Am ratacit printre labirinturi, demult..M-am pierdut..Am cautat drumul spre iesire, asa cum am cautat un drum spre mine-insumi..Spre o eliberare de tot..De ceilalti, de fiinte, de social, de firile dimprejur..
Am vrut sa me eliberez si de mine..Am intilnit, in labirint atitia..Filosofi, cuceritori de lumi, cautatori de adevaruri..Am vazut atitea constiinte pe care le-am inteles..Am vazut lumi ale dorintelor, si pasiuni ale determinarilor..Am vazut constiinte atit de nestiut constrinse..Tot ce ti-ai fi putut imagina, vreodata..Toate vietile posibile a fi descrise in cuvinte, pe un papirus ce ar fi, acum, o dovada a simtirilor unor euri ce ar fi definit, in timp, fiinta unui om ce si-a depasit timpurile..Ca si cind un tot al istoriei ar fi incriptat intr-o clipa eterna, intr-un univers ce ar fi fost creat doar pentru propria noastra perceptie..Ca sa putem privi clar, la tot ce a fost..Si ca sa putem intelege, printre rinduri, viata atitor rinduri de generatii care au cladit istoria..
Azi ne lasam purtati de imaginile ce ne mai rasar, printre ruine..Azi ne imaginam trecuturile, asa cum incercam sa le intelegem..Azi sintem ce sintem, inca, si cautam ceva ce, parca, ne-a apartinut demult..Si, parca, printre toate cautarile, azi, ne dorim sa ne gasim pe noi insine..Printre atitea ruine, ale unor vremuri de mare glorie..
No comments:
Post a Comment