Momentele sint o calatorie in trecutul unor amintiri..Sint sume de sume..Sint o colectie de momente fabuloase din lumile acelea..Adunate cu o atentie de specialist in detalii, lustruite, reinterpretate cumva, si puse inapoi pe suporturile valorilor..Ca sa poata fi privite iar, si iar, si ca sa ne ajute sa ne regasim, in momentele mai grele ale vietii..
Momentele sint exponate in Muzeul Amintirilor..Sint o combinatie de spatii, trairi, ginduri, sentimente, visuri, etc..Sint entitati cu mii de dimensiuni..Un fel de lumi, mai mici, de holograme care stocheaza substanta de suflet, de euri, de trairi..De tot ce era, si eram, atunci..Sint complicate, sint iluzii accesibile..Sint spatiile fiintei de atunci, si in care facem excursii oricind vrem sa ne revenim la lumini..Sint locurile fericirilor, pe care le avem pastrate, ca sa reinvatam fiinta noastra, si sa reinvatam drumul spre lume..Sau spre lumile de dinafara, si, o, da, de dinauntru..
Momentele sintem noi..Sint etape din trecerile noastre..Sint tot ce am fost atunci..Spatiul sperantelor de acum..Sint peisajele de care fiinta cauta sa se inconjoare, ca sa-si reconstruiasca speranta, din bucatile ramase..Momentele sint feliile de lumi desprinse din visuri..Sint tot ce dorim ,atit de mult, cind, la rascruci de drumuri, dupa unele esecuri, cautam sa ne regasim propria fiinta..Si cind cautam sa ne refacem energiile si curajul, ca sa continuam..Momentele sintem noi..Cei care am fost, care sintem, si, care, poate, vom deveni..
Lumea noastra interioara este construita din amintiri, vise, sperante, dar si sentimente uneori uitate... se intampla uneori sa nu mai stim cum e sa te bucuri de ceva, nu mai stim ce culoare are fericirea, nu mai stim cum e sa iubesti , sa te indragostesti... ne transfirmam in niste roboti fara sentimente... poate pentru a evita ranile pricinuite de sentimente, dezamagirile.... nu stiu... devenim apatici multumiti cu o liniste pe care ne-o cream artificial pentru a ne proteja.... in ultima instanta, de oamenii din jurul nostru... Cineva spunea ca la o anumita varsta nu mai putem trai si simti atat de plenar ca la tinerete.... am contrazis acea opinie.... eu cred ca orice varsta are felul ei de a trai si simti, si doua manifestari diferite.... imaginea expusa este una fireasca varstei, decentei, intelegerii vietii, pe cand interioritatea nu difera mult de tinerete...
ReplyDeletePai la cit sint de ciudati si de agresivo-socanti unii, daaaaa, ne trebuie protectie.. Nu stiu, dar lumea a devenit foarte-foarte rea, sau poate asa simt eu acuma..Si ma cam feresc, nu-mi place multimea..
ReplyDeleteDa, invatam tot timpul, si ne transformam..Acuma depinde si de ce experimentam ca intimplari si trairi..Si putem simti intens la orice virsta, doar ca diferit.. Structura interioara ramine aceeasi, doar ca atasam pe ea altele, si altele..
Ne facem cyborgi, sau cine mai stie ce, la cite chimicale bagam in noi zilnic..Dar de fapt cui sa-i mai pese, azi, de ceva? Ca parca toate au luat-o razna, si s-au rasturnat toate valorile..Toate-s varza..