Evolutia e un joc al variantelor, pina la urma..Al schimbarilor succesive care sa fie mai adaptate unor cerinte sociale..
Ma gindeam, uneori, cind ma mai apuca ploaia..Ce curios..Cintecele despre ploaie au evoluat..Armoniile s-au complicat, simplificindu-se..Constiinta propriei noastre perceptii a mers inainte..Vedeam ploaia intr-un fel, acum o vedem altfel..Dar ea, ploaia, a ramas la fel..Blocata in propria identitate..Si, ca si ploaia, atitea altele..Sint atitea care s-au oprit, in drum..Doar noi am mers inainte..Inainte unde?
Versurile de atunci imi mai aduc aminte de lumile fiintelor, care cautau cuvintele ca sa se poata explica..
Vine, peste tine, te ingheata, ploaia te loveste in fata..Singur, stingher...Toate sint absurde, si la fel.. Nu stiu, mi-e dor de vremurile alea romantice..Cind totul era deschis si clar..
Parca as vrea sa retraiesc unele adevaruri povestite..Adevaruri cu gust de extaz de amintiri..Care veneau din timpuri care ni s-au parut atit de imobile..Ca repere pe linga care ni s-au format gindurile..
No comments:
Post a Comment