Saturday, August 19, 2017

Zoo

Cred ca am sa ma schimb, fundamental..Toate, de acum le voi privi din alte perspective sociale..Nu cred ca mai ramine ceva uman, sau generos, pentru ca va fi ori ori..Fara compasiune, fara rusine, fara ceva uman, pentru ca ma adaptez..Ori eu, ori ei, ca asa e regula societatii..Bine ca acuma stiu ce am de facut..
Intr-o lume criminala trebuie sa te adaptezi, ca sa nu mori, si asta cu metodele de a supravietui le mai cunosc..Nu mai iert absolut nici un cretin, si nici o cretineala..Mi-am impus sa nu mai am limite fata de tot felul de mizerabili..E plin de animale singeroase, si astea trebuie reduse la tacere, ca e o regula a unei societati civilizate..Mai vedem, nu ne blocheaza niste descreieratzi ratacitzi, ca nu sint ei mai smecheri doar ca stiu ceva chestii de hackereala..Vedem..Lumea e deschisa..

Thursday, August 17, 2017

Evolutii posibile

Linistea e o plapuma calda care ne acopera cind ne e prea frica de imprejur..O aducem linga noi cum putem si o folosim sa ne protejeze de lume..Stam ghemuiti sub ea, si asteptam sa se faca totul asa cum ne imaginam..
E uimitor ce rezistentzi am devenit la tristetzi si dezamagiri de tot felul, care ne vin de peste tot..Se pare ca ne-am maturizat, cumva..In ultimul timp am cautat sa aflu cite ceva despre unii fosti colegi, care de prin generala, din liceu, sau facultate..Unii sint in diverse domenii, altii in altele, fiecare cum i-a dus viata, unii prin Germania, Canada, US, altii in Ro..Cu unii chiar as fi curios sa corespondez, daca ar fi mai putin aroganti, dar nu mai conteaza, ca oameni sintem, pina la urma..E interesant de vazut ce povesti de viata au fiecare din ei de spus..
Azi sint intr-o stare de joi spre vineri dupa un tras de timp strategico-ingineresc, ca sa acopar un proiect ce ar fi durat cam putin, dupa mine..Bine, le-am facut pe toate asa cum trebuia, doar ca pe o durata mai lunga, ca sa mai si eu, intelegeti, intr-un stil mai romanesc cumva, dar perfect justificat, ca sint corect in ce ma priveste, dar ii fac si pe ei sa fie corecti cu mine, ca na, in trecut am avut probleme cu multi idioti care s-au impus grobian si primitiv, si mi-au tras-o, ori asta nu prea se aplica in domeniul asta al ingineriei..Pentru ca nu iti bati joc..Pentru ca ingineria nu e fusereala in viteza, si cicat acoperit cu aparentze..Aici ori esti, si faci ce trebuie, ori iti bagi pula in ele de proiecte, e simplu..Stiu ca tu ca angajator cauti sa reduci costurile, pentru ca e absolut normal..Dar de ce nu le reduci de la productie, de ce nu ii pui pe muncitori sa lucreze mai repede si mai exact, ce, ei sint mai pretiosi decit inginerii? Ca pe ei ii platesti foarte bine, totusi..
Bine, in timp lucrurile se vor schimba, pentru ca masinile vor deveni mai performante, mai robotice, si vor inlocui munca necalificata, dar pe designeri nu ii vei inlocui vreodata, pentru ca ei construiesc tot..In fine.
Sint un pic furios pe vremuri, ca nu sint asa cum ar trebui in secolul asta..Am vazut pe net ca pe viitor se vor inlocui cauciucurile standard de la masini cu niste chestii care sint proiectate si printate 3D, ceva ce aduce a unele arhitecturi asemanatoare cu coralii, ceva fara pneuri inauntru, si pe care le poti folosi nelimitat..
Plus ca am mai vazut niste masinarii facute acum, de-ti sta mintea in loc..Na, evoluam, totul e sa nu mai avem sefi cretini, limitati, si complet abrutizatzi, pentru ca astia frineaza evolutia..

Saturday, August 12, 2017

Asteptari de toamna

Nimic nu a fost cum ar fi trebuit..Viata a aparut intr-un anume context, si a evoluat spre ceva ce vedem..Sintem ceva ce am reusit sa devenim, nu e nimeni de blamat, si nimeni de laudat..Spatiile dintre noi au ramas aceleasi..
Am uitat ce am fost, si nu stiu ce voi deveni, sint aici, acum, si ma uit la toate ca si cum ar fi atit de noi si necunoscute..Sa ma mir? Sa admir? Sa spun ca ce e acum e ceva ce as fi dorit? Nu am nici cea mai mica idee..Doar ma uit la ce vad, si ma gindesc la un fel de ceva ce ar fi putut fi daca imaginatiile mele s-ar fi concretizat in ceva palpabil..Spatiile lumilor s-au intins lascive pe axa timpului, si s-au lasat purtate flasc spre un ceva curgator..Si noi am ramas sa privim tot asa, simplu, ca si cind totul asa ar fi trebuit sa fie, si sa se intimple..
Ma simt dizolvat in materia asta calda a verii, si ma gindesc la ce voi deveni cind toamna ma va constringe iar cu teme noi, si meditatzii printre picuri de ploaie..O cam astept, sincer, pentru ca acolo, in inima toamnei am si eu locul meu de stat si analizat..Nu divinizez toamna, dar ma las dus de nostalgiile ei, pentru ca ma pune iar la lucru..Astept unele ploi de toamna ca sa ma elibereze de unele spatii care ma constring..Vreau sa vad iar linistile calme ale trecerilor spre alte euri posibile..Si sa ma refac asa cum sint printre frunzele care mai danseaza cu vintul..

Drumurile dintre lumi

Vocile revin ca ecouri..Vin ca sa ne povesteasca despre ceva ce a fost mai demult, vin una dupa alta cu povesti pe care le auzim in secventze..Una incepe acum, si spune, dupa care incepe alta, si auzim atitea vieti insirate si intrerupte..Si totul e atit de rapid, ca atunci cind ceva pare sa aiba sens, altceva incepe sa dezvolte o alta varianta..Si raminem asa intre tot si toate cautind sa dam macar un inteles atitor variante de destin.. Sintem spectatori la mai multe tragedii care se desfasoara in paralel..Si incercam sa zimbim, totusi, pentru ca imbinarea asta de scene pe care se intimpla tragedii devine o mica comedie, pentru ca spectacolul sare brusc de la ceva spre altceva cu totul diferit..
Asa e si cu viata asta pe care o tot experimentam..Un sir paralel de tragedii care cretine, care absurde, care se imbina si se intrepatrund in  tot felul de forme..Ceva ce pare intr-un fel se transforma in cu totul altceva ce are cu totul alte intelesuri..Ca sa revina la cevaul initial, un timp, dupa care sa sara iar, pe cu totul alta varianta de poveste..Daca poti sa faci niste conexiuni, si sa pricepi cit de cit, e bine, esti norocos, pentru ca, de obicei nu e de inteles nimic din toata babilonia asta de masti, scene, etc..Daca ai o rabdare de ceasornicar ai putea sa rupi din toate doar lucrurile care se leaga, si sa reconstruiesti din ele o poveste credibila, dar daca nu, poti lua unele intelesuri si sa le memorezi asa cum sint, dupa care sa refaci tu variantele, asa cum le vezi, si cum le intelegi..Lumea e complicata, e un amestec de foarte multe variante care s-au intimplat efectiv, sau care se vor putea intimpla cu o anumita probabilitate..E ca si cum esti intr-un labirint, si cauti, prin logica, o iesire posibila, desi stii ca mai mult te poti baza pe noroc..
Daca in viata esti intr-un punct oarecare A, ca sa ajungi in punctul dorit B va trebui sa treci prin multe lumi, nu e ca si cum intre A si B ar fi o linie dreapta care ar putea fi strabatuta simplu si direct..

Thursday, August 10, 2017

Destine posibile

Sint unele momente care ne vin parca de sus, dintr-o galaxie a fericirilor profunde, si care am vrea sa dureze toata viata..Am vrea sa oprim timpul, si sa pastram viata in clipa asta, ca si cum nu ar fi existat vreodata vreun inceput de la care sa se fi scurs momente de fericire si durere amestecate, si ca si cum viitorul cel incert nu ar fi vreodata posibil..Sa fie doar clipa asta, asa cum e, eterna..Si noi sa o traim etern, ca eterni ce ne visam, in calm, armonie, si echilibru cu tot ce a existat vreodata..Sa fim intr-un timp ce sa se opreasca acum, si aici, ca sa stim ca putem construi fiintza proprie intr-o nemarginire..
Ma mai gindesc la timp, ca la un combatant abil, la fel de singur ca si mine, dar cu mult mai puternic, pentru ca e mult mai antrenat..In fata lui pot incerca doar sa ma apar..Desi singuratatea mea e infinit mai mica ca a lui, si sint mai vulnerabil..Iar el e varianta perfecta a luptatorului..
Sint cumva mai relaxat si calm..Nu ma pot lupta cu oricine, si orice, si sint constient de asta..Incerc sa ramin in linistile mele proprii, si de acolo sa incerc ceva, ca sa merg inainte..Sint doar o trecere, de la ceva spre altceva..Am experientele trecutului care sa ma ajute..Si inainte am multe variante de destin..Am sa-mi mai amintesc cine sint cind voi decide pe ce variante viitoare de traiectorii am sa merg..Pina atunci sint un om, si un alergator care se odihneste pe marginea drumului..Sint si obosit, si pregatit spre altceva..Am  alaturi tot timpul toate trecerile mele, care imi sint prieteni si sfatuitori..Si stau la taifas, in liniste, ca sa ne privim in ochi, si ca sa ne dam incredere reciproc..
Lumea e in eclipsa..Soarele sau luna au fost cind si cind, in umbra..Nimic nu a fost stabil niciodata..Si noi a trebuit sa ne schimbam fiintza, devenind, continuu..Am fost variante din noi, sintem, si vom deveni alte variante din noi care vor trebui sa invinga in drumul asta continuu..Avem un nume, si il vom pastra, ca sa stim ca, odata am fost cineva care, in limita umanului, si-a promis sa evolueze, ca sa devina continuu un altcineva care va continua un drum care i-a fost scris ca o varianta de destin..

Monday, August 7, 2017

Evolutii interioare

Toate se schimba accelerat..Lumile se transforma nebanuit de repede..Noul de ieri e deja depasit azi..Avem access la cunoastere, cum n-am avut niciodata..Pamintul a devenit accesibil..Sintem pe punctul de a incerca sa colonizam alte planete, desi va mai dura procesul asta de expansiune..E bine ca am mai redus ura si distrugerile care ne-au bintuit un secol XX atit de singeros..Am depasit ceva ce era in noi infipt atit de bine dupa atita evolutie, dorinta de lupta si eliminare fizica a adversarului..E o vreme a unor constructii inca neimaginate, ce vor veni, dar care sint inca sub forma de proiecte..Lupta e acum la nivelul mintii..Se cerceteaza peste tot si continuu, pentru ca rezultatele palpabile inseamna bani, deci putere..
Eu sint inginer, si ce fac aduce valoare proiectelor..Sint de partea pozitiva a fortzei:)
Am vazut ca Elon Musk are un success nebun cu masinile electrice Tesla, ceva ce unii compara cu modelul T al lui Ford, desi acum e altceva, pentru ca societatea e pe alt nivel, si nu se stie, oricind altcineva poate inventa o masinarie mai avansata si mai ieftina, si care sa aiba mai multe avantaje..E o lupta dura pentru cine va scoate pe piata un mobil autonom la un pret accesibil..Asta cind se cauta un automobil zburator, tot autonom..Cine va invinge, si cum, asta e greu de anticipat, pentru ca solutiile sint multe, dar pretul e inca mare..E bine..As vrea sa vad o lupta autentica intre technologii, pentru ca asa evoluam incredibil de repede, si avem rezultate imediate..
Pe cind imi faceam eu desenele mele technice am gasit pe net o reclama sub forma unui sistem, adica xpatrat plus xy=ceva, si ypatrat plus xy=altceva, niste numere, si se cerea cit fac xy..Si asta a fost ca un challenge, ca sa vad daca mai stiu mate elementara, hahaha, si am zis ca e musai sa-l rezolv, altfel sint un bou. Si mi-a iesit xy=12. M-am simtit de parca as fi cistigat medalia Fields:))) Si mi-am zis ca uite, n-am uitat tot de cind cu computerele si calculele lor super-elaborate, pentru ca, sincer acuma, programele astea de design ingineresc fac absolut toate calculele, tu trebuie doar sa stii cum functioneaza, si cum sa introduci datele..In fine..
Schimbarile technologice sint absolut uriase, si continue..Totul e ca si noi, ca oameni, sa le simtim ca pe un ajutor, si nu ca pe ceva ce incearca sa ne transforme in mutantzi..Dar aici cheia e educatia, pentru ca ea ne face, dupa ce acumulam o cantitate mare de informatie, sa devenim mai umani, si mai intelegatori cu noi insine, si cu ceilalti..

Saturday, August 5, 2017

Fericire

Spatiul e atit de mare..Stau intr-un platou urias, ca intr-un mijloc de lume..E plat totul imprejur..Doar la orizont se vad cladiri, sau copaci care acopera marginile vizibile..Ma simt liber, e ca intr-un vis de mai demult..Pot sa fac orice, sa ma duc oriunde, sa cred ce vreau si sa o spun in gura mare, pentru ca stiu ca linistile ma asculta..Ridic miinile in sus si ma cred un invingator..Sint mai liber ca niciodata..Sint eu..
M-am trezit iar..Sint bine..Am pe fatza un zimbet urias pe care il vad in oglinda..M-a lovit fericirea..Cum naiba, asa brusc, si deodata? Nu stiu..E asa neobisnuit sa fiu fericit, ca si cum mi-ar fi revenit un handicap de demult..In lumea asta sinistru-ostila care ma provoaca tot timpul..Eu, acum, aici, sa fiu fericit..Hm, e ceva gresit, ca fericirea e privita ca o malformatzie a spiritului cel agresiv-luptator, pentru ca te face inapt.. Ca fericirea, ca si iubirea e privita ca o dileala, o aberatzie, o deviere de la stilul si spiritul normal si atent.. Asa ca.. Poate ca acuma sint social-mutant, sau ceva..Mi se, pur si simplu, filfiie..Am dreptul sa-mi traiesc fericirea in felul meu..E al naibii de bine..Nu ma invidiatzi, ca aveti si voi fericirile voastre..
E ca un drog fericirea asta..E atit de buna, e ca o evadare din lumea asta plina de nenorociri..

Friday, August 4, 2017

Un imperiu de emotii

Multe lucruri care tin de trecut sint pur si simplu inexplicabile..Asa a fost sa se intimple exact atunci, exact in acele spatii, printre acei oameni..Exact toate s-au combinat intr-un mod miraculos ca sa construiasca acele momente care au devenit amintiri sculptate in cel mai pretios material..Toate au fost perfect alese..Iar rezultatul e ceva ce ne-a ramas pentru totdeauna..
Si, ca sa revenim pe pamint, la mine multe se invirt in jurul melodiilor ABBA..Eu si acum  le consider cele mai bune, mai elaborate, mai bine facute melodii vreodata, de cind exista sunetele..Stiu, exista un Mozart, un Beethoven, un Pink Floyd, un Phil Collins, exista toti, si toti au fost admirabili, un Sting, sint atit de multi pe care ii ascult cu o infinita placere, dar ca ABBA, si contracandidatul Boney M, ca sa-i introducem si pe ei in ecuatie, nu cred ca a mai fost nimeni, cel putin in ce ma priveste..
Pentru mine ei sint completi, nu se refera la un stil anume, la o metoda, ei sint aproape stari pure, si o incercare deschisa spre un dialog posibil..Pe melodiile lor iti poti construi un imperiu de emotii..Care mai poate avea si cuvinte prin el..

Problemele vremurilor

E plin de a-tipici, care mai de care mai personal si subiectiv, toti adunati la gramada sa ne populeze mediul.. Sint si cretini atipici, astia-s aparte, ca se manifesta de parca ar cauta pe cineva sa i-o traga in vreun fel si sa-i rida in nas, eventual sa urle in gura mare ca el e mai bun ca ala de i-a tras-o..Pe astia ii recunosti dupa miscarile specific violent-instabile, si reactiile cautator-haotice, si se recomanda sa fugi de ei..De fapt fugi automat de ei, ca o fireasca auto-aparare..Chestia nasoala e cind un exemplar de asta ti-e coleg, sau mai rau, sef, pentru ca mai devreme sau mai tirziu se va intimpla sa te intersectezi cu el, si el ti-o va trage in orice situatie, deci na..In fine, sa incercam sa-i trecem cu vederea raminind atenti la ce e imprejur..
Acuma realizez ca scriu despre niste chestii care ma scot din minti, si ma gindesc, de ce oare, o fi poate pentru ca sa ii definesc mai bine, si sa gasesc o metoda de auto-protectie, ca sint si eu om, totusi, si deci vulnerabil, ca mai toti dintre noi..
Azi e joi, miine-i vineri, si vine si liberele..Mai bine ma duc sa ascult ceva muzica..Nu vreau sa mai las mintea sa construiasca unele obsesii din cauza lor..Am sa incep sa fac exercitii de indiferentza mai bine organizate si orientate, si sa imi fac mintea sa nu mai fie dependenta de chestiile astea exterioare si destructive..Totul e sa ai intotdeauna pregatit si la indemina mai multe chestii care iti aduc fericiri, si atunci cind mizeria cauta sa se intimple tu s-a contracarezi cu o lovitura directa si sa comutzi instantaneu pe chestia aia..Ar fi o treaba super-buna, si am sa lucrez mai mult la ea, ca-mi rezolva multe probleme, si e foarte practica..Aia e, fericirea asta nu e o chestie usoara, trebe muncita oleaca, dar pe urma ai un morman de rezultate..Se merita..Si meritam toti adica, ca daca "se" merita ne incadram..
In ultima perioada am vazut un sir de disparitii de oameni de scena, din cauza cancerului..Cei mai sensibili sint si cei mai expusi si vulnerabili..De asta spuneam de metoda aia cu fericirea, desi la cancerul asta sinistru contribuie nu doar psihicul, pentru ca mincam tot felul de nenorociri artificiale pe care organismul nu le recunoaste..Asta e, astea-s vremurile, se produce mult si prost in materie de comestibile, si asta ne afecteaza pe absolut toti, dar cei cu gene mai bune rezista mai mult, asta de fapt face diferentza..Ce putem face e doar sa speram ca pina ne va ajunge si pe noi din urma boala asta aproape inevitabila se vor inventa niste medicamente mai eficiente..Am inteles ca sint niste rezultate foarte bune in a combate cancerul prin preluarea unor celule albe din singe, cele care halesc tot felul de intrusi gen microbi, bacterii, virusi, etc, si modificarea unor gene ale lor, care sa le faca sa recunoasca celulele cancerigene mutante, dupa care sa fie reinjectate in corp, si lasate libere sa lupte cu dusmanul..Se pare ca metoda asta e cea mai eficienta, si in curind vor trece la experimentat pe oameni, daca nu au inceput deja, cred, si parca au avut in unele cazuri unele probleme de reactie a organismului, asta e, nimic nu e 100% eficient..In fine, se cerceteaza enorm, pentru a combate boala asta a secolului, pentru ca o terapie eficienta te umple de bani, plus recunoasterea umanitatii in ansamblu..La care un Nobel pentru medicina e ca si luat..Speram, ca sint prea multe victime..Asta e viata, astea-s vremurile..

Wednesday, August 2, 2017

Visuri tropicale

Spatiile au urmat timpurilor, apoi le-au luat-o inainte in cursa pentru suprematie..A fost ca intr-o urmarire de masini din filmele cu James Bond, in care toti bolizii erau super-echipati cu tot felul de arme la bord, si in care s-au sicanat pina au epuizat munitia..Au ramas sa mearga in paralel, si sa se loveasca dintr-o parte, continuu, si aici timpul a avut un usor avantaj, pentru ca e normal, el poate modifica spatiile..Iar noi am ramas spectatori, cumva, pe o margine de traseu vazind ce se intimpla, si incercind sa intelegem..
Afara e inorat..Inauntru e intuneric..Se aud tunete din departari..Vintul misca toate crengile..Poate vine o furtuna, sau poate doar va ploua, acuma e in aer o asteptare tacuta..Lumea s-a retras in case..E un moment uimitor imprejur, si ar fi atit de interesanta o plimbare prin locul asta care asteapta ploaia, o ploaie de vara cu ritmuri inca nestiute..Intr-o zi de martzi de inceput de august..Am inceput ultima luna de vara, aaaa, ce trist parca, sa realizezi ca am intrat in ultima treime a verii, si mai avem un pic pina sa vina incredibila, ireconciliabila, si ireversibila toamna..E comic momentul, daca-l privesti din exterior, ca noua ne pare rau cind totusi e inca vara, si e cald, si mai e o luna intreaga din vara plus perioada calda din toamna, nene, timp cacalau, vorba poetului sa ne simtem bine, si sa savuram viatza la maxim..Mai asezonam cu un vin, o masa satioasa, o plimbare pe net, si ote ca treaba merge, nu tre'sa ezageram cu alte chestii..Plus ca azi e marti deja, mai sin t ramase 3 zile, si vineri luam si banii pe munca efectuata.. Na.
Cum o fi sa fi fost acuma pe o plaja prin Grecia cu un cocktail in nas si un ochi la damele dezbracate care se plimba gratzios primprejur? Poate interesant, sau ceva..Mai faina e o baie in mare, si o plimbare pe faleza, dupa care o cina beton si un somn de purcel..Ca sa fie corespunzator si aferent.

Tuesday, August 1, 2017

Lumile si noi

Lumea e o spirala care se roteste pe o traiectorie circulara..Suna ciudat asta, si ma mir ca am avut curajul sa o zic, ca n-are un fundament stiintific clar, e doar o spe-cu-la-ti-e decit..Puteam sa zic ca lumea e un cerc care se roteste pe o elipsa, ca asa avea mai mult sens, na..De parca asta ar conta, ce e lumea in mintea noastra, si cum se misca ea in spatiu-timp..Desi ar putea fi important, mai stii? Poate ca descoperirile ulterioare din fizica cuantica ne vor da o binemeritata dreptate, asa cum a fost cu atomosul grecesc, de si-au inchipuit savantii antici ca exista o caramida infinit mica si indivizibila a materiei, care evident ca a fost divizibila in multe, dar conceptul a ramas, si a facut istorie..Pe modelul ala facem si noi speculatii si ipoteze ca sa parem importanti:)) Na. Poate o sa luam un IgNobel macar, o sa devenim celebri, si o sa ne imbogatim peste noapte..Aha, cre'ca..
Lumea e, de fapt un mozaic..Asta am mai zis-o, dar o repet ca e adevarata, si ca imi da libertatea sa  scriu mai multe, pe urma, despre mozaicul ansamblu, sau despre parti din el..Si noi avem in noi lumi din astea mozaicuri, pe care le putem detalia, sau nu, le putem lasa asa, ca sa fie ca un intreg, poate parte din alt mozaic intreg, cine stie..Se pot face multe scenarii..
Deci lumea e ca orice, pina la urma, pentru ca-i putem gasi asemanari nenumarate cu absolut orice, si o putem identifica asa, facind-o cind mai mare, cind mai mica..Iar noi, care traim in lumea asta interpretabila sintem, cum sa zic, cam ca ea, cind mai mari, cind mai mici, dar, cumva, parca, la fel de interpretabili. Na, asta e farmecul nostru, ca nu sintem previzibili, ca altfel viata asta ar fi ilegal de plictisitoare..

Saturday, July 29, 2017

O istorie printre stele

I am running silent in my sleep, asa spune cintecul..Alerg tacut in vise, calatoresc prin locuri nestiute, si printre necunoscuti..Alerg ca sa intilnesc, sa vad, sa cunosc, si ca prin tot sa imi implinesc dorintele care devin mai mari, si mai mari, caut mai mult ca sa inteleg mai bine tot..Si poate ca fac asta ca sa vad cum sint eu fata de toate, si cum sint toate fata de mine..Fac asta ca sa ma cunosc, sa ma inteleg, si sa ma invat..Explorez exteriorul ca sa eplorez multele mele interioare, si sa le inteleg..Sint un explorator de lumi paralele, cind pe afara, cind pe dinauntru..
Se mai aud motoarele cum zumzaie..Am in camera o lumina difuza si foarte slaba, special ca sa pot vedea stelele pe fereastra panoramica..Par fixe toate, semn ca nava merge drept..Ma uit pe fereastra si ma gindesc la tot ce a fost inainte..Desi mai bine le-as uita complet, ca simt ca incearca sa ma traga inapoi si sa-mi provoace nostalgii si melancolii, si chiar nu vreau..Pentru ca am atitea proiecte de facut..Mai bine arhivez amintirile, si le las pentru cind voi fi batrin..Nu e inca vremea de scris memoriile. Am vazut ieri imagini de pe Terra, ceva cu toamna, copaci colorati, lacuri, munti, plaje, si mi-am adus aminte..E uimitoare planeta aia..
Ma gindeam la cum a decurs evolutia vietii, de la momentul magic al aparitiei, pina acum, cite specii au existat, cum s-au devorat intre ele pina cind a aparut cea mai buna adaptare, inteligentza, cea care a permis construirea de instrumente pentru supravietuire, cu care specia sapiens a dominat complet planeta..Asta urmata de o evolutie a civilizatiei, a cresterii istorice a bunurilor, a technologiilor care au produs continuu, si imens, si au facut viata mai plina, si mai usoara..Asta pina la depresia masiva de acum aproape 1000 de ani, cind omenirea nu isi mai gasea un scop,  ca si cum ar fi fost prea obosita de atita istorie, si de trai perfect, si nu mai avea pentru ce sa lupte, nu mai exista acea motivatie suprema care a functionat pina atunci..Si multi s-au sinucis atunci, pentru ca se identificasera prea mult cu tot, cu spiritul amplu al constiintei colective.. Dupa asta a urmat o liniste de inca vreo 1000 de ani, in care parca s-au reorganizat toate, si in care oamenii au inteles iar, ca scopul lor e unul individualist, ca parte din tot, dar mai important, si a urmat o alta renastere sociala, lumile au inflorit iar, si spiritul s-a refacut din ruine, doar ca acum spiritul era inteles altfel, ca o suma de toate spiritele..Fiecare a trecut mai usor peste propria singuratate, si a invatat ca daca e sa ajute spiritul planetar va trebui sa se ajute inainte de toate pe sine insusi..Au explodat atunci si metodele de spiritualitate motivanta in miliarde de lucrari artistice de toate felurile, ca un fel de flower power, cumva, doar ca era de 1 miliard de ori mai complex..Si de atunci toata omenirea a invatat ca mersul inainte se face pe drumuri de constiintza paralele..
E liniste..Stelele stau la fel de luminoase si fixe..Mai aud pe fundal motoarele navei, si ma gindesc cum va fi dupa ce va trebui sa cobor de pe nava, pentru ca zgomotul ala e in fiintza mea..Poate o sa comut dorintza de zgomot de fond spre altceva, nu stiu inca ce..Poate o sa caut mai mult sa iau contact cu oamenii..Las asta pe mai tirziu, o sa gasesc eu o solutie mai mult ca sigur..

Nimeni pe drum

Nu e nimeni..Niciodata n-a fost..Si ma sperie gindul, desi poate adevarat, ca nu va fi, niciodata, nimeni, ca si cind locul asta in care sint a fost dintotdeauna mai gol ca niciodata..Asa ca si cind ar fi conspirat toate stiute si nestiute ca sa paraseasca locul inainte sa vin..Nu e nimeni..E un pustiu sinistru in care mai apar fantome, uneori, care arata ca oamenii, dar care sint transparente, si care au in ele indiferentza aia aroganta a celor ce nu vad nimic din realitate..Si sint solide, au corpuri fizice, sint extrem de agresive, si ostile..Te pot face bucatzi in acelasi timp in care tu incerci sa realizezi ce e cu ele..Provin dintr-o lume in care violentza a fost o stare de fapt, si sint capabile de orori inca nestiute..Sint la fel de singure, si de determinate asa cum ai fost tu, mai demult..In afara de ele mai sint fantomele patetice, cele care au sufletul ca o aura de curcubeu..
In rest nu e nimeni..Doar peisajul cu sufletele candide ale vegetatiilor asezate..Si lumina din cer care cade paralel, ca sa deseneze pe asfalt umbre ale corpurilor fizice..E un imprejur de contururi de lumini alternate de umbre..Si de sperantze ca ziua e un drum care ni se deschide spre alte drumuri ale unor universuri posibile..
E la fel tot, nimic nu s-a schimbat din tot ce am crezut ca stiam..Si eu sint la fel..Poate ca in mine e acea varianta pe care sa merg, ca sa-mi fie mai bine..Am s-o incerc, si daca nu functioneaza mai caut altceva.. Din tot ce exista ar trebui sa fie si ceva bun..Nu se poate sa fie totul asa de urit, pentru ca nu se poate, pur si simplu..Si nu se poate pentru ca mai exista si suflete adevarate si sincere, si care spera, ca si mine, ca miine va fi cu adevarat o zi mai plina de lumina, de sinceritate, si de dorintza de a deveni altceva decit societatea asta ingusta vrea sa ne permita..

Sunday, July 23, 2017

Asteptari

Linistile si nelinistile se aduna in curbe paralele..Stau in asteptare pe linga curba destinului..Se privesc atent, apoi ramin nemiscate..Vor intra pe rind in actiune..Pina atunci mai observa intunericul, stelele, si oamenii..
Galaxia s-a mai rotit un pic..Lumile pare ca s-au agatat de bratele spirale si s-au lasat purtate de miscare, ca intr-un carusel cosmic..Spatiul s-a destins, si a lasat timpul sa-l umple cu fluid..E o trecere calma, spre un viitor schimbator..
Uneori uit cine sint, desi toate incearca sa ma traga, sau sa ma impinga..Uit pentru ca vreau asa, pentru ca imi gasesc in uitare o mica fericire..Am ales asa, pentru ca e mai bine sa uit, decit sa-mi amintesc, si pentru ca ma simt mai limpede sa o iau pe alte drumuri noi si neincercate..Mi se mai intimpla sa-mi mai amintesc un timp despre alte timpuri, dar fac iar exercitiul uitarii, si incerc iar o fericire noua..
Linistile si nelinistile se urmeaza unele pe altele in siruri nedeterminate..Vin si pleaca indiferente..Ramin un timp alaturi de noi, si ne parasesc exact atunci cind ne-am obisnuit cu ele..Se joaca cu noi, fara sa ne cunoasca..Iar noi raminem in mijlocul tuturor transformarilor astea singuri, ca niste calatori in asteptare, pe un peron gol, intr-o gara a unor margini de lumi..Care stiu doar sa se bucure, sau intristeze atunci cind un tren vine, sau pleaca..

Saturday, July 22, 2017

Les Miserables

Lucrurile iti ating sufletul in mod diferit..Ceva iti provoaca melencolie, sau tristete, sau bucurie daca vibreaza rezonant cu starea ta, si atunci tu te legi afectiv de acel om/eveniment/intimplare si iti construiesti din materia lui o amintire pe care o vei sculpta in timp, ca sa arate asa cum iti doresti..Asa e cu noi, avem pasiuni si ginduri care sa ne fie din noi, din ce sintem, si cautam sa ne regasim in ceva din afara, ca sa simtim ca sintem parte dintr-un fluid universal pe care il numim conventional cumva, iubire..
Universul, stelele, planetele chiar ne arata fete diferite, asa ca oamenii..Le privim cu o anumita curiozitate, si le analizam detaliile, ca sa vedem daca au ceva care sa ne miste sufletul..Si privindu-le ne gindim la noi, la oamenii de pe linga noi, si la viata, asa..
Uneori mai ratacim drumurile prin viata, si ne mai instrainam de noi insine, pentru ca trebuie sa ne dedublam, dar asta e pentru un timp..Un timp in care plutim prin haos..Dupa care gravitatzia revine in nava noastra spatiala, si odata cu ea ne revin si reperele..Simtim iar greutatea propriului corp, si toate valorile se reaseaza dupa ierarhiile stiute..Ne revenim la noi insine..Si asta e o fericire, pentru ca exista pericolul sa nu ni se permita sa revenim, dar exista si aici variante de eliberari..Chestia e ca starile astea sint generate de altii mai alienati ca noi..Trebuie sa fim inteligentzi, si sa stim sa jucam un teatru social al unor situatii care sa fie temporar si peste care sa stim sa trecem..Nu e usor, dar nici greu, si invatam asta prin exercitiu..Chiar daca ne mai provoaca stari de scirba..Asa e lumea, plina de mizerii peste care invatam sa trecem uitind..
Sint atitia scirbosi violenti imprejur, ca ma gindesc ce fel de refulari sa mai gasesc..In fine, ma descurc eu, doar sint major si vaccinat..

Timp ramas

Spatiile se amesteca uneori intre ele, ca si cind ar fi fluide..Iar alteori se ciocnesc intre ele brutal, ca si cind ar fi solide, si se sparg in alte bucati de spatii care aluneca printr-un timp fluid..Se mai intimpla ca si timpul sa se solidifice, si sa se ciocneasca cu bucatile de spatii, si atunci ajung toate sa fie bucati printre bucati care se vor afla intr-o eterna ciocnire, si o eterna rupere in bucati din ce in ce mai mici, care vor semana cu un nisip de pe o plaja de la marginea universului..Si atunci din contururile initiale toate vor deveni contururi mai mici, si mai fine ale unor lumi ce au devenit altele..
Ma gindeam la contururi, pentru ca totul e un joc de curbe, un joc pe care sufletul nostru il cauta, si toata frumusetea lumii e o cautare a unor contururi pe care sa le regasim in noi..Apreciem iluziile care sa semene cu iluziile-idealuri construite de propriul suflet..Apreciem pina la urma ce intelegem..Si asta ne face subiectivi si atit de limitati in tot..Timpul ne duce si ne intoarce..Trecem prin atitea experientze, ca odata, cindva, toate sa se termine brusc..Traim ireversibil..Uitam ca sa ne amintim iar, ca sa uitam iar..
Aici e bine, inca..Mai avem inca ceva timp..

Spatii

Masa curbeaza spatiul, si transforma traiectoriile razelor..Si masa noastra curbeaza lumina, si masa corpului nostru fizic modifica spatiul care ne inconjoara..Cu atit de putin, dar suficient cit sa fie mai mult decit nimic.. In rest influentam poate mai mult spatiul psihic al celorlalti..Tot ce se poate, desi pare ca din afara altor suflete nu mai razbate nici o raza..Sau poate asa vad, sau mai degraba simt..E totul congelat si inconjurat de un vid sinistru si brutal..E intuneric si golit de orice..De multe ori ma apuca frica, asa, din senin, o frica din aia de orice vine din afara, de absolut oriunde din afara sistemului meu de protectie..Si ma intreb daca pe durata vietii mele se va schimba ceva..
Darwin e generalizabil in tot..In orice adunare de fiintze intre care exista libertate este deschisa o lupta de a domina cu orice mijloace..Asa e spatiul fiintelor, are regulile lui..E interesanta comparatia asta dintre spatii, pentru ca ele sint cumva foarte diferite..
Noi traim in toate spatiile astea, si unele ne influenteaza mai mult decit altele..Iar noi cred ca ne influentam mai mult pe noi insine decit pe acele spatii, oricare ar fi ele..

Wednesday, July 19, 2017

Matematici si suflete

Sintem copiii universurilor care ne-au determinat, pentru ca acolo a fost locul nostru de joaca, si acolo am invatat cum sa devenim, si acolo ne mai intoarcem ca sa ne reconstruim fiintza dezasamblata dupa atitea experientze..
Lumea a ramas aceeasi in profunzimi..Si-a schimbat doar aparentzele..Si noi am ramas aceiasi in profunzimile noastre, si am schimbat doar laturile aparente si trecatoare..
Am aflat cu o mare tristetze ca prima femeie care a luat medalia Fields pentru matematici a murit de cancer la doar 40 de ani..La inceput mi-a fost rau, apoi m-am gindit la ce e destinul, si cum sa invatam sa ne protejam fiintza..E foarte greu sa faci o performantza atit de mare, si sa nu te afecteze..Pentru ca atunci cind o faci toti vor sari cu toate invidiile si frustrarile imaginabile pe tine, si atunci trebuie sa stii sa te aperi..Si totusi, dincolo de tot, de ce sa se intimple asta, totusi? Povestea este foarte emotionanta, si te rascoleste..De ce sa se intimple asta, totusi?
Am trecut si eu prin multe matematici, si am avut si tristetzi si bucurii in relatia mea cu matematicile, dar eu am ramas un observator, si un aplicator al matematicilor si fizicilor teoretice, prin natura meseriei mele de inginer, pentru ca acel abstract mi se parea uneori iesit din substantza vietii real-concrete, dar ii apreciam pe teoreticieni, chiar daca mi se pareau prea idealisti, asta cind si eu eram idealist, dar ei erau parca prea elaborati in anumite incercari de a idealiza..Dar i-am apreciat exact pentru capacitatile lor de a ramine in teoretizarea lumilor acelea perfecte..Eu nu am putut sa fac ce fac ei, si asta a creat o distantza tot timpul intre noi, dar eram camarazi de front in lupta asta cu ideea de a construi niste variante de lumi..
Maryam era numele ei, o tipa draguta, si cred ca foarte prietenoasa..Poate ca as fi putut avea o conversatie mai mult decit placuta despre geometriile neeuclidiene, si despre un prieten comun, dl Bolyai Janos, a carui poveste de viata m-a impresionat..Desi acuma, poate ca nu ar trebui sa fim tristi, pentru ca matematica e un drum pe care mergem inainte, cu sperantzele multor descoperiri ce vor veni..Descoperiri pe care, mai mult ca siguri noi, cei cu un nivel nu prea ridicat il vor aprecia, gindind ca acei geniali care vor descoperi alte si alte minuni ne-ar putea fi prieteni..

Saturday, July 15, 2017

Adevarul amintirilor

Nimic nu e cum se arata..Viata e un joc al iluziilor care par atit de adevarate..Toate sint suprafete care reflecta lumini colorate..Nu e nimic stabil in toata realitatea asta, nu te poti sprijini pe nici un fel de reper, pentru ca toate curg iremediabil..Tot ce exista e la fel de efemer ca tine..
Ma uit la cum se schimba lumea, la cum ne-au invadat transformarile de tot felul..Ce a fost ieri ramine doar in memorie,  pentru ca nu se va mai intoarce..
Am revazut citeva filme vechi, si parca m-am intors in lumile tineretilor mele..Marea evadare, apoi Gioconda fara suris, si Yanks..Ultimul mi-a adus aminte de cum eram cind l-am vazut, si ce simteam, cum gindeam, cine eram de fapt, adica un mare naiv, care cauta sa invete cit mai mult..In lumea aia a noastra, constrinsa si strimta, filmele erau o evadare pura prin alte teritorii, si un reper real in jurul caruia ne construiam visele..
E mult de spus, pentru ca noi eram educati strict, primitiv, si brutal, ca sa fim conformi, cuminti si fara pasiuni altele decit cele aprobate de superiorii nostri..De asta poate am luat ca model povestile din acele filme, si le-am trait in felul nostru; povesti de razboi, de iubire, de cautat sa intelegem cine sintem..Asa am crescut, asa am invatat sa cautam sa fim..
Amintirile sint multe, si ierarhizate cumva, desi se mai amesteca intre ele, dar sint acolo si stabile cit vom trai, si ele ne ajuta de multe ori sa ne reconstruim fiintza cind suferim socuri, sau impacturi care ne fac bucati.. Pentru ca acolo, in amintiri, totul e atit de frumos si stabil, si are atit de mult adevar..

Sateliti

Uneori te lasi sedus de trecut..De acel trecut care avea in el toate elementele care sa te faca fericit, care reale, care adaugate in timp..Si te intorci cu pasiune, cu acea pasiune care apare ca sa acopere disperarile, acolo, si atunci..Plutesti, retraiesti, iti imaginezi detalii posibile, apoi plutesti iar, retraiesti, te intrebi de cum erau alte detalii..Ca sa iti faca bine..Si la unele intrebari raspunde doar imaginatia, si o face foarte bine, pentru ca reuseste sa completeze artistic tabloul..Sau filmul..
Trecutul e bun, pentru ca de acolo ne vin amintirile cele stralucitoare si calde..Amintirile-bijuterii-iluzii cu valori ce depasesc orice exista..
Ma intreb daca nu cumva tristetzea sau  depresia ma face sa reevaluez atitea amintiri..Tot ce se poate, daca prezentul e cum e, na, gasesc refugiul in sufletul meu de atunci care era printre sufletele de atunci..Nu ma pling, ci doar caut sa-mi folosesc imaginatia ca sa ma joc cu amintirile..Ma rasfatz singur construindu-mi variante, sau scenarii care ar fi fost posibile intr-un exercitiu..Un fel de exercitiu in care sa domine calmul, echilibrul, si linistea..Si in care eu sa ma reconstruiesc amuzat si eliberat..
Amintirile sint terapeutice, cind tu inveti sa-ti devii propriul psiholog, pentru ca le folosesti ca sa te reintorci la tine, cautind sa te intelegi..Tu raminind tu tot timpul..
Cuvintele se transforma in imagini..Imaginile devin trairi de care se lipesc sentimentele..Sentimentele evolueaza spre ginduri, si gindurile devin cuvinte care se asociaza in idei care devin parti din eul nostru..Si asa ne rotim fiintza ca un satelit imprejurul cuvintelor care au incriptate in ele intelesuri profunde..