Monday, June 18, 2018

Ce va veni

Da, drumul spre o devenire are urcusuri si coborisuri, sa zicem asa, si e plin de mizerii si de probleme, dar mai e o sperantza, ca, undeva, mai poti primi un ajutor de la prieteni, care te ajuta exact cind ai nevoie, si ei exista, sint reali si adevaratzi..Pentru mine ei sint Simona si Sergiu, oameni pe care i-am cunoscut demult, si cu care, dupa un timp de proprie alienare, m-am reintilnit pe drumul asta al vietii..Sincer sa fiu, e greu de spus in cuvinte, dar ei au stabilitatea lor, drumul lor, care pe mine, cel asa de fluid in transformari, sincer, ma inspira..Stiu ca am avut schimbari si greseli in a vedea lumea, pentru ca am trecut prin atitea..Acuma mi-am mai revenit, si am mai trecut si peste influentele cam nefericite ale trecuturilor..In fine, e un roman nescris aici, in toate prin care am trecut, si, sincer, pe care nu cred ca le intelege cineva, vreodata..Dar, niste adevarati prieteni m-au ajutat, si eu, la fel de sincer, le ramin dator, asta orice va veni in viata, pe urma, pentru ca, dincolo de orice, si ei, ca si mine sint la fel de sinceri cu ei insisi, si sint deschisi, adevarati, si curajosi in a aborda viata asa cum vine ea, cind cu surprize, cind cu nefericiri de toate culorile, pentru ca asa e, na..
Mergem inainte, si ne cautam singuri destinul..Si, ce va fi, va veni..

Drumul destinului tau

Se spune ca intotdeauna exista solutii, la orice..Sau variante de drum alternativ, na, le poti numi cum vrei, dar ele sint acelasi lucru..Ieri am fost undeva, si am invatat sa cautam, din toate, un drum spre altundevaul acela pe care ni-l dorim..Sigur, asta implica efort, si sacrificii, si dureri, dar drumul asta e posibil daca chiar ni-l dorim..Am vazut ce greu era in fatza atunci cind m-am luat dupa ceilaltzi, dar cind am sters cu buretele tot, si m-am luat doar dupa mine, am vazut ca tot greul asta era o iluzie indusa, pentru ca, de fapt, era extrem de simplu absolut tot, si chiar firesc, si placut..Niciodata sa nu te iei dupa nimeni, pentru ca ei habar n-au cine esti tu, si ce iti doresti tu, si ce poti face tu, de fapt..Nimic din tot ce fac ei nu conteaza, si asta chiar daca ei iti vor cauta raul, clar..E un joc aici, in care fiecare cauta sa reuseasca incercind sa calce in picioare orice, oricum, si pe oricine..Si fie ca vrei sau nu, trebuie sa te inhami la treaba asta, oricit de sinistru ar suna..Ma rog, e un joc, e adevarat, dar depinde de oponent, de resursele tale, de timp, etc, pentru ca trebuie si tu sa alegi luptele la care te bagi, ca nu iti cheltui energiile pe orice mizerie, pentru ca asta te-ar descalifica..Ma rog, uneori mai trebuie sa te mai bagi si in noroaie, ca nu prea ai de ales, dar o faci constient ca asta e doar ca sa treci de un anumit context absolut nefavorabil..Totul e sa fii inteligent, adica sa uiti ce e de uitat, sa iertzi ce e de iertat, dar sa nu uitzi nimic din ce nu trebuie, si sa te adaptezi la toate, stiind ca mai trebuie sa si lovesti acolo unde chiar trebuie, ca sa nu te lasi tirit in anumite mizerii care nu au nimic in comun cu tine.. Pentru ca lumea asta e un loc in care tu te construiesti pe tine conform cu cel care esti, conform cu valorile tale doar, chiar daca, cumva, din afara se vor incerca sa ti se impuna enorm de  multe mizerii..Ei cu ale lor, si tu, cu ale tale, asa va fi continuu, o batalie intre stiluri, variante, si personalitatzi, in care fiecare va veni cu ce are mai bun, sau mai pozitiv-activ..Totul e sa nu fii timorat de ce au ei, pentru ca ei vor cauta a deveni profitind de ceva salbatic, in mod continuu..Si daca intri in jocul lor e greseala ta, asta ca alternativa posibila, si care te va costa, dar daca mergi pe varianta ta, e posibil ca , mai devreme, sau mai tirziu, chiar vei cistiga, meritat..Bine, asta se va vedea in timp..O victorie de moment a lor nu e o certitudine ca au cistigat razboiul.. Ma rog, e o discutie lunga si cu multe argumente, aici..

Reorientari

Aici e un loc, si dincolo un alt loc..Dincolo de acest loc e un altul, si dincolo de el un altul..In infinitate va exista intotdeauna un dincolo de ultimul dincolo, ca intr-o poveste fara sfirsit..Si intotdeauna alaturi de acel dincolo repetat continuu va fi un loc in care vom fi, macar cu gindul, doar noi cu noi, in intimitate, gindind si visind liber la absolut orice..Un loc e o lume in care ne invirtim gindurile imprejurul atitor relativisme, si, in care, parca obositi de atitea treceri, ne odihnim..E frumos, nu? Orice e frumos daca stii sa-l vezi din unghiul potrivit..
Ma mai gindesc uneori cit a mai ramas din ce am fost..De parca asta ar fi tragic, cumva, hahaha, chiar, uite ca ce parea inainte tragic e, de fapt, comic de firesc..E aiurea sa te iei dupa viziunile lumii, si dupa mizeriile si panicile pe care incearca sa ti le induca in minte..Aici e secretul, sa fii tu cu tine insuti, oricum, si oricind, si sa nu lasi nimic malefic din afara sa se infiltreze, pentru ca, na, te va afecta cum te-a afectat tot timpul..Si inca o lectie pe care am invatat-o: ac-ti-o-nea-za fara frica, prejudecatzi, si eventuale ginduri la consecintze sociale de rahat..Mergi pe drumul tau, inainte, neperturbat, ca trenul pe sine..Pentru ca cica diavolul te prinde din urma doar daca alergi incet..Na..Ca asa e in contemporaneitatea asta, in care e care-pe-care, dai, primesti, iar dai, iar primesti, si daca mai cazi pe jos asigura-te ca ai rezerve de energie sa o iei de la capat..Ca na, vorba lui Rocky, nimic nu loveste mai tare ca viatza..Acuma ma simt in actiune, si incerc sa rezolv probleme, si sa merg inainte..E ceva pozitiv si in atitudinea asta de a avea tupeu, pai ce pana mea, e o batalie continua viata, si tupeul e pe locul unu in construirea unei variante de destin..Bine, tre'sa ai si valori, ca tupeu pe sec e diliu, desi, na, multi il experimenteaza..Acuma vezi si contextul, si te orientezi, dar lumea asta moderna e construita pe baza de tupeu, clar nene..Oricum, e bine, invatam din mers, si ne adaptam, ca na, noi pe vremea noastra am fost educati gresit, conform cu chestii deja depasite..Ce e curios, e ca, si atunci, si acum, salbaticia dimprejur e cam aceeasi, nu? Totul e ca s-au reorientat toate, pe alte baze..E ok, totul e sa intelegem cum s-au schimbat lucrurile, si invatam chestii noi, si ne continuam drumul, ca doar n-o sa ne blocam in amanunte..

Un sir de ploi

Spatiile se aduna incet intr-unul singur..Aluneca dezordonat pe valea timpului, si se intilnesc..Lumea s-a despicat in lumi care par ca se indeparteaza unele de altele ca galaxiile in spatiu..Apoi tot si toate se aduna iar, ca la o mare reuniune, se combina, se imping unele in altele impinse parca de o forta a atractiei universal-reciproce, ca sa inceapa incet si metodic un drum spre un nou si renascator Big Bang..
Azi am uitat iar cum a fost ieri, si am intrat iar in visul meu plin de amintiri. Sint iar in bus, e noapte, ploua, si eu ma minunez la dansul ritmat al sferelor. Nu mai vreau nimic altceva in afara spectacolului asta linistit si natural. M-as inchide in visul asta pentru totdeauna, cu buna stiinta, pentru ca oricum, simt ca ce e dincolo de vis e prea dur, si nu prea merit sa mi se intimple. Am fost campion in tinerete, am trecut peste etapa aceea, acuma vreau doar captivitatea vremurilor bune si naive. As sta o viata in orasul asta in care noaptea si ploaia sa nu se mai termine, nu-mi mai trebuie nici mincare, nici alcool, femei, oameni prefacuti, sau aventuri prin peisaje exotice..Sint modest pentru ca sint realist..Nici vreo faima nu ma incinta, pentru ca asta e efemera, si generata de naivitate de cele mai multe ori..In fine, acuma sint liber, si oarecum optimist, pentru ca am locul asta al meu in bus, am un oras, o noapte, si o ploaie..As iesi sa ma ma plimb, sa ma ude bine, si sa iau busul urmator..Poate mai intilnesc pe cineva cu care sa mai discut, desi na, in afara de holograme si roboti e pustiu, tot ploaia pare mai reala ca ei, si mai intelegatoare..Ce frumos se vede lumea de la fereastra, parca e mai fericita cind ploua..In fine, o sa treaca si ploaia asta, si dupa ea o sa vina alta, si alta, si alta..

Saturday, June 16, 2018

Un vis la alegere

Amintirile isi fac dansul propriu, dupa care ramin suspendate printre lumi..Spatiile se intind spre infinituri, si maresc scenele..Lumile incep sa alunece pe fire colorate de traiectorii miscatoare..Incep sa vibreze unde din trecut, si lumile incep sa rezoneze..Se opresc, ca sa lase miscarea amintirilor..Toate devin unul, din ce in ce mai fluid, si creste, umplind intii spatiile golite ale lumilor, apoi ale amintirilor..Din indepartare sorii nestiuti mai trimit raze de prietenie..
Am vrut ieri sa ma plimb prin nava, dar am renuntat, pentru ca sint lenes..Mai bine imi programez iar un vis interesant, ca e mai bine pentru mintea mea sa primesc un vis indus decit alte substantze de la efort..Oare ce sa aleg, dintre toate? Parca m-as intoarce in trecut, desi e cam stiut, pai na, de aia e trecut, ca e intimplat, si toate scenele si personajele ultra-cunoscute; e adevarat ca as putea crea ceva mai surprinzator, niste situatii neobisnuite, si sa privesc tot teatrul relaxat, fara sa intervin..Parca nici in viitor nu m-as duce, ca acolo chiar ca e totul la limita imaginatiei..Parca mi-ar place sa fiu o celebritate, sau ceva, ca astia au avut vieti interesante, cu multe schimbari, si e kinky treaba, ai senzatii tari, dar parca e cam aiurea, ca cine stie si ce mizerii tre'sa inghitzi tot timpul, ca lumea e cam rea..In fine. Poate as putea combina trecutul si viitorul, sa iau personajele din amintiri, si sa le duc intr-un viitor indepartat, ca sa ma distrez la reactiile lor..Parca nu e, ca poate ar suferi, si nu-mi place sa vad suferinta de orice fel ar fi..Mai bine plec, imi iau un alcool, ma imbat metodic, si ma anesteziez, ca starea aia e mai curata, si adorm fara sa stiu, poate nici nu visez, e o experienta buna pina la urma..Sau sa maninc ceva exotic, desi pe mine mincarea nu prea ma pasioneaza daca nu e cu ceva lume imprejur, sa-mi faca pofta, eh..Ah, stiu, imi fac un vis cum as fi un scriitor celebru care lanseaza o carte de mare success, si cum dau autografe la ceva lume..Asta chiar merge, si pica si bine pe starea mea de acuma, ca e cu veselie, ceva idei, discutii, de toate cite am nevoie fix acuma..Buna, acuma sa vad ce fel de scriitor sint. Computerul mi-a dat un miliard de variante..Cred ca iau la intimplare, sau nu, mai bine sint un cercetator-filosof, sa vad ce fel arata publicul..Ii dau drumul, si va povestesc miine cum a fost.

Sunday, June 3, 2018

Dadaisme pe val

E dacit o maaaaare liniste, si o dileala de dincolo de lumea asta care tot vine sa ne bintuie, ca cica trecutul ne urmareste mai ceva ca unii sau unele..Na, tre'sa le bagi in ma-sa pe toate, si sa te focusezi strict pe ce "se merita" dacit-dacit-dacit-dacit. Ce bine era cu suprarealismul si dadaismul, ca ziceai ceva, si lumea incerca sa caute subtilitati profunde, si chestii, si trestii referitoare la univers, la lume, la oameni, la evolutia noastra, ba chiar referitoare la unele preziceri posibile, considerate mai tari ca ale lui Nostradamus, oho, ala era considerat mic copil fata de ce erea acilisha. Da' era totul asa de subtil ca nici nu te gindeai ca era posibil. Bine, la cit e de avida lumea de azi de interpretari, na, te ia si te toaca marunt, chiar daca tu spui chestii clare, si aproape ne-interpretabile. Ma rog, nu conteaza, ca oricum lumea te toaca, orice ai face, si oricit, fie ca e bun, sau rau, sau mediocru-inutil. Sau poate ca e o chestie si aici, ca ceilalti vor sa se evidentieze cu ceva, daca nu pot cu ce au, si sar pe tine daca esti in atentia generala, de aia e ultra-bine sa ai viata ta privata si gindurile tale mai ferite de indivizi de aia. Na, lumea e un amestec, nu poti sa o cataloghezi, sau blamezi global ca ti se intimpla uneori niste nasoale, care vin de la niste indivizi nasoi, de fapt, chiar daca ti se intimpla asa de des, ca pare ca-s organizati in vreo conspiratie, sau ceva, ma rog, organizati e mult spus, au doar interese comune, si fac chestii ca sa ii satisfaca. Azi Dumnezeu e banul, de parca totul e construit pe sec, la plesneala, ca si cum calcam pe valori, ca na, noi chiar sintem niste idioti perfectionati in timp, prelucrati bine, si capabili de atitudini si actiuni la care nu mai conteaza consecintzele..Si noi, adica ei, de fapt, fac asta nestiind ca valorile pot deveni bani, bai tembelilor, bani de aia pe care-i cautati voi cu obsesie.. Un inginer n-are bani acuma, dar pe viitor va avea, ca el stie sa faca inginerii care sint platite bine, adica el isi pastreaza valoarea lui, doar ca societatea il mai plesneste asa, cind si cind aducindu-l in unele stari nasoale, nu e vina lui ca nu se poate conforma unor sefi cretini; si asta e doar un exemplu, dar na, sint multi oameni ale caror minti sint valoroase, aici e secretul, de fapt, pentru ca ei au capacitatea sa creeze-construiasca ceva valoros. In fine, ne bucuram de momentele pe care le traim cum putem, chiar daca prosperitatea unor iremediabili mediocri e subiect de profunda mirare, ata ete, atea e vremurili, cica tre'sa te adaptezi la orice, si la bine, si la rau, si la extaz, si la necaz, behehe, mai minati mai, ohlala, behehe, ura si un praz verde, orevoar, aufvidarzein, as-minca-salam-da-n-am, toate bune, ne vedem ulterior, dupa ce aterizeaza oamenii pe marte, sau stele, sa poti bea cafea din ele (am scris dada-ist ca poate revine moda, si io vreau sa fiu pe felie cind vine valu' sa am barca pregatita, ca yacht n-am inca, culmea)..
PS Sper ca ati sesizat macar o parte din subtilitatile din formula de final, ca altfel o sa trebuiasca sa admitetzi ca n-avetzi suficienta imaginatie si cunoastere, da oricum, cistigul vostru ca asa sintetzi muuuult mai fericitzi dacit. Clar. Vreau si io detergent de ala de spalat pe creier, ca cica e bun, si rar, ca dacit unii il au, si-l vind scump.
PPS Asta e dacit un pam-flet, adica ce se interpreteaza e dacit ce vrea cetitorul, restul e la latitudinile lumii in care traim, totul e sa scapam de frica, ca sa fim (sau sa devenim) cea mai buna varianta a noastra.

Tort de relativ cu bomboane mici de absoluturi

Uneori sesizezi niste adevaruri, le simti ca sint acolo, dar nu le stii care, si incepi sa cauti, sa explorezi, pina gasesti ceva, un adevar mic, ca un punct de care sa te agati, si de la care pornesti aventura descoperirilor.. Si gasesti in continuare alte, si alte adevaruri pe care le legi logic, unul de altul intr-o constructie din ce in ce mai complicata, si cauti, si cauti alte adevaruri mai mari, si mai absolute..La o anumita inaltime a constructiei se vede mult mai limpede tot, dar se mai vede si ca totul e atit de relativ, si atunci, dezamagit, parasesti constructia lasind-o asa, pentru mai tirziu..
Alteori citesti adevaruri spuse explicit in carti, si cauti sa afli altele, incercind sa faci o alta constructie care sa semene, sau nu, cu cea de dinainte, dar sa fie mai mare si mai stabila..Cind ajungi sus realizezi ca si aici e mult relativ, si ca poti pleca spre altceva, lasind-o asa, pentru mai tirziu..Si iar gasesti alte, si alte adevaruri, unele din carti, altele de la oameni, altele din societate, pe care cauti iar sa le intelegi, si iti dai seama ca tot timpul apare punctul acela de sus unde toate sint relative, si atunci faci la fel, lasi locul pentru un altul, sperind ca vei gasi, undeva, acel absolut, de care ai atita nevoie, pentru ca relativul a devenit obsedant si obositor..
Se mai intimpla sa cunosti pe cineva, si sa incepi sa comunici in toate felurile..Asta iti da o sperantza ca, poate, aici, in relatia asta posibila e absolutul acela care nu era descoperibil nicaieri in alta parte..Si comunici, si te simti altfel, pentru ca celalalt e un om real, si concret, care gindeste, simte, si comunica, si poti sa-l atingi, sa-l simti, si asta iti da o alta perceptie asupra cautarilor tale, si a lumii, chiar..Dar, si aici apare relativul acela, atunci cind vezi ca exista si acea linie de separare a sufletelor, ca in orice relatie ce a existat vreodata.. Asta e, iti spui, se pare ca relativul e absolutul acela cautat, sau poate asta e interpretarea mai buna a tot ce s-a intimplat..Si iti spui ca, oricum, relativul asta e mai bun decit nimic, ba poate cu muuuuult mai bun, ca, na, are in el multe..Adica multe au in ele relativul asta, pentru ca absolutul chiar nu exista..Bine, na, poate mai sint absoluturi mai mici, si amestecate bine printre lucruri, ca niste mici diamante in noroi, dar asta ramine de vazut. Oricum sint bune, ca cica aduc mici fericiri..

Saturday, June 2, 2018

Presiuni erotice

Am uitat ce vreme a fost ieri, daca a fost soare, sau a plouat, si nu mai tin minte nici ce stari am avut..Apoi am uitat ce anotimp e, ce data, ce luna, ce an, ce planeta, galaxie, univers.Sint complet resetat..E adevarat ca peste citeva ore imi reamintesc tot, ca sa imi revina cosmarurile trecuturilor..Ce bine e, inca..
Sint mai liber ca niciodata..Sint iar intr-un vis programat, ca pare ca asta e singurul mod in care uit de toate, in plimbarea mea nocturna cu busul..Ce vremuri, ee, alta viata, alta lume, cind nu era obligatoriu sa fii ipocrit; ma rog, nu atit de ipocrit ca acuma..Ce comod, ce bine, ce lume de evadat..Doar ca ma preseaza ceva din toate partile..Aaaa, sint in bus, e noapte, doar ca e ingramadeala si sint prins intre oameni..Astia de la programare isi bat joc de mine..Bai nene, mai bine ceream o plaja tropicala de pe o planeta exotica, sau o masa pantagruelica, sau un show de umor de ala vechi, sau chiar un film, ce pielea ma-si, pai la ce bani le-am dat sa ma bage in asa scenariu, hm..Sau li s-o fi stricat pacaleala aia de sistem, ca altfel na..Mama si ce miliarde de variante aveam, aaa, cind ies ii iau la bataie, sau mai bine il iau pe programatorul principal, si-i induc un vis de ala cum era el pe scaunul electric, hahaha, si ii bag si un pic de trifazat fix in coaie, ca merita..Auzi, sa ma bage la ingramadeala, ca nici nu pot sa fac o miscare ca supar pe cineva si iau vreun pumn in coaste..Mina stinga uite, mi-e fixata pe un picior, sau ceva, chiar, al cui o fi? I-am vazut fata, e o duduie tare, ooo, asa mai merge, ia sa ma fac ca vreau sa misc mina si s-o pipai un pic..Fain, pare ca si ei ii place..Asta daca n-o mai pipaie si altcineva, da nu cred ca eu sint expert, nu am concurentza..Ia sa misc mina pe o suprafata mai mare..Al ei e corpul, sper, ca daca e vreo iluzie optica din aia ciudata in care ce pare nu e ce e..Ce moale, uite, se simt si muschii, si grasimea, si oasele..Sau o fi vreo roboata? Baaa, e vis, ce dracu, nici aici nu mai e cu oameni normali? Super, e finuta tipa..Hai ca merge, e bunisor si original visul asta; mai ales ca tipa e si ea draguta, ca putea sa fie cine stie ce creatura, care sa ma injure, ca asa e cu realismul asta, tre'sa fie autentica treaba..Si ce frumos miroase, asta e parfum scump, clar..Ia sa ma fac ca vreau sa ies, poate ma lipesc de ea..Am reusit si asta, eee, sint campion la lipituri..E mai placut asa, decit sa fim amindoi intr-un pat, plus ca am libertatea sa-i fac ce vreau si ea tre'sa accepte, ca asa-i in orele de virf.. Miine mai incerc o data faza asta cu ingramadeala, da tre'sa caut o varianta mai kinky..Acuma e bine asa cum e, stau fixat, si presat de ea..Poate incerc si o conversatie, da' mai incolo, ca acuma mi-s ocupate simturile toate..Cit timp a mai ramas, oare, pina sa se termine cu visul asta?

Friday, June 1, 2018

Florin Filtervac pe Facebook

Behehe ce bine e cind bine e, mi-am facut pagina de facebook Florin Filtervac is my name:) Betohn, acuma e viata reala, sa vedem cum si ce fel e, dacit.

Thursday, May 31, 2018

Evolutie globala, evolutie particulara

Lumile par uneori izolate, fara vreo legatura cu celelalte lumi, si fara legatura cu trecutul lor, ca si cind ar fi aparut brusc, in toata complexitatea lor. De fapt, cine mai stie daca in ansamblu trecutul mai are vreo legatura cu prezentul, sau viitorul, desi logica ne spune ca ele ar trebui sa fie legate, sa depinda, sa devina unele in altele. Sau poate ca asta s-ar putea aplica doar la istoria lui homo ultra-sapiens. Totul e posibil, pina la urma, pentru ca omul face ca totul sa fie posibil. De ce oare nu se mai fac mai multe misiuni spatiale spre alte planete, ce, a disparut brusc curiozitatea explorarilor? Sau poate ca acuma se elaboreaza intens planurile de viitor? In fine, sa faca ce vor, dar sa mai reduca bugetele la partea belicoasa, si sa bage in dezvoltare, ca am trecut parca intr-o alta etapa a omenirii, ca dupa atita istorie si technologie am mai invatat cite ceva despre ce a fost rau din trecut, si parca mai vrem si altceva pentru noi, ca sa fie bine, cit mai mult bine posibil. Cu Internetul si telefonia mobila s-a cam democratizat pe bune planeta, desi, sigur, mai sint insule de mizerii monstruoase esuate din trecut, asta se intimpla, pentru ca exista o inertie a mentalitatilor, dar in curind vor disparea si ele, si planeta va fi libera, fara granitze..Ma gindesc la cum valori din trecut incep sa se descompuna incet, pina dispar, si asta e bine, ca unele-s depasite, e adevarat, dar sint unele care ar trebui pastrate, ca nu poti contesta orice, daca tu esti un bou care nu intelege prea multe, clar. Mai sint si manipulari destul de multe care se bazeaza pe asta, dar si ele vor disparea, ca omenirea pare ca devine pe ansamblu mai inteligenta..In fine..Pare ca mergem spre drumul corect, pe ansamblu, chiar daca unele societati mai si esueaza. Ma uit la ce e in Ro si ma gindesc ca meritam si noi ceva mai bun, dupa cite am indurat in istorie, dar na, prostia costa, si noi pare ca ne-o permitem..Pe ansamblu, in ansamblu, sau ceva, ca vad ca am tendintza sa repet "pe ansamblu", in fine, nimeni nu-i perfect.

Thursday, May 24, 2018

Omul locurilor ce se vor schimba

Dincolo de timp e un alt timp..Dupa care vine un cu totul alt timp..Dincolo de spatziu e un alt spatziu, dupa care vine un altul, si un altul..Nu exista o limita pentru ceva, pentru ca exista un altceva care sa depaseasca totul..Traim printre infinituri..Atitea infinituri mari, ca ne coplesesc, si pe care nu le putem imagina..De aceea poate ne-am concentrat, in contrapartida, pe infiniturile fiintzei, si infiniturile mici, pentru ca am pornit in cursa descoperirilor cuantice..
De fapt, probabil ca ne cautam, in toate, pe noi insine..Ne cautam limitele de intelegere a tot, cumva..Ca sa ne vedem pe noi insine in toate oglinzile descoperirilor pe care ne grabim sa le facem..E firesc..
Lumea e un loc al tuturor..Imi amintesc de cel care am fost, dar cine isi va aminti de cel care voi deveni? Pentru ca eu, care sint al unor locuri, ma  voi schimba pe masura ce locurile vor deveni altele..

Observatzii pe cer

Cind observam cerul noaptea o facem relativ la constelatzii..Constelatziile sint niste grupuri de stele mai stralucitoare, care par fixe pe cer, si pe ele le luam ca baza cind fixam pozitia unui anume corp ceresc (mai apropiat, sau mai indepartat)..Constelatziile sint, de fapt forme imaginate de om, rezultate din unirea cu segmente a stelelor din grup..Pentru ca pamintul se roteste in jurul axei sale, asa si stelele par ca se rotesc, toate, in jurul stelei polare (steaua aparent fixa pe cerul noptii, prin care, teoretic, trece axa de rotatie a pamintului)..
Cerul e aparent acelasi, pentru ca evolutia e lenta relativ la scara timpului, si a vietilor noastre, dar el se schimba..Cind eram mic stiam toate constelatiile, de la taica-meu, care preda si astronomie, pe linga mate, dar le-am uitat, ca na..
Uneori pe cer mai vedem Calea Lactee, ca o dira luminoasa, si care e, de fapt, discul galaxiei noastre vazut din interior, in proiectie perpendiculara, in sectiune, sa zic asa technic..Observatiile le facem cam cum putem, pentru ca luminile orasului ne cam obstructioneaza, de aceea a fost trimis telescopul Hubble, sa observe din spatiu..
Astronomia si astrofizica sint absolut fascinante, pentru ca ambele studiaza universul cel urias, care ne inconjoara, dar pentru a intelege lucrurile  avem nevoie de timp, si energie, si studiu (si pasiunea de a cauta toate detaliile)..

Evolutia universului

Azi e o zi teoretica, asa cum a fost ieri, si va fi miine, pentru ca azi e ziua curenta, oricare ar fi ea, si oricum am fi noi..E un altfel de a denumi o felie de timp in care existam..Azi am facut ceva, ieri am facut altceva, lucruri care ramin ca urme ale mele in timp, si de care sa-si aminteasca cei care vor veni..Glumesc, pentru ca cei ce vor veni vor fi foarte ocupati sa-si traiasca vietile lor, desi, poate ca ei vor trai intr-o lume mult mai echilibrata si stabila, si cu ierarhiile mai bine bazate pe adevaratele valori, in fine..
Ieri am vazut pe youtube mai multe videouri documentare despre, ce altceva decit cosmos..In unul era despre citeva dimensiuni ale corpurilor ceresti, asezate crescator, pe marime, plecind de la Pamint, planete, Soare, alte stele sau gauri negre..Cele masi mari stele sau gauri negre sint imense, nu mai tin minte ordinul de marime, dar sint uriase comparativ cu soarele..In alt video am vazut ceva despre cum va fi universul intr-un googol years, adica 10^100 ani (1 urmat de 100 de zerouri), ceea ce e diliu deja, tinind cont ca de la aparitia universului au trecut approx 13 800 000 000 ani (14 miliarde ani), asta cind virsta soarelui e de 4 600 000 ani (4.6 miliarde ani), iar a pamintului 4 540 000 000 (4.54 miliarde ani). In video aratau o stea care din masuratori reiesea ca avea virsta de 15 miliarde ani, adica mai veche decit universul, ceea ce cam rasturna teoriile, in fine..Sint tot felul de corpuri ceresti cu tot felul de aparentze si virste, de la cele mai mici, la cele mai mari, stele, gauri negre, stele neutronice, pitice albe (ce va deveni si soarele nostru), planete, asteroizi, nori de praf cosmic, etc..Materia se aduna datorita fortelor de atractie gravitationala, se condenseaza suficient de tare, incit incep reactiile de fuziune, adica 2 atomi de hidrogen se combina rezultind un atom de heliu si un foton (parca) adica lumina..Cind materialul de fuzionat se termina urmeaza o explozie, dupa care steaua devine, dupa caz (functie de marime), stea neutronica, pitica alba, sau gaura neagra..Ma rog, spus asa in mare, ca sint variante..Iar galaxiile sint adunari de corpuri ceresti in jurul in general a unei gauri negre masive, care, probabil, in timp, va inghitzi respectiva galaxie, daca nu apar alte variatziuni/intimplari/transformari..Desi intr-un viitor mai indepartat universul nostru care pare intr-o expansiune continua va fi format de gauri negre care vor cam inghitzi tot, deci ciuciu stele, planete, sau altele.. Asa se spune ca vor evolua toate, intr-un fel de moarte sinistra..Asta dupa cine stie cite sute/mii/milioane de miliarde de ani..Bine, e greu de anticipat chiar pina acolo, dar na..Pina atunci mai e mult timp, foarte mult, si deja ne cam depaseste sa anticipam..
PS Nu am intrat in detalii, ca sint foarte multe, dar galaxiile pot avea diverse forme, a noastra este sub forma de disc cu bratze spirale, ideea e ca galaxia e o adunare de corpuri ceresti in jurul unui foarte puternic cimp gravitational dat de o gaura neagra masiva, cum e cazul galaxiei noastre (Sagittarius A 4310000 mase solare)

Wednesday, May 23, 2018

Previziuni invizibile

Nimicul e tot, si totul e nimic..Toate evolueaza in variante care par sa fie ceva ce pare nestiut..Sintem fiintze mici, de ce am gindi altfel? Vedem atitea si atitea par sa fie ceva ce nu au parut altfel, inainte..Stim ca s-a intimplat ceva inainte, si ca se a fost a fost pentru ca am anticipat felurile astea, ca partzi din infiniturile posibile.. Ard toate ca sa devina alte fiintze sau euri care ne-au privit de demult, de cind nu ne nascusem..
Nimicul s-a transformat, si a devenit o altfel de fiintza, care s-a luat de mina cu cea a infiniturilor, ca sa ne danseze impreuna acelasi dans al trecerilor noastre..Nu mai sint dezastrele de dinainte, pentru ca s-a intors in noi setea de a fi impreuna si intregi, asa ca in trecut..Nu fugi ca sa scapi de constringerile prezentului, nu fugi ca sa scapi de criticile pe care pot sa ti le aduc..Sintem inca, impreuna, la spectacolul asta greu, al lumilor.. Ne apasa responsabilitatea de a fi noi-insine printre atitea lumi nestiute ale celorlaltzi..E un joc pe care il jucam fara sa stim cum..Chiar daca e fara atingeri..Pentru ca ne lasam purtatzi de vietzi pe care le imaginam, desi nu le-am trait..Lumea arde, nu fugi, pentru ca va veni ploaia, cindva..Am in mine atitea ginduri bune care imi spun despre tot, si arunca cu detalii invizibile inspre ce sintem, ca sa fim constientzi de ce putem deveni..

Cercurile promise

Mi-e singuratate, mi-e foame, si mi-e sete de iubire..Am uitat cum mai e sa fii legat de firele invizibile ale fiintzelor mele..Am mers prin atitea pustiuri, si am suferit de atitea dureri, ca parca ele mi-au devenit amante..Am uitat tot dupa atitea furtuni de nisipuri sufletesti, din care abia am reusit sa ies..Inca ma simt pierdut, desi am cu mine talismanurile tale..Le privesc, le string in pumni, si imi gasesc inca in minte vorbe care sa ma faca sa rezist..Armoniile mai zboara prin aer, si le mai aud..Stiu ca salvatorul intirzie, dupa ce a lipsit in toate locurile asteptate..Te aud cum cinti, si ma aud cum mai strig..Numele plutesc prin aer, in cautari de alte nume..Ecourile s-au lovit de stincile de la marginile lumilor, si s-au spart in taceri..Luminile mai baleiaza tzarmurile ca sa fie captate de priviri..O alta liniste vine sa aduca mai aproape limitele fiintzelor care se credeau nemarginite..Sintem la fel de singuri..Sintem ce am fost, si ce am stiut ca vom fi..Imi spui numele cu accentul acela care ma facea sa ma simt altfel..Te vad printre valurile care au trecut..Ai ramas la fel..Stiai ca am sa-ti spun asta..Eu am imbatrinit de cind nu ne-am vazut..M-am rasucit printre cercurile mele, ca sa ma intorc la fiintzele care mi-au promis ca am sa revin la mine, si la fericirile promise..

Locul iubirilor libere

Somnul schimba ritmurile..Ne culcam cineva, si ne trezim altcineva..Uneori mai uit de mine dupa transformarile somnului, ca si cind am revenit intr-o alta fiintza printre alte dimensiuni..Traiesc un altfel de bine al eurilor mele, si asta imi da noi perspective..Vad alte lumi, mai limpezi, si mai energetice..
In somn imi vad lumile cum se transforma, si cum isi construiesc scenarii..In somn te vad cum evoluezi intr-o impreunare a sufletelor care ne urmeaza..Ma vad pe mine cum ma transform ca si cind am stiut..
Locul asta e al nostru..E liber..

Un alt destin

Luminile s-au intors la alb, dupa ce s-au desfacut spectral ca sa contureze imaginile..Reflexiile au ramas suspendate in oglinzi care pare ca si-au oprit jocurile cu miscari..Timpul se invirte in cercuri concentrice in cautarea punctului de inceput..S-au adunat fericirile ca sa isi schimbe mastile intre ele, si sa mai danseze un ultim dans al timpului pierdut..Galaxia s-a mai rotit cu o mica fractziune de grad..Gaura neagra din mijloc o mai supravegheaza si o constringe sa-i fie aproape..E o teorie care spune ca ea e cheia spre alte universuri, pentru ca e o gaura, si e intunecata, pentru ca ce intra nu mai iese..E poetic, spus ca sa ne alimenteze visurile, desi stim ca acolo nu e ca in peisajul de toamna tirzie, unde mai mor sperantzele, ci e o trecere mai degraba ca cea spre necunoscutul rece al nestiuturilor..Tu stii ca asta e adevarul, si ca, dincolo de toate, nimic promis nu s-a intimplat, pentru ca drumurile au fost rupte de un real care a fost mai brutal decit anticipasem..
Linistile vin calm, ca sa ne mai spuna despre vremurile cald-trecute..Dumnezeu a trimis ploaia, atunci cine a trimis focul de dinainte? Si cine a fost cel care a pus primul prima intrebare fara raspuns?
Clipele au trecut la fel, nimicul s-a intors cu o putere mare spre noi..Ne privim la fel de speriatzi, ca in oglinzi care reflecta imagini ciudate, ce ne vin din ce am visat dinainte..Arat ca si cum nu mai stiu ce am fost atunci, si pe tine te vad transformata de timp..Ce ciudata e viata, si cum ne aduce pe marginea nebuniei..Vreau parca sa o incep iar, si sa merg pe alte drumuri, ca sa devin un alt eu, mai bun, mai hotarit, si mai capabil sa-mi implinesc un cu totul alt destin..

Tuesday, May 22, 2018

Visurile curcubeu

Lumile se intind pina la limita spatiilor..Ramin identice, si stralucesc tacut, ca sorii de deasupra planetelor.. Unele idei mai sint expulzate, ca materia stelara, si parcurg miliardele de ani lumina ca sa ajunga deasupra noastra, si sa ne imbarce in caruselul lor, pina ametim..E beata lumea de beatitudini date gratuit unor muritori capabili sa le culeaga..Sint singur pe un cimp cu plante verzi si galbene..Sintem singuri prin lumile de acum.. Te vad, desi te ascunzi dupa culori..Stiu ca ma vezi, desi ascuns dupa mastile  adunate, si aranjate atent..Stim, orice ar fi, ca, dincolo de aici mai exista acel altundeva misterios, cel care mai e in povestile povestite de oameni care nu mai sint..Uneori imi vine sa iti spun ca lumile nu sint in realitate asa cum sint in povesti, desi simt ca stii asta, dar nu pot sa ma abtin, pentru ca tu stii foarte bine ca eu am trecerile mele care mai sint blamabile, si pe care le mai ascund..
Am calatorit prin atitea lumi de foc si gheatza, ca ma simt responsabil..Spun ce simt prin variantele mele de cuvinte..Stiu ca totul e nimic, si ce pare e ce va fi, dar asta ramine un secret, inca..Sintem inca in lumea in care lumile au luat locul stelelor care sa arunce unele lumini..Te mai vad, te mai aud, printre crengile unor copaci fabricatzi din materie care e, inca invizibila..Stiu ca stii ca nu am fost niciodata acelasi, ca sa imi repet identitatzile..Nu ne mai ascundem, pentru ca jocul e deschis..Te simt, ma simti usor, fara sa fie nevoie de intimplarile dinafara..Spatiile sint la fel..Azi nu mai fac eforturi sa par, pentru ca variantele mele m-au desenat suficient de bine..Te vad la fel, din toate unghiurile..Semeni cu holograma clonei tale..Asa ca mine-eul cu toate egourile adunate evantai-curcubeu..Nu mai conteaza nimic din ce a fost..E suficient ce exista, inca..

Exist, deci cuget

Exista intotdeauna ceva dincolo de ce e vizibil, asa a fost dintotdeauna..Un fel de materie cu proprietati speciale, pe care o zaresc doar unii dintre visatori..Timpul a pastrat asta constant, si probabil o va mai pastra inca..Toate se transforma ca sa devina iar, si iar, si iar, cu totul altceva..Doar noi ne trecem pe secunde, incet spre neant, si ca noi, toti cei ce vor veni..Stim asta din istorie..
Am alergat strain, pe drumuri straine, cu pasi care nu erau ai mei..Mi-am mai revenit, dar inca am in mine parti din lumile lor, poate pentru ca n-am stiut niciodata sigur cum e sa fiu eu-insumi complet..E greu sa fii, si e greu si sa devii cind esti impins inafara de multa ostilitate, si cind singurul tau aliat e singuratatea..Dar e un drum inainte pentru oricine, si am sa ma concentrez doar pe el..Ieri am fost, azi sint, miine poate voi fi acelasi eu care lupta sa evolueze cum poate, printre picaturile ploilor celorlalti..Am trecut prin frici inutile, si pareri de rau absurde, si imi dau seama ca marca timpului nu e una prea fericita, dar mi-am vazut de drumul meu interior, si asta poate ca ma ajuta sa ma suport mai usor un pic..Stiu ca ceva s-ar fi putut dezvolta altfel, desi, parca timpul asta a fost in avantajul meu, cumva..E bine pentru moment..Lumile se desfasoara, si le pot observa mai bine, din turnul meu de control de deasupra norilor..Sint la fel de liber ca dintotdeauna, si asta imi da sperantza pentru viitor..Sint, deci am ratiunea valabila..Exist, deci cuget, invers de cum afirma Descartes, pentru ca a fi e o intimplare pe care am constientizat-o prima (si careia i-am dat rangul de miracol), dar a cugeta e un privilegiu smuls existentzei, greu, si cu eforturi uriase..

Monday, May 21, 2018

Evolutie prin revolutie

Cred ca de la istorie invatam ca toate lucrurile au o cauza, sint legate unele de altele, ca toate evolueaza, si ca natura omului e una salbatica. Bine, asta era evident daca citeam putina filosofie, dar istoria e pe baza de realitati intimplate efectiv. Am citit pe Wiki despre Revolutia Franceza, cum a terminat ea monarhiile absolute, ca sa dea drumul la o alta forma sociala mai evoluata, republica. Asta a cuprins si un regim de teroare, razboaiele lui Napoleon, si schimbari radicale in societate, de asta e remarcabila, pentru ca revolutiile care au urmat in alte zone ale lumii, si care au venit mai tirziu au avut ca model Revolutia Franceza. Ma gindeam ca asa a fost tot timpul in istorie, oamenii s-au luptat intre ei ca chiorii, apoi au ajuns la anumite consensuri ca sa se poata tolera, si aia care ajungeau mari sefi cautau sa se instaureze vesnic. Dar societatea evolua pentru ca apareau idei si variante mai noi si mai bune de societate, adica acelea care aveau mai multe solutii la probleme, si atunci iesea un scandal-revolta-revolutie, si se facea schimbarea, pentru ca asta e de fapt o revolutie, un salt in gindirea sociala aplicata efectiv. Acuma natura umana e aceeasi, oamenii se lupta intre ei continuu, sefii se vor vesnici la putere (ca dintotdeauna), si revolutiile mai mari sau mai mici se intimpla continuu, lumea evolueaza prin variantele mai noi si mai bune de societate..Dar puterea inca e la mina unor oameni care am vazut ce si cum pot face, si ma gindesc la ww2, si ca sticler a fost adus la putere prin vot democratic, in fine, sint si greseli in evolutie, dar toate au o cauza; aici totul a fost dupa marea criza economica de atunci. Acuma ca sa nu mai fie probleme c u sefii absoluti se fac adunari de mai multi intelepti care conduc, ca sa existe mai multi acolo sus care sa se bata intre ei, ca sa iasa lucruri bune, si valabile pentru toti, fara privilegii pentru unii. Cred ca ar trebui gasita o metoda de conducere care sa implice si ceva computere, alaturi de oameni, ca uneori oamenii cind au interese comune se mai aliaza la rele, dupa cum se vede cu ochiul liber ce se intimpla in Ro. Si zic toate astea cind ma gindesc cit de multi sefi cu probleme am avut, oho, nene, ce inseamna ne-studiul si ne-educatia in termeni de rau posibil de facut altora, mai ales cind pitecantropul se afla pe un scaun suficient de decizional. Era un film Planeta Maimutelor, da' cica era pura fictiune, ha.