cu imperialul propriu cur pe ele, si ne doare-n cur de lumea care sta in picioare, si ibidem respectul nostru pentru inalt prea nefericitzii inspectori..Plecind de la realitatea asta cu scaunele am imaginat o varianta dintr-un viitor posibil..Lectura placuta.

Iar fac ore suplimentare futu-i..Stau aici ca berbecu' nemutut, de-mi vine, vorba aia, sa-mi bag pula-n ea de oaie..Desi cu oile n-am treaba, ca nu-s zoofifil..Am ceva vechime in compania asta..Sint inspector..Cel mai tare de pe planeta asta, inspectez cabine de comanda din alea speciale, de 5 persoane, dotate cu parasuta, pentru asamblarea pe nave spatiale de lux..Cabinele astea se pot catapulta in caz de prabusire, si folosesc parasuta pentru aterizare, vorba vine, ca au si motoare de aterizare fortzata, sint ultradotate pentru cazuri de prabusiri, sint ca barcile de salvare gen sumbarin folosite acuma citeva mii de ani, de pe navele alea gigantice de croaziera..Au in cabina rezerva de apa si hrana pentru cel putin 6 luni, dar astea-s detalii, si sint de 5 locuri e spus asa, ca in ele incap pe putin 50 de oameni, dar au mult spatiu de miscare, ca-s de lux, si ce dotari nene..Orice ti-ai putea dori de la viata, tot ai acolo, e ca o statie de lucru functionala de pe orice planeta..In fine..
Fac ore suplimentare pentru ca avem de testat toate sistemele, si dureaza, ca sint complicate..Au si roti pentru mers pe teren accidentat, desi cu rotile astea e poveste veche, ca nu le-a folosit nimeni de atita timp.. Am citit undeva ca odata au existat "masini" care foloseau rotile, si am ramas masca..Cum ma, sa mergi pe roti, hahaha, doar daca esti dus cu capul..Azi spatiul aerian, si chiar cel spatial e impartit la micron, nu poti sa mergi pe orice traiectorie vrei tu, ba chiar auzisem ca pentru "masinile" pe roti se inventasera roboti soferi, si asta era de super-lux..Auzi, roboti-soferi, cine naiba isi mai aminteste de asta, doar aia nostalgici, si abrutizatzi:))) Si rid cind aud ca ei numeau rablele lor "masini", hahaha..Pai masini sint super navele sefilor spatiali, alea sint adevarate planete auto-propulsate..In fine..
E placut aici, chiar cu orele astea suplimentare, ca n-am sefi, am doar robotzi subordonatzi..Adica roboate vreau sa zic, ca de cind s-au inventat sensibilitatile programate, au aparut roboatele, a fost o revolutie atunci, dar si povestea asta e super-veche..Ele sint nu doar sensibile si intelegatoare, dar si super-muncitoare, si au si o chestie sexuala foarte buna..Chiar mi-as lua o nevasta de asta, ca ar fi perfecta, dar e cam scumpa pentru mine..Dar apropouri sexuale le fac tot timpul si ele imi raspund blind, si imi zimbesc..
Mai am un pic si mi se termina shiftul..Abia astept sa-mi fac un gratar baban cu salata, si sa ma bag in pat.. A mai trecut o zi..Miine ma imbat, ca e zi de salariu..Poate imi inchiriez o lady robot pen tru ceva erotic, ca sa ma distrez..Bine ca e weekend de 4 zile, plus doua de vacantza..Nu plec nicaieri, stau acasa, si ma holbez la filme holografice cu nuduri..Imi plac nudurile artistice, si  ceva documentare despre stiintza si istorie..Ma refac, ca sa mai rezist la zilele de munca care or sa vina..

Tuesday, January 17, 2017

Drumul visurilor

Aici e locul meu..Aici e locul pe care mi l-am amintit ca este asa cum era..Locul din care am inceput sa-mi construiesc amintirile, locul luminilor care se adunau din tot universul..Locul meu, locul unde orice vis era adevarat, mai adevarat decit orice realitate pe care am invatat-o dupa ce am inteles ce e viata..Aici e locul etern al fiintei mele, locul unde reveneam, si de unde plecam spre orice..Locul unde tot ce era frumos era si adevarat..Atit de adevarat..Si aici eram eu asa cum chiar eram, liber, si atit de deschis..
Am invatat ca locul meu nu era unul fizic, ci mai degraba unul al trairilor mele, al vietilor mele profunde, un loc in care eternul se combina cu infinitul in atitea forme..Aici era toata colectia mea de viziuni, adunata ca la muzeu..Aici, fix aici, la o intersectie de drumuri care vin de oriunde, si pleaca spre oriunde..
Nu mai stiu cum au fost toate de pina acum, pentru ca am vrut sa invat sa fiu altfel..Ca sa ma reinventez, si sa fiu mai bine adaptat lumii..Si nu stiu cum or sa fie toate, pentru ca lumea e un mare mister..Dar ce am vrut a fost ca tot ce am reprezentat prin ce am facut sa fie o entitate care evolueaza ca sa devina ce ar fi dorit, in felul ei propriu, pentru a parcurge mai usor timpul..Un eu, un suflet, o fiintza care merge inainte fara regrete, pentru ca a invatat ca visul e deasupra tuturor..Visul acela, care chiar insemna un drum cu adevarat de urmat..

Sunday, January 15, 2017

Sfirsitul inceput

Am ajuns..M-am prabushit pe planeta asta pustie..E lumina multa si e liniste peste dunele astea..E uscat si cald..Cerul e limpede..Plec sa caut apa..Cine stie ce ma asteapta..Imi pun costumul armura, sper sa nu ma impiedice la mers..Consistentza nisipului e stabila..Imi iau si generatorul de apa din aer, desi pare ca aerul e sec..
Am o zi trecuta..Aceleasi dune, vin unele dupa altele..Nu vad plante sau animale..Sau poate se ascund de mine..Inca nici o legatura cu dispecerii, pare ca am iesit din raza..Nava reactioneaza bine, e tot acolo, am contact, imi trimite drone sa ma verifice..Trebuia sa iau una ca sa vad de sus pe unde ar fi apa..Am vrut sa merg singur, ca sa simt cum este lumea asta..Si costumul meu poate sa zboare, pentru ca e dotat bine..Am mincare si bautura pentru o saptamina, plus alcool cit  sa ma imbat bine..
Soarele e urias, si arde ca un foc..Poate de asta pare sa nu fie viata aici..Poate ca nici apa nu e, ca s-ar fi evaporat..E doar nisip cit vad cu ochii, in curbe de dune..
Ma pun in mod zbor, urc la 1 km, ca sa vad imprejur..Departe o oaza pare, ma duc spre ea..E o suprafata albastra plana..Cobor incet..Pare apa..Senzorii spun ca e sarata..Iau un sample, il desalinizez, il gust..Merge..
Am suficient aici pentru citeva luni..Trimit dronele sa imi faca rezerve..O sa am timp destul sa-mi repar nava..
Ma intorc..Nava e ok, doar lovita, dar nisipul a amortizat socul..O sa-mi pun robotii la lucru..
Ce liniste e..Mai stau in main si ma uit pe ferestre la dune..E lumina..Vad in albastrul cerului dansul zeilor.. Am in minte toate amintirile frumoase..E o liniste a armoniilor tacute..Imi cinta stelele pe ritmurile doar de mine stiute..Sint in mine, inapoi la fiintza mea profunda..Ma vad iar copil cind eram mic, si naiv, si descifram mersul lumilor..Sint iar liber si deschis..

Adincuri asteptate

Ascult Adagio..E frumos, e despre o cautare a unui suflet..Si cred ca mi se aplica si mie, asa cum e valabila pentru oricine..Te caut..Te simt in mine, asa cum esti..Nu stiu unde sa te caut, nu stiu cum arati, dar stiu ca simti si gindesti ca mine..Poate esti aici, poate esti aproape, sau poate esti la mii de km distantza..Dar stiu ca esti..Chipul tau nu-l am clar, nici silueta, stiu doar ca rizi cind iti spun o gluma, si ca te incrunti putin cind incep o discutie serioasa despre unele subiecte..Si stiu ca ma asculti cu atentie, si ma contrazici fara sa ma jignesti atunci cind tu vezi unele diferentze in felul meu de a gindi..Stiu ca iti place de mine cind ma contrazic singur, si ca ma pupi, si ma mingii cind sint deprimat, si stiu ca si eu te admir cind te vad ce frumos imi demonstrezi ca e atita frumos invizibil acolo unde eu nu simt ca exista nici o raza de sperantza..
Imi place cum ma privesti cu liniste atunci cind mi se termina cuvintele, si cum stii sa astepti de la mine ce voi spune peste un minut, sau peste o ora..Imi place cum te strimbi, sau cum gesticulezi lucrurile nespuse, si cum te misti intre linistile dintre noi..Imi place ca esti delicata, si atenta cu mine, si ca esti distinsa  si putin aroganta uneori cind ma simti instrainat de toate..Dar imi place cu cita elegantza ma incurajezi, si ma sustii cind ma vezi trist si vulnerabil..Pentru ca ma stii cit de iremediabil de singur sint..
Imi place cum stii sa ma atingi, si cum stii sa imi respectzi clipele mele de singuratate..
Cit de greu e sa cobori de acolo, din ginduri, si sa vii sa fii alaturi de mine, chiar aici? E drumul atit de infinit?
Nu stiu unde sa te gasesc..Stiu doar ca te caut..Poate si tu ma cauti..Poate ca, in viata asta o sa ne intersectam, ca sa ne usuram nefericirile..Ar fi bine, ar fi un pas inainte pentru vietile noastre..
Adagio pentru suflet..Te simt, dar inca nu esti aici..Si lumea, pentru mine ramine aceeasi..

Saturday, January 14, 2017

Fiintzele prietene

Probabil ca spatiul si timpul comunica intr-un mod mult mai subtil decit cel definit prin formule matematice..Cine stie?..Poate ca intre spatiu si timp e o legatura ca intre 2 fiintze care sint legate etern, poate isi comunica una alteia informatii si se adapteaza reciproc unul la celalalt..Sau poate ca sint entitatzi separate, reci si indiferente, dar care se transforma reciproc, continuu, una prin cealalta..Greu de spus, si de gasit un raspuns pentru nivelul nostru de intelegere de acum..
Uneori ma gindesc ca spatiul si timpul depind unul de celalalt..Cind spatiul oboseste se dizolva in timp, si se lasa condus, asa, din inertie, dupa care cristalizeaza, si cristalele se aduna ca sa se refaca totul in intreg, si sa se separe de timp..Apoi cind timpul oboseste se intimpla acelasi fenomen, pina cind isi revine..Cine poate sti vreodata cum se intimpla toate? Poate ca e altfel, poate ca nu, pentru ca acum, mai mult decit sa speculam nu putem face..Poate ca asta e doar o poveste pe care ne-o imaginam, si poate ca nu va avea vreodata in ea, un minim de adevar..Tot ce se poate..
Uneori ma gindesc ca noi cautam continuu sa aflam adevarul..De ce oare? Doar pentru ca el exista acolo, undeva, si asta ne incita? De ce nu raminem la un anumit nivel de cunoastere, si sa ne declaram fericiti cu ce avem? Doar pentru ca simtim ca acolo, undeva, sint multe lucruri de descoperit? E posibil, pentru ca ma gindesc ca asa cum simt eu simt si multi altii, ca, da acolo e mult de gasit, si care trebuie gasit, sau macar cercetat cu sperantza de a fi gasit..
Poate ca de asta traim, ca sa exploram tot, sau macar sa cautam continuu ceva ce nu s-a descoperit inca.. Asta e bine, si ne ajuta, dar ar fi si mai bine daca chiar am invata sa cooperam unii cu altii si sa nu ne mai jignim/injuram/mintim continuu de parca am fi la un concurs de grobianisme..Ca atunci poate ca am functiona, toata omenirea, ca un mecanism inteligent care se redescopera, si reconstruieste continuu, ca sa devina o entitate care ar avea puterea sa descopere multe universuri cu care chiar sa se imprieteneasca..

Thursday, January 12, 2017

Lumea trecerilor

In viata e ca in viata, ai experiente pe care le-ai trait, dar a caror repetare are alte rezultate de fiecare data.. E ca atunci cind conduci, te barbieresti, sau gatesti, pentru ca toate seamana..Daca esti prea grabit iti iese anapoda, ca ori risti un accident, ori te tai, ori iese mincarea cu alt gust..Iti trebuie inainte de toate o detasare, un jemanfichism autentic, ca sa te poti concentra bine, dupa care, cu tupeu faci ce ai de facut, fara sa iti pasa cumva de trecut sau viitor, ca, na, ce rost ar avea oricum, si te focusezi pe chestia ta, ca si cind ar fi cea mai importanta chestie pe care ai facut-o vreodata..Si zic asta din experientza, oho, ca am trecut prin multe, nene..
Am un job nou de vreo citeva saptamini..Sint inspector, dar nu la vreun inspectorat, ceva, ca nu inspectez oameni, ci inspectez scaune de masini, si nu pe de-a intregul ci la citeva chestii, inainte sa fie incarcate pe trucks si trimise la asamblarea finala..Masini japoneze de lux, gen Lexus, 60 de mii de coco bucata, arenjate, ambalate, sofisticate, tot tacimul..Da nu ma dau mare ca nu iau un salariu de la care sa ma imbogatzesc peste noapte..E ceva misto totusi..Si muncesc ca un arogant, hahaha, adica na, verific ca toate sa fie asa cum trebe ca marfa sa n-aiba fun defect..La scaune..Ca la restul masinii nu ma bag, ca asta fac aia din plantul ala care face produsul finit, adica masina completa..Da e bine, ca stiu ca am  contribuit si eu cu ceva  la luxul alora de-si cumpara automobilul de vis, ma rog..Io am o Mazda Tribute, ceva gen masina de teren, n-am Toyota, ca am avut una si am avut probleme cu ea, o Corolla..Nu conteaza..
Chestia e ca ma trezesc cu noaptea in cap, ma spal, ma imbrac si plec spre job..Conduc vreo 15 km pe un drum cu o bezna totala in care sint orbit metodic de masinile din sens opus..La job fac un minim de 10 ore, cit sa-mi treaca os prin os, dupa care ma intorc acasa, pe acelasi drum, pe cam acelasi intuneric.. Si acasa beau un vin ca sa-mi revin, maninc ceva, dupa care ma culc, ca sa pot relua ciclul de unde l-am lasat: trezit, condus, munca, condus, mincat, somn..E beton..Si asa trece timpul..Si asa imbatrinesc si eu, ca timpul trece in ritmul asta..Dar e bine..Meteo spune ca o sa se mai incalzeasca, gata cu zapezile, si alunecarile pe sosea..

Saturday, January 7, 2017

Stil si metode

The eyes could be sometimes without a face as Mr Billy Idol said once..Ochii se uita, arunca priviri de toate magnitudinile de rautate, sau bunatate..Sint ochi de toate felurile si formele posibile, care mai frumosi, care mai sinistri..Cei mai faini, artistic vorbind, mi s-au parut cei genul Stallone-Paul McCartney-Andrew Ridgeley, pentru ca sint cu axele in jos, si au si o curba interesanta a sprincenelor, putin asimetrici, si cu putin strabism, asta le da un farmec aparte..Si daca celelalte trasaturi ale fetei sint proportional-regulate, asta completeaza fantastic totul, si poti sa spui ca toata figura e o mica opera de arta..Apoi daca, sa zicem, are gitul lung, inca un punct in plus..Si daca si corpul e proportionat la fel, iata, ai ceva frumos, pentru ca toate respecta, daca nu numarul de aur, cel putin un numar apropiat, si intregul devine frumos de privit, si, de ce nu, de admirat..Asta la fizic, pentru ca cu psihicul e altceva, mult mai greu de atins..
E o estetica a fiintzei, ca parte dintr-o estetica generala, sa zic asa, pentru ca la un om se combina multe si fizic, si psihic..Poti de multe ori admira partea fizica, care poate fi, de ce sa nu recunoastem, imbatabila, fara greseli, sau poti admira spiritul, care, la fel poate arata un om ca fiind superior prin stil, clasa, self esteem, prin elegantza in absolut toate actiunile lui..De multe ori in minte se combina trasaturile fizice si psihice, si ceea ce vedem ca frumos e legat de trasaturile fizice carora li se adauga cele psihice, impreuna..Un gest, un fel de a fi, un fel de a privi pot conta mult mai mult decit un fizic artistic, si e normal sa fie asa..Discretia si elegantza provenita dintr-un spirit deosebit ne incinta mai mult, pentru ca ele pot compensa atit de bine unui fizic nu prea generos..Si calitatile psihice le pot acoperi pe cele fizice, in foarte multe situatii..
Spun toate astea pentru ca am vazut multe variante de oameni cu o foarte solida aparentza, dar, care, in fond s-au dovedit a fi niste prosti, si niste descreieratzi, cu un comportament haotic si descurajant..Si am vazut oameni fara nici un avantaj fizic, dar care erau niste minuni uriase de capacitate interioara, vointa, si putere de intelegere, si pe care chiar as fi vrut sa-i am ca prieteni..
Vezi, daca un om se comporta ca un cretin in toate, e foarte probabil ca e un cretin 100%, pentru ca sint putine sanse ca el sa fie un elevat care sa simuleze asta pentru ca ar fi excentric:)) Si, vezi, de fapt, pe oameni ii simti cum sint ei de fapt, pentru ca poti citi printre rindurile scrise de ei in realitate..Totul e sa ai toate protectiile asigurate, si sa stii care cum cine e, ca sa-i contracarezi eficient, atunci cind trebuie, pentru ca, vorba aia, cu samuraii te lupti ca cu samuraii, iar cu tilharii te lupti ca cu tilharii, ca fiecare are metodele lui proprii..

Friday, January 6, 2017

George Michael

Nu stiu, moartea lui George Michael a fost asa un soc, ca m-a lasat masca, nu as fi crezut niciodata ca un artist de marimea lui sa poata sa dispara asa de repede..Sa ai faima atit de tinar, sa fii exceptional in tot, si sa cedezi din cauza unor probleme mari, de viata, e adevarat, mi s-a parut atit de trist, si parca neverosimil, dar, asta e, sufletul are si el limitele lui.. La o avere de citeva sute de milioane de dolari, si la un success continuu, poate ca iti poti construi, cumva, o protectie mai buna pentru suflet, asa cred, dar, vezi, depinde si de tine, de ce esti, de sensibilitatea ta, si de taria de a depasi unele greutati, desi, ce spun eu acuma e un punct de vedere al unui om obisnuit, care nu stie ce presiune pot pune pe tine banii, si faima..
El a fost nascut din mama englezoaica, si tata grec, deci un amestec de culturi care i-a dat si o atitudine imperiala, dar si o linie culturala a unor artisti eterni, daca te gindesti doar la Theodorakis, Nana Mouskuri, Yanni, sau Vangelis, pentru ca a gindit, si creat melodii care sa satisfaca unele adincimi de suflet pe care doar ei, grecii, le au..Si pus sa construiasca linii melodice intr-o lume anglo-saxona care e cea mai avansata in muzica pop-rock..Iar rezultatul din toate a fost uimitor; compozitii care aveau adincimi mari, puse pe note usor de inteles pentru oricine..De la rock,  la pop, in orice fel de a compune, spiritul lui a performat fantastic, pentru ca a folosit o fibra profunda a firii..
Eu mi-am trait adolescentza pe muzica lui, ca si pe muzica altora de success, dar el a avut o voce aparte, si atit de inconfundabila..Ce poti, cum poti sa compari ce a facut el, cu ce au facut ceilati? Un Wake me up te facea sa sari de pe scaun si sa dai din miini si din picioare, asa cum un Careless whisper te apropia de o sensibilitate cu care sa dansezi un slow..Ca sa nu mai zic de Different corner, melodie de sedus, sau Where did your heart go..Ca sa evolueze spre un gen de melodii de meditat, ca Jesus to a child, Hand to mouth, Papa was a rolling stone, I can't make you love me, etc, atit de multe..
In lumea asta atit de diversa si de complicata a muzicii, el a spus atit de mult, ca toti ne vom aminti de el, ca un om care a stiut ce ar fi vrut sa fie intr-o lume atit de plina de controverse nestiute..
O voce incredibila, si un talent atit de plin de atitea variante ale firii noastre ne vor ramine in memorie pentru cit vom trai, pentru ca sensibilitatea noastra ii va plati un tribut continuu, si ne vom spune sensibilitatea pe notele cintecelor lui cit vom trai..Sintem parte din tot, si din felul in care el ne-a spus, ce sintem..Iti raminem datori, George, si ramii in sufletul nostru asa cum esti..Pentru ca esti parte din noi, asa cum sintem sintem si noi parte din  tine..
Linistea se raspindeste, si ne cuprinde..Stam la rascrucea armoniilor care sa ne faca sa ne simtim mai liberi, si mai stapini pe noi insine..Stam aici ca sa ne gindim la noi, cind te ascultam cum ne cinti despre toate.. Ne simtim mai bine cind stim ca nu sintem singuri..

Thursday, January 5, 2017

Victoriile fiintzei

Simti uneori ca pierzi sensurile, ca  lumea se dizolva in ea insasi, si ca toate incep sa alunece..Te simti parasit si singur intr-un univers rece si devenit din ce in ce mai indiferent si sec..Totul devine alunecos si nesigur, si incepe sa-ti fie frica si de tine..E un amestec de ura si resemnare in toate, si o liniste care prevesteste furtunile demonilor ce vor veni..Ti-e frica, si ti-e nestiut ca nimicul va veni peste tine cu toate fortele intunericului din el..E atit de mult, uneori..
Toti avem clipe de nestiut, in care ne vedem diformi, ca in oglinzi care contorsioneaza, si toti avem momente cind ne atit de rau ca vrem sa terminam cu tot..Ne pare ca traim intr-un cosmar infinit construit de toti ceilalti dimprejur..Apoi ne trezim..Si incepem sa ne reconstruim lumile, si sa facem ca si cind nimic rau nu a fost, vreodata, imprejur..
Viata e un joc la variantelor bune si rele, pe care le jucam singuri, si la care mai si cistigam..Stiu ca pierdem mult, dar asta e cu jocul de noroc..Si pierderile conteaza mai putin cind vedem ca putem cistiga,  totusi, ceva..Un punct cistigat face mai mult decit 1000 de puncte pierdute, pentru ca acolo e substantza vietii noastre de dupa.. Noi sintem cei care simt viata in micile victorii, si care stiu, pentru ca au invatat, sa faca din asta victorii uriase, comparabile doar cu eliberarea de trecut, si de fiintza..

Monday, January 2, 2017

Toate bune si la multi ani 2017!

Anul asta nu m-am mai gindit ca-s sarbatori, ca trebe sa maninci decit sarmale si salata boeuf, si sa te imbraci in nush ce, sau sa faci nush ce..A fost fara fandoseli de sezon, am tratat cu sictir toate obiceiurili si traditziili.. Si a fost bine, adica na, normal, nu fost mai bine ca alte dati, doar chestii cotidiene, mai mult sau mai putin colorate. Urasc petrecerile, ca acolo isi dau in stamba toti, mai ales daca se cherchelesc devin asa cum sint, si nu vezi decit grobianisme, libidinosenii, mascari, sau tot felul de cicanarii cu tenta vesela..Iti vine sa rizi de tot ridicolul asta cu fast, desi mai degraba rinjeshti, ca sa le semeni, si sa pari ca te distrezi..E mirific tot, chestia e ca tre'sa ai vointza sa rezisti pina se termina..
Bine, acuma probabil ca s-au mai schimbat manifestarile standard, ca, na, e ipocrizia cit casa, si se simuleaza aparent mai elevate toate..Decit ca iti dai seama, daca te uiti atent..De fapt, oricum, ce mai conteaza in toata dileala asta de o traim zilnic, citeva manifestari frustrate..Le luam asa cum sint si zicem mersi ca nu e mai rau, hahaha..La mine o petrecere era o proba de vointa maxima, dupa care ma felicitam singur ca am reusit sa o trec..Singura satisfactie era ca era cu oameni liberi tot circul asta, si ca ii vedeam mai eliberati de incruntarile classice..Restul era motiv de meditatie, si de gindit cum sa te aperi pe viitor de exemplarele astea, ca de contacte umane nu prea era cazul..Ce era fain pe atunci era ca oamenii erau mai sufletisti, si deschisi, si originali, ca inca nu invatasera lectia asta a simularilor ipocrite..In fine, asa era pe atunci, ca acuma nu mai stiu cum au evoluat lucrurile..Acuma probabil ca au invatat sa isi faca niste masti, si sa arate altceva..Desi cu putina atentie iti dai seama de realitatea reala..
Dar asta era cu mine doar la petreceri, pentru ca tuturor celorlalti le pria mediul asta..De multe ori ma intrebam de ce nu ma distrez la petreceri, si daca e ceva in neregula cu mine..Desi daca le analizezi iti dai seama ca tot socialul de acolo era o miniatura a socialului real, cu care traiai zilnic, si care era cum era.. Sint multe de spus despre toate..Societatea romaneasca cea super-inapoiata de dupa o istorie nefericita s-a trezit pe cap cu o dictatura foarte dura construita metodic de un tzaran-pantofar prost dar smecher..Smecher pentru ca a stiut foarte bine sa traga de niste sfori, si asta a fost tot..E adevarat ca a mai si construit multe chestii, ca sa fie popular, dar asta a tinut pina cind, in virtutea eliberarilor din tarile dimprejur, s-a darimat sandramaua, si Romanica devenita libera s-a dus pe un alt drum..Drum care na, a fost unul cu multe probleme, pentru ca tzarisoara arata cum arata, si cum o vedem cu ochiul liber..Drum care a deschis toate promisiunile ca fiind posibile, si care le-a dat oportunistilor fara scrupule posibilitatea sa faca ce vor intr-o tara cu o populatie eficient spalata pe creier..Ce a urmat a fost usor de anticipat..Jaf masiv si iluzii promise, la care majoritatea a pus botul..Pentru ca in tzarisoara nu functioneaza absolut nimic inafara de jaf, si prosteala.. Steagul national ar trebui facut pe o foaie de mushama, ca toate s-au mushamalizat..Mediocritatea majoritara s-a impus spiritului minoritar..Orice a iesit din tiparele impuse a devenit proscris, si a fost demonizat..Ca sa fie totul plat si conform cu gindirea mitocanului mediu..
Nu stiu ce sa mai spun, pentru ca realitatea mai depaseste imaginatia..Salvarea lumii e totusi educatia, si eliberarea de prejudecatile adunate in toata istoria de pina acum..Odata cu internetul s-au facut pasi absolut uriasi, pentru ca azi toti au access la cultura lumii..
Azi e 1 ianuarie 2017..Va doresc un La multi ani sincer, si tot ce va doriti sa vi se intimple, si va doresc sa fiti mai sinceri, mai buni, mai aproape de adevaruri, si de adevarurile voastre profunde, ca sa va fie mai bine voua si celor apropiati! Toate bune, si sa ne vedem mai voiosi, si mai optimisti in anul asta nou 2017!

Sunday, January 1, 2017

Senzatii

Cineva, mai demult, m-a intrebat cine sint  eu..Si n-am stiut sa raspund, pentru ca nu stiu cine sint, sint eu doar, un om care scrie ceva la care s-a gindit mai inainte, nimic mai mult, sau mai putin..Nu sint mai putin decit ieri, sau miine, sint doar eu, omul care se descrie pe el in contextul lumilor celorlalti..
Viata e un context in care simt ca sint..Lumea e un context..Tu esti tu, si eu te vad, te simt, cumva, te analizez cit pot, ca sa te inteleg..Tu ai viata ta de dinainte, cu care vii spre mine..Tu gindesti lucrurile in felul tau, si mi le explici, iar eu le  critic si le explic, in felul meu, iar..Si ne vorbim privindu-ne in ochi si cautind sa vedem cine, si cind, a avut dreptate..Stiind ca dreptatea e una care vine de sus, de undeva, dintr-un loc atit de sacru..
Stiu ca amindoi am avut dreptatea noastra, fiecare in parte, pentru ca, fiecare a avut propriul drept la absolut..

Luptele fiintelor

Spiritul e liber sa alerge pe toate spatiile..E atit de mult de vazut si simtit, ca spiritul nu se mai satura, cauta sa inteleaga tot, sa traiasca spatiile ca sa le adune in colectiile proprii..Lumea e un mozaic de comori si confuzii adunate intr-un spatiu atit de strimt..Si viata e un timp atit de limitat, ca nu stii cum sa te organizezi ca sa obtii cit mai mult posibil pe unitatea de timp..Toate sint amestecate, si e atit de greu sa separi si discerni variantele care sa fie cit mai valoroase..E o lupta cu tot, cu tine, cu timpul, cu ceilalti, cu mentalitatile, care te poate epuiza daca nu ai grija sa le blochezi, sau sa le lasi sa iti fie aproape, pentru ca lumea vine spre tine cu atit de multe, iar tu esti un om obisnuit, talentat, dar care nu stie exact ce sa faca ca sa reuseasca in domeniul in care el stie ca poate sa performeze..Aici e o discutie infinita, despre cine sintem noi, si cum  ne adaptam talentele ca sa supravietuim lumii asteia atit de cinice si indiferente..Eu am uneori reactii de sila si actiune agresiva, pentru ca chiar nu vreau sa ma las dus de valul idiot construit de ei..Cel mai bine e sa fii tu insuti, cu tot ce esti, cu toate valorile tale care sa sa incerce sa se impuna metodic, chiar daca intilnesti reactii salbatice, pentru ca asa poti deveni ce simti ca e in tine..Adevarul e unul, si lumea il accepta cind poti invata sa i-l dai in felul in care ea poate sa-l inteleaga..Bine, e mult rahat in orice demers, dar e si substantza care e adevarata, si care aduna vitalitate in ce iti propui sa faci..Pentru ca tu construiesti tot, din bucatile pe care le ai..
Ieri am fost cineva, azi sint altcineva, si azi sint tot eu, mai bun, cred, decit am fost ieri..Azi am aceleasi idei ca ieri, dar azi am o alta stare, care ma face sa incerc mai multe..
Fiintza din noi evolueaza continuu..Devenim cautind, si experimentind perfectionindu-ne..Azi privim altfel trecutul, pentru ca trecutul e un punct de pornire..Azi sintem cei care am supravietuit, si care au invatat lectia supravietuirii..Azi e un timp al spatiilor interioare care devin, incet, exterioare, in felul si modul nostru de a fi..
Vezi, viata ne incearca, iar noi invatam sa luptam ca sa devenim ce credem ca sintem..

Tuesday, December 27, 2016

Last Christmas

Cuvintele nu vin usor, pentru ca zboara sus, departe, si pentru ca nu stim sa le chemam, ramin acolo, intre aer si stele..Poate ca ne cheama in felul lor, si ele, cumva..Nu stiu..E acelasi vid, si acelasi intuneric aici, si care seamana cu cel de unde am venit, si, unde, se pare ca ne vom duce.. E la fel de liniste..Poate doar mai profunda..
Ce e moartea? Cu ce e mai buna ca altele? De ce poate sa ia, si sa nu dea nimic inapoi? De ce are doar ea privilegiul tacerilor absolute? Se spune ca moartea e parte din viata, ca stim doar ca ni se va intimpla odata, ca va veni sa ne ia cu ea dincolo atunci cind timpul ni se termina..Nu stim cind va veni asta, si de ce.. Poate ca moartea e o pauza de la viata, pentru ca viata e grea si plina de dureri, si ne ajuta..Cine stie?
A murit George Michael..Greu de crezut, totusi..Un tip cool, si care cinta cu o voce incredibila niste piese de cadeai pe jos..Care a devenit faimos mondial, si care s-a super-imbogatit, si pe care il invidiau cam toti cei care, in viata lor, au vrut sa cucereasca macar o tipa (atunci nu stiam ca el era gay, pentru ca se jenase sa o spuna, eh, prejudecatile)..
Ma gindeam de multe ori ce inseamna sa fii celebru..Cred ca esti ca in iad si rai simultan, pentru ca unii te aduleaza iar altii te vineaza..Iar tu esti un om ca si ei, cu bune si rele, un om cind tare, cind vulnerabil, si iti trebuie probabil multa rezistentza la toate, pe care, daca nu o ai ti-o educi, in timp..Doar ca, uneori, mai esuezi..
Se spune ca e un timp de venit, si un timp de plecat..Asa e si cu viata noastra..
La revedere prietene! O sa fie un pic mai trist pe aici, dar o sa mai ascultam citeva melodii, si ne revenim..

Saturday, December 24, 2016

Vid de cuvinte

Spune-mi cuvinte..Spune-mi orice..As asculta cuvinte care sa vina in siruri lungi..Cuvinte de oriunde, din orice colt de suflet, care sa nu se lege in niciun fel, cuvinte care sa fie aduse din amintiri, sau din viata, din ce simti, sau ai simtit..Cuvinte care sa existe pentru ca le spui..Care sa fie aici, asezate pe tonuri si semitonuri, cintate in armonii haotice, ca fragmente dintr-o simfonie a vietii..Pe care sa le cred, si pe care sa le folosesc ca sa ma acopar cu ele ca o pelerina magica..Cuvinte care sa ma doara, si sa ma ajute sa ma descopar, cind imi asez adevarurile alaturi de ele..Sau cuvinte care sa ma faca fericit..Nu stiu..Pot fi si cuvinte fade, sau chiar desuete, arhaice, depasite de timp..Chiar goale de continut..Pot fi si silabe..Sau litere..Poate fi orice sunet..
Sufletele noastre au nevoie de cuvinte..Sufletele noastre golite de continut au nevoie de sunete care sa le acopere cu ceva, si sa le protejeze de lume..Desi nu o recunoastem, tinjim dupa cuvinte care ne vin de la alte suflete..
E o lume sigilata imprejur..O lume izolata care nu lasa nimic sa iasa inafara..Vid..Plutim in vid..

Friday, December 23, 2016

Eroi paraleli

Toate operele mari au povesti cu adevaruri profunde, si drame mari..Si toate te poarta in lumi de extaz uriase, cu inaltari de spirit spre lumini autentice, ca sa te coboare mai apoi in abisuri la fel de reale si parca, de neimaginat..O calatorie de la plus la minus infinit in citeva minute, sau ore, de istorii cvasi-reale..
Ce ma emotioneaza cel mai mult sint povestile de amor, pentru ca imi umbla la coarda fundamentala a sufletului..Ma uit la ele, traiesc ce vad acolo in cuvintele scrise de autor, simt ca sint posibile, le compar cu ce am trait, dar ma las dus inainte de poveste, ca si cind as fi un personaj..Si traiesc cu el acele drame care imi dau o durere profunda..Iar dupa ce personajul principal moare, eu ramin asa in plutire, si ma gindesc la ce fel e viata, si cum de toate ar fi trebuit sa se intimple asa..Pentru ca oamenii de acolo sint profund buni, si care cauta niste idealuri uriase, care ii depasesc cu mult ca posibilitati, dar care se lovesc brutal de mizeria umana din ceilalti..Asta e povestea eroilor, cumva, cei care isi alearga nefericirile cu viteze incontrolabile, si care sfirsesc tragic intr-un accident..Ce uimitor si ce atit de trist..Iar povestea lor scrisa ramine sa mai fascineze atitia oameni la mult timp dupa toate..Pentru ca totul e atit de mult, si deodata; atit de sublim si de efemer, in masura in care viata noastra e asa..
Vezi tu, viata asta a eroilor e una paralela cu a noastra..Noi ne asemanam cu ei in atit de multe, dar ne separam de ei cind simtim ca ne afecteaza viata reala..Pentru ca in imaginatie vrem sa fim ca ei, dar realizam ca realitatea cea brutal reala ne cam interzice asta..Poate intr-o alta viata chiar vom fi eroi adevarati..

Eul din noi

Variantele se disting, si se discern..Eu sint un eu separat de toate..Tu esti un tu, asa ca un eu, care a devenit de sine statator..Sintem diferiti..Eu sint un eu asa cum am fost, si am invatat sa fiu, devenind, cu toate cite le-am trait..Si eu cu eul meu ma intreb cine esti tu, asa cum m-am intrebat, firesc, cine sint eu.. Si am intrebat asta incercind sa inteleg fiinta ta, asa cum am incercat sa o inteleg pe a mea..Ca sa vad cum exista fiintza asta a noastra care merge inainte cautind..Stiu ca tu esti diferit de mine, si stiu ca noi sintem variante diferite de substantze de spirit, dar caut sa vad cine esti tu, ca sa inteleg cine sint eu, desi suna ciudat asta, ca incerc sa vad, si sa inteleg o fiintza ca tine ca sa am un reper al eului meu..Stiu ca tu esti tu, si asa vei fi mereu, omul din afara mea pe care l-am simtzit in unele variante pe care ai fost sincer sa mi le aratzi, dar eu, cum sint? Eu cum ma raportez la anumite adevaruri? Ce asemanari am cu tine?
Imparatasim si eu si tu aceleasi felii de timp, si ne asemanam la unele adevaruri..Avem felii de strabatut impreuna, si asta ne face tovarasi de drum..Ne asemanam in aceeasi masura in care ne diferentiem..Ne intelegem mai mult sau mai putin, dar incercam sa convietuim pentru a fi alaturi..Si cautam sa comunicam pe domenii care ne par a fi comune..Si asa, incet, incet, ne construim propriul destin, propria determinare a eului care se face legind sufletul de toate celelate care i s-au alaturat..Un eu sint eu, si un tu esti tu, dar un noi se face cu efort, si sacrificii..Pentru ca a fi impreuna e un travaliu care e mai greu de pus in cuvinte, pentru ca implica atit de multe subtilitati de suflet..

Thursday, December 22, 2016

Rendez vous cu spatiul si timpul

Furtuna s-a linistit..Aerul s-a asezat in straturi paralele cu pamintul..Miroase a flori de cimp..Vad cimpuri verzi pina la orizont..Nu vorbeste nimeni..Pare ca e o mare asteptare imprejur..Sau poate ca nu a mai ramas nimeni pe aici..Cerul e la fel de albastru, un fundal perfect pentru dansul norilor..Linistea s-a asezat peste toate, suprema ca si cind ar fi ruda cu timpul..
As inota in ape albastre, ca sa mai simt ca zbor prin fluid..M-as balaci prin lichid, ca sa mai simt, iar, libertatea aceea profunda, de inceput..
Lumea a ramas la fel..Un bilci colorat care isi arata cu nesimtire intimitatile, si care ne cheama si pe noi sa fim acolo, in acelasi loc de rendez vous..Si ne ducem, desi stim dinainte ce vom gasi..Dar intilnirea e un punct fix, de unde plecam spre noi insine..Si ne ducem acolo ca sa retraim in tot ce am trait mai demult, si ca sa ne intilnim cu noi, cei care am fost atunci..E simplu..Noi in oglinda trecutului..Iar..Ne intoarcem ca sa mai descoperim alte fetze ale evenimentelor, sa le vedem mai clar detaliile, ca sa invatam ca fiintza ne e determinata de atitea lucruri care scapa privirilor de ansamblu, de sus..
Spatiul si timpul merg pe drumul lor..Noi sintem ce sintem, fiintze mici, care, inca, isi cauta un drum al lor, pe care sa mearga inainte..

Sunday, December 18, 2016

Ironie ironica

Zile rosii, zile verzi, zile albastre..Zile lungi, zile scurte, zile moi, zile seci, zile confuze..Zile de toate felurile care trec una dupa alta intr-un sir paralel cu alte siruri..Zile amestecate printre alte zile, zile gri, zile cilindrice, sferice, cubice, plane, plate, nedeterminate..Zile-zile printre zile-nopti care au doar o suprafata, ca banda Moebius..Zile cu sens, zile fara sens..Zile care trec si asa ramin..
Uneori am senzatia ca trebuie sa plec undeva, impotriva vointei mele..Habar n-am unde, nu stiu cind, dar de plecat trebe, si tre'sa ma pregatesc pentru asta..Acuma, in viata, mai pleci, ca doar n-o sa stai lipit de un loc..
Afara e iar, evident, iarna..Tot asa, impotriva vointei mele..Dictatura anotimpurilor..De fapt dictatura timpului si a spatiului..Vroiam sa fie vara, si eu sa fiu intr-o apa unde sa inot cu delfinii..Dupa care sa ma urc inapoi pe yacht si sa maninc o saorma cu de toate, hahaha..N-am mincat niciodata saorma, asa ca ar fi o chestie absolut speciala..Dupa care sa beau o bere din aia de pe vremea lui ceashca, acra un pic, si care sa ma zgirie pe git..Si la desert bomboane de alea care se lipeau intre ele ca faceau corp comun, de-ti trebuia o dalta si ciocan, ca sa le sculptezi..Dupa care sa ma apuc de invatat tone de cursuri ca pentru examenul de a doua zi..
Si toate in timp ce fumez carpastratos fara filtru..Sa le fac pe toate astea ca sa-mi amintesc de trecutul ala in care aveam sperantze asa de mari..Ce ironie..Ironie? Ce ironie?