Simtim tot timpul cite ceva din armoniile lumilor ce ne inconjoara..Ne lovesc sunetele si zgomotele celor celorlalti..Sintem asediati de fiintele sunetelor lor..Sintem constrinsi de variantele fiintelor lor sublimate.. Sintem obligati de lumile lor, de constringerile lor, de variantele lor..Prin sunete..Sintem insingurati de tot ce ei ne impun..Prin aceleasi sunete..Le simtim toate frustrarile si insingurarile lor, proprii, ca o varianta de a fi..Ii cunoastem, le vedem fiintele reduse caricatural, si monstruos delimitate intre reguli pe care, doar ei le-au inteles..Nu stiu..
Mie mi se par straine meschinariile meschinilor..Nu le-am inteles niciodata, si nu am stiut de ce, vreodata, cineva, oricine, s-ar preta la a fi, atit de jos, si atit de penibil..Bine, stiu, nu e adecvat sa vorbesc despre ei intr-o lume care isi cauta identitatea modernitatii contemporane..Corect..Nu stiu de ce vorbesc despre ei, cind totul e o varianta de viitor candid promis..Nu stiu..Oare?
Uita-te imprejur, cu atentie..Ce vezi? Sincer..Cit talent, si cita adunatura? Cite variante de viitor? Ce stiluri care sa te faca sa speri? Citi oameni adevarati amestecati intre rasfirati de o soarta potrivnica, cumva? Cite talente ratacite? Citi care stiu adevaruri, pe care nu au curaj sa le exprime? Citi ca noi, cei care am cautat sa ne spunem, in singuratate si nestiut, propriile griji si credinte? Citi care sa se adune dupa tot, si sa incerce a-si reface cit a mai ramas din ei, in umbra unor variante de glorios trecut? Citi din toti au mai ramas ceva pentru ce ar fi crezut ca ar fi fost?
Noi, cine inca mai sintem?
No comments:
Post a Comment