Lumea e o reuniune de suflete singure..O intilnire a proiectiilor 3D ale umbrelor unor fiinte ce s-au mai plimbat pe aici, mai demult..Si care au tocit, cu privirile, bucati din amintirile noastre..Pe care inca ii simtim, in tot ce e atit de bine construit, in noi insine..Oamenii altor vremuri, oglinda noastra perfecta, parte dintr-un trecut cuantificabil..Care sa ne ajute sa ne cuantificam prezentul..
Ne mai intilnim..Toti..La o masa rotunda, cu sufletele expuse, ca sa mai schimbam impresii, si experiente..Ca sa ne imprietenim iar, si sa ne explicam mai clar, din raspunsuri, vietile..
Stiu ca sint unele infinituri pe care nu le vom cunoaste niciodata..De fapt, nu vom cunoaste, cu adevarat, nici un infinit..Pentru ca noi, sintem finiti..Si nu ar fi posibil..
Avem imprejur multe infinituri, la care aspiram..Si niciunul accesibil..Pentru ca avem in noi lumi care se vor termina odata cu fiinta..
E frumos jocul asta de a-ti imagina existenta de nemuritor..E fabulos sa-ti imaginezi cum ai putea sa invingi timpul..Si utopic..Chiar, cum ar fi ca tu, cel programat genetic sa traiasca o viata atit de scurta, sa isi depaseasca conditia si sa supravietuiasca mai multor generatii? Cit ai intelege din toate schimbarile ce vor veni?
No comments:
Post a Comment