Zimbete sau rinjete ne mai apar, uneori, de nicaieri..Sau risete..Mici, mari, usoare, zglobii, sau dure si hohotite..Ne inconjoara..De parca un regizor ni le aseaza, cu atentie, in filmul vietii..Doar ca sa ne vada reactiile, sa ne studieze, si sa ne completeze profilul fiintei..Ca si cind i-ar pasa..
Si toate ne apar cind ne asteptam mai putin..Asta e talentul regizorului..Care stie sa ne surprinda..
Orasul s-a transformat..Oamenii l-au schimbat..Si el i-a schimbat pe ei..Prieteneste, si deschis..Direct, intr-o comunicare intre fiinte elaborate..Ca si cind ar fi, intre ei, un fel special de iubire..
Dar risetele au aparut in acest oras prieten, cumva nefiresc, parca..Pentru ca nu se potriveau cu niciuna dintre amintiri..Nu..Erau aterizate, si introduse atit de artificial..Sau, poate ca asa mi se parea doar mie..Habar n-am.. Ceilalti taceau..Si nu puteam sa le citesc gindurile..Pentru ca mi s-a stricat si cititorul de ginduri, si opritorul de timp..Toate-s varza..Si nu gasesc piese de schimb..Asa ca n-am ce face..Tac, simulez ca-s natural, si mai fac o plimbare pe strazi, printre cladiri..Merg peste tot, cu pasi egali, ca si cind nu s-a intimplat nimic..Sau nimic care sa ma puna pe ginduri..Ma rog..Jovialitatea conteaza..Si mastile, la fel..
No comments:
Post a Comment