Cred ca noi nu sintem fiinte, de fapt..Sintem iluzii de timp materializat..Sinem impresii in constiintele celorlalti.. Pentru ca existam prin ce percep ceilalti..Pentru ca, daca n-ar fi ceilalti care sa ne perceapa, noi nu am exista.. Sintem fiinte vis, care traim in amintiri..Existente efemere ce se justifica prin viata vietilor dimprejur..
Eu exist pentru ca sint viu in constiinta oamenilor dimprejur..Daca miine voi muri, voi ramine un timp in constiinta lor, ca un nume atasat de o cruce..Si ei isi vor aminti de mine, cumva, prin ce am insemnat pentru ei..Si daca voi trai, inca, e la fel, pentru ca ei, citi sint, isi amintesc de ceva al meu, de ce sint..
Stiu..Si eu sint ca ei, asa cum si ei sint ca mine..Fiinte care se agata de viata ca sa incerce sa isi demonstreze fiinta..Fiecare cit, si cum putem..Fiecare cu aceeasi singuratate..Care au incercat sa umple spatiile vide cu propriile suflete..Cit au putut..
No comments:
Post a Comment