Putem privi la peisajele lumii singuri..Sau impreuna..Le putem rasuci, si admira din toate unghiurile..Ne putem eztazia, sau nu, la tablourile construite de propriile priviri..Putem privi, cautind sa intelegem, sau putem doar vedea..Ne putem lasa peisajele sa ne patrunda in memoria adinca, sau le putem uita instantaneu..Atita timp cit ne sintem regizorii amintirilor..
Cind ma plimbam pe aleile timpului, cu multi ani in urma, priveam cu o mare curiozitate la tot..Asfalt, arbusti, copaci, cladiri, stilpi, pamint, flori, trecatori, constructii de toate felurile, pereti, ferestre, arhitecturi, fete de oameni, grimase, gesturi, miscari, atitudini, copii, masini, strazi, vitrine, lumini, exponate, tarabe, magazine.. Un haos colorat si ilogic de fiinte si lucruri care interactionau..Panoramic..Imprejur..
Astazi tabloul imi este mai familiar, cumva..M-am mai obisnuit cu societatea..Desi inca sint mirat..Pentru ca ce a fost mai este inca, intr-o alta forma..Si, sincer, ma simt la fel de copil, si de nestiutor, ca atunci..
No comments:
Post a Comment