Mai, nu stiu..Fiecare are frustrarile si dilelile lui proprii..Toti ne simti asa, ca nu sintem intelesi de o societate care evolueaza involuind..Cumva..
Nu stiu, am o simpatie, sau ceva, pentru oamenii capabili, si sensibili..Pe mine lacrimile unor existente speciale ma termina..Cind vad o valoare autentica cum plinge, ma simt neajutorat ca si cind tot universul asta ar plinge..Si mi-e mila de tot..De mine, de ei, de ceilalti..Si parca urasc si iubesc cu o intensitate data de atitea, si atitea asteptari..Si de sperante uitate..
Doamna Inspiratie e capricioasa..Feminin-profund-capricioasa..Nu vine cind o chemi..Niciodata..Vine cind nu te astepti, si are cu ea optimism, si trairi profunde, si amintiri, si toamna..Vine ceremonios, calare pe un dric al vietilor trecute, gata sa ingroape tot, si sa construiasca in tine atitea..
Doamna Inspiratie mai vine uneori cu un tren de lux..Pe care il auzi cum fluiera, din departari..Si, pe care il astepti de atita timp..La care te uiti, uimit, si pregatit, cumva, pentru tot alaiul de senzatii care il insotesc.. Ce tinute, ce coafuri, ce rochii, ce palarii, ce gesturi prietenoase si elegante..Ce miscari..Ce trairi..
Ma gindesc uneori cit de mult am trait..Si cu ce intensitate..De parca am fost un fel de rege al unor lumi imaginate..
No comments:
Post a Comment