Singuratati profunde

Armoniile din trecut ne mai incinta viata de acum..Am trait printre reperele altor vieti, un timp..Am vazut ce si-au imaginat generatiile ce ne-au fost, inainte..Am gindit, am trait vietile lor, si le-am facut parte din vietile noastre..Si am inteles ce ne-a fost comun, si ce ne-a separat..
Uneori nu ma inteleg..Ma simt ca un dusman al ce sint..Simt ca nu mai vreau sa fiu, si sa accept..Si ca vreau sa fug de tot, si sa ma transform in cu totul altceva..Orice..Sa fug intr-un trecut in care mi-a fost mai bine.. In orice alte lumi care ma inteleg, cumva..
Lumea de acum e atit de agresiva si de seaca..Stiu ca niciodata nu m-as fi adaptat, la ce imi era imprejur.. Pentru ca asa am fost construit..Sint idealist, si mi-am asumat tot..Nu mi-am facut iluzii, pentru ca nu as fi avut cum..Am constientizat ca sint la ani lumina de constiintele celorlalti..De tot..
Bun, stiu ca si ceilalti se separa de lume..Toti sintem singuri, si ne traim singuratatile asa cum smtim..Dar unii, parca, au o altfel de singuratate..Mai profunda..Si mai autentica..

Firi adaptate

Variantele de trecut au convers spre variantele de prezent..Sintem ce sintem ca urmare a unor elaborari de trecuturi..Rezultate ale unor transformari darwinist-sociale..Care pornesc spre variante de viitor, elaborate tot de legile darwiniste ale transformarilor, doar ca aplicate unor lumi social-elaborate de constiintele prezenturilor..
Si eu privesc in ochii celorlalti, asa cum si ei privesc in ochii mei..Cu o curiozitate ce cauta sa priceapa in ce fel, celalalt e diferit de mine..Analizind, verificind..
Viata ne-a transformat in ce sintem..Ne-am adaptat continuu, ca sa supravietuim..Si sintem..Mergem printre ceilalti, calcind peste unele exagerari impuse..
In spectacolul lumii mai jucam roluri care ne seamana..

Erotism

Vietile noastre sint destinele noastre..Sint eurile noastre active..Sint drumurile pe care le construim constient, cu luciditatile proprii..Vietile, ca si destinele, se confunda cu fiintele care sintem..Planurile de viitor sint, de fapt, scrise, si argumentate, in trecut..Traim variantele construite cu atita timp, demult..
Fiintele noastre profunde comunica prin toate canalele posibile..Trimitem mesaje, si primim mesaje intr-un ritm al eurilor noastre..Ne manifestam in toate felurile imaginabile..Aratam, spunem, reactionam asa cum ne spun constiintele eurilor..
Ce ma intriga e cum de societatea de acum inca mai are ipocrizii..Astazi, acum..Atit de multe, si de ciudate..Probabil e o reminiscenta, o fosila ramasa de mai demult..Cumva..
Astazi, erotismul e blamat de trecuturi..Socialul blocheaza atit de brutal aceasta parte a fiintei..Lumea blameaza, inca, ceva ce tine de lucrurile profunde..
Bun, exista, in paralel, forme ciudate de existenta ale erotismului..Industria porno face mii de miliarde, prostitutia, la fel, sexualitatea abject prezentata, la fel..Traficul de persoane, la fel..Toate, bineinteles, blamate.. Si scoase in afara legii..Ceea ce, e cumva, normal, intr-un fel..Dar sa situezi pe acelasi nivel erotismul, mi se pare absurd..Stiu, erotismul se traieste in cuplu..Si asa e acceptat..
Bineinteles ca in societate trebuie o anume seriozitate..Nu poti sa faci nudism pe strada, sau sa te imbraci provocator..Pentru ca nu se face..Cumva..
Si totusi, cind discuti, cind comunici cu oamenii, ai sa vezi, printre rinduri, cu mare usurinta, si fiinta lor sexuala..Ii simti, fara sa vrei..Ii intuiesti..Si ei nu se feresc..Ba chiar, le place sa se arate..Si vor ca si tu sa le arati lor cum esti erotico-sexual..Si aici sint atit de multe de spus..
Imi plac oamenii deschisi..Si care isi impart, decent, propriul erotism..Pentru ca e o parte profunda din noi.. Si ei sint curajosi, cind fac asta..
Am sa scriu si eu, cindva despre propriile experiente erotice, pentru ca mi se pare important sa fac asta.. Asa cred..Promit..Chiar daca stiu ca voi primi castane multe din partea puritanilor..Asta e..

Tacerile trecuturilor

Un apus, un rasarit, intimplari, trairi, evenimente, s-au construit de atitea mii de ani intr-un echilibru..S-au elaborat reciproc, respectind legile uriasului Univers..S-au respectat tacut, si s-au succedat in siruri continue..Apoi, cind o alta entitate noua aparea intre ele, primea, cu aceeasi eleganta un loc propriu, si era lasata sa continuie sirul..Ritmurile intrau incet printre armoniile succesiunilor..Cind mai calme, cind mai elaborate si rapide, cind accelerind, cind incetinind viteza miscarilor..Firul transformarilor era atit de firesc pe cit de neintrerupt..O combinatie de segmente si de curbe nedeterminate, intr-un spatiu al tuturor posibilitatilor..Ca un fir nestiut ce  se rasucea singur, se apropia, sau departa de axele sistemului universal de referinta..Ca o planta cu o grosime infinit mica, ce a crescut sprijinindu-se de reperele existentei..
Destinul nostru a fost o ramura din firele transformarilor universale..Am fost parte din ce a existat vreodata pe planeta noastra mica..Si inca mai sintem..
De multe ori credem ca ne traim visurile independent de ceilalti..Ca existam ca un spirit ce si-a depasit originile..Si ca mergem inainte intr-o singuratate infinita..Si e firesc sa ne imaginam asa..Cit ne traim libertatile eurilor..Desi, vezi, uneori, gindurile si sentimentele noastre cele mai profunde ne sint legate de celelalte euri.. Pe care le-am cunoscut, care ne-au fost alaturi, si pe a caror consistenta ne-am sprijinit, cind am avut nevoie de stabilitate..Am decolat intotdeauna stiind ca avem o siguranta a zborului..Si am zburat cu un copilot ce ne-a venit din lumile sigure, si adevarate..Si, in care, am avut, orice ar fi fost, incredere..Ca in noi insine..

Trairi schimbate

Vezi tu, Planeta uscata e o metafora..E un fel de simbol, al unei existente, intr-o lume seaca, pustie, si anosta.. Ca cea de acum..E un simbol al unei vieti traita in singuratate, si fara speranta..
Noi sintem o reusita a evolutiei, cumva..Sintem fiinte inteligente, ce si-au depasit propria supravietuire, si si-au continuat transformarile, prin timp..Privind imprejur, si intelegind ce sint, ce simt, si ce vor putea deveni..
Ne-am nascut pe o planeta eliberata de trecut..Ne-am separat de ceilati, de trecutul lor sinistru, de ce ne-a fost impus, de devenirile nestiute..Am trait trecuturile prin prisma lor, si am invatat sa ne detasam de ele.. Mergind pe drumul nostru..Oricit de greu ne-ar fi fost..
Sintem generatia ce a trecut peste timp..Oamenii-treceri ce ar fi trebuit sa uite vremurile unor dureri infinite..Ca sa-si aduca aminte de un acum, nou, si neiertator..Ca sa..
E desert imprejur..Ca atunci..Un desert nou, totusi..Cu alte reguli anoste..Cu trairi noi..Printre altfel de euri.. Printre altfel de iluzii..

Cautari identice

Am fost intotdeauna fascinat de jocul artistic al curbelor..Am studiat variante complicate de trasaturi, de proportii, de imbinari de trairi artistice..Am calculat, am experimentat, am exersat combinatii de alambicari artistice ale unor forme posibile..
Simt proportiile autentice..Asa cum le simt toti, in interior..Vad armoniile invizibile..Pe unele dintre ele le pot explica..Dar pe cele mai multe nu ..Pot spune doar ca imi sint subiectiv-profunde..
De multe ori comunic cu constiintele..Pornesc de la generalitati anoste..Universal-acceptate..Apoi merg spre unele subtilitati, cumva accesibile..Care, daca, sint acceptate, si ele, continui spre alte adincimi..Sau spre variante de adevaruri, de diferite niveluri..Rasucesc variantele, ca sa cunosc cit de mult merge cunoasterea in partenerul de conversatie..Pun intrebari, storc raspunsuri posibile..Si continui, mergind spre orice variante posibile, sperind la urme de subtilitate, de oriunde, sub orice forma..Si orice subtilitate descoperita imi aduce fericiri incredibile..Si folosesc orice varianta, ca sa descopar in fiinta celuilalt capacitati inca ne-explorate.. Caut in ceilalti asa cum caut in mine..Asa cum caut in constiinte parteneri nestiuti de cautari de adevaruri..
Vezi tu, inca ma caut eu, pe mine..Ma caut si in mine, si in ceilalti..Caut sa simt cine sint, inca..Si sa descopar, in acelasi timp, cine sint ceilalti..Si cit din noi este, inca, impreuna, in toate cautarile astea, ale eurilor proprii, sau ale adevarurilor dimprejur..
Cautam, ne cautam, ca sa ne gasim, cumva..Aici, sau oriunde altundeva..Si sa ne explicam..Orice..

Rataciri

Uneori mai priveam spre vietile celorlalti..Ma uitam la firi, la personalitati, la trairi, ginduri, ce au determinat anumite destine..Ma uitam la oameni, la biografii, la tot ce au insemnat ei..
Unii si-au dezvoltat capacitatile cognitive la nivel universal..Au descoperit adevaruri, au gasit logici, si au continuat cunoasterea..Dintre ei, unii chiar au fost rasplatiti social..Altii au descoperit metode de a deveni avuti..Si au continuat, devenind si mai bogati..Unii au devenit altceva, gasind alte variante de success..
Fiecare si-a cautat recunoasterea, intr-un fel, sau altul..O recunoastere sociala..Un success sub alte forme.. Care, in unele situatii a functionat mai mult, sau mai putin..Istoria i-a consemnat pe unii, i-a uitat pe altii..
Eu nu stiu cine sint..Si cu atit mai putin stiu ce isi va aminti istoria..Pentru ca nu am fost un reper..Am fost doar eu..O clipa de trecere..Citeva rinduri scrise anost, pe un blog..O varianta nestiuta, si, cumva, uitata inainte de a fi amintita..O privire intr-un timp atit de trecator..O fire pierduta in oceanul de existente, ca o planeta ce se roteste, fara sens, in galaxie..

O clipa cosmica

Am uitat cite mi-au mai ramas..Mi-am amestecat vietile cu visurile, si cu gindurile ce mi-au venit de dincolo de timp..Am trait printre toate, cite mi-au venit, din mine, sau din ceilalti..Am avut viziuni si din visuri, si din realitatile mele, ciudate..Toate mi s-au intilnit in minte, haotic..Mi-au venit asa, cind ma asteptam mai putin, si cind nu as fi crezut ca ceva, atit de mare si de elaborat ar fi putut, vreodata, exista..Lumile astea complicate s-au intilnit aici, in spatiu-temporalul lor propriu..Aici, in mine..Obligindu-ma sa le cred, si sa le fiu martor tacut, si umil..
Timpul m-a ales pe mine sa vad tot..Ma simt magulit, in mine, ca am avut sansa sa le pot vedea in toata maretia..Asa cum s-au desfasurat,  marit, dezvoltat..Si izbit..Toate cu toate, intr-un spectacol cosmic.. Intr-o trecere inimaginabila, ca intr-o ciocnire de galaxii cu urmari nestiute..
Viata mea a fost un fir continuu..Am trait ce ar fi putut trai oricine..Am vazut si aparitiile unor lumi, dar si neantul trecerilor..La scara mea, de muritor..Am fost acum, ca sa observ..Si ca sa simt, ceva ce ar fi simtit oricine, in locul meu..O secventa mica, din dansul cosmic..Infinit mica..

Planeta ramasa

Noptile trec una dupa alta..La fel..Se mai intrerup cu zile uscate, toride, aride..Soarele arde si prajeste orice urma de viata..Umbra e rasfirata rar, la marginea cite unui copac ratacit prin desertul asta planetar..Viata s-a ascuns in nisipurile incinse..Toate dispar in timpul zilei, ca sa apara noaptea, cu ochi cautatori..Si toate au ramas asa de atitea mii de ani..Au ramas scrise in documentele ultimilor oameni care au supravietuit, pina atunci.. Azi e liniste..Ce a descoperit expeditia noastra au fost citeva oase, relicve, documente ciudate, toate uscate de caldura si de timp, destul de bine conservate..
Planeta asta e un fel de Dune..Fara viermii de nisip, sau alte forme spectaculoase..Doar copacii impietriti, serpii, citeva mamifere, si citeva specii de insecte ciudate..Intr-un ocean de nisip incins, si spulberat de vinturile de foc..Un loc care a vazut cum au apus civilizatiile unor fiinte inteligente..Si care mai are putin pina vede si sfirsitul vietii..
Da, expeditia noastra nu a avut noroc..Mai stam putin, si vom pleca de aici..Omenirea nu s-ar putea adapta conditiilor de aici..Omenirea care isi cauta o alta planeta, dupa ce Terra a inghetat, ca urmare a indepartarii de soare..Ramine sa mai cautam in alte sisteme..Mergem inainte..Cu sperante..Au mai ramas citeva planete de cercetat in citeva sisteme solare apropiate..Miine plecam..Poate om avea mai mult noroc..
Noaptea a venit cu racoarea ei..E liniste, si calm..Parca toate asteapta sa se schimbe ceva..Planeta e singura..Si parca ne sopteste, printre palele racoroase de vint sa plecam..Iar noi o ascultam, si ne pregatim sa plecam spre alte explorari..Jurnalul stelar s-a incheiat..Miine vom porni..Spre alte drumuri..

Viata dintr-un vis

Am ramas citeva minute in intuneric..In camera mai straluceau citeva obiectele mici..Luminile de afara se reflectau tacut..Am stat nemiscat..Am deschis ochii..I-am inchis, apoi i-am deschis iar..Luminile erau nemiscate..Am inchis ochii si m-am scufundat in amintiri..In peisajele luminoase, inconjurat de zimbetele mari si calde ale unor prieteni..Si ale unor foste iubiri..Am ramas asa, cu stop cadru pe imaginea asta..Ce frumos.. Atit de frumos..Cred ca asta as vrea sa vad in secunda de dinainte de a parasi lumea asta..Fetele prietenilor.. Si ale iubirilor mele, toate, intelese, si neintelese..
Mi-am revenit..M-am trezit, am privit iar intunericul..Ceasul arata minutul de dinainte..Aaaaah, sa nu intirzii..Am aprins lumina..M-am aranjat..Ca pentru ultima oara..Sint ok..Am stins lumina..Am mai privit ultima oara intunericul..Si am plecat..Tunelul culoarelor, luminile care cresc..Zgomotul spectatorilor..Scena.. Un cerc de lumini din toate partile..Prietenii mei de dintotdeauna..Am inceput sa imi joc rolul..O scena, alta scena, cintecele se urmau unul dupa altul asa cum era scenariul..Am luat o nota falsa, mica, in partea a 3a..La sfirsit a fost bine..Un ocean de aplauze a venit in valuri..Am facut reverentze, si am iesit..Pe culoare, aceleasi lumini..Am intrat iar in camera..Era la fel de intuneric..Cu doar citeva straluciri..Aceeasi liniste..Si singuratate.. Acelasi calm al universului..Si eu, acelasi..Un artist..
Un gind mi-a trecut rapid prin minte..Stai..Eu nu sint artist..Stai..Unde sint? Aaaaah..Iar dorm si visez ca sint artist..Un artist mare..Ce ironie..Iar am visat..Deschid ochii..E la fel de intuneric, ca in camera din vis..Unele mici straluciri au aparut..Reale..Acum e autentic..Hm..Pacat ca nu sint artist..Si ca nu pot sa am succesul din vis..Desi..De fapt..Nici n-as putea sa suport presiunile alea incomensurabile ale unui success..Cred..

De ce

Sigur, toate au inertia lor..Prostia atemporala isi misca neputintele pe ritmurile de acum..Si e acceptata unanim, de toti care si-a facut, din conformism, o religie..Firesc..
Blame the innocent..Da vina pe nevinovat..Cauta sa dispersezi mizeria propriei lumi printre toti cei care te accepta, si gindesc ca tine..Cauta sa te ascunzi printre diformitatile lumilor care inca mai exista..Sigur, e la indemina..Printre ineptiile acceptate esti aparat..Iti convine sa fii acoperit de primitivismul unor societati naive..Pentru ca e mediul in care iti poti desfasura nelimitat manipularile..In care esti aparat, si unde poti gasi atit de usor, un vinovat..Sigur..
De ce dracu nu conduc lumea asta inginerii? De ce nu se pune ca valoare fundamentala onestitatea si spiritul? De ce societatea accepta de atitea mii de ani sa?..

Acelasi identic

Cum vezi tu lumea? Ce repere ai inca stabile, si ce te face sa mergi inainte? Ce exista, si cum te existi printre atitia ceilalti?
Cred ca am pus intrebarile astea de mii de ori..Adica mi le-am pus mie, si le-am ascuns, apoi le-am scos iar, din cutie..
Ce traim e o retraire..Altfel..Sintem originali cind schimbam doar felul de a pune problemele..Pentru ca, in rest, toate sint la fel..Identice..
Ritmurile de acum sint mai rapide..Si punctele de vedere diferite..Dar, in esenta, nimic nu e altfel decit a fost acuma citeva mii de ani..Deloc..Deloc-deloc-deloc-deloc-deloc..De tot..
Cind ma trezesc vad aceiasi pereti..Si acelasi peisaj la fereastra..Si mai stiu ca aceiasi oameni vor reactiona la fel, si vor da aceleasi raspunsuri, la aceleasi intrebari..

De la biografii la amintiri

Imi place sa studiez biografiile oamenilor..Enorm..Stiu detalii din vietile multor oameni de stiinta..Multe.. Indecent de multe..Si din vietile marilor artisti, ai compozitorilor, artistilor pop..Mi-a placut sa incerc sa inteleg cum gindeau..Si, pentru asta am folosit Wiki..Asa, intr-un fel, prin extrapolare, am inteles si istoria, si mentalitatile unor timpuri..Pot povesti cu detalii cum a fost viata unora care chiar m-au impresionat..
Stii ca Mozart, si Gaulois au fost ingropati la groapa comuna? Si ca Beethoven a compus mult, surd fiind?!! Sau ca Homer a fost orb?..Sau ca atitia oameni de stiinta, sau artisti geniali sint inca anonimi? Stiai? Si asta e doar, asa, ca preludiu..De incalzire..
Imi place sa cunosc oamenii autentici, si geniali, de oriunde, si oricind..Si m-am si indragostit, in tinerete de unele femei, care si-au aratat sensibilitatea in rinduri atit de profunde..Femei care au trait cu mii de ani inainte..
Ce sa-i faci, asta e destinul..Noi traim acum, dar sintem legati spiritual de unele constiinte din alte timpuri.. Ce frumos..
Imi plac destinele..Imi place curajul unor oameni care si-au depasit timpurile..Imi place spiritul lor, si vointa de a-si depasi conditia..Asta imi da curaj..Ma face sa ma simt norocos ca traiesc vremurile astea, de dupa..
Am folosit street view de la google ca sa ma plimb prin Paris, Berlin, Vienna..Mi-a placut enorm..Mai mult decit atunci, cind eram mic, si vizitasem cam toate muzeele din Europa de est..Desi, sincer, mai am multe de vazut..Si miine m-as duce sa vad Louvres, si British Museum, si sa-l compar cu Ermitage..
Si as mai vedea marele catedrale, ca sa simt diferenta fata de Sf Isac, din St Petersburg..Acolo unde era un pendul Foucault, care arata miscarea Pamintului..
Am mai povestit, dar mai am atitea de zis de cind am fost, in liceu, la o tabara cu lotul largit de fizica pentru olimpiadele internationale..Cite amintiri..De cind eram mai entuziast, si capabil..

Drum drumuri

Asa..In lumile stranii toate sint stranii, e logic..Iubirile, pasiunile, gindurile, fiintele..Tot ce e imaginabil a fi..Pina si visurile..Ciudatul devine cotidian, si cotidianul, la rindul lui, devine un fel de a fi..Ne transformam toti, fie ca vrem, sau nu, in lucuitori stranii..
Cred ca azi nu ne mai mira nimic..La cite vedem sau auzim..Ne-a cuprins straniul, din toate directiile.. Probabil ca ne automatizam si robotizam accelerat..E o technologie plina de date peste tot..Actionam reactiv fara sa intelegem, si avem in noi o eficienta de masini..Blocam trairi, si traim haotic, in limitele unui timp din ce in ce mai concentrat..Nu stim, nu ne pasa, nu simtim, doar raspundem irational..Clacam intre abisuri, si ne extaziem privind clisee..Avem constiinte anihilate, si manifestari robotic-eficiente..
De cind sint pe planeta asta am acumulat tone de dezgusturi..Mi-e sila de stilurile si metodele folosite..Si mi-e sila de cretinii pe care a trebuit sa-i suport..
Dar, se pare ca lumea cauta eficienta, in felul ei..Asa cum o intelege..Pentru ca inca nu am ajuns la nivelul in care doar visul autentic sa conteze..Oricare ar fi el..Mai e ceva drum pina acolo..Mai asteptam..

Iubiri stranii

E la fel de straniu..O aceeasi lume..In care toate se conserva, stranii..Locurile, oamenii, intrebarile..
Cind iubesti te raportezi la iubire, ca la un reper stabil..Cel mai stabil..Si imprejurul caruia toate graviteaza..Nu te mai gindesti la existente, la constiinte, la spatii, si timpuri..Toate devin slabe, si inutile, pe moment..Pentru ca tu iti traiesti iubirea ca un fel de credinta fundamentala a fiintei tale..Devii una cu iubirea, atunci, gindesti iubire, simti iubire, si vezi totul prin iubire..Esti derivat din iubire, si iti imaginezi ca totul a fost, si va fi, cumva, iubire..Intotdeauna..
Apoi iubirea ta se transforma, cind fiinta de care te-ai legat nu iti mai apartine..Te indepartezi de ea, si de tine, si iti pui intrebari inutile..Cazi, incercind sa te agati de orice, si incerci sa dai din miini si din picioare, ca sa revii la suprafata..Si revii, incercind sa uiti, si sa privesti inainte..Si asa continui, iar si iar, cu alte, si alte iubiri..Iubiri care, si ele iti vin din aceeasi lume..
E straniu..Si noi, iubind, si neintelegind stranietatea lumii asteia, si a iubirilor ei, mergem, sperind, inainte.. Mergem cautind, si parca simtind cumva, ca ceva e straniu..Ceva transferat..Din lume, catre iubiri.. Desi, vezi, poate e firesc..La ce dracu sa te astepti intr-o lume stranie? Cum dracu sa mai visezi la idealuri si iubiri cind toate, absolut toate au in ele marca lumii..Si cind toate sint stranii? Alo, e timpul sa te trezesti..Asa mi-a zis cineva, mai demult..Ca nu o sa pot schimba lumea, si deci, sa accept..Orice, adica, pentru ca, cica, asa e lumea, si asa va fi..Ei na..Pe bune?

Clisee temporare

De cind sint pe lumea asta am cunoscut multi oameni, de toate felurile..Si am trecut prin multe intimplari, care mi-au aratat laturi ale fiintei mele, si ale celorlalti..Am fost impreuna si la fericiri, cu multi, si la probleme, cu ffff putini..Am trecut prin netrecute, si am observat..Stii, lumea te paraseste atunci cind ai nevoie de o intelegere, si cind esti complet darimat..Oricine ai fi, si oricite ai fi facut..O fiinta ingenuncheata nu le aduce fericirea daca nu e explicata in modul in care sa le provoace mila, asa cum o inteleg ei..La fel si fericirea, sau extazul..
Sintem diferiti..Sintem intelesi doar de cei putini, care au trecut prin ce trecem, sau am trecut..
Am citit despre oameni care au trecut prin dureri inimaginabile..Si care m-au facut sa ma simt vinovat, pentru ca nu am putut sa-i inteleg..Cu toata compasiunea mea..Si asta m-a facut sa-i iert pe cei care nu m-au putut intelege..Desi asta nu a fost o incercare de a-mi cere iertare pentru propriile naivitati..Nu..
Toti ne traim propriile vieti, asa cum le intelegem..Si mirati ca stupiditati dezgustatoare devin, uimitor, clisee sociale, repetate iar, si iar..Inca..

Mirarile dimprejur

Putem privi la peisajele lumii singuri..Sau impreuna..Le putem rasuci, si admira din toate unghiurile..Ne putem eztazia, sau nu, la tablourile construite de propriile priviri..Putem privi, cautind sa intelegem, sau putem doar vedea..Ne putem lasa peisajele sa ne patrunda in memoria adinca, sau le putem uita instantaneu..Atita timp cit ne sintem regizorii amintirilor..
Cind ma plimbam pe aleile timpului, cu multi ani in urma, priveam cu o mare curiozitate la tot..Asfalt, arbusti, copaci, cladiri, stilpi, pamint, flori, trecatori, constructii de toate felurile, pereti, ferestre, arhitecturi, fete de oameni, grimase, gesturi, miscari, atitudini, copii, masini, strazi, vitrine, lumini, exponate, tarabe, magazine.. Un haos colorat si ilogic de fiinte si lucruri care interactionau..Panoramic..Imprejur..
Astazi tabloul imi este mai familiar, cumva..M-am mai obisnuit cu societatea..Desi inca sint mirat..Pentru ca ce a fost mai este inca, intr-o alta forma..Si, sincer, ma simt la fel de copil, si de nestiutor, ca atunci..

Destine construite

Fiecare isi are propria lui istorie, experientele lui, mediul in care s-a format, sentimentele, valorile, visurile.. Isi are eurile elaborate..
M-am nascut, si am trait la Dunare..In orasul cu tei, si cu o faleza fabuloasa..Cu strazi destul de inguste, si rasucite..Cu cladiri vechi, si locuri cu o istorie nelamurita, si care inca imi mai anima nelinistile mele de dintotdeuna..Cu oameni treceri..Cu pasi ramasi vii, pe trotuarele timpului..Orasul cu fetze mirate..Ca ale unor copii ce nu inteleg intimplarile istoriei..
Am trait acolo, un timp..Dar constiinta mea s-a plimbat mult..Am vazut, si am cautat sa inteleg si alti oameni, si alte locuri..Locuri care m-au schimbat foarte mult..
Cred ca educatia te schimba, si te face sa treci peste ce vezi imprejur..Iti inalta spiritul, si te face universal.. Te plimba prin toate lumile posibile, si te invata sa zbori pe deasupra..
Educatia e reperul constiintelor..E fundatia pe care te sprijini, cind incepi sa intelegi lumea, cu toate componentele ei..Si e viata ta profunda..Si contururile clare din visuri, pe care le folosesti ca sa-ti construiesti destinul..Educatia ta esti tu, cel care ai fost, si vei fi..

Reperele orasului

Orasul mi s-a parut, intotdeauna mai stabil decit orice..Chiar si decit universul..Cu toate schimbarile lui, cu tot ce s-a intimplat..El a fost identic cu el, dintotdeauna..Scara lui palpabila a fost mai apropiata decit scara infinita a universului..
Stiu, exista experiente inalte si trairi incredibile care pot acoperi usor amintirile..E adevarat..Exista multe.. Multe lumi care pot face orasul sa para insignifiant..Sint universuri pline de atitea forme si culori cite n-ai putea intelege in miliarde de vieti..Sint experiente care te pot aduce printre spiritele globale.. Sint logici care acopera variante neimaginate de lumi cu un numar neimaginat de dimensiuni..Exista cunoasteri de toate formele, care fac din tot ce se stie, inca, cazuri absolut particulare si derizorii..Da, exista..Sau ar putea exista, si e normal sa fie asa, pentru ca, fie ca recunoastem, sau nu, sintem la inceputul stiintei..Exista..Multe..Atitea..
Dar, vezi tu, orasul nu a intrat in jocul evolutiilor..El a ramas ca un prieten adevarat, desuet un pic, invechit un pic, dar alaturi de toate amintirile..Si care ne povesteste despre noi cei din trecut, si ne ajuta, cu sfaturi, sa depasim problemele de acum..
Sigur, orasul e plin cu energiile de toate felurile, ale locurilor..E plin cu spirite de la cele mai inalte, la cele mai joase..E acelasi mozaic controversat..Dar e la fel..Si asta ma intriga..Dar ma si face sa ma simt altfel, si altfel, cind mai increzator-arogant, cind mai umil-neinsemnat, cind ma plimb prin locurile lui, ale orasului..

Istorii obligatorii

Traim intr-o secventa infinit mica dintr-un timp universal infinit mare..Traim intr-o clipa dilatata, ca intr-un acvariu cu peretii transparenti inspre trecut, si opaci inspre viitor..Un acvariu plin cu fluide de densitati diferite.. Inotam intre oceane de apa, aer, eter..Dar si intre oceane de constiinte, cu viscozitati diferite.. Avem amintirile ca vesta de salvare, si sperantele ca butelie de oxigen..
Lumea e complicata si amestecata..Asa a fost dintotdeauna..Evolutia ei a fost continua, fara pauze..Au existat transformari mai lente, sau mai bruste, pe tot firul istoriei..Continuu..
Noi sintem infinitati mici la scara istoriei..Rotite care au cautat sa se angreneze in mecanismul asta schimbator al societatilor..Piese care si-au schimbat forma pentru a ramine functionale..
Se spune ca adaptabilitatea e functie de inteligenta..Si invers..Dar cita inteligenta sa ai ca sa te poti adapta la schimbarile astea atit de bruste?..Cit de tare sa fii sa rezisti la atiiiitea rasuciri de istorii? Am trecut prin atitea dileli ale timpului, ca ma intreb daca ce ramine din noi dupa atitea adaptari e o fiinta umana, sau un robot..Sau un mutant cu caracteristici complet schimbate..In fine..Rezistam inca, noi cei din linia intii..

Cristale ramase

Raze de priviri ne inconjoara, si ne analizeaza..Irisi ne fixeaza fiintele in clishee de timp..Fiintele ne sint desfacute in fisii dreptunghiulare, cu colturi drepte, pentru o analiza stupida..Sintem fixati intre repere clasice de constiinte dreptunghiulare..Avem o urma de trecut, si o mica viziune, de viitor..Sintem cristale ramase, din eurile care am fost..Doar..

Firi trecatoare

Cind iti desfasori aripile simti ca incerci sa-ti atingi toate idealurile..Simti ca te pregatesti sa devii, cumva, nemuritor..Ca atunci cind visezi visurile tuturor lumilor de dinaintea ta..
Eu, nu stiu, am orgoliul meu, cumva, sa zic asa..Orgoliul lumilor si valorilor in care m-am nascut..Pentru ca acolo mi-am construit fiintele mele..Sint mindru de originile mele profunde..De eu-rile adinci..Ale mele..Pe care nu le impart cu nimeni..Mi le-am asumat..Mi le-am trait, durut, platit, acceptat..Eu, mie..
Dar toate astea le-am facut in fata celorlalte lumi..Mi le-am suferit atit de profund, ca o existenta asumata.. Mi-am existat suferintele ca un fel al meu de a fi..Firesc..Fara sa incerc sa ma fac erou, nefiind unul..Nu.. Mi-am trait ce am simtit, si stiut ca imi traiesc..
Noi sintem oameni ce isi conserva cultura natala, sa zic asa..Fiinte ce si-au asumat fiinta propriilor sentimente, si ginduri..Nu sintem eroi, de nici un fel..Sintem supravietuitori..Si spun asta, stiindu-ne..Noi, pe noi..Oameni ai planetei, romani, fiinte nascute intr-o anumita cultura, cu anumite caracteristici..Care isi continua drumurile vietii, printre amintiri..Si acum, si in viitor..

Timp infinit

Cind te dai mare te simti ca si cind iti depasesti conditia, si zbori dincolo de orice limite imaginabile..Ca si cind plutesti prin spatiile interzise..Simplu..
Nu stiu cum se simt, sau ce vor ceilalti..Nu ii stiu..Si, sincer, imi pasa putin..Pentru ca ma pasioneaza atit de mult zborul meu..Zborul meu, ca parte din zborul inalt al celor care au stiut, cu adevarat, sa viseze..
Am spus multe despre cum ma simteam cind, in zbor, ma redescopeream..Eu, pe mine, fiinta aceea mica si atit de obligat-legata de suprafata terestra..Omul simplu care nu a stiut ce origini umile si instabile are..Omul analizabil de toate criteriile inept-construite doar pentru a fi legat de repere depasite de timp..Vulnerabil, cu o vulnerabilitate demonstrata doar pentru a-i fi redusa fiinta la un ceva palpabil, si blamabil..O, da..
Vezi tu, sintem fiinte-treceri de la ceva, spre altceva..De la ce sintem, spre ce viseaza ceilalti..Spre proiectiile lor de viitor..
Stii, si eu sint, ca si tine, o fiinta a vremurilor astea instabile..O suma de trairi, si de vise care imi vin din trecuturile celorlalti..O varianta de prezent, care isi proiecteaza nedeterminarile inainte..O fire, un timp, o trecere ce a fost acum, aici, o varianta de viitor..
Spatiile isi schimba contururile prin timp..Constiintele trecuturilor merg, prin noi, inainte..Am uitat ce am trait, ca sa ne amintim, cumva, cum sa ne cautam un drum, inainte..
Acum sintem punti dintre ce a fost, spre ce va fi..Treceri..Momente pe axa timpului infinit..

Eul de pina acum

Eu am caracteristicile unei fiinte normale..Barbat, 46, inginer, 1.81, robust, stabil, analitic, sintetic, practic, capabil sa definitiveze proiecte interesante, cam visator-aerian, idealist, indiferent, fire de explorator-visator oricind gata capabil sa isi puna pe masa toate adevarurile fiintei..Care si-a negat naivitatile atunci cind datoria a devenit prioritara..Si care si-a darimat trecuturi, si a trecut peste tristeti, cind prezentul si-a cerut portia de sacrificii..Vinovatul de serviciu..Omul care sa salveze umbrele, cind limitele nu mai existau..
Stiu..Am orgoliul capacitatilor mele..Am timpeniile si maniile mele..Am toate singuratatile lumii asteia inepte.. Am calatorit prin toate iadurile..Am satisfactiile unor constructii divine..Ale mele..Am trait 1001 vieti in timpul uneia..Am suferit cit toti sclavii sclavagismelor..Dar am simtit mai mult..
Daca miine as muri, mi-ar fi egal..Pentru ca imi e suficient cit am realizat..Am trait enorm..Fara sa ma laud..Si fara sa imi caut acoperiri..A fost adevarat si fabulos..Am mers inainte printre atiiiiit de multe adevaruri..Am zburat prin spatii pe care nu le-am stiut..Am avut sansa nesperata sa exist asa cum am visat..
De acum inainte doar timpul va decide..Vom vedea ce se va intimpla..Desi, parca, simt, ca inca 1001 de vieti noi ma asteapta..Undeva..

Care din noi

Cind ma parasea curajul, era pentru ca acele fiinte, sau constiinte, sau idei, sau trairi care construisera acel curaj in mine, ma paraseau..Pentru ca aveam defectul urias sa asociez curajul meu cu altceva din afara, si in care aveam incredere..Bun, stiu ca e sanatos sa iti atasezi sperantele fiintelor tale de ceva stabil, si care e in tine..Dar si eul tau depinde de atitea ce iti vin, doar nu te stabilesti singur ca reper in Univers, si traiesti izolat, pentru ca te leaga atit de multe de exterior..Depinzi, ca fiinta, de alte fiinte, inevitabil..Si atunci devii vulnerabil.. De fapt traiesti vulnerabilitatea asta tot timpul..Pentru ca iti depinzi fiinta de fiintele schimbatoare ale celorlalti..
Bine, pina la un punct e de inteles felul in care, ca vrei, sau nu, esti dependent de ceva ce nu depinde de tine.. Dar de ce dependenta asta trebuie sa te determine? Cine dracu a decis ierarhiile astea in care eu trebuie sa accept secvente de mizerii cu stoicism, si resemnari inepte? Ha? De ce eu? In fine, e o dileala generala peste tot..
Azi vreau sa uit..Sa fie ziua in care nu-mi mai amintesc cine sint..Sa ma uit la lume ca la ceva nou..Ca si cind m-am nascut matur, si am iar entuziasmul de demult..Sau de acum..Un entuziasm de ala al omului frustrat de atitea nereusite..Care sa explodeze in miliarde de proiecte pentru miliardele de ani ce vor veni..Ia sa vedem cit ne tine cureaua..Si care din noi toti e mai adaptabil..Asa, de curiozitate..

Constringeri temporale

Un timp am trait asa, in bataia vintului..Si a timpului..Fara reguli, fara atitudini, ginduri..Liber..Apoi au venit niste dureri, si fericiri, mai mari, si mai mici..Care m-au pus pe ginduri..Si m-au facut sa constientizez trecerea timpului, si faptul ca viata e limitata..Si, de atunci, incerc sa-mi traiesc starile cit mai intens..Si mai departe de ceilalti..E bine, cind e vorba de fericiri..Dar cind ti se mai intimpla tristeti, ce faci?

E-du-cati-ne-e-du-cati

Ne place sa ne conversam cu oameni educati, pentru ca stiu multe, ne vorbesc frumos, pun accentul pe cuvintele importante, au bun simt, comunica elegant, au stil, sint speciali in multe feluri, si, mai ales, au in ei VALORI ADEVARATE, asezate ierarhic, nu oricum; ca intr-un muzeu..Ei cunosc diferenta intre ce e important, si ce nu, si trateaza totul corect..
Am inceput sa vorbesc despre oamenii educati ca o subtema la problema valorilor, adica sa incercam sa ajungem la ce reprezinta o valoare, cautind sa intelegem si cum functioneaza constiinta, cumva..Bun..
Sa revenim..Un om educat e unul cu o constiinta "lucrata", stilata..Spre deosebire de el, cel needucat e la polul opus, adica..E prost, manipulabil, inrait, pentru ca viata il face asa, haotic, potential periculos, oricind gata sa ti-o traga, stupid, grobian, mitocan, diliu, si, in general e varza, in tot si in toate..
Bine, mai sint si variante de trecere, intre un educat, si unul needucat..Multi..Puhoi..Legiuni intregi..De toate felurile..Si care au rolul lor social..Na..

Arta vs loc comun

Acuma ca am stabilit cam ce este valoarea asa in linii maaaaari de tot, fara sa intram in detalii (ca sa nudam de diavol pe acolo prin detalii, asa cum a spus ca s-ar afla, domnul Michelangelo), hai sa intelegem de ce un ceva anume e o opera de arta, si care e diferenta fata de un obiect banal..Ce anume are o opera de arta? Si de ce acele lucruri/caracteristici sint mai valoroase decit altele?

Simplu si complicat

Am incercat in posturile de pina acum sa mai pun intrebari, sa caut raspunsuri, sau explicatii, sau ceva-uri care sa ma ajute sa inteleg mai bine alte cevauri..Adica na..Sa spunem ca am o chestie neclara..Ce fac? Mmm, altii mai destepti ce au facut? Au privit din mai multe unghiuri, sau mai multe puncte de vedere, au studiat rotindu-se imprejur, si observind formele, culorile posibile, asa cum faci cu o holograma, sau cu orice altceva ce are forme cit de cit fixe, dar nu are consistentza..Bun..In cazul cind acea entitate e invizibila, putem sa incercam pe pipaite, asa cum facem cind raminem in intuneric..Asa..Si incercam si alte metode, in combinatii, sau simple, iar si iar, pina reusim sa definim respectivul lucru/fenomen/etc..Asta cind acel lucru e relativ abordabil..Dar cind e mai greu, ce facem? Cind avem de-a face cu idei, concepte, valori, cum cautam sa definim? E adevarat ca depinde si de tipul ideii, de ex, daca e simplu, sau mai complicat..Sau un tip din ala de idee generala, care inglobeaza miliarde de cazuri particulare..
Am zis astea pentru ca ma gindeam la ce inseamna valoarea..Valoarea..Ce e? Fara sa intru in teorii axiologice, ca nu ma pricep, nu le-am studiat..Si fara sa incerc sa filosofez..Doar plecind de la cazuri practice.  Ce naiba e valoarea asta?..Pentru ca niste criterii, ceva, trebuie sa existe, nu? De exemplu cind vizitezi un muzeu de arta, acolo esti sigur ca ce vezi sint valori..Dar de ce sint valori? Care e diferenta dintre un tablou de Picasso si o mizgalitura a unui copil mic? Si de exemplu, inca ceva ffff important: daca Picasso tragea linia aia din mijloc 2 cm mai jos? Sau folosea alta culoare in coltul din dreapta? Sau facea curbele mai plate? Ar fi fost tabloul la fel de valoros? Cu alte cuvinte, cum definim valoarea in lucruri tangibile? Mai ales ca toti sintem subiectivi, si vedem/percepem diferit?
Probabil de asta exista Axiologia, sau teoria valorilor..Pentru ca nu exista un raspuns simplu la intrebarile puse..Exista de fapt variante de lumi subiective de raspunsuri..
Un caz asemanator a fost, in istoria matematicii, cind multi matematicieni au incercat sa demonstreze postulatul paralelelor folosind celelalte axiome: printr-un punct exterior unei drepte se poate duce 1 singura paralela la acea dreapta..Acuma, de demonstrat asta nu s-a putut..Dar s-a intimplat altceva..In locul acelei demonstratii esuate, au rasarit alte geometrii, denumite ne-euclidiene..La care au contribuit domnii Bolyai, si Lobacevski..A fost o poveste foarte interesanta descoperirea acestor geometrii, si una plina de emotii, si pasiuni, asa cum am citit-o in cartea doamnei Florica T Campan..
Dar, sa revenim..Am vazut ca, uneori, cind ne putem intrebari simple si fundamentale, putem gasi nu doar un raspuns, ci multe si multe variante de combinatii, si combinatii de raspunsuri..Si toate, de multe ori, foaaaaarte interesante..

Fiinte si masini

Uneori mi se pare ca am uitat tot..Ca nu mai stiu cine sint, unde sint, ce mai sper..Ca atunci, demult, cind eram in sesiune, si trebuia sa-mi sterg memoria, ca sa pot invata miliarde de formule ale caror logici nu le puteam pricepe..Si cind incercam sa-mi adun fiintele din cenusele trecutului, ca sa simt un pic macar, din toate infiniturile dimprejur..
Mai uit, din reflex, ca sa ma apar de abisurile celorlalti..Uit, acoperind uriturile cu unele lumini din infiniturile calde, sau construindu-mi din bucatile ramase piese incomplete de infinituri..Uit variantele de trecut, sau de viitor absurde..Uit, ca sa-mi revin la optimismul si frumusetea fiintei profunde..Uit, doar ca sa-mi mai pot aduce aminte..
In studentie aveam atitea de memorat..Atitea grafice, diagrame, formule, logici, una mai diferita de cealalta.. Si, normal ca nu puteam..De unde naiba sa tii minte chestiile alea ciudate, pe care le invatai, cumva, pe de rost, doar ca sa le poti reproduce la examene, si sa iei nota de trecere?..Si stai, ca la examen concurai cu colegi cu o memorie incredibila, care-si aminteau detalii, coeficienti, parametri, operatii cu o acuratete de memorie de computer..Na..Tineau minte paragrafe, pagini, diagrame de care eu, unul, habar n-aveam..
Apoi, dupa un examen urma altul, si altul..Iar eu trebuia sa folosesc magia uitarii, ca sa pot acumula alte, si alte informatii..Care, nu prea foloseau nimanui..Cel putin mie, nu..Dar, examenul avea ritualul lui, la care trebuia sa ma conformez, ca altfel, oooo..
Pina la urma, si azi, ce s-a intimplat atunci mi-a ramas la fel de misterios..Tot nu pot sa inteleg mecanismele memoriei celorlalti..Si inca ceva n-am uitat..Cum la intrebarile mele naive, primeam raspunsuri standard, cvasi-robotice..Fara explicatii, fara intelegeri, fara pasiuni..Doar raspunsuri reproduse..Si asta ma facea sa-mi fie frica..Ma simteam izolat..Ca si cind as fi fost inconjurat intr-un spatiu sec, de masinarii perfecte, si care functionau atit de precis..Parca si acuma e la fel..

Eliberari

Imprejur mai sint ochi..Si fete care ne privesc, tacute..Fiinte nestiute care ni se invirt imprejur, care ne cerceteaza reactiile..Fara sa stie ca sintem, acum, doar euri nespuse..
Ne-am inconjurat de atitea ginduri, cu care ne-am nestiut atitea armonii..Ne-am lasat purtati inainte de gindurile nespuse..Ne-am vazut, ne vazindu-ne..Ne-am trait nestiuturile, la fel..Am fost atit de impreuna, printre atitea neschimbari..Construind ceva ce ne-a depasit asteptarile..
Visurile noastre au fost imprejur..Tot timpul..Am trait crezind ca ce vom realiza va depasi ce am fi putut concepe..Ca intr-un firesc ce si-a depasit anticipatiile..Simplu..
Am trait vremuri..Am fost autentici..Am continuat sa fim autentici..Am continuat sa dansam pe ritmurile acelor timpuri..Si am vazut cum este sa iti depasesti conditia..Si sa te eliberezi de toate trecuturile..Ca si cind nu ar fi existat niciodata..Asa..Firesc..Fara remuscari..Fara regrete..Continuind..Cumva..

Eu, si tu

Ploile imaginate s-au suprapus peste realitatea de acum..Au venit cu ritmuri stiute, plutite, si si-au impus lumile..Cu felurile ei proprii..Si, atit de nestiute..
Am trait unele vieti, fara sa le intelegem..Am mers pe alte drumuri, si traiectorii..Am continuat sa fim, cautind sa intelegem cit am putut..Am mers, am fost, am cautat sa intelegem..
Un barbat e o entitate..O femeie, la fel..De ce intre 2 entitati e un drum atit de greu de inteles?

Eurile eliberate

Am in fata o coala alba, pe care trebuie sa scriu ginduri, sau simtiri..O foaie electronica in care sa spun ce simt, sau ce gindesc..Un loc al firii mele, unde sa adun sentimente pe care le simt, sau pe care, cindva, le voi avea..Sau, cine stie..
Sint un om..Cu bune, cu rele, cu tot ce sint..Cu tot ce am simtit, sau ce cred ca ma va face sa simt..Un om..Ca si tine, ca toti ceilalti..Nu am nimic special, si nimic sa ma defineasca ca fiind altfel..Sint eu, cu trairile mele, cu gindurile mele nestiute, cu tot ce mi-a fost imprejur..
Sint singur..Am trait asa, am simtit asa, si asa mi s-a intimplat..Dar mi-am pastrat eurile neschimbate..Intr-un fel, pentru ca asa am simtit..
Stii, lumea te obliga sa fii ce nu esti, de cele mai multe ori..Si te amesteca cu tot felul de situatii..Te obliga sa simulezi ipocrit, in tot felul de imprejurari, un alt eu, in care nu te regasesti..Si te pune sa joci roluri absurde.. Cumva..
Eu sint mai visator, si mai detasat de lumea asta..Pentru ca am trait atitea constringeri care nu mi s-au potrivit.. Si, din care am incercat sa evadez..Cum am putut..Fugind, si incercind sa caut ceva ce mi s-a potrivit..Ca si tine..

Viata scena

Clipele picura singuratate..Cum zicea poetul..Sau singuratati..Una pentru fiecare eu, pe care ni l-am format, si aruncat in abisul social..Una pentru fiecare clipa ce ni s-a parut atit de adevarata..Traita in viata-vis, cea in care ne refugiam de atitea ori..Stiu..Viata paralela..In care ne intilneam cu ceilalti din pura intimplare..In care eram insine, adevarati..Eroi ale unor lumi ce nu ar fi fost intelese, oricum..
Clipele ne picura..Ne aduc trecuturile, inapoi..Pe acele armonii..Si ne aduc inapoi eurile de atunci, cind simteam atit de profund..
Stiu ca printre amintiri mai sint si dureri, si atitea amagiri..Si sint si trairi plate, sau aeriene..Amestecate..Si drumul inapoi e ca un zbor cu probleme..In care inaltimile visurilor autentice erau alternate de absurd, si atitea necunoasteri ce ne purtau printre atitea himere..In care nu stiam ce traim..Si in care ne loveam de rautati, de raceli, de peretii invizibili ai unor constructii aranjate de unele mediocritati..
Am plutit mult timp intre zidurile de prostie construite cu multa abilitate..M-am lovit de acele ziduri, crezind ca imi sint construite ca sa le pot depasi, doar..Nebanuind intentia, o nu..Gindind ca asa e viata, doar..
Acum, dupa cite am vazut, am invatat..Viata e un drum al tau, propriu..Un mers inainte..In care ceilalti sint doar figuranti..In care mergi, printre masti, purtind propria masca..O aventura prin lumi pe care le descoperi, cu mai mult, sau mai putin talent, si entuziasm..Si, in care rolul ne plimba printre butaforii, si scene..

Modele

Am ascultat armoniile care m-au facut sa imi conserv sperantele..Si care m-au facut sa merg inainte, pe drumul meu..Drumul ce avea la o margine, un ideal..
Mai demult ma gindeam la oameni..Ii vedeam ca entitati destul de neclare, si transparente..Care pot transforma lumina in tot felul de culori, ca prisma..Apoi m-am indepartat de oameni..Apoi am absolutizat eternul feminin, punindu-l pe un soclu de statuie..Apoi m-am indepartat de femeie, pentru ca nu semana cu statuia..Apoi mi-am dat seama ca am gresit incercind sa idealizez..Si am realizat ca toti sintem fiinte identice..Cu un ego, si un alter ego..Cu 2 realitati ale caror contururi coincid..2 fiinte perfect simetrice fata de planul existentelor..Cindva, demult, percepeam lumea ca fiind un drum spre idealuri..Si construiam, din bucati reale, modele..Apoi, in timp, am vazut ca exista modele cu defecte..Dar reale..Vii..Autentice..Ca mine..
Timpul a trecut, si am mai invatat multe..Am incercat sa inteleg constiintele..Am trait printre toate..Printre cite am putut, sau nu, sa inteleg..
Acum mai caut, inca..Ma mai joc cu modelele transformate de timp..Dupa care, le asez inapoi in cutie, si cobor printre realitati..

Eul dintre euri

Am trecut prin trecuturi..Prin lumi de trecuturi..Am trecut prin galaxii de existente de toate culorile.. Am trait, am gindit, si am mers inainte..Am vazut euri de toate culorile, asezate in spirale, si care se rotesc..Euri identice cu alte euri..
Armoniile au venit de peste tot, si ne-au lasat liberi..Am visat in continuare..Am privit, ne-am lasat priviti, continuind sa credem in propriile determinari..
Iti amintesti locurile si entitatile care ne construiau amintirile? Spatii curbe si unghiurile dintre clipe? Iti mai amintesti cind iti spuneam, ca, printre atitea picaturi cazute din cer, imi plac armoniile lui Chopin? Cele care ne faceau sa ne simtim atit de impreuna?
Si cind, amindoi, ne aminteam cum era, singuratatea, si ploaia? Cind visam la ceva ce stiam ca ni s-ar potrivi, si acum, si dincolo, doar? Iti mai amintesti?
Cred ca am ramas la fel..Printre toate ploile vietii..Ca si tine..Si lumile celorlalti au ramas la fel..Ploile au venit si s-au dus..Nu ne-au atins privirile..Am ramas..Aici..Cu eurile noastre..

Variante de viitor

Stii, lumile au tabu-uri..Lucruri sacre, de care sa nu te atingi..Nuditatea, sexul, religia, anumite idei..Lumea le-a inconjurat cu un sistem de protectie..Le-a tinut departe de critici, si de discutii..Din realism, din ipocrizie, din naivitate..Apoi, mentalitatile s-au mai schimbat, Lumea s-a intors la firea ei, si a reasezat valorile in ordinea importantei..
Astazi traim in lumea descoperirilor..Vedem transformarile mediului, si adaptarile fiintelor..Ne vedem si pe noi schimbindu-ne..Traim..Eu, tu, noi, toti..Privind..

Transformarile trairilor

A fi, sau a nu fi..Noi, sintem..Existam..Percepem, si vorbim..Sintem, prin felul nostru propriu, de a fi..Incercam sa ne comunicam fiinta, cum putem..
Fiinte asemanatoare cu noi au fost, mai dinainte..Au existat, au comunicat..Ne-au transmis gindurile si sentimentele lor..Au existat..Dar, acum, ei nu mai sint..Sintem doar noi, cit sintem..Dupa noi vor veni alte fiinte..Alti oameni care sa gindeasca gindurile lumii..Alte euri, alte lumi..Supravietuind, ca si noi, printre alte versiuni de lumi transformate..Visind, ca si noi..
Si, asa, lumea va dainui prin fiinte care vor exista ca sa-si exhibe trairile intr-un timp..Mai apropiat, sau mai indepartat..

Viitor identic cu un trecut

Ploaia ne mai spala gindurile..Ne trimite stropi din infinitul fiintelor, ca sa ne faca sa ne intelegem trecerile..Si ne arata locurile celorlalte lumi..
Ma uitam mai demult, spre spectacolul atit de urias, al asfintitutlui..Si, acum, la fel ma uit la el..Ramin fara cuvinte..Vad luminile oranj rosiatice ca un fel de amintire, din alte vremuri..Le privesc cu aceeasi uimire.. Le las sa se desfasoare, ca si cind as sti ca totul e un spectacol atit de bine regizat, doar pentru mine, si fiinta mea mica si trecatoare..Si ma uit, iar si iar, si imi place sa visez ca exista un cosmos, dincolo, care ma poate intelege..
Armoniile lumilor ne mai urmaresc, printre amintiri..Viziunile se lipesc de fiintele trecuturilor, ca de suflete care au fost atit de singure..Si toate danseaza un dans ce si-ar dori sa fie etern, printre alternative..Etern printre singuratatile atitor fiinte din viitor..Printre eurile ratacite de timp..
Acum vedem culorile luminilor..Acum stim ca sintem..Acum ne exhibam fiintele, si ne imaginam trancendentzi..Ne imaginam infinitzi, si nemuritori..Spirite ce depasesc orice bariere imaginate..E firesc.. Si totusi..Miine, ce mai ramine din tot? 

Infinit mic

E aceeasi vara, si aceeasi caldura..Temperatura dilata si fiintele, si constiintele..Sintem cu aceleasi singuratati, mai alungite, si mai uscate..Care, parca, se tirasc mai greu, prin nisipul deshert al socialului..
Cind eram mic, ma gindeam cum ar fi sa fiu matur, si sa imi asum ce sint, printre ceilalti..Imi imaginam ce lucruri extraordinare as face, ce chestii nebanuite, ce evolutii neimaginate as declansha daca as incepe sa imi dezvolt ideile..Si ce lumi s-ar dezvolta, urias, din propriile mele inceputuri..Ei, bine, nu a fost asa..
Apoi, in adolescentza am visat iar la lumi posibile..Visate..Si ale caror secret, doar eu sa-l detin..Si, iar, nu a fost, din nou, asa..
Cind am mai crescut, am crezut, iar, un timp, ca pot sa transform lumea in ceva cu mult mai bun..Si, iar, ce coincindenta, nu s-a intimplat..
Apoi, am inteles..Am inteles ca, in tot timpul asta, ceva mi-a scapat..Ceva esential..Pentru ca, lumea, oricite idealuri ai proiecta spre ea, e aceeasi..Ea nu se lasa schimbata doar pentru visurile tale, sau ale celorlalti..Nu.. Lumea e o entitate proprie..Cu propriile reguli, si restrictii, si inertii..Lumea e uriasa..Iar tu esti atit de mic.. Tu esti o parte, doar, pe care, lumea, cumva, ar considera-o sau nu..O parte mica..Infinitezimala..

Spatiile dintre inteligente

Cine sintem, habar n-am..Cine am fost, sau cine am putea fi, la fel, nu stiu..Cine ne credem, dupa evaluari, asta, fiecare apreciaza dupa propriile repere valorice..Cum ne vede societatea, si asta e relativ.. Toate se invirt in jurul unor centre instantanee, care, si ele se deplaseaza pe traiectorii inca neimaginate..
Lumea ne plaseaza in anumite pozitii punctuale, pe graficul existentei..Pozitii care se schimba continuu..
E vara..E un timp cald spre tropical..Ai depasit nelinistile nedeterminarilor..Imprejur sint doar plaje, ape albastre, si corpuri bronzate care se misca incet..Un vint mai bate dinspre alte visuri, ca sa te racoreasca..Stai sub un palmier urias, si meditezi doar, la natura umana..Mai privesti imprejur, ca sa iti imaginezi cum ar putea gindi ceilalti..
Cind am fost singur m-am simtit singur..Cind am fost intre ceilalti m-am simtit si mai singur..Dar, cind am visat, am simtit ca am fost, cumva, inteles..Nu de toti..Ci doar de cei care trecusera prin infernurile adevarurilor..Da..Si era bine..Era foarte bine, chiar..Pentru ca ma simteam inteles in profunzimi.. Iar profunzimile, oricare ar fi fost ele, fie ale mele, fie ale adevarurilor, stiam ca nu sint accesibile.. Iar cei care erau acolo, erau altfel..Semanam impreuna..Intru dureri, cum ar spune filosoful..Dar si intru extazuri la fel de inaccesibile celor neinitiati..
Unii idioti te catalogheaza ca arogant..Ce ironie..Ce prostie galactica..Pentru ca aroganti sint doar semidoctii.. Cei inteligenti sint doar distanti..Si pastreaza un spatiu, doar..Intre propria inteligenta, si prostia cronica a celorlalti..Pentru a evita confuzia amestecurilor..Si pentru a fi liberi intre propriile idei..

Dincolo de acum

Pasii ne duc trupul, iar ochii ne plimba fiinta printre ochii altor fiinte..Ne lasam purtati de pasi, ca sa ne trecem printre ceilalti..Ca sa observam, sa gindim, sa simtim ce traiesc ceilalti..Ca sa ne apropiem de fiintele lor, si sa ne mai indulcim propriile singuratati..Ca sa ne imaginam ca am putea fi impreuna, cumva, intr-un fel mai apropiat de prietenie..Dar, mai ales, ca sa ne inconjuram de o bariera protectoare din suflete calde, si apropiate..Mai ales..Ca sa ne protejam sensibilitatea..
Traim cit, si cum putem, din ce ne este permis..Inauntrul unei sfere protejate..Mergem pe marginea ei, mai incet, sau mai repede, in toate directiile, stiind ca forta centrifuga ne va tine lipiti de suprafata..Ne invirtim, traind..Si traim rotindu-ne..Si noi, si visele noastre, care ies foarte usor, in afara, si zboara catre alte sfere, de alte dimensiuni..Viata ne e atit de limitata..Doar visul mai trece de bariere, si alearga in trecut, sau in viitor..Si ne face sa credem ca sintem, intr-adevar liberi..
Cred ca si cei din anul 4000 vor fi visatori..De fapt cred ca visul va avea o alta valoare atunci, in acea lume, in care grijile pamintesti nu vor mai arata ca acum..Sau sper..De fapt, simt..Dar ce va fi, doar timpul va mai vedea..

Omul din origine

Timpul schimba..Schimba tot, si mediul, si natura, si pe noi..Toate evolueaza..Se transforma ireversibil..
Inainte religiile absolutizau meta-fiintele..Constiintele erau superioare, absolut-puternice, si unice, in constructia lor..Dar, timpul a trecut, stiinta a mers inainte, s-au descoperit atitea, si, oamenii au schimbat si conceptii, si tabu-uri, si constiinte..Astazi vechii zei s-au mutat..Nu mai sint sus..Nu..Sint chiar in noi..Noi oamenii am devenit eroii lumilor transformate..
Astazi toate se raporteaza la om..La el insusi, cu toate cite are, bune, si rele..Astazi el e cel singur..Pentru ca asa a devenit..El si-a construit toate technologiile, s-a inconjurat de ele, ca intr-un turn de fildes, si s-a retras din social..Probabil a facut asta ca sa mediteze la propria lui conditie..Cred..
In science fiction se studiaza cum mediul tehnologic influenteaza natura noastra profunda..Cum simtim, cum gindim, si cum, din ratiuni darwiniene tre'sa ne adaptam..Acuma, spre ce ne indreptam, inca nu stim..
Se vor mai scrie carti, face filme, blabla, care sa prezinte scenarii, sa puna intrebari, sa sugereze posibile raspunsuri..Timp in care, noi traim..Si ne transformam..

Circumscrise

Zimbete sau rinjete ne mai apar, uneori, de nicaieri..Sau risete..Mici, mari, usoare, zglobii, sau dure  si hohotite..Ne inconjoara..De parca un regizor ni le aseaza, cu atentie, in filmul vietii..Doar ca sa ne vada reactiile, sa ne studieze, si sa ne completeze profilul fiintei..Ca si cind i-ar pasa..
Si toate ne apar cind ne asteptam mai putin..Asta e talentul regizorului..Care stie sa ne surprinda..
Orasul s-a transformat..Oamenii l-au schimbat..Si el i-a schimbat pe ei..Prieteneste, si deschis..Direct, intr-o comunicare intre fiinte elaborate..Ca si cind ar fi, intre ei, un fel special de iubire..
Dar risetele au aparut in acest oras prieten, cumva nefiresc, parca..Pentru ca nu se potriveau cu niciuna dintre amintiri..Nu..Erau aterizate, si introduse atit de artificial..Sau, poate ca asa mi se parea doar mie..Habar n-am.. Ceilalti taceau..Si nu puteam sa le citesc gindurile..Pentru ca mi s-a stricat si cititorul de ginduri, si opritorul de timp..Toate-s varza..Si nu gasesc piese de schimb..Asa ca n-am ce face..Tac, simulez ca-s natural, si mai fac o plimbare pe strazi, printre cladiri..Merg peste tot, cu pasi egali, ca si cind nu s-a intimplat nimic..Sau nimic care sa ma puna pe ginduri..Ma rog..Jovialitatea conteaza..Si mastile, la fel..

Sensuri de sus

Simteam uneori, ca, cineva, de undeva, cu puteri mari peste mai multe galaxii, se juca cu determinarile noastre.. Le rotea, le arunca de pereti, le rasucea, le lipea de cite un bumerang spatial si le lansa in vid, apoi le prindea iar, ca iar sa le lanseze..Uneori le stringea in pumn pina aproape sa-si dea duhul, ca sa le elibereze un timp, etc etc..Si micile noastre determinari erau supuse la forte de tot felul, din toate directiile, sau la cimpuri de forte care de care mai ciudate, de parca fusesera trimise intr-o zona cu alte legi fizice..O zona stranie, ca cea din Picnic la marginea drumului..
Da, parca asa se intimpla, ca acel cineva sa lipeasca destine de bile de billiard, si sa le ciocneasca iar, si iar.. Ca intr-un meci continuu, in care miza nu era suma punctelor, ci duritatea socurilor..
Si, parca, acel cineva era atent..Adica suficient de atent ca sa nu anihileze destinele sau determinarile..Nu, doar le aducea la un nivel record de suferinta, dupa care le mai lasa sa-si revina, ca sa le ia iar la bumbacit.. Se pare ca avea un sick sense of humour, vorba Depeche Mode..Dar si o dorinta de a vedea dureri mari, asa ca unii despoti de prin istorie..Cit despre constiinta, hm, asta e un mister..O fi avut, sau nu..Asta conteaza mai putin..Ca oricum era liber, si undeva departe, si orice ai fi spus nu te-ar fi ascultat..

Optimism%

Traim intr-o lume amestecata..O lume cu de toate, ca saorma din saormeria saormeroasa si saormerizata.. Numa ca, spre deosebire de saorma, in lume, elementele se angreneaza unul pe altul, intr-un mecanism u-ri-as..Colosal..Adica mare, da mare, nene, nu asa..De aia cica-cind apreciezi ceva esti subiectiv, pentru ca nu poti sa vezi tot universul dimprejur cum afecteaza, sau e afectat cind..Sau cind..Ca, na, de multe ori cind apreciem, analizam, etc, uitam o gramada de chestii sa le luam in calcul..Cum ar fi, sa zicem, forta de atractie a Lunii..Sau a gaurilor negre din Andromeda..Asa ca, na..Sintem limitati in perceptii..
Bun, am zis astea cu lumea amestec de lumi, de lumi, etc, pentru ca, noi, ca fiinte, ne stabilim optimismul, sau pesimismul functie de multe chestii; de noi insine, de ceilalti, de intimplare, de gaurile negre din Andromeda, etc..Si, cum e de asteptat, rezultatul calculului iese cu virgula..Adica nu putem fi 100% optimisti sau 100% pesimisti, pentru ca in natura nu exista entitati pure, filosofic vorbind (ha)..Adica avem ceva optimism, ceva pesimism, amestecat..
Ne dam hutza, pendulam, nu raminem agatati de pozitii, de cantitati, de etc..In stil pur ciocoflenderian 100%.. Desi, parca nu exista 100% in natura, decit daca..In fine..Atunci ceva%..

Lumi si lumi

Bun, sintem fiinte cu tot felul de feluri de a fi..Dar isi traiesc prezentul, in atitea feluri proprii..
Stiu ca par pesimist, sau, cumva, sinistru, in felul cum vad realitatea..Aha..Deci ce am spus, cumva, a fost diliu..Ce am spus eu, in trecut..Adica eu am fost, vinovat, pentru ca am vazut asa..Doar eu..Realitatea cea dimprejur, cea atit de monstruoasa nu a fost vinovata..Nu..Realitatea a fost acceptata cu toate monstruozitatile, ca fireasca..Dar eu, cumva, n-ar fi trebuit sa spun despre realitate, pentru ca mi-as fi atras oprobii publice..Nu, realitatea are, cumva, dreptul sa ne calce in picioare, in schimb noi nu avem dreptul sa spunem nimic, sa inghitm tot, ca pelicanii, si sa ne resemnam..Ceea ce e profund gresit..Eu nu sustin dreptul unor cretini sa se revolte, pe ceva, ce ar putea fi dileli..Nu..Eu vreau sa vad adevaruri cum sint respectate, asa cum ar trebui, de toti, fie ca e societate civila, justitie, etc..Vreau sa vad oamenii ca parte dintr-un sistem social corect, care exista ca sa respecte regulile sociale..
Mi-e atit de scirba de toti maimutoii care au profitat de confuzia generala ca sa se capatuiasca..Si vreau sa-i vad pe toti pusi la zid, cindva..Nu impuscati, nu, doar supusi rusinii publice, si eliminati din toate structurile posibile..M-am saturat de parveniti, oooo..Vreau sa traiesc intr-o lume cu adevarat inteligenta..

Cautari

De multe ori ma gindesc cum e lumea, si cum sa o arat, din punctul/punctele mele de vedere..Pentru ca stiu ca sint atit de subiectiv si personal, in felul meu..Iar lumea e complicata..Si cu atitea variante, si posibilitati..Si eu atit de mic, si neinsemnat..Lumea e o suma de lumi uriasa, in tot, si are o complexitate care ne acopera atit de usor..E tot ce ne e imprejur, fluida, si schimbatoare..Si care ne poate acoperi, oricind, oricum..
Nu stiu cum sint, sau cum am fost..Doar un eu-entitate intr-o anumita perioada..Un om-trecere..O fire, un stil, o varianta de fiintza ce a incercat sa inteleaga timpul..O varianta de fiinta ce a existat in acea perioada a istoriei..Si tu, cred, esti, la fel..Pentru ca si tu ti-ai inteles conditia, si ai mers pe drumul propriu al fiintei tale..
Imi aduc aminte ce frumoasa era tineretea..Cind ne cautam drumul prin lume, si cautam sa intelegem ce traim..Cind experimentam atitea, cind cautam drumuri pe care sa le urmam..Cind mergeam inainte fara sa ne punem intrebari..Cind eram noi insine printre atitea necunoscuturi..
Aici am simtit ca e un timp, si spatiu, in care am aterizat..Ca un fel de existenta, ca ceva ce nu am stiut cum ar fi, sau cu ar fi fost..Am aterizat in timpul asta ca sa incercam sa descoperim..Mergind prin ceva, ce venea din trecut, sau prin ceva ce era doar al nostru..Prin lumi clasice, sau doar clare, si diferite de cele proprii, si interioare..Pentru ca am cautat altceva..Alte fiinte, cu altfel de a gindi..Si greu de definit in cuvinte..

Amintirile apropiate

Nu mai stiu ce mai pot sa simt..Am uitat, m-am pierdut intre detaliile nestiuturilor..Ma simt pierdut printre atitea trecuturi..
Am atitea sa spun..Lucruri pe care nu le-ar considera nimeni..Cumva..
Imi aduc aminte..

Printre imprejururi

Cind miine ne vom trezi, cit din noi vom fi ramas la fel? Cind lumina se va reintoarce, cit va mai fi ramas din ce eram, din ce am fost cindva?
Stiu ca nu trebuie sa absolutizam trecutul, si sa il exageram, in unele laturi, sa spunem asa..Si sa ii adaugam ceva ce nu a existat, atunci, incercind sa il transformam, subiectiv, intr-un fel de ideal de forme si culori ce conturau lumi ideale..Stiu..Pentru ca acele lumi de forme si culori erau atunci, in vremurile acelea, cu noi fiind acei de atunci..Corect..Atunci era altfel, si noi eram altfel, si noi eram, cumva, parte si din lumile de acolo, dar, mai mult, parte din lumile noastre interioare..Atunci era o societate, cu toate restrictiile impuse, in care noi, cei adaptati si tacuti, traiam, visam, gindeam, si cautam o solutie, ca sa putem evolua..Atunci era un timp din istorie brutal..Iar noi, simpli trecatori, si observatori..Atunci am trait, am acceptat, am urit, am visat, am uitat..
Sintem copiii timpului..Mergem pe drumurile schimbarilor de tot felul..Acceptam si acum, ca si atunci, constienti ca istoria s-a rasucit..Traim atitea schimbari fundamentale..Vrem sa fim, si sa supravietuim..
Recunosc, pe  mine lumea m-a uimit..Adica mi-a adus stari ciudate..Pentru ca n-am inteles-o..Nicicum.. Fie ca am trait acolo, aici, prin spatii de dinafara, sau de dinauntru..M-am uitat la lume ca la un spectacol destul de grotesc..Facut de fiinte, ca mine..Am admirat, am urit, am trait..Am continuat sa fiu eu, cred.. Printre atitea, si atitea imprejururi..

Momente

Momentele sint o suma de clipe..Care sint o suma de trairi, si de amintiri..Care sint o suma de trecuturi..
Momentele sint o calatorie in trecutul unor amintiri..Sint sume de sume..Sint o colectie de momente fabuloase din lumile acelea..Adunate cu o atentie de specialist in detalii, lustruite, reinterpretate cumva, si puse inapoi pe suporturile valorilor..Ca sa poata fi privite iar, si iar, si ca sa ne ajute sa ne regasim, in momentele mai grele ale vietii..
Momentele sint exponate in Muzeul Amintirilor..Sint o combinatie de spatii, trairi, ginduri, sentimente, visuri, etc..Sint entitati cu mii de dimensiuni..Un fel de lumi, mai mici, de holograme care stocheaza substanta de suflet, de euri, de trairi..De tot ce era, si eram, atunci..Sint complicate, sint iluzii accesibile..Sint spatiile fiintei de atunci, si in care facem excursii oricind vrem sa ne revenim la lumini..Sint locurile fericirilor, pe care le avem pastrate, ca sa reinvatam fiinta noastra, si sa reinvatam drumul spre lume..Sau spre lumile de dinafara, si, o, da, de dinauntru..
Momentele sintem noi..Sint etape din trecerile noastre..Sint tot ce am fost atunci..Spatiul sperantelor de acum..Sint peisajele de care fiinta cauta sa se inconjoare, ca sa-si reconstruiasca speranta, din bucatile ramase..Momentele sint feliile de lumi desprinse din visuri..Sint tot ce dorim ,atit de mult, cind, la rascruci de drumuri, dupa unele esecuri, cautam sa ne regasim propria fiinta..Si cind cautam sa ne refacem energiile si curajul, ca sa continuam..Momentele sintem noi..Cei care am fost, care sintem, si, care, poate, vom deveni..

Altfel de

Trairile tale sint singuratice..Esti ca un locuitor in Pompeii, cind vulcanul incepea sa erupa..Sau ca un explorator, cind iti incepeai explorarile..
Fiinta noastra nu s-a schimbat..Traim, si simtim la fel..Avem aceleasi sentimente pentru fiintele dragi, cite sint..
Mai demult ma gindeam cum e sa traiesti viata, altfel..Cum e sa simti altfel..Si, pe urma, ma gindeam ce inseamna, de fapt, notiunea de altfel..Cum adica? Altfel, in ce sens?Si, de ce?
Viata ne-a socat cu transformarile ei bruste..Si ne-a aratat, altfelurile ei..Variantele ei de a fi..Noi traim altferurile noastre, e adevarat..Pentru ca variantele, si optiunile noastre difera de cele ale celorlalti..
Sintem oameni speciali, fiecare..Si simtim altfel..

Trairi nestiute

Natura ne-a construit asa..Fiinte..Cu 2 miini, 2 picioare, corp, git, cap..Cu trairi, ginduri, sentimente..Fiinte independente, care sa-si duca viata proprie inainte..Ne nastem mici, neajutorati, dependenti, si invatam ce e lumea..Ne uitam imprejur, si ne educam, traind exepriente..
Avem un sex, propriu..Fiecare..Sint barbat, am un corp, vad lumea asa cum mi-a fost aratata..Si mi se sugereaza sa ma atasez de o femeie..O femeie om pe care o descopar, din mers..Ea e mai fina, nu are par pe corp, e placuta, cu mult mai sensibila, mai draguta, si mai doritoare sa fie mama, si sa creasca o alta fiinta, mica..Ea se impodobeste cu lucruri frumoase, se inconjoara cu un univers compus din flori, culori, trairi autentice, si iubiri profunde..Ea e un om altfel..Care ma uimeste, la inceput..La care ma uit, cu atentie, si care ma face sa simt altfel..
Femeia e ceva incredibil..E un fenomen, o aventura, o explorare extraordinara..E un univers de lumi uluitor.. E om, e alternativa, e un profund al unor vieti pe care nu le-ai trait niciodata..O, da..Este ceva pe care mintea ta de barbat nu l-a trait..
Eu, recunosc, sint mai explorator, si mai liber, in felul meu..Ma scufund in trairi, si imi plac descoperirile..Merg pe multe drumuri nestiute..Dar, ca fiind impreuna cu femeia, nu am gasit egal..E o revelatie..Uriasa..Eu, si ea..2 universuri atit de diferite, si de compatibile, in acelasi timp..Doi oameni cu firi diferite, cu intelegeri diametral opuse asupra vietii, sa se alature, si sa traiasca impreuna..Doua suflete..Care sa se imprieteneasca, dincolo de timp..
Intre un barbat, si o femeie exista si o uniune sexuala..Ca un fel de existenta instinctuala, si profunda..Stiu ca par naiv, dar asta mi se pare fabulos..Sexul e firesc, de cind lumea, pentru cupluri..E normal..Toti invata sa faca sex, experimentind..Mie insa, mi se pare o experienta altfel..Probabil..Mi se pare ceva ce tine de o traire pe care o incerci cind te simti ca vrei sa te depasesti..Cumva..

Perfect identici

Ploaia asta  cinta pe ritmurile ei..Parca s-a inspirat din prietenul Chopin..Merge inainte, si ne plimba printre starile fiintelor ei..Urca, si coboara notele cu firescul unui artist, care, de sus, dirijeaza o orchestra cosmica.. Se joaca cu noi, de parca sintem spectatori atenti, si prietenosi..Hm..Ar trebui sa fim la fel de stapini pe noi.. Cit sa putem privi detasat ritmurile..Si sa ne continuam gindurile..Si sa fim la fel de noi-insine, asa ca in viata reala..Pentru ca, pina la urma, doar noi raminem stabili..Iar ploaia e doar trecatoare..Desi, cumva..
Ne face bine sa ne mai transformam..Sa ne mai plimbam prin alte locuri..Sa cunoastem oameni..Sa vedem cum sint, cum simt, si cum gindesc ei..Sa ne imprietenim, si sa ne povestim vietile..Sa-i simtim..Sa-i atingem, sa le simtim contururile fiintei, si ale lumilor care i-au determinat..Sa ne privim in oglinzile convexe ale ochilor proprii..Ne face bine sa trimitem raze de priviri..Si sa primim raze din privirile lor calde..
Stiu..Am trait..Ne-am schimbat..Am trimis visuri spre lumi, si am primit raspunsuri..Fisii de visuri..Din lumile lor, la fel de paralele, ca si ale noastre..Am sperat la fel..Am fost identici, prin tot ce am facut, vreodata..
Apoi s-a asezat intre noi, linistea..Cu ritmurile ei..Inspirate tot de cele ale d-lui Chopin..Sau ale d-lui Beethoven..Tot ce stiu e ca a fost o liniste inalta, si atit de bine construita..Ca un zbor pe deasupra, planat, peste toate fiintele..Ca ceva ce nu am stiut..Linistea profunda..Linistea spatiului, si a timpului, de dinaintea conceptiei vietii..Linistea construirii adevarului etern..Linistea fiintei ce avea sa devina..
Am retrait devenirea, incet..Ne-am nascut din nou, si am facut primii pasi..Am invatat sa ne reconstruim fiintele, si sa mergem inainte..1, 2..Priviri, senzatii, primele ginduri..Sintem altfel..Traim altfel..Pentru ca imprejur e altfel..Invatam sa supravietuim..Alti pasi..Ne inconjoara unele asteptari..1,2..Doar pasii nostri ii putem vedea..Imprejur e acelasi desert..Din care, poate, cindva, vom scapa..1,2..Fiintele mai vin, si se mai duc..Sintem singuri, ca si ei..totul e la fel..Un pas, doi pasi..Eu, tu, ei..

Stropi purificatori

A plouat mult, a fost un timp fluid si uitat, parca..In care clipele erau captate de picaturi, si aduse pe pamint.. Cind am simtit ca toate s-au dizolvat..Ca tot ce a fost odata a trecut, odata cu ploaia, ca si cum si-ar fi dat seama ca lumile trecutului mai pot face un ultim dans..Dupa care, sa se retraga, firesc, cu ultimile picaturi..
Ploaia a spalat culorile..A purificat spatiul..A sters nuantele, si a pastrat doar adevarurile..A pastrat ce mai merita sa ne reprezinte..Cred..
Uneori ne mai ratacim eurile..Undeva..Ne lasam purtati de fiintele morgane printre spatiile noi..Ne mai indepartam, ca sa admiram lumile pe care alte fiinte ni le arata..Ne holbam, naiv, la tot ce ne inconjoara.. Pentru ca vedem atitea constructii uriase..Cu logici noi, si metode elaborate..Cu stiluri..Reguli.. Reusite..Specializari, lumi uriase si care s-au dezvoltat din alte lumi..Cu spirite, cu  justificari, exemplificari, succes practic..Da..Ne lasam purtati printre toate, intelegind, si acceptind variantele de existente, pe care le vedem, si simtim..Apoi, ca dupa o betie, stam, dormim, gindim, analizam, si ne revenim..Ne detasam, si intelegem ce am trait..Sigur..Acolo a fost altfel..Dar..Lumea reala ne trage inapoi..Si ne trezim..
Viata e un drum continuu printre variantele de destin pe care le acceptam..Pentru ca ni se potrivesc..Si pentru ca acceptam valorile acelor variante, pentru ca seamana cu cele proprii..Chiar daca alte variante de destin ne promit mult mai mult, si ne imbiie cu o alta calitate a vietii..Raminem la ce intelegem..Si la noi insine..Si e bine asa..Pentru ca, altfel, totul ni s-ar parea atit de altfel..Si, cumva, fals..Dinafara fiintei..Decit..

La geam

Asa, si spuneam ca ma simteam cel mai bine cind ma lasau in pace ceilalti, ca si cind as fi fost invizibil..Era o fericire uriasa..Adica sa fiu spectator, si sa nu trebuiasca sa interactionez cu tot felul de creaturi..Ma gindeam ce frumos era cind mai stateam seara in oras, si veneam acasa, mai tirziu..Ma urcam in busul liber, slab luminat, si ma duceam la geam..Si, de acolo si pina acasa ma holbam la lumea asta ca la un mare spectacol.. Imi placea atit de mult sa observ fara sa fiu observat, ca inregistram in memorie tot filmul care mi se arata pe geam..Si cind ajungeam in statia mea, coboram cu parere de rau, pentru ca as mai fi vrut sa mai dau citeva ture cu busul, si sa vad si mai mult..Cu atit mai mult ca busul, chiar mi se parea ca ma protejeaza de ceilalti..In fine..Nu putem trai toata viata in bus..Trebuie sa mai si coborim in realitate..Nu stiu exact de ce, dar cica asa trebuie..

Amintiri din jungla

Pentru ca am ajuns la introspectii, m-am gindit la ce ma facea, mai demult, fericit..Nu era cind primeam nush ce cadou sau mi se intimplau alte nushce reusite..Nu..Era atunci cind ailalti ma lasau in pace..Si nu era vorba ca aveam conflicte sau batai cu lumea..Era pentru toti mi se pareau de o agresivitate continua, iesita din comun..Nu puteam realiza de unde au atita energie ca sa se manifeste cu atiiiita salbaticie..Pe cuvint..Si si acuma ma intreb asta..De unde? Pentru ca fiecare oboseste la un moment dat..Ori astia pareau ca aveau bateriile tot timpul incarcate..Mai nene, si parca erau nebuni..Adica asa comportamente ma mir ca au scapat neobservate unor psihiatri..Bine, multe se intimplau in perioada aia stalinista, de dinainte sa-l rezolve pe dictator, si pe sinistra lui sotie (asta era un cliseu prin anii 90)
Asa, cum ziceam, inca imi amintesc ciudateniile de atunci, unele din ele..Ma gindesc ca era asa, pentru ca am fost adusi, ca popor sa inghitim tot, ca pelicanii, si sa tacem..Si printre taceri, unii si-o mai trageau cu duritate..Probabil asta era, dupa ce facusera comunishtii in anii de dinainte..In fine, o istorie mai mult decit nefericita..Dar eu ce vina aveam? Recunosc ca lucrurile erau amestecate, si nu toti erau chititi sa te rezolve..Mai exista si lume de bun simt (desi dincolo de cumintenia fiintei lor, aveau multe idei profund gresite, amestecate cu idei profund bune, intr-un ghiveci psihologic greu de inteles)..Lume, care mai spunea cu jumatate de gura cite ceva, dar, care, de frica, tacea milc, cind trebuia sa se exprime..Si, din cauza asta, aia rai erau bine mersi, si continuau..Si ma intrebam: Oare cind va deveni omul, mai bun? Ca acuma se pare ca nu se intrevede ceva la orizont..Poate cind va creste educatia, si toti vor simti altfel..Sa speram ca mai apucam timpurile alea..

Mici revelatii

Revazind strazile orasului, mi-am adus aminte de cum eram..Si ma gindeam ca, probabil, fiind suficient de singur intre ceilalti, m-am atasat mai mult de locuri, decit de oameni..Cu locurile am comunicat altfel.. Cred ca asta a fost, pina la urma..Daca m-as fi dus la un psiholog, cred ca misterul asta l-as fi descoperit..Asa e.. In sfirsit, mi-am dat seama..Ma simt mai bine, acum, ca mi-am explicat..

Locuri, si amintiri

Am descoperit azi, Google Street View Instant..Adica siteul dlui G care iti arata panorame, de oriunde, din orice orase..Si, bineinteles, am profitat ca sa ma plimb, iar, printre amintiri..Am fost peste tot, si am vazut strazile de altadata, ale orasului..Ce arome..Am vazut locurile pe care le stiam, si care mi-au adus inca alte, si alte amintiri..Este incredibil..M-am vazut, parca, calatorind prin timp si observindu-ma cum eram atunci, cum gindeam, cum simteam..Si toate datorita locurilor..Probabil ca au ele ceva magic..Sau poate am eu mai multe nostalgii-melancolii..
Azi mi-au venit multe amintiri, deodata, in cantitati uriase..Si cred ca am inteles mai bine cine sint..Sau poate mi se pare asta..

Greseli si intelegeri

Ar trebui sa corectez ultimele posturi, pentru ca vad unele repetitii de cuvinte, si expresii..Se intimpla, nu stiu, poate pentru ca imi caut uneori cuvintele sa fie cit mai expresive ca sa scot ideile in fatza..Si le scriu, uitind sa verific si forma frazelor..Asta nu cred ca e o mare problema..Parca imi plac mai mult posturile scrise din prima, si necorectate, sint mai naturale, si mai sexy, asa cu greseli..Nu e usor sa scrii, pentru ca faci multa munca de constructie..Si e si mai greu sa scrii concis, si fara sa repeti o idee de n ori, cu alte cuvinte.. Odata Napoleon i-a scris iubitei/nevestei o scrisoare lunga, iar la sfirsit si-a cerut scuze ca a scris asa mult, motivind ca n-a avut timp sa scrie putin:)))
Oricum, greseala e omeneasca..Totul e sa facem, pe cit posibil, greseli cit mai mici..

Ploi

Cind poti intelege, e simplu..Ca si cind te-ai plimba printr-o ploaie singuratica..Si, ca si cind ai putea sa te feresti de stropi, doar cu puterea gindului..
Esti un trecator..Ca mine..Care vede oamenii printre picaturi..Si, care nu stie, de fapt, ce sa creada despre ei, pentru ca par altfel..

Zbor spiral

Ma simt ca si cum as pluti printre galaxii..Si ma simt atit de liber..Ca si cind as fi infinit, si nemuritor..Si, ca si cind as putea pluti oriunde, si oricind, in univers..
Am vazut multe fete ale stiintei..Mi-au placut, si m-am identificat cu toate, pe cite le-am cunoscut..Tie, cit de mult ti-a placut sa zbori impreuna cu mine?..
Bine, miine vom fi altii..Si vom sti ca am trecut, separat, prin alte galaxii..Dar..a fost incredibil de frumos..Si asta, mai cred, inca..Orice ai spune..Acum, sau mai incolo..

Pierduti intre portative

Cind ascultam armonii, pe care le-ai folosi ca sa ma construiesti? Ce mi-ai aduce aminte? Ce crezi ca as folosi ca sa te pictez?
Stiu..Noi doar sintem, aici, ca sa fim, noi..Intr-o lume..Noi..Doar..Fara explicatii..Doar insine..Vocali intr-o piesa pe care am invatat-o fara sa vrem..Doua voci care s-au completat intr-un cintec cintat pe acea margine de lume..In aceeasi gama majora..Cu voci din ce puteam..Din fiintele ce eram..Armonic..
Am cintat armoniile din lumile din care veneam..Fiecare..Am desfacut cintecele, si le-am reconstruit, asa cum ne-au spus propriile suflete..Le-am intonat, le-am urcat, si le-am aruncat spre lume..Le-am vazut cum s-au desfacut, in bucati, atunci cind au explodat, si s-au dus, spre ceilalti..Si cum s-au transformat, spectral,  in atitea culori..
Am privit, pentru ca am stiut, si am vazut..Ceva..Spatiile..Nespuse..Dintre noi..Confuze..Stiu..Sintem, amindoi, de altundeva..Si ne-am intilnit, din intimplare, aici..
Sincer, habar n-am ce sa spun..Spatiile ne urmaresc, si sintem, cumva, urmele unor umbre..Sau..Indiferent de unde sintem..Intre lumini..Sau umbre..

Spatiile privirilor

Daca fug, unde as putea sa incerc sa ma ascund? Daca stau aici, ce as putea sa-ti spun, ca sa ma crezi ca sint ce spun? Daca te privesc, ce fel de sentiment ti-as arata? Daca ti-as spune cuvinte, pe care le-ai folosi ca sa imi faci contururile? Daca as tacea, pe care dintre taceri le-ai mingiia, si pe care le-ai dispretui?
Aici sintem doar noi..Si privirile dintre noi..Nimic altceva..Privirile..Privirile raze pline de caldura, sau de raceala culorilor..Privirile suflete..Care ne scaneaza fiinta..Care ne vad, reflectate..Care ne simt.. Privirile clare, calme, care ne aluneca pe contururi..Si care ne contempleaza trecuturile..La fel..
Intre noi sint aceleasi spatii..Cu, care, semanam..Spatiile umplute cu aceleasi priviri, pe care le-am stiut.. Spatiile..Curbe si identice cu eurile care au fost ale noastre, cindva..Si, pe care, nu am stiut sa le construim, impreuna..Spatiile noastre disfunctionale..Identice cu celelalte..Disperate, si insingurate..Prin care poti vedea toate durerile lumii..
Mai sint, mai esti..Mai privesc..Ma mai vezi..Mai sintem..Singuri..Expusi..Identici..Ridicoli..Pe aceeasi scena.. Purtam aceleasi masti..Crapate..Invechite..Desuete..Descompuse..Desfacute..Stam, ca sa demonstram ca putem juca scena privirilor..Inca..Dupa, care, sa urmeze scena atingerilor, si scena zborului.. Acum sintem inca la priviri..Nu ne atingem..Doar simulam ca putem fi subtili, privindu-ne..Si atit..Restul e doar in imaginatie..Pentru ca zborul e atit de departe..Prea departe..Acum, ne privim..Ne transfiguram..Cu ochii fixati in puncte nedeterminate..Cu mintea eliberata..Simplificati..
Poate ca viata e altundeva..Poate si iubirea e intr-un loc, pe care nu l-am stiut..Nu stiu..Poate toate sint amagitoare..Poate lumea ne e straina, asa cum ne-a fost dintotdeauna..Cine stie? Tu mai tii minte cine esti?

Zborul atingerilor

Era o vara..O zi plina de culori..O zi..Intr-o vara..O zi, care era calda, si linistita..Cu un imprejur..La fel..Identic..Un cerc de forme topite de caldura..Ca un timp, in care, mai vedeam lumile dimprejur..
Tu erai de aici..Eu am venit de altundeva..A fost o intimplare, sa ne intilnim..Un joc al hazardului..Al geometriilor fiintelor..O coincidentza..Sa avem aceleasi unghiuri de vedere..Sa ne raportam la aceleasi entitati..Sa fim la fel de incompatibili cu ceilalti..La fel de social-disfunctionali..Identic diferiti..Altfeli..
Am trecut prin lume, fiecare, in felul lui..Stiu..Si ne-am plimbat tristetile pe alte strazi..Si am fost atit de neajutorati, fiecare..
Cred ca nu am uitat sa mai zburam..Si asta ne-a tinut in viata..Acum mai avem, cred, inca, pe retina, lumea vazuta de deasupra..
Just a touch of yours..And I fly..As if the fear was gone..And, as if I was less unknown..For you..The one from elsewhere..

Armonii de amintiri

Mai vreau sa ma plimb pe aleile timpului..Prin locurile amintirilor..Acolo unde imi sint atit de clare lumile trecuturilor..Lumile uitate, ale fiintelor mele, de atunci..
Acuma toate sint altfel..Acuma ceilalti sint transformati..Si atit de diferiti de cei de atunci, de cei din amintiri..
Locurile ma mai cunosc..Asa cum si eu le mai stiu..Cum le-am stiut..
Noi sintem altii..Ne-am plimbat cu lejeritate prin timp, si ne-am intors tot acolo, printre acele amintiri.. Ramase atit de identice cu sine, dupa atita vreme..
Stiu..Ar fi mai bine sa ma comport ca un adult, care intelege altfel..Aha..Teoretic..
Cind zbori ai un sentiment ciudat..Pentru ca asa se intimpla..Simti ca esti desupra oricarui spatiu..Si ca fugi de atitea trecuturi care te-au facut sa te simti atit de mic, fata de ceilalti..Ca si cind ti-ai depasit conditia ta cea microscopica..M-am gindit la zbor, pentru ca am simtit de atitea ori ca pot sa zbor, si ca pot sa suport toate conditiile alea stricte, cind plutesti, prin aer, cu viteze supersonice..Si cind iti eliberezi mintea, ca sa poti fi atit de rapid in atitea reactii necesare, atunci..
Azi, parca, mai uit cine sint..Ori aici, ori acolo..Parca pot sa ma plimb prin timp..Printre atitea amintiri, agatzate de atitea lumi fericite dintr-un trecut luminos..Parca..Vad toate, imprejur, in atitea mii de feluri..Din atitea unghiuri, care nu am stiut ca exista..In atitea culori, si atitea transparente..
Ma simt mai usor..Simt ca toate imi sint apropiate..Toate mi se arata atit de clar..Ma privesc candid, si ma indeamna sa le fiu aproape..Ma simt ca si cind toate iubirile lumii ma saruta pe obraz, si ma mingiie pe cap..Ma simt ca atunci cind aveam 15 ani, si lumea toata mi se parea atit de prietenoasa..
Clipele mai danseaza pe ritmul verii..Si mai cinta ritmuri uitate, de atita timp..De cind era o alta vara..

Model, din piese

Netul asta e o varianta virtuala de societate..Un loc in care spui ce gindesti, si vezi cum gindesc si ceilalti..Si asta e bine, pentru ca un alt nivel de comunicare..Adica e un loc al ideilor posibile..Un spatiu al atitor posibilitati..Si asta e fundamental incredibil..
Aici ne intilnim ca sa ne cunoastem..Intr-un fel, sau altul..Aici ne punem, cumva, sufletul expus, ca sa poata vi fi vazut, si citit, de alte suflete..Pur si simplu..Aici ne spunem si gindurile, tot asa, deschis..Si asta mi se pare incredibil..Pentru ca, in viata reala, nu facem niciodata asa..Nu..In real avem ipocrizii, si idei-clisee, gesturi, si mimici, cu care cautam sa ne mascam fiintza..Nu? In real nu sintem abstracti, pentru ca in real, adica atunci cind ne vedem fata-in-fata jucam un rol mai mult sau mai putin social..Si, normal, atunci, in real, primeaza teatrul, si nu omul..Bine, stiu, sint multe de spus, si multe de trait in real..
Cind vezi un om real, ii analizezi toate miscarile mai degraba..Il descifrezi prin limbajul corpului..Il citesti printre cuvinte..Il simti, intuitiv, cumva..Daaaaaar, nu stii cum gindeste, de fapt, desi..
Poate ca pe un om il cunosti mai bine in contactul direct..E posibil..Daca nu joaca teatru..Adica daca nu-si joaca propriul personaj..Si daca..
Omul e o fiinta schimbatoare, si anticipat-misterioasa..Adica se fitziie cu miscari haotice prin fata ta..Miscari pe care le vezi, pe care le combini, cit de cit logic, si le asezi in modelul ideal al fiintei lui..Cumva..Pentru ca esti constient ca ea, fiintza poate sari din tipare, si sa-ti dea modelul peste cap..Dar tu iti folosesti capacitatea de a abstractiza, si construiesti modelul, pina seamana 99% cu cel real..Dupa care, te intrebi daca a meritat toata munca asta..O, da..

Pamflet

Azi e azi..Azi e superiorul lui ieri, si inferiorul lui miine..Azi e un timp pe care il traim cu toate simturile si perceptiile noastre..Azi e o lume, care a evoluat fata de ieri, si care va evolua, mai mult, miine.. Azi e o notiune, cu care sa descriem prezentul..
Noi sintem fiinte..Adica colonii de celule specializate, si organizate intr-un mecanism infinit complex, care e organismul nostru..Noi existam..Traim..Schimbam materie si energie cu mediul..Sintem fiinte care pot simti, si gindi, pentru ca sintem rezultatul atitor miliarde de ani de evolutie darwiniana..Zic darwiniana pentru ca, hai sa fim seriosi, nu mai crede nimeni in povestile alea pentru copii de tip "creationist"..Acum nu mai avem nevoie ca in evul mediu de o fiinta divina..Sau poate avem, pentru suflet..In fine..
Azi, lumea noastra e un amestec ultra-complicat de cunoastere stiintifica, si technica..E ceva rezultat tot din evolutie..Traim intr-o lume contorsionata, cred, si care se transforma tot darwinist..Si, in care, noi, tot darwinist ne adaptam, de nevoie..Stiu ca azi e cu specializare, cunoastere infinita a unor domenii din ce in ce mai restrinse blabla..Dar cred ca, in lumea asta, ceva ar trebui sa fie altfel..Poate orientarea..Dar, e posibil ca si orientarea asta sa apara pe masura progresului..Zic asta pentru ca cei care ne orienteaza, nu mi se par autorizat-competenti..Chiar deloc..Mi se par doar niste amatori, insetati de putere..Punct..Niste arivisti semi-analfabeti..Coate goale mate fripte..Niste jokeri care habar n-au de ei, dar care au invatat sa manipuleze..Decit..Ma rog, asta e perceptia mea, poate ma insel..Insela-m-as..
Asta e un pamflet relativ la clasa alora de ne conduc..Pentru ca mi se par, aia, niste, cum am zis, fripturisti, coate goale mate fripte gen..Nimic de capul lor..Doar o forma fara fond..Ceva..
Cum ziceam, visez sa apara pe piata robot-driveri, care sa conduca singuri autoturismul..Si, la fel, visez sa apara, pe piata, conducatori electronici mai corecti, si mai stabili decit astia umani de acuma..Ca mi s-a acrit de atitia coate goale citi am vazut..Pai na..

Calatorie prin timp

Ma gindeam, de multe ori, cum ar fi sa calatoresti in timp, asa cum calatoresti in spatiu..Adica sa te plimbi pe axa timpului oriunde vrei, oricind, si sa te intorci inapoi..Bine, stiu ca, teoretic e imposibil, pentru ca s-ar crea paradoxuri..Dar sa calatoresti, asa, ca intr-o nava invizibila, care n-ar putea afecta trecutul, sau viitorul in nici un fel..Neinterventionist..Doar ca spectator..Doar ca sa inveti, din istorie, cum s-au intimplat lucrurile, de ce asa, si cit a contat in toate, natura umana..Sa privesti la spectacolul timpului ca la un film..
Am zis despre calatoria in timp, pentru ca e o tema uriasa in science fiction..Si pentru ca am atitea amintiri.. A fost, pe vremea cind eram la liceu, si dupa, almanahul Anticipatia..Sau almanahele:)). Mi-a placut enorm, si m-a impresionat in tineretea mea cercetatoare..Tin minte ca le luam cu mine, pe almanahe, si le citeam in masina, pe drum spre litoral..Dadada, bine, stiu ca acum sint milioane de carti elaborate, colectii peste colectii de arta si literatura de anticipatie..Dar atunci era altfel..Atunci citeam, si inregistram tot..Imi placeau lumile alea imaginate, cu atitea variante de viitoruri, sau de idei, si variante posibile..Toate plasate intr-un timp indepartat..Sau intr-un prezent, sau trecut, posibil..Si cite idei, oooo..Ramineai masca sa vezi cum cineva a scris o chestie care tie ti-a rasucit mintea, ti-a facut-o nod, si ti-a desfacut-o printr-o explicatie, sau nu.. La unele chestii ramineai efectiv masca..Pentru ca ti se aratau variante de lumi perfect explicabile, si complet diferite..
Bine, si acum traim niste transformari de technologii care ne uimesc..Si na, sint alte technologii care vor veni peste noi, continuu..Dar fata de ce era scris acolo, oooo..Sintem inca, la inceputul inceputurilor..
Cred ca trebuie sa avem mintea deschisa spre viitor..Si sa ne pastram echilibrul..Pentru ca natura noastra se va schimba, atunci cind mediul ne va asalta cu atitea..Asa ca in romanele de anticipatie..Deja resimtim multe.. Spuse de clasici, cu mult inainte..Vom fi mai singuri, sau nu, daca vom alege asa..Sau daca vom fi, cumva, obligati sa acceptam..

Cosmosul dlui Sagan

Stiu ca sint multe subiecte de actualitate, sa le zic asa..Despre care nu scriu pentru ca sint stupide, si media le tot invirte ca sa isi vinda mizeriile..Si care nu au nici un fel de relevanta pentru cineva..
Scriu despre ce cred ca merita..Nu stiu, lucruri care ma impresioneaza, si al caror mister exista si acum, si cred ca va mai exista cit va fi omenirea..
Am vazut in liceu serialul Cosmos, cu dl Sagan..Dumnealui, o somitate, cineva care vedea atit de clar atitea, si le stia atit de bine, incit putea sa le explice in limbaj simplu, folosind un minim de notiuni elementare..Si dl Sagan ne povestea despre univers, galaxii, anatomie, stiinte, evolutie, trecut-prezent-viitor, incit ramineam foarte uimit de tot..Si ma punea pe ginduri..Si tin minte ca incepeam sa-mi pun intrebari de la cele mai grele si fundamentale pina la cele mai stupide, tuturor, fara exceptie..Cautam sa vad, si sa inteleg, de ce lucrurile sint asa, si cum ar fi fost, daca ar fi fost altfel..Si, bineinteles ca nu obtineam raspunsuri decit prin carti, pentru ca lumea avea alte preocupari decit ale mele..
Si nu pot sa uit fraza, clasica de acum: "billions and billions", care exprima, sa zic asa, neexprimabilul..Adica infinitul, in finit, cumva..Sau infinitul prin finit..Dl Sagan ne spunea cit de mare e cosmosul, pe intelesul nostru.. Inteles care, cumva, cind e vorba de infinit, ne cam scapa..Pentru ca nu avem cum sa ni-l imaginam, noi, care traim la scara noastra, cotidiana..Pentru ca e greu sa ne imaginam cit de mare e, de fapt, Pamintul..Si cu mult mai greu ne putem imagina cit de mare e Sistemul Solar, sau Galaxia, sau roiurile de Galaxii, sau tot Universul.. Totul ne e cu mult desupra capacitatilor noastre..Bine, matematica a simplificat infinitul, si l-a considerat un "ceva" mai mare decit orice numar, pentru  a rezolva probleme abstracte ce tin de siruri, convergentze, etc..
Sa revenim..In serialul dlui Sagan, am vazut atitea..Care exista, care ar putea exista (daca speculam), sau despre care incercam sa vedem daca sint posibile, intr-un fel sau altul..Dar, fantastic a fost faptul ca am invatat nu sa cautam raspunsuri imposibile, ci sa stim sa punem intrebari..Si sa cautam, mai in esentza, sa intelegem natura lucrurilor..
Poate ca serialul Cosmos a fost, pentru noi, cei de atunci, un fel de provocare, pentru mintile tinere, in formare.. Dar a fost fabulos..Si e una dintre amintirile mari, frumoase, si deschise, si stralucitoare, din vremurile alea intunecate..Da..O sa mai vorbim despre amintiri..Pentru ca ele ne construiesc sperantzele..

Intilniri miraculoase

Am fost intotdeauna uimit de oamenii care stiau multe adevaruri..Si care stiau si sa le spuna, sa le faca o epica, sa le desfasoare logic, si intuitiv..Sa le povesteasca..Eu ma uitam la ei, ii ascultam, si deveneam din ce in ce mai uimit..Pentru ca vedeam ca cineva poate fi inteligent nu doar asa, in cazuri particulare, ci in mult mai multe cazuri, si mult mai inalt-generalizatoare..Si uimirea mea crestea pe masura ce auzeam alte si alte lucruri atit de incredibile, si, care, daca reuseai sa te "indepartezi" de ele, le vedeai atit de firesc si artistic legate intre ele, intr-un context, intr-o conceptie exceptional de frumoasa a intregului..
Ma gindesc la profesorii mei, din generala-liceu-facultate, de unii (fff putini) prieteni, de oameni pasionati de anumite domenii, etc etc..Si inca multi altii, pe care am avut sansa sa-i intilnesc..
Toti acestia care pot construi atit de elaborate lumi din ginduri, sint, de fapt, oameni educati..Oameni pasionati, ultra-inteligenti, si care si-a folosit talentul nativ pentru a-si dezvolta si mai mult capacitatile de intelegere..Care au studiat, care si-au neglijat uneori unele indatoriri sociale, sau de alta natura, si care au mers cu atita tenacitate inainte..Cu vointa, ca un tren in plina viteza..Oameni care au inteles ca sint respinsi de o mare parte a acestei societati, ca sa-si depaseasca conditia..Oameni extraordinari..Unici, si irepetabili..
Pe urma ma gindesc la oamenii care au scris carti, au facut filme, muzica, etc, si care, la fel m-au impresionat prin operele lor..Si la inca, multi altii inca nedescoperiti, sa zic asa..
Am intilnit asa oameni, care mi-au aratat un fel superior de a gindi..Si gindindu-ma la trecut, inca mai am speranta sa intilnesc multi..Si sa savurez momentele comunicarii cu ei cit mai mult..Pentru ca, eu, ca si tine, sint in mare parte rezultatul acestor intilniri..Miraculoase as spune, cum spuneau intr-o conversatie dnii Plesu si Liiceanu..
Si, pentru ca vorbim despre intilnirile cu oamenii exceptionali, si felul cum au contribuit la educatia noastra..Multa lume confunda eucatia, cu eruditia, sau cu capacitatea de memorare..Educatia e altceva..Sigur, fiecare dintre noi isi incepe educatia memorind niste lucruri..Si continua prin a vedea legaturile invizibile dintre ele, dupa care intelege mecanismul functionarii acelor lucruri, in ansamblul lui..Si, dupa care, poate uita lucrurile pe care le-a memorat la inceput..Uita elementele, sau isi aminteste cite ceva despre ele.. Dar nu poate uita intelegerea intregului..Cam asta e educatie adevarata..Cred..
Astazi exista Wikipedia, sau alte milioane de librarii, documente, etc, unde gasesti miliarde de informatii..Asta e fabulos, asa ceva nu exista pe vremea cind faceam eu liceul si facultatea..Pentru ca iti ofera o sursa de informatii foarte bune cu care sa-ti completezi educatia..Si sa asezi datele-piese, bine ordonate, pe ierarhii de valori in puzzle-ul mintii tale..Pina la urma educatia e rezultatul constructiilor din mintea ta, minte pe care tu singur ti-o formezi si organizezi..Avind grija sa vezi intregul, care e mult mai important decit o piesa anume.. Adica un intreg, o conceptie clara si inchegata, care, la o adica poate gasi informatii despre acea piesa uitata..Pentru ca simte, si stie ce, si unde sa caute informatiile care-i lipsesc pe moment..