Iluzii si ceritudini

Bai nene, ce dracu traim? Ce rost are sa visam? Hai sa ne facem vedete..Provocam un scandal, ceva, orice, spunem o mizerie, o scirbosenie, provocam bunul gust, socam prin ceva..Ne dam peste cap, ne strimbam, ne aratam diformitatile fizice si psihice, ca sa atragem atentiile..Dupa care, mai vedem..
Ce fain e sa devii cunoscut, sa te caute lumea, sa te injure, sau sa te iubeasca, intr-un nonconformism universal..Sa te faci celebru prin ceva, orice..Si sa te mentii prin scandaluri, sau altele..Sa ramii in atentie prin chestii neconforme, care sa arate ce esti, sau ce nu esti, dar care sa pastreze reflectorul asupra propriei persoane..Sa ti se ceara autografe, interviuri, sedinte foto, sau audio..Sa fii pe media, asa ca sa simti ca existi.. Ce chestie, ce varianta de a fi..Ce vis de viata..
Ce prostie, pina la urma..Adica de ce ai face asta, daca nu ai in singe ceva? De ce te-ai da intr-un spectacol ieftin? Ca sa ce? Daca totul din lumea asta a scandalurilor iti e strain, de ce te-ai dedubla? Doar ca sa raspunzi unor cerinte social-ieftine? Ca sa cistigi bani multi? Se justifica? Poate ca banii iti vor asigura o liniste, dar mintea ta va fi tot timpul la limita intrebarilor..Am facut bine? N-am facut? Ce ar fi trebuit sa fac, de fapt?
Nu stiu, nu ma pasioneaza celebritatea ieftina..Si nu stiu daca azi celebritatea e altfel decit ieftina.. Totul e o mizerie generalizata..Si eu sint mai timid, nu ma regasesc..Mai bine stau in insingurarea mea si visez la caii verzi de pe unii pereti..Sint mai bine asa..Nu am iluzii, si nici certitudini..

Dorinte

Fiecare avem in minte idealuri..Care sint construite din cele mai bune parti pe care le-am perceput, din realitate, pe care le-am selectat, analizat bine, si aranjat in minte..Idealuri facute si ca sa avem un reper stabil..Care sa ne dea stabilitate, atunci cind timpul ne mai loveste cu nestiuturi destul de urite..
Am vazut la tvr o emisiune a dlui Cioroianu, care se cheama 5 minute de istorie..Exceptional demers, bine facut, si care ne arata, concentrat, felii de evenimente care au schimbat ceva esential in societate..Carol I, Regina Maria, asasinarea dlui Iorga de legionari, legionarii, Antonescu, cooperativizarea, tortionarii comunisti, etc..Ce frumos e sa pricepem, pina la urma, ca, ce sintem, e, de fapt rezultatul istoriei..
Mai tin minte, pe urma, seratele dlui Iosif Sava, cu discutiile lungi, si pline de ginduri, de viata, de un entuziasm al intelegerii valorilor..Sau atitea si atitea alte emisiuni facute de oameni autentici..
Avem nevoie continua de spirit..Pe care il cautam in idei, dialoguri, muzica, amintiri, in tot..Ne place sa zburam, chiar daca ne e frica, uneori de inaltimi..

Formele fondurilor

Mi se pare ca,astazi, in lupta asta pentru adaptare, au rasarit tot felul de specii..Fiinte care s-au adaptat..Fara complexe, fara trecuturi, fara remuscari, si fara intelegeri..Fiinte confuze, si gata sa simuleze orice.. Care nu au inteles niciodata nimic, pentru ca nu a fost necesar ceva de genul asta..Fiinte de acum, care se arata cu o claritate a momentului..Adaptate la ceva, cerut firesc, de o varianta precisa a unei variante de prezent..
Mie, ca om, mi-a fost atit de scirba de atit de multe..Lucruri pe care am incercat sa le reprim..Sa le sterg, din tot..Ca sa ma redefinesc, intr-o lume ce se redefineste ea-insasi..
Ni se cere sa ne adaptam unor specializari cerute..Ca sa..
Eu pot sa construiesc geometrii..Si ma gindesc, de multe ori..Cita geometrie isi mai asteapta lumea asta, ca sa se poata reconstrui? Cite asteptari mai are, posibil refacute prin forme? Cit se mai poate adauga, intre atitea detalii?

Locurile visate

Lucrurile au sens cind lumea isi conserva logica..Si cind simti ca isi pastreaza toate, aceleasi ratiuni.. Si ca sint, cumva, stabile..Cit de cit..Suficient de stabile cit sa nu te faca sa crezi ca esti un extraterestru esuat..
Acuma nu poti avea asteptari prea mari, pentru ca lumea, in dileala ei universala o poate apuca pe cai complet nestiute..Si, te poti trezi miine, ca esti complet inadecvat..Atunci e atunci..Ce faci? Cum abordezi noua realitate?
Bun, de acord, schimbarea e buna, social vorbind..Dar cit de corecta e schimbarea asta? Pentru ca sint unii care sint doar smecheri..Fara talente autentice..Decit alea de a manipula orice, oricind, si care cam pica in picioare..Capabili de absolut orice..Si oricind..
Noi, ca noi..Singuri pe drum..Noi ca singurele variante de noi..Pe aceleasi variante de drumuri..Noi, care au avut prieten doar calatoria..Si dorinta de a experimenta misterele vietii..
Ne indepartam de trecut, ca sa incercam sa vedem mai usor drumul inainte..Oprim unii pasi, ca sa putem porni altii..Care sa ne duca spre unele locuri imaginate..Locuri..Eliberate..

Iluzii confuze

Nimeni imprejur..Nimeni pe drum..Nimeni, acum..Imi mai suna in urechi un cintec despre un calator singuratic, de mai demult..Un cintec romantic ce a fost atunci, din vremurile alea, si care s-a decolorat, dupa atitea cuceriri artistico-technice..Sigur..In timp, toate au explodat, s-au facut cintece peste cintece, variante la variante, care mai de care mai sclipitoare..Si mai stupide..S-a pierdut esenta, in toata goana asta dupa celebritate si bani..S-a pierdut spiritul, si simtul..Nu mai e nimic adevarat..Nimic..Totul e mizerabil.. Dezgustator, si obscen..
Cintecele adevarate sint alea simple, si care iti povestesc despre cine erai..Pentru ca nu poti sa crezi in aiureli, daca fiinta ta nu e dispusa sa faca asta..Daca ai valori, te lipesti de valori, ca vrei, sau nu..
Ce bine ar fi sa fie totul simplu si direct, asa cum a fost mai demult..Lumea inventeaza mode, doar ca sa nu se simta singura, si uitata..E de inteles..Dar nu de acceptat 100%..Si zic asta nu pentru ca-s nostalgic, sau blocat in unele variante de trecut pe care sa le consider nedepasibile, o, nu..Dar parca mi-e dor de inventivitatea vremurilor alea pline de seve..Daaaa..Acuma, mm, hai sa spunem ca ne facem ca credem ca mai exista creativitate, ca atunci, dar ca vremurile vor nush ce efecte speciale, ca asta impresioneaza..E posibil..
Mai nene, daca nu mai e mister, e aiurea..Adica de ce sa citesc ceva, sau sa ascult altceva daca nu ma provoaca sa ma gindesc, si sa-mi imaginez? Adica sa vad tot explicat asa, pur si simplu? Si, hai sa fim seriosi, explicat ce anume, si in ce fel? Pentru ca totul e complet stupid..Dar absolut complet.. Pentru ca simt ca mi se sugereaza intr-un fel ciudat niste aiureli..In fine..
Ma uitam de ex, la cum au evoluat unele emisiuni..Uite, Badea, la antena 3..El e genial ca showman, dar cam depasit..Bendeac a fost dat afara..Celelalte emisiuni latra a pustiu..Banciu ii e mult superior ca-cultura si elaborare a emisiunilor, lui Badea..Gidea e anost, inform, si neinteresant, oricit s-ar chinui..Doamna Avram face reportaje pe teme technico-sensibile, care sa-i aduca premii..Parca s-au tabloidizat toate nene.. Televiziunile se dovedesc a fi cumparate, prin faptul ca injura adversarii politici ai proprietarilor..Ce sa fie mai clar de atit? Unde e presa echidistanta, care sa slujeasca intereselor celor multi? Si asta ca sa nu spun de toti ceilalti..O varza informa, care latra ca sa-si primeasca simbria de la vreun patron obscur, cu interese de moment..Ce lume amestecata..Cum s-au vindut toti, intr-o lume confuza..Cite iluzii pierdute..
Nu e nimeni pe drum..E o singuratate cosmica in toata lumea asta plina de amagiri..

Fiii ploii

Evolutia e un joc al variantelor, pina la urma..Al schimbarilor succesive care sa fie mai adaptate unor cerinte sociale..
Ma gindeam, uneori, cind ma mai apuca ploaia..Ce curios..Cintecele despre ploaie au evoluat..Armoniile s-au complicat, simplificindu-se..Constiinta propriei noastre perceptii a mers inainte..Vedeam ploaia intr-un fel, acum o vedem altfel..Dar ea, ploaia, a ramas la fel..Blocata in propria identitate..Si, ca si ploaia, atitea altele..Sint atitea care s-au oprit, in drum..Doar noi am mers inainte..Inainte unde?
Versurile de atunci imi mai aduc aminte de lumile fiintelor, care cautau cuvintele ca sa se poata explica..
Vine, peste tine, te ingheata, ploaia te loveste in fata..Singur, stingher...Toate sint absurde, si la fel.. Nu stiu, mi-e dor de vremurile alea romantice..Cind totul era deschis si clar..
Parca as vrea sa retraiesc unele adevaruri povestite..Adevaruri cu gust de extaz de amintiri..Care veneau din timpuri care ni s-au parut atit de imobile..Ca repere pe linga care ni s-au format gindurile..

Printre infinituri

Cica urmeaza sa vina o eclipsa inelara, de soare, ca luna se inter-baga intre pamint si soare, si o sa faca o pata de umbra pe planeta..Ce chestie..Azi e o curiozitate pentru noi..Acum 1000 de ani ar fi fost un semn ceresc sau ceva, biserica ar fi zis ca seful a dat drumul la nush ce, si biserica ar fi facut multi bani din chestia asta..Acuma hai sa fim seriosi, biserica o sa dispara curind, si-a trait traiul, am iesit din evul mediu, s-au revolutionat toate stiintele, omul a calatorit si prin shpatziu..Azi chestia e cu stiintele..Daca e sa te dai mare, o faci explicind doct nush ce mistere, sau aratind ce piesa de technologie de ultimul racnet ai la purtator..Na, si prostia s-a modernizat..
Ma gindeam ca natura umana e intr-un fel, si stiintele exacte in cu toootul alt fel..Pentru ca, de ex, nu poti da o definitie stiintific-riguroasa a iubirii..Tot ce tine de uman e subiectiv, pe cind ce e exact e obiectiv..E adevarat, domeniile astea se intrepatrund un pic, dar sint diferite..Mult de spus..Dar e frumos sa te gindesti ce ar fi comun intre ele, sa faci un joc al cunoasterii, bazat pe realitati-reale, sau imaginate..De fapt toata viata asta ne jucam, doar ca, la anumite virste o facem mai serios..Sau pretins-serios..Si ne jucam nu neaparat fiind neseriosi sau copilarosi (pentru ca si copiii sint foarte seriosi cind se joaca), ci ne jucam pentru ca toata viata invatam..Traim o singura viata in care experimentam atitea..De exemplu, o singura data implinim 40 de ani, nu am stiut cum e asta niciodata, si o vom sti doar atunci cind chiar implinim 40 de ani..Si asa cu multe altele..
In fine, plecasem de la eclipsa inelara..Cica o sa vina..Ce chestie cu astronomia asta..Cum ne povesteste ea despre cer, si spatiu, si despre atitea fenomene uriase care se intimpla dincolo de perceptia noastra.. Ce mare e universul..Cite infinituri mari cuprinde..Si noi, fiintele trecatoare de pe planeta albastra, cite infinituri mici..Mici..Si schimbatoare..

Viata in asteptari

Traim printre variantele posibile..Cele niciodata determinate..Variantele de vieti, care au plutit atita timp printre spatiile fiintelor, si ne-au privit de desupra..Care ne-au tinut in suspans, si in imponderabilitate..Care ne-au inconjurat fiintele de un fluid continuu al intrebarilor carora nu am stiut sa le cautam raspunsuri..
Viata ne-a fost o asteptare..Chiar de la inceput..Si ne e, inca..O asteptare-ecran compusa din mii de alte mici asteptari..Ecran pe care ne proiectam sperantele..Sau e invers, ne proiectam asteptarile pe ecranul sperantei? Acuma fiecare varianta e interpretabila, ca poti privi si asa, si asa..In fine, trebe analizat..Ulterior adica..

Fiintele profunde

Parca am uitat, tot ce a fost..Tot ce ne-a determinat, vreodata..Tot ce ar fi put insemna ceva, atunci, sau acum..Tot ce ar fi putut exista, sau ce ar fi putut sa existe..Tot ce ar fi putut sa..
Acum ne mai plutim fiintele..Ne mai plimbam printre toate trecuturile, inchipuindu-ne ca..Stii, ce mai putem vedea e ce putem, inca, intelege din ce vedem..
Acum zburam, ca sa ne demonstram ca ne putem depasi trecuturile..Toate..Zburam ca sa privim de deasupra ceva ce am perceput a fi lumea..Ca sa ne intelegem perceptiile de atunci, si pe cele de acum..Ca sa ne interiorizam mai bine..Ca sa ne vedem pe noi, asa cum vedem tot ce e imprejur..Tot mediul..Toate fiintele in toate miscarile..Tot ce se combina in trairi..Tot ce exista si se misca, si interactioneaza in atitea feluri..Tot ce exista ca varianta de trairi..Tot ce simte, gindeste, si se construieste ca euri...Tot ce e viu. Tot ce exista si priveste spre lume cu aceeasi dorinta a fiintei primordiale..Stii, si noi sintem la fel..Pentru ca gindim, si iubim la fel..Si avem exact aceleasi sperante..Sintem identici cu fiintele care au fost create pe planeta cu atitea miliarde de ani, inainte..

Trecuturi

Am ratacit printre labirinturi, demult..M-am pierdut..Am cautat drumul spre iesire, asa cum am cautat un drum spre mine-insumi..Spre o eliberare de tot..De ceilalti, de fiinte, de social, de firile dimprejur..
Am vrut sa me eliberez si de mine..Am intilnit, in labirint atitia..Filosofi, cuceritori de lumi, cautatori de adevaruri..Am vazut atitea constiinte pe care le-am inteles..Am vazut lumi ale dorintelor, si pasiuni ale determinarilor..Am vazut constiinte atit de nestiut constrinse..Tot ce ti-ai fi putut imagina, vreodata..Toate vietile posibile a fi descrise in cuvinte, pe un papirus ce ar fi, acum, o dovada a simtirilor unor euri ce  ar fi definit, in timp, fiinta unui om ce si-a depasit timpurile..Ca si cind un tot al istoriei ar fi incriptat intr-o clipa eterna, intr-un univers ce ar fi fost creat doar pentru propria noastra perceptie..Ca sa putem privi clar, la tot ce a fost..Si ca sa putem intelege, printre rinduri, viata atitor rinduri de generatii care au cladit istoria..
Azi ne lasam purtati de imaginile ce ne mai rasar, printre ruine..Azi ne imaginam trecuturile, asa cum incercam sa le intelegem..Azi sintem ce sintem, inca, si cautam ceva ce, parca, ne-a apartinut demult..Si, parca, printre toate cautarile, azi, ne dorim sa ne gasim pe noi insine..Printre atitea ruine, ale unor vremuri de mare glorie..

Fiintele timp

Spun si eu, ca si Freddy, sint un Great pretender..Pentru ca pretind ce nu am fost..Un om, o fire, un suflet, ce a spus ca a fost ceva ce nu am stiut, nici eu, nici ceilalti, ca as fi putut, vreodata, fi.. Purtind, ca si el, o inima rotunda, cu toate formele ei, si impopotonata cu pietre pretioase, ca o coroana, pe cap..O inima care, e, a mea, proprie..Un suflet deschis, aratat, cind arogant, cind umil, lumilor tuturor celorlalti..Deschis, si sincer..
Vezi, tu, toti sintem la fel..Fie ca vrem, sau nu..Si fie ca ne dorim, sau nu..Toti ne deschidem vietile cu mai mult, sau mai putina timiditate..Sintem atit de expusi, fie ca visam, si ne dorim sa ne aratam visurile, fie ca nu..
La fel de mult am iubit si pe domnii de la Led Zeppelin, cit am iubit cintecele unor Jon and Vangelis, in ce au fost sentimente pentru dl Cairo..
Mi-au placut Pink Floyd..In tot ce au creat, pentru tot..Toti creatorii de pop ce au venit dupa..Toata muzica ce ne-a aratat frumusetea, in atit de multe variante..Toti care au cintat armoniile noastre profunde, in atitea forme..Vangelis, Jean Michel Jarre..Cu toate variantele de lumi din lumi, pentru lumi, cu lumi..Cu ce, cu tot, cu ce va fi..Cu ce va fi fost, cumva, printre toate nedeterminarile, sa fi existat..Cu toate variantele de trecuturi, prezenturi, si viitoruri posibile..Cu toate variantele din eurile care am fost..Cu toate variantele de fiinte, care nu au banuit ce mult trecut au inapoi, si ce mult viitor inainte..

Variante de a fi

Toti ne raportam la un trecut, care, in mod destul de absolut a contribuit la definirea fiintei care sintem, acum.. Toti avem atitea amintiri, atitea viziuni, atitea placeri ce ne vin din absoluturile lumilor de atunci, asa cum le-am putut intelege..Asa au fost ceilalti, asa ne-am raportat noi la ei, asa am continuat sa ne dezvoltam fiinta..Asa am fost determinati sa credem, asa am crezut, si asa ne-am dezvoltat propriile fiinte, in paralel cu ce am simtit ca exista, ca mediu, imprejur..Asta a fost mediul..Bine, acuma a fost, totul, si la alegerea noastra proprie..Noi, fiind, o alta generatie, cu alta educatie, si alta informatie..
Nu stiu, eu am fost o fire mai sceptica..Si nu am acceptat ce nu am inteles..Ceilalti ne impuneau niste dogme ciudate..Care ne veneau din societate, sau din zona religioasa..Chestii pe care sa le credem, sa nu le cercetam, si pe care sa le luam, asa, din aer, ca valori..De ce? Si ca sa ce? Sa acceptam ceva pentru ca.. Da? Ca sa ce? Sa acceptam ceva ce nu simteam ca venind dintr-o lume cit de cit rationala? Pentru ce? Si de ce sa acceptam ceva ce nu este real? De ce?
Lumea romaneasca este una primitiva..O, da..Societatea romaneasca este disfunctionala, religia a devenit o afacere, scoala este, ca si societatea, subjugata unui sistem al mitei..Valorile sint rejectate..Interesele dicteaza orice..Cu bani poti cumpara chiar si titluri stiintifice..Prostul gust e un titlu de glorie..Politica e o hora mafiota, si viata o arta a supravietuirii..Totul e un amestec de vointe subjugate a orice aduce bani..Intr-o lume in care constiintele isi vind fiinta oricui plateste mai bine..Ce trist..Si ce scirbos..Ce variante de neinchipuit ale decaderii fiintei umane..
Eu mai am amintirile mele de atunci..Care mi se par cele mai pretioase, pentru ca sint ale mele, proprii.. Amintirile lumilor mele..In care zburam, efectiv, si imi imaginam atitea, eu..In care vedeam, in imaginatie, atitea variante de existente..In care traiam alta viata..
E adevarat ca azi poti zbura in lumi fabuloase create de altii..Dar asta nu te face mai adevarat..In nici un caz.. Azi parca te lasi plutit printre alte lumi..Fara sa simti ca esti tu insuti asa cum simti ca, chiar, esti..

Utopii

Am scris o gramada de lucruri, pe o gramada de teme, sintetizind, ca na..Dar mai sint atit de multe despre care nu am scris, ca ma apuca damblaua..Viata asta, si experientele timpului asta te limiteaza foarte mult.. Toate te constring sa fii conform cu anumite puncte de vedere, sau valori sociale, si realizezi ca trebuie sa te cenzurezi, pentru ca, na, multe adevaruri-adevaruri, sau adevaruri-personale chiar nu le poti spune fara sa declansezi reactii dure, ale unor concetateni..Asta e, spui cit crezi ca poti sa primesti, ca feedback.. Si mergi inainte, cam orbecaind prin toate variantele de existente dimprejur..Ca un om cu un baston alb, si care nu are nici cea mai mica idee de cum va evolua lumea asta..
Toti sintem, prin natura fiintei noastre, cercetatori..Fiecare cautam ceva..Vrem sa descoperim ceva interesant, care sa ne dea importanta orgoliului..Unii cauta raspunsuri la intrebari fundamentale, la natura fiintei..Altii, cerceteaza tot felul de cretinisme, sau chestii ridicole..Dar, toti, cautam..Plecind de la unele date, concrete, incercam sa descoperim logici si rationamente care sa semene cu cele pe care le stim deja..Mergem pe un drum al deja-vu-urilor care sa ne certifice ca gindirea noastra e universala..Cautam sa demonstram ca avem dreptate in toate variantele..Si ca, doar noi detinem cheia cunoasterii..
Am vazut, mai demult, un interviu cu CTP, si mi-a placut enorm ce povestea despre discutiile bahice..Pentru ca el sintetiza atiiiit de bine ce am trait si eu..Conversatiile utopice, cele in care se desfasoara in mod incredibil, cunoasterea, si variantele de proiecte care sa revolutioneze societatea de acum..Proiecte cu fundament de aer, dar, care, din pacate, nu s-au construit din cauza imperfectiunilor firii umane..Proiecte, care, ramin inca in aer, pina cind, cineva oarecine, cu o maturitate formata de educatia unuia care are viziuni de viitor, ar putea sa incerce sa le materializeze..Intr-un viitor, evident nestiut, pentru ca, nu, totul e imprevizibil..Dar, care, proiecte, sigur sint de un mare viitor, unul care trece peste timp, pentru ca ideile elaborate sint atit de inalte..Blablabla..Proiecte, vorbe, variante nematerializate..Sigur, de vina e timpul nesuficient de evoluat, si, iar, natura umana cea etern schimbatoare..
Bine, se pot spune multe despre orice..Putem dezvolta teorii peste teorii care mai de care mai utopice.. Totul e sa ne raportam si la timp..Dar, mai ales, la noi..

Logici si fluide

Seman cu dl Chaplin..Nu ca geniu, ci ca metode..Pentru ca atunci cind incep sa asamblez un text, am in cap ceva idei, sau variante de idei, ginduri, eventual trairi, de la care plec, dupa care incep sa construiesc, exact ca un copil care leaga intre ele piesele de Lego..Adica stiu cum incep, am o idee de cum continui, si atit.. Restul apare pe parcurs..Pun piesele, vad daca se potrivesc, mai schimb, adaug, scot, editez, ca sa iasa ceva, o chestie care sa aiba sens..Uneori ma mai critica lumea ca de ce spun asa, si nu altfel? Pai bre, daca asa a rezultat, io ce sa fac? Ca daca e sa modific ceva, ar cam trebui sa rescriu, si mi-e asa o leneeeeeeee.. Sincer..Da am o lene nu de aceea fundamentala, a unui lenes, pentru ca sint destul de energic cind ma anima oarece idei..Am lenea obositului, care nu s-ar mai intoarce pe drumurile pe care a mai trecut deja..De asta cind scriu fac un efort, ma gindesc, construiesc asa cum sint inspirat, dupa care gata, aleluia, ce a iesit a iesit, daca e bine, bine, si daca nu e bine, imi vine sa sterg tot, si sa o iau de la capat, ulterior..Mai incolo, functie de inspiratie, dupa o zi, sau, la fel de bine, dupa 1000 de ani..
In arte e altceva, nu e ca in stiintele exacte..Pentru ca, de ex, un arhitect, sau inginer, construieste metodic, avind in minte destul de precis cum va arata constructia..Sau macar are date clare, urmeaza drumuri clare, totul e destul de riguros..In arta poti sa te contrazici pe tine insuti la fiecare a 2a fraza, hahaha..E comic dar foaaaaaarte adevarat..E autentic..Ca na, adevarurile sufletului au o logica destul de fluida..O logica diferita de logica din mecanica fluidelor, cea definita cu tot felul de operatori matematici..Asa e, nu ca e asa? Stiu, ca am avut la Mecanica fluidelor in facultate un domn profesor foarte dur, si exigent..Dar care cam avea multe schimbari bruste de comportament..Era si el cam fluid..Hahaha..Ce trist..De fapt, acuma, la atitia ani dupa ce am trecut de examenul dumnealui pot sa zic: ce vesel..Odata, la un seminar, ne povestea ca fusese la Gottingen, pe aleea laureatilor Nobel, unde-l vazuse pe dl Gauss (mormintul lui)..Un student, mai mistocar, l-a intrebat: Si ce facea Gauss? Iar raspunsul a venit imediat: Era mort! Ceea ce, evident, i-a lasat pe toti fara replica, pentru ca, raspunsul era corect stiintific..

Fericire vs bani

Uneori am impresia ca fac o absurditate ca scriu ceva..Nu stiu de ce..Ca si cum as face ceva nepermis, pentru ca sint constient ca orice as scrie e criticabil, si nu are adevar, decit asa, poate, din intimplare..Asta desi stiu ca incerc sa pun adevar in fraze..Si, pe urma, ma gindesc, ca, hai sa zicem prin absurd, ca ar fi ceva adevar, cui sa-i mai pese azi de asa ceva? Poate doar cuiva interesat de ceva adevaruri..Altfel..
Cica banii n-aduc fericirea..Acuma, fraza asta nu e o axioma, si atunci ne intrebam: care bani, care fericire? Adica banii aia reali, sau ideea de bani? Sau banii sub forma de toate chestiile imaginabile: o vila somptuoasa cu vedere la laguna, un yacht futuristic, o masina futuristica, un avion-elicopter futuristic, un cont in banca obez, o excursie in jurul lumii, un concediu pe o insula tropical-exclusivista? Iar fericirea, care dintre fericiri, ca-s o infinitate? Fericirea aia suprema? Aia care sa ne duca la extaz? Sau fericirile alea mici sau medii?
Pai banii au si ei o anumita putere, se pot cumpara multe cu ei, dar nu chiar toate, cred..Chiar daca, se spune, ca toate au un pret..Uite, de exemplu, nu poti cumpara timp; daca ai 80 de ani, oriciti bani ai avea, nu mai poti cumpara, sa zicem, inca 20 de ani, pentru ca asta e in ADN, si pe ala nu-l poti modifica..
Fericirile sint date de trairi, de ce simti, de educatia, si experientele tale..Si nu zic asta pentru ca nu am bani multi, o spun pentru ca am experimentat pe pielea mea..Fericirea iti vine din asteptarile, si actiunile tale..Din lucruri mici, sau mari, in general legate de anumite reusite, sau nereusite..Daca, sa zicem, ai o asteptare mare, muncesti mult pentru ea, si se realizeaza, atunci si fericirea e mare..Dar, o fericire mare poate fi si suma mai multor fericiri mici..Depinde de punctele de vedere, ale tale, sau, uneori, ale celorlalti..Sint muuulte de spus..
Noi traim o viata compusa din fericiri, si nefericiri, de toate marimile, formele, si culorile..Traim o viata de stari diferite atunci cind simtim pe pielea noastra senzatia drumului dintre o fericire, si o nefericire..Sau invers.. Avem emotiile urcarilor, si coboririlor..Asa sintem..

Pretinsi

In societatea noastra ultra-ipocrita lumea se da speciala, diferita, spiritual-retrasa-in-turnul-de-fildes, de o elaborare nemai-intilnit-vazuta..Si, pentru asta foloseste orice, de felul nush-ce-chestii culturale insirate pe o lista a erudit-cunoscatorilor..Nu te pui cu ei ca iti dau cu lista in cap, asta dupa ce au sarit pe tine cu pumnii si picioarele..Clar, ca eruditi, sigur, atitudinea e corecta..
Ei, la asta ma gindeam..Dom'le, cine e cult, spiritual autentic, si cine e inchipuit? Pe ce criterii ii diferentiem? Ha? Ca si pretinsii sint foarte dibaci in a simula multe chestii, joaca bine rolul lor, dar mai au scapari.. Si astea se vad foarte clar in ce fac, in atitudini, ideile dintre cuvinte (care au, ca marea majoritate sint de-o saracie a ideilor de te sperie), bla bla bla bla...
De fapt de ce ne gindim la idioti? Si de ce-i spunem in cuvinte? Pentru ca cei inteligenti oricum stiu sa-i deosebeasca..Iar celor idioti, daca ar invata, vreodata sa-i deosebeasca, nu le-ar servi la nimic..Decit probabil sa si-i apropie, prin ce chestii comune gasesc intre ei..Na..
Inca un demers bifat la "inutile"..Ce magarieeeeeeee..Curat murdar! E cam deprimant sa vezi atitea chestii blocate in toata realitatea asta..
PS Sigur ca si noi sintem pretinsi intr-un anumit procent, mic, pentru ca asa e viata..Aici am spus de cei cu procentul mare, de peste 80%, ca sa fim technici:)

Iubiri si ratiuni

E o intrebare pe care si-au pus-o cam toti membrii speciei noastre: Ce e iubirea? De fapt intrebarea asta e atemporala, si n-ai cum sa dai atitea raspunsuri, pentru ca iubirea e diferita pentru fiecare..Toti o percepem diferit..De fapt, probabil ca la intrebarea "Ce e iubirea?" vor cauta raspuns artistii si filosofii, si isi vor justifica existenta cu asta..Pentru noi, cei muritori, probabil o intrebare mai buna ar fi: Cum functioneaza iubirea? Suna mai practic, dar, parca tot cam general..Adica, iubirea asta cum se determina? Cum se construieste? Cum apare? E definibila?
Domnul filosof Phil Collins a spus ca: 2 hearts living in just 1 mind..Adica 2 fiinte separate cu inimi care pot fi diferite dar care au aceleasi ginduri..Sau valori..Sau stiluri..Cine stie? Care au ceva..De fapt asta stiusem si dinainte..Poate..Dar nu tratasem la modul serios cercetarea fenomenului iubirii..
Dar mai e ceva..Ratiunea si instinctele se cam resping, ca polii electrici de acelasi semn..Adica, daca esti rational, dai instinctele la o parte, le calci in picioare, sari pe ele..Si invers, cind te iau instinctele pe sus, dai cu rationalul de toti peretii..Probabil de asta despre sex nu se prea discuta..Pentru ca el e o problema practica.. Nu? In fine, fiecare are propriile idei si perceptii, si nu exista teorii "unificatoare"..E mai fain sa fim subiectivi, pentru ca, in felul asta, si lumea dimprejur e mai colorata..Doar nu vrem sa traim intr-o societate gri si uniforma..E mai distractiv asa..Sa ne uitam la lume ca la o mare scena..Mare..Cit lumea de mare..Mare tare..

Plaja si comert

Plaja..Lume multa, veselie, zgomot de fond..Stau intins pe prosop..Ce bineeee, e vacanta, ce bine, n-am program..Am liniste, stau in slip pe prosop, si visez la ce vreau, aaa, ce liniste de vacanta..
-Pozeeeeeeee, poze, poze, poze! Imi tuna un nene la 2 metri de mine..Pozeeee, de la mare, de la soare, cind fetitele sint goale..Pozee..Ia d'aici sa ai noroc, sa-ti traiasca frantuzoaica..Ia de poze sa traiesti, sa-ti faci casa-n Costinesti..Pozeee de harneala, si in slip si-n pielea goalaaaaaaaa! Pozeee!
Ma ridic dupa ce m-a timpit cu trompeta lui.
-Nene, du-te ca nu vrea nimeni poze!
-Pozeee, de harnealaaaa!
Ma ridic si ma fac la el..Fuge..Ah ce bine..Liniste..Vacanta..Ma culc la loc..
-Ia bomboana, acadeaua, sa iti mearga la lingurica! Bomboaniliiii! Pe batz, pe santz, bomboana cu noroc, sa traiesti ca-n Costinesti! Bomboaniiiii tari, parfumate, colorateeeeeee! Doi la leu s'una gratiiiiiis! Ia de bune ce-s ca o sa mori de pofta! Nu da banii pe prostii, ia bomboane la copii! Uaaaaa!
Iar ma ridic..
-Baaa, tai-o de aici ca chem jandaru'! R'ati ai dreacu de anarhisti!
De data asta omul a plecat singur..Aaaa, ce bine..Liniste, valuri, mare, soare, dudui bronzate..Sforr..
-Caaaa-straveti si floricele, sa dea mama bani pe eleeeeee! Ia de toate de la Stere, si porumb si floriceleeee!! Eftin, bun, si mult! Nu va zgirciti, ca de aia o sa muriti! Fii creshtin pe bani peshin! Eeee-ftin! Eeee-ftin! Nu dati banii pe cu-rveturi, si pe alte acareturi! Caa-straveti dulci si zemosi, mai buni ca la eschimosi!
Iar ma ridic..
-Baaa, ghiolbane fugi ca chem presa!
-Cine domnu', care presa? Ia un porumb, sa bagi la stomac, ca pari nemincat de-o luna!
Ma infurii, il iau de guler..
-Chem presa! Vezi tu pe dracu'
-Stai domnu, daca nu cumperi nu cumperi, ce te sifonezi asa din senin..Ote domle nu mai poate omu sa vinda delicatese..Bine domnu', ma duc, ce te sifonezi asa? Ma duc, domnu..Si pleaca strigind: Floriceleeee, si de toate, ia d'aici pe apucateeeee!
Imi revin..Ma culc la loc..Ce viata..Liniste, in sfirsit..
-Gooo-gosi si masaj, masaaaaj si goo-gosi ori le faci, ori le mirosi!
Pe asta il bat..Urla cit il tin bojocii..De fapt, nu..Ma duc..Plec..Ma fac ca nu i-am intilnit..Ma duc sa dorm la hotel..Acolo nu vine nimeni sa-mi vinda gogosi..Plec..De fapt, ia sa iau o gogoasa..Si p'orma ma duc la bere..Ce cald e..

Poza de familie

Plaja..Lume..Aglomeratie..Prosop linga prosop..O familie..Ea, in fund, ii aranjeaza copilului sapca..El mahmur..Doarme dus..
-Gicule..Gicule..Baaa, dormi? A naibii bere, ai terminat toate sticlele..Sa-ti stea in git!
Copilul incepe sa urle, brusc..
-Vreaaau bomboneeeee! Vreau acadeleeee! Pozeeeee!
-Taci ca te pocnesc..Nu vrei nimic..
-Acadeleeeeeeeee..
-Taci ma n-auzi..Nu vrei nimic..Scoala-l pe tac'tu..Il doare in c..r de tine..Hai, scoala-l ca de azi dimineata sforaie pe plaja..Gicule, ba, ai murit? Ia copilu' si du-l la bomboane, ca m-a timpit..
-Vreau acadeleeeeeee de aleaaaa..
-Taci ca te duce tac'tu..Iti ia si acadele si inghetata de aia cu 3 culori..Gicule scoala ma, nu fi nesimtit!
Gicu deschide un ochi, si spune cu o durere de parca il stringe slipul..
-Cine?
-Cum cine ma? Tu!
-Eu? Ce?
-Du copilul!
-Il duc..Unde?
-La bomboane boule, unde dracu sa-l duci, doar nu la moastele ma-tii..
-Il duc..Cind ma trezesc..
-Nu cind te trezesti, acuma il duci!
-Il duc..Stai sa ma culc..
-Gicule du-l ca mi-a spart timpanele..Si daca nu-l duci, deseara ciuciu sex..
-Cine? a zis Gicu.
-Tu!
-Eu? Ce sa fac?
-Sa duci copilul!
-Il duc, sa mor eu ca-l duc..Da lasa-l sa mai creasca..Hahaha, ce faza..Sforr..
-Gicule, il duc eu da deseara te-ai lins pe bot..Lasa ca-l cresc eu, ca tu esti manga de ieri.. Si ti-am zis sa mai pastrezi ceva din berea aia..Ca eu nici n-am mirosit-o..Ai baut tu tot, sta-ti-ar in git..N-am mai vazut asa..
-Da, a zis Gicu si s-a intors pe partea cealalta..Sforr..
-Bine, lasa ca la anu' vin singura, si te las acasa cu copilu'..Atunci sa te vad..Sta-ti-ar in git sa-ti stea toate berile alea..Halal concediu..Tot eu sa am grija..Deseara, ti-am zis, te-ai lins pe bot..Nu mai fac nimic..Va las sa vad cum va descurcati fara mine..Ca sinteti toti niste lepre..Niste lepre..Toti..Niste lepre..

Namol si sah

Tot Eforie, namol..Pe un cos de hirtii s-a plantat o tabla de sah..2 jucatori, unul dat cu namol, celalalt doar in pielea goala..Lume, imprejur..Partida e in desfasurare..
-Uiteee, aici. Pac..Cu nebunul..
-Cu nebunul..Ca sa imi ameninti calul daca vin cu tura..Ce smecher eeesti nene, hai ca m-ai speriat.. M-ai speriat..M-ai speriat..Mmm..Asa..Deci vii aici, mut dincolo, vii dincoace, ma retrag..Aaaa, ca sa ma prinzi cu dama..Si sa-mi blochezi nebunul..Nooo, ca..Mmm..Daca fac asa, iar vine dincolo..Bun..Hm.. Nu prea am de ales..Ca iar te duci in zona aia, si nu-mi convine..Aaaa, stai asa..Ia de la Basescu..Merg cu tura..Sa te vad..
-Zici? Asa zici? Aha, asa vrei..Bineee..Stai..Daca plec si vin dincoace iar nu-mi trebuie, ca ma ataca pe stinga..E tareeee..Ma atrage in cursa, ca sa plec cu pionii si sa sacrific tura..Ce mic mojic..Ce rau, rau, rau dom'le..Ce vrea el sa ma joace..Eeee..Ce mojic, ce mojic..Ca sa nu pot sa-mi desfasor caii..Ce mojic, ce mojic, ce minarie..Uite asa..
-Da? Si daca te las, ce ar fi? Sacrific 1, 2, si iti f..t dama, clar..Sa te vad cu ce ramii, ca am 2 piese avantaj, si pozitia deschisa aici, si caii pe flanc..Nebunii tai nu ai cum sa-i desfasori..Si-mi deschid si pionii..Si-o sa-mi fac regine..Multe regine..De alea ca in reviste baaaa..Te las in pielea goala, si te si joc la colt..
-Nu faci, ca nu poti..Baa, sahul e joc de academicieni, n-ai tu stofa..Stai..Mut nebunul, vine cu tura, iau cu pionul, si il termin..Clar..Ca si-a blocat 3 piese, si nu mai poate..Il maninc prajit..Si dama i-o agat cu calul, ca nu mai are aparare decit dincoace..Si nu ma ajunge..Il maninc..Te maninc..Uite, ia aici..Vin asa..
-Da..Il duce mintea la rele..Zici ca tura nu mai are bataie, si regele e intre pioni, si n-am ce sa-i dau nici momeala..Ca dama poate sa ia aici, si risc sa ramin deschis ca sa-si bage caii..Ce magarie, ce magarie, ce magarie..Nu pot sa fug cu pionii..Hai sa ma apar..Ca daca iar se suceste, iar n-am loc ca ma ia cu dama.. Ptiuu ce f..utilitati..N-am..Fac asa..
-Nene, ia d'aici..Mat..Da noroc cu mine, esti bun, mi-a facut placere..Dai o bere la iesire..Hai in lac, si pe urma facem dus..Eu stau la hotelul din colt, cum iesi de pe Unirii..Ne mai vedem..Sint cu nevasta..Poate ne intilnim pe plaja la Belona..Am fugit..Miine vin iar..Tot te bat..Ca-s mai bun..Tot de la 9 dimineata..Hai s'auzim de bine!

Table si namol

Eforie Nord..Plaja..Namol, nudisti, miros de ou clocit..Lume data cu noroi, neagra..Sta la soare sa se usuce.. Pe 2 cosuri de gunoi s-au pus pe jucat, intr-o parte table, in alta sah..Multi chibiti..Jocul e pe la mijloc, in ambele tabere..Comentariile vin buluc din multime..
-5-3 poarta-n casa..Asta sint..Te-am blocat..N-o sa iesi nici cu politia..Aha..Mai ai doar pe aici, sau aici, da nooooo cred..Te halesc..Faliment scrie pe tine..
-Sa-i zici lu mutu! Am mincat rahat de mic, ies fara sa simti..Stai asa, stai asa sa vezi..Daca dau asa, ma acopar aici, si aleluia, te vad calare pe dric..4-3..Arhanghelii si dumnescrisii..Futui..Nimic bun..Lasa ca fac asa, uite aici un 4, si aici un 3..Gata..Arde-o!
-5-2 ce minarie..Mmm, daca vin aici, ramin descoperit, si ma scoti, iar daca fac dincolo tot asa, ramin pe dinafara cu 2, daca ai noroc..Nu e bine..Prea multe descoperite..N-am..Mmm..Bine ma, uite ca mut, ma expun, hai sa te vad ce rahat de zar dai..
-5-5 dubla, otete ca mi-a venit norocu'..Baaai, vezi ca Dumnezeu e sus, acolo? Ha? Uite ce te scot..1,2,3 si-a patra, esti mort si-ngropat..Cu 2 afara mai intri dupa apocalixa..Ca n-ai tu norocu' sa pici exact in gauri..
-3-1 Futu-ti, una aici..Las' ca nu dai tu zar ca n-ai talent..
-2-2 A? Cum, nu dau? Io? Pai ce am facut armata impreuna? Ote..De control, 2 aici si doua altele aaa-ici.. Cum e? O sa iesi cind o sa vreau io..
-6-5 Futu-ti..N-am..Hai sa te vad..
-3-2 Acoperim, acoperim..Una aici, si lasam deschis in spate..Lasa ca nu ajungi nici cu racheta..
-Du-te ma..1-1 Oooo, ce bine a picat..Uite ce m-am acoperit..Tot te prind la 5..
-4-2 Arhanghelii..N-am, ma descopar cu 2..Futu-ti de zar bou..
-Nene lasa zarul..Zi ca n-ai talent, si e mai simplu..3-1..Zda ma-sii..Ce porcarie..Unde sa ma duc?
-Du-te-n p..
-Sictir, nu ma duc, ca n-am..6-5..Mortii si cristosii..Daca vin aici ma prinde..Daca acopar acolo iar imi vine dincoace..N-am..Risc..
-2-2 Aleluia..Marti scrie pe tine..Te-am ingropat..Daca n-ai n-ai..trebuia sa chem un taraf sa-ti cinte prohodul..Marti nene..Sint mai bun..Da mina, si hai sa ne clatim in lac..Dar imi datorezi o bere..Esti varza..
-Dau si doua, da miine te prind io..Ca se intoarce si norocul..Hai in lac..

Valori

Exista, pe lumea asta atitea lucruri pretioase..Sint valori inestimabile, arhitecturi, constructii, bijuterii, opere de arta..Filigranuri de minunatii transformate, cristaluri de marimi si culori fabuloase, entitati uriase..
Si totusi..Dincolo de toate, cred ca nimic, niciodata nu va egala frumusetea unui suflet..In nici un caz..Pentru ca el, sufletul e cel care trece dincolo de timp..Si dincolo de orice ar putea fi, vreodata, masurabil..

Lumile amestecate

Lumea asta e un amestec cu atit de multe variante de tot ce e posibil..Vezi pe virtual, ca si in viata, atitia pretinsi, sau cabotini..Euimitor cit de departe poate merge impostura, oooo..Incredibil..
Ma uit pe unele bloguri, in care sint liste interminabile de lecturi, de filme, de calatorii..Bloguri in care, personajele-proprietari, sau ceva, au un limbaj foarte restrins, si cvasi-grotesc..Si, ma gindesc, asa, cine sint, si ce vor toti astia? Cu ce contribuie la cunoasterea generala? Pentru ca, se vede cu ochiul liber ca toata deschiderea asta pretinsa, spre lume, e o simulare a unor variante ce exista doar in mintea lor..Ce ridicol..
Mie, sincer, mi se pare absurd..De ce, vreodata, cineva ar dori sa simuleze ceva? Bine, inteleg dorinta ca unii sa se dea mari..Si, totusi, de ce? Cit de imbecil sa fii sa crezi ca cineva, vreodata te-ar putea admira pentru ca ti-ai cumparat ceva anume? A, bun, in Romanica doar, ar fi posibil asta..Sa zicem, dar nu te baza, pentru ca romanul e hitru, el simuleaza doar..Pe fata poate, te lauda, dar, pe la spate sigur te injura..Asa ca, ce crezi ca ai reusit, asa maret? Si tu, daca chiar te crezi capabil, de ce ai face ceva atit de baban doar ca sa epatezi? Cit conteaza pentru tine ca ai impresionat o multime neroada? Intreb retoric, desigur..
Cum ziceam, lumea e un amestec..De din toti..Fie ca-s idioti, sau genii..Doar sintem pe aceeasi planeta, nu?

Lumi imaginate

Uneori mai recitesc ce am scris..Atunci cind ma apuca nostalgia, si melancolia..Si o fac, asa, pentru a ma reface, dupa dureri ce mi-au fost date..Nu o fac cu prea mare placere, pentru ca stiu foarte bine ce m-a facut sa scriu unele rinduri..
Dar, uneori imi citesc printre rindurile scrise amintiri fabuloase..Imi vad vietile de dinainte..Si e atit de frumos.. Ma simt iar, parca, adolescent, cind ma plimbam printre toate, si simteam ca pot reconstrui lumea, din toate temeliile..
Ce bine, ce frumos, si limpede..Ce clar, ce usor ma mai simt, inca..Si cite variante as putea, inca, sa construiesc, asa, ca atunci..Stiu ca doar cuvintele nu sint de ajuns, asa cum am stiut de atunci..Si stiu ca si mintea mea nu este suficenta, daca mintile celorlalti nu-mi sint apropiate..De asta am cautat prieteni, si de asta m-am indepartat de toti ceilalti..
Am ascultat iar Chopin, si Beethoven..Si m-am gindit iar, la societatile care i-au determinat a fi, ce sint.. Si la toate variantele de trecut..Cu toate cite au fost..
Azi mai ascultam unele cintece, care sa ne conduca visurile printre lumile in care am fi dorit sa fim..Lumi construite din note, sau imagini..Sau cuvinte..

Simplu eu

Ce placere sa observ trairile expansive ale lumilor ce ma imbiau cu variantele lor de existente..Ce calm, ce aduceri aminte, si cite atitea variante de eu-insumi printre atitea vieti, care mi se aratau, cu naivitate, inainte.. Cite toate care se asemanau, cumva, cu ce, si eu, mai demult, am trait atit de intens..Cite toate atit de dulci in atitea trairi posibile..Cite toate atit de usor de recunoscut printre ale mele trecuturi..Printre senzatiile placute pe care le-as fi dorit a le retrai..Cite toate atit de apropiate dintre toate..
Si eu, ca si tine, am plutit printre atitea variante de lumi posibile..Cautind  a se povesti pe sine cit mai natural posibil, pentru a fi cit mai apropiat de sensibilitatea cititorului..Si a fi discret-placut, ca sa pot fi perceput in fiinta mea cea profunda..
Sint o fire, o existenta nestiuta intr-un timp ce inca isi cauta determinarile..Un cineva ce se plimba printre repere ca sa isi inteleaga variantele de trecut..Un om printre alte culturi..Stii, am vazut ca tot ce exista, e pentru ca asa a fost dat..Si fiinta noastra exista prin ce s-a format, prin valorile pe care le-a preluat, din mers..Noi sintem ce sintem comunicind cu spiritualitatea societatii in care existam..Altfel am fi nestiuti de nimeni..Noi existam pentru ca ne spunem fiinta in societatea asta, care are valorile astea..Noi sintem ce sintem pentru ca asa sintem perceputi..Altfel am fi nimeni..Si nu ca ar fi neplacut..Dar na..

Fiintele spatii

Cred ca noi nu sintem fiinte, de fapt..Sintem iluzii de timp materializat..Sinem impresii in constiintele celorlalti.. Pentru ca existam prin ce percep ceilalti..Pentru ca, daca n-ar fi ceilalti care sa ne perceapa, noi nu am exista.. Sintem fiinte vis, care traim in amintiri..Existente efemere ce se justifica prin viata vietilor dimprejur..
Eu exist pentru ca sint viu in constiinta oamenilor dimprejur..Daca miine voi muri, voi ramine un timp in constiinta lor, ca un nume atasat de o cruce..Si ei isi vor aminti de mine, cumva, prin ce am insemnat pentru ei..Si daca voi trai, inca, e la fel, pentru ca ei, citi sint, isi amintesc de ceva al meu, de ce sint..
Stiu..Si eu sint ca ei, asa cum si ei sint ca mine..Fiinte care se agata de viata ca sa incerce sa isi demonstreze fiinta..Fiecare cit, si cum putem..Fiecare cu aceeasi singuratate..Care au incercat sa umple spatiile vide cu propriile suflete..Cit au putut..

Toamna fiintelor noastre

E atit de toamna cit n-a fost niciodata..Mai mult decit ar fi putut fi, din toate toamnele, vreodata..O toamna cea mai toamna..Cea mai cea, care si-a depasit, de departe toate limitele, si care, s-a intors la noi cu un sentiment nestiut, parca..Care a venit sa ne mingiie, si sa ne asculte, mai calma si iubitoare, asa cum am asteptat..Si mai placuta, si feminina..Cum n-au fost celelalte anotimpuri..Toamna noastra..Cea infinita.. Toamna tuturor iubirilor pe care le-am visat..Toamna trairilor noastre netraite, a iubirilor neiubite, si a tuturor nestiuturilor noastre..Toamna deschiderilor spre absoluturile pe care le-am visat..Toamna vietilor cristalizate in amintiri..Aruncate peste tot printre zidurile variantelor de cladiri, care ne mai aminteau de lumile unor trecuturi de care ne mai agatam, inca..Toamna variantelor de fiinte care si-au construit destinele alunecind nestiut printre ruinele atitor trecuturi..Toamna timp, ce ne-a plimbat fiintele printre atitea amintiri dulci si atit de alunecoase..Toamna varianta de a fi a unor fiinte ce isi cauta determinarile printre cele trecute..Toamna-speranta, toamna-vis, toamna-anotimp, ce ne mai cunoaste fiinta, si ne mai recomanda sa ne regindim nostalgiile, doar ca sa ne mai privim, mai adinc, in propria fiinta..Toamna-trecere, toamna timp, toamna varianta pentru eurile noastre ratacite..
Toamna e o varianta pentru ce am visat, si imaginat de cind sintem..E un loc al locurilor nestiut suficient.. E o oglinda in care ne mai privim, uneori, ca sa incercam sa intelegem cine sintem..

Trecuturi

Simtim tot timpul cite ceva din armoniile lumilor ce ne inconjoara..Ne lovesc sunetele si zgomotele celor celorlalti..Sintem asediati de fiintele sunetelor lor..Sintem constrinsi de variantele fiintelor lor sublimate.. Sintem obligati de lumile lor, de constringerile lor, de variantele lor..Prin sunete..Sintem insingurati de tot ce ei ne impun..Prin aceleasi sunete..Le simtim toate frustrarile si insingurarile lor, proprii, ca o varianta de a fi..Ii cunoastem, le vedem fiintele reduse caricatural, si monstruos delimitate intre reguli pe care, doar ei le-au inteles..Nu stiu..
Mie mi se par straine meschinariile meschinilor..Nu le-am inteles niciodata, si nu am stiut de ce, vreodata, cineva, oricine, s-ar preta la a fi, atit de jos, si atit de penibil..Bine, stiu, nu e adecvat sa vorbesc despre ei intr-o lume care isi cauta identitatea modernitatii contemporane..Corect..Nu stiu de ce vorbesc despre ei, cind totul e o varianta de viitor candid promis..Nu stiu..Oare?
Uita-te imprejur, cu atentie..Ce vezi? Sincer..Cit talent, si cita adunatura? Cite variante de viitor? Ce stiluri care sa te faca sa speri? Citi oameni adevarati amestecati intre rasfirati de o soarta potrivnica, cumva? Cite talente ratacite? Citi care stiu adevaruri, pe care nu au curaj sa le exprime? Citi ca noi, cei care am cautat sa ne spunem, in singuratate si nestiut, propriile griji si credinte? Citi care sa se adune dupa tot, si sa incerce a-si reface cit a mai ramas din ei, in umbra unor variante de glorios trecut? Citi din toti au mai ramas ceva pentru ce ar fi crezut ca ar fi fost?
Noi, cine inca mai sintem?

Omul din eu

Am trait unele vremuri care au in ele intelesuri pe care nu le-am atins..Pentru ca ne-am plimbat prin acele vremuri cu placerea descoperirii unor timpuri trecute, a caror dulceatza inca o mai simtim, inca, pe limba.. Ce placere a unui extaz demult uitat..Ce deliciu al simturilor pentru o viata ce se inconjura cu o placere a trairilor de moment, si care isi savura, cu delicatete, toate pornirile virstelor..Ce extaz al unui timp pe care doar noi am stiut sa-l simtim in toate detaliile..Ce viata-vis, si ce placeri pe care nu le-am stiut simti la fel, de atunci..
Eu nu am fost niciodata un rasfatat al soartei..Pentru ca asa mi-a fost sa-mi fie..Si poate ca am fost nascut in alte timpuri..Nu am avut un singe albastru in vine, si soarta nu mi-a harazit sa fiu ceva ce nu as fi inteles, vreodata, sa ma simt a fi..Am fost doar eu, simplu, un trecator pe drumurile lumilor..
Am fost ce doar am inteles ca as putea fi..O trecere, ca atitea altele..Un pasitor, un privitor la miracolele de acum, si un admirator al vietilor de altadata..Un om care se recomanda simplu..Eu, in tot..Fara falsa modestie, sau merite nemeritate..Fiinta care este, inca, si care saluta respectuos pe oricine, admirind tot ce a fost creat..Si care spera la un viitor promis de ceilalti, si promitator in esenta..

Filmul fiintelor

Filmul e ceva modern..O succesiune de imagini si cuvinte, care sa ne poarte spre alte lumi..Am revazut, iar, si iar, Gioconda fara suris..Un film-entitate, atit de apropiat de tot ce sintem, desi..
Viata ne arata fete peste fete, peste fete..Variante peste variante de fiinte ce au fost, pentru noi, cei ce sintem..Noi, cei de acum..
Ce fericire sa fim in acest prezent..Ce buni sintem..Cit de actual-moderni..
Ma gindesc ca noi, de fapt, retraim atitea..Pe care le cunoastem, sau nu..
Sintem fiinte care isi desfac gindurile in lumile de acum..Si care se recunosc in oglinzile celorlalti..Mai mult, sau mai putin..

Visuri pe celuloid

Spuneam, cindva, despre lumile trecuturilor..Despre cum a fost, atunci..Si zic asa pentru ca am revazut filmele dlui Chaplin..Ce mirare, uimire, si incintare..Ce vibratie de suflete, si trairi..Ce placere sa te identifici cu oameni, ca noi..Oameni care, acuma, nu mai sint..
Am revazut luminile orasului..Ce frumos, ce incintare, ce intoarcere la amintirile tineretii..Ce oameni frumosi, cit deliciu al vietii..Ce trairi, ce frumusete a unor timpuri..
Bine, stiu ca sint abordari ale vietii noastre moderne mai bune decit filmele de la inceput..E firesc..Acum sint multe, si mai bine facute..Dar, cumva, nu stiu, diferite..
E un film, se cheama Big, cu Tom Hanks, in care un pusti isi doreste sa devina matur, si i se intimpla, in mod magic..Si care traieste viata asta noua, in care cauta sa se adapteze, si, in care nu reuseste..O viata in care are si o poveste irezistibila, de dragoste..Si, dupa care, se reintoarce la propria copilarie..Tot prin magie..
Nu stiu, ma gindesc la atitea filme care mi-au marcat adolescenta..Ce clipe..Cite variante de vieti pe care le-am trait atunci..Cite visuri..Cite sperante..
Cred ca am trait atit de multe vieti, cu toate filmele pe care le-am vazut..Cred ca sintem copiii lumilor create, demult, pe celuloid..Pentru ca visam atit de usor, si ne imaginam atit de multe..

Privirile Condorului

Cred ca am un mare defect..Unul urias, si care m-a facut sa pierd foarte multe in viata, recunosc..Sint idealist.. Asa m-am construit eu pe mine, avind in spate o anumita educatie, un anumit set de valori, anumite experiente..Asta sint, si nu ma pot schimba, orice va fi sa mi se intimple..Nu am cautat cistiguri ieftine, si nu m-am lasat condus pe drumuri care nu mi-au fost conforme..Sint eu insumi, si mi-am asumat asta de cind am inceput sa inteleg cum functioneaza lumea..In fine..Am multe defecte, si unele calitati, si, prin tot ce fac, incerc sa-mi urmez drumul meu, inainte..
Am vazut, in viata, atit de multe, am trait atit de multe, ca, daca as muri miine, nu mi-ar parea rau, sincer.. Pentru ca am experimentat ce mi-am dorit..Si mi-am revazut valorile, asa cum am crezut..Am trait ca un condor, care a zburat deasupra atit de multor lumi, si, care, impacat cu sine, se poate aseza linistit, pe o stinca, doar ca sa mediteze la tot..Sint impacat cu tot..Cu ce am stiut ca lumea este..Ma simt eliberat de tot ce a insemnat constringeri ale unor trecuturi ce mi-au fost date..
Acum mai privesc imprejur..Si ma mai gindesc, inca, la cite explorari mai am access..Pentru ca stii si tu, energiile mele sint atit de infinite..Si mai am, inca, atitea lumi de cercetat..

Lumi inspirationale

Am stat mult, si m-am gindit, cum incerc intotdeauna, inainte sa scriu un post..Si am spus ca e bine sa ma intreb si intr-un post, asa cum m-am intrebat, de multe ori, cind ma gindeam la tot felul de lucruri..Ce inseamna, de fapt, scrisul? Cum il abordezi? Cum selectezi cuvintele? Cum le atasezi unul de altul ca fraza astfel construita, sa aiba sens? Si cum spui ideile, cum le incriptezi in fraze? Si cum faci ca totul sa fie usor de citit, si de inteles? Cum faci toate astea? Cum spui in cuvinte, lucruri care sa atraga atentia cuiva?
Ei bine, scrisul e o activitate care cere talent, rabdare, rigoare, atentie, cunostinte multe..Eu sint inginer, deci nu sint profesionist in ale scrisului, pentru ca nu traiesc din scris..O fac doar ca hobby, si ca placere proprie, pentru ca e un challenge incredibil, si pentru ca mi-a placut, in viata, sa-mi depasesc limitele..Si, deasemeni, pentru ca e hobby, imi recunosc din start propriile limite, si apelez clementa cititorului..Recunosc ca am un stil mai brusc, si mai incifrat cumva, dar fac asta nu din temperament, sau ca sa demonstrez ceva, nu, o fac pentru ca oamenii sint inteligenti, si vreau sa scriu ceva pe masura capacitatii lor de intelegere..Si spun asta ca sa ma explic, intr-un fel..
Ei bine, cum scriu? Aici, probabil, daca ar fi sa detaliez, mi-ar trebui sa spun mult prea multe..Si as fi foarte subiectiv, cred..De fapt, vezi, scrisul e un exercitiu de gindire..Pe care, fiecare il face in felul sau..Adica poti sa faci totul, metodic..Stiintific..Sa iti stabilesti ideile, legaturile dintre ele, cuvintele cheie, de dinainte, in minte.. Si, cind te apuci, sa stii pe ce drum mergi, cu exactitate, si sa desfasori totul, conform planului.. Sau, poti sa pleci de la ceva; un gind, o idee, un cuvint-simbol, de la care sa incepi sa dezvolti totul, legind in text alte idei, alte cuvinte-simboluri, care sa se lege firesc, si sa aiba sens..Acuma, orice varianta alegi, de fapt, in scrierea textului, tu construiesti..Aduni, pui, stergi, refaci, intr-un mod dinamic, ceva ce intuitia iti sugereaza.. Iti construiesti textul din orice, fie ca sint cuvinte, imagini, idei, gaselnite de moment, trucuri..Apoi, ca un pictor, te detasezi de tot, te retragi, privesti, analizezi, vezi ansamblul, si reiei..E o munca uriasa bazata pe foarte multa cunoastere..Dar, care, poate da rezultate uimitoare..Si spun asta pentru ca am privit cu mare atentie, imagini ale sculpturilor lui Michelangelo, pe net doar (recunosc ca nu am vazut originalele), dar, care, sincer, m-au lasat masca..Omul asta este absolut incredibil..Ai vazut David? Cita eleganta, stralucire, perfectiune a detaliilor..I se vad fibrele muschilor, venele de pe miini, stralucirea din priviri, fata perfect proportionata, totul intr-o elaborare incredibila..Ce fiinta uimitoare construita intr-o piatra incredibil de dura cum e marmora..E ceva ce ne depaseste capacitatea proprie de a ne imagina o sculptura..E aproape divin ce a putut omul asta sa aduca noua, privitorilor..Uluitor, pur si simplu..
Sa revenim..Cum scriu? Nu stiu sa spun exact..Scriu incercind sa urmaresc niste modele ideale..Si cautind sa adun, din cuvinte, lumi care ma inspira..

Anecdote si citate celebre

Anecdote..
Cineva a trecut prin localitatea natala a lui Descartes..A privit statuia filosofului, si a citit: "Dubito ergo cogito, cogito ergo sum"..S-a gindit pret de citeva minute, si a intrebat un trecator: Domnule, a cui e statuia asta?, iar trecatorul i-a raspuns: Nu stiu domnule, cica e a unuia Cogito!
Newton era distrat..Tot timpul se gindea la problemele lui, si dadea prea putina atentie mediului..Se povesteste ca odata urca un deal tinind un cal de capastru..Cind a ajuns in virful dealului si-a dat seama ca respectivul cal fugise..Altadata a vrut sa-si fiarba un ou..A facut toate miscarile necesare, si, dupa un timp si-a dat seama ca tinea in mina oul, in timp ce ceasul cronometru ii fierbea in ibric..Cu alta ocazie, Newton, care era membru al Academiei Britanice a luat cuvintul..De mentionat ca era pentru prima oara, si toti s-au mirat, si au asteptat un discurs genial, bineinteles..Dar dl Newton a spus ca ar trebui inchise geamurile, pentru ca vine un miros greu de pe Tamisa.
Desigur sint multe citate care au ramas, in istorie..Care ne arata ce frumoasa e gindirea, si cite lucruri uluitoare mai avem, inca, de invatat..

Spatii de toamna

E toamna..E la fel, ca atunci, cind simteam ca toate se schimba..Ca devin ceva ce am stiut ca vor deveni.. Ca atunci cind stiam ca fiinta noastra va privi altfel tot..Din trecut..Fara sa-si inchipuie ce va veni..Simplu..
E la fel de toamna..Noi sintem la fel..Privim la fel..Vedem la fel totul, imprejur..
E toamna fiintelor..A celor ce isi imagineaza viata ca fiind o varianta a anotimpurilor..A eurilor..
Traim ce vedem..Frunze, vint, armonii uitate..Ne lasam purtati de variantele de timp..Care ne povestesc variante de lumi pe care ne dorim sa le traim..Acum, in spatiile noastre mici..

Intelegeri intelese

Mi se intimpla sa mai zbor..Sa ma detasez de tot, si sa ma plimb prin toate libertatile, ca si cind as fi singur pe toata planeta..Ca si cind as fi singura varianta de viitor, dintre toate, dupa toate evolutiile..Sus, singur, uitat, detasat de tot ce ar fi putut fi, vreodata..
Plutesc..Dupa ce am reusit sa uit ce m-a facut sa fiu..Sint confuz..Am uitat cine am fost..Nu mai stiu cine sint.. Uneori ma cred etern, si imi declam fiinta ca eterica, cu valori ce si-au depasit timpurile..Alteori imi dau seama cit de mic sint fata de toti ceilalti, si de toate istoriile..O aroganta in fata unor variante..Cit o umilinta fata de valori care imi apar, clare, si atit de sigure..
Cred ca ma agat de unele valori cu o disperare ce imi vine dupa atitea nereusite..Atitea..
Nu stiu daca si tu ai experimentat durerile profunde ale vietii..Ca un exercitiu firesc, al fiintei..Si, daca da, povesteste-mi..Sint omul care asculta cel mai bine..Omul din umbra, care te intelege..

Zimbet de toamna

E iar liniste imprejur..Lumina, un soare torid, aer nemiscat, si spatii care s-au solidificat..S-a oprit timpul, si totul a ramas in aceeasi identitate..S-a pietrificat tot..Aerul e un bloc fixat, printre spatiile trecerilor de altadata..Zgomotele vietii au ramas pe aceeasi frecventa de fond, care suna la fel de conform cu sine, ca o vibratie nestiuta, venita dintr-un fund de univers..E o tacere a simturilor, ca in clipa de dupa Big Bang.. Si o liniste a vietilor, inca netraite..
Ce etern..Ce etern de iubire si tacere..Cite lumi care isi construiesc spatiul, si timpul, in repaus..Si liniste..Cite variante de existente care cauta sa se defineasca..Cite fiinte care se invirt in oul primordial, inainte de a se fi nascut..Cite variante de euri ce zboara imprejur, cu speranta ca ar deveni ce simt..Cite lumi posibile..
E iar liniste..Dupa atitea..Lumea si-a revenit..Mi-ai zimbit, si mi-ai spus ca asa a fost dintotdeauna..Ca totul se reintoarce la sine, dupa dureri..Ca totul e, de fapt, frumos si stabil, ca in visuri..Si eu te credeam.. Pentru ca zimbetul tau mi se parea cel mai frumos lucru..Te idolatrizam..Erai un model..Care imi lumina toate colturile fiintei..Care imi povestea tot ce fusesem, mai demult, si imi prevestea ce as putea deveni..Zimbind.. De ce ai fi facut asta? De ce imi dadeai atunci atitea sperante?
Stii, viata e un joc..Care nu are reguli..Un joc al intimplarilor posibile..Luminat de deasupra, de zimbete.. Cele care au fost, care le-au precedat pe cele care sint.. Care, si ele, la rindul lor, le preced pe cele care vor veni..Traim intr-o lume de zimbete, cumva..Pe care le gasim, printre tristeti..Dar, care ne fac sa ne simtim atit de bine si de atractivi..Pentru ca si noi raspundem la orice cu un zimbet..Mare cit o speranta..O speranta calda, intr-o zi de toamna..

Limitele intelegerilor

Lumea e o reuniune de suflete singure..O intilnire a proiectiilor 3D ale umbrelor unor fiinte ce s-au mai plimbat pe aici, mai demult..Si care au tocit, cu privirile, bucati din amintirile noastre..Pe care inca ii simtim, in tot ce e atit de bine construit, in noi insine..Oamenii altor vremuri, oglinda noastra perfecta, parte dintr-un trecut cuantificabil..Care sa ne ajute sa ne cuantificam prezentul..
Ne mai intilnim..Toti..La o masa rotunda, cu sufletele expuse, ca sa mai schimbam impresii, si experiente..Ca sa ne imprietenim iar, si sa ne explicam mai clar, din raspunsuri, vietile..
Stiu ca sint unele infinituri pe care nu le vom cunoaste niciodata..De fapt, nu vom cunoaste, cu adevarat, nici un infinit..Pentru ca noi, sintem finiti..Si nu ar fi posibil..
Avem imprejur multe infinituri, la care aspiram..Si niciunul accesibil..Pentru ca avem in noi lumi care se vor termina odata cu fiinta..
E frumos jocul asta de a-ti imagina existenta de nemuritor..E fabulos sa-ti imaginezi cum ai putea sa invingi timpul..Si utopic..Chiar, cum ar fi ca tu, cel programat genetic sa traiasca o viata atit de scurta, sa isi depaseasca conditia si sa supravietuiasca mai multor generatii? Cit ai intelege din toate schimbarile ce vor veni?

Suflete asamblate

Unele nopti sint lungi..Lungi cit sa acopere ginduri pentru o viata..Cit sa iti revezi toate trecuturile, sa le saluti, si sa ti le depasesti..Ca sa poti pleca spre alte drumuri care te ademenesc cu alte mistere..Pentru ca dupa noapte vine o alta zi..
Se pot spune atit de multe despre toate cite am vazut, si am trait..Si despre ce au trait si cei cu care ne-am intilnit..Oamenii sint un amestec ciudat, de bucati de suflete, adunate dintre cele care plutesc pe deasupra.. Bucati modificate si lipite, care acopera goluri, si cauta sa construiasca forme exterioare credibile.. Avem suflete puzzle din piese care nu se potrivesc..Dar pe care le asamblam cit de bine putem, in viteza vietii..
Ma gindesc de multe ori la trecuturile mele, ca sa inteleg cine sint..Uneori imi face bine..Alteori ma deprima.. Dar e un exercitiu bun sa invat, chiar daca l-am facut de multe ori, parca tot nu-l stiu..Nu sint un bun mecanic, recunosc, nu stiu sa ma reasamblez, dupa toate..Pentru ca vad piesele aranjate aiurea, strimbe, prinse instabil, si gata sa se darime iar..Structura mea rezista doar la cutremure mici.. Stiu ca si la suflet se aplica legile unor fizici..
Designul e o stiinta..Sa construiesti piese virtuale care se potrivesc e relativ usor..Lumea fizica e definibila prin legi clare..Sufletul insa are atitea alte logici diferite..

Portretul iubirii

La ce sint bune iubirile, cele adevarate? Pentru ca ne fac vulnerabili, si amorfi..Si in iubire ai stari de extaz, beat-itudine, zbor, si plutire..Devii imponderabil..Si indiferent la toate celelalte..Un fel de betie, doar ca altfel, si fara alcool, sau alte substante..E bine..
Daca ar fi sa vizualizezi iubirea, cam cum ar fi? Cum ar arata? Femeie sau copil? Imbracat/a cum? Sau dezbracat/a, cum? Ce fel de gesturi, atitudini, body language? Miscari languros-lascive, sau sportiv-vioaie?
Cre'ca daca ar fi s-o descriu eu ar arata jalnic:)) Ca o tanti cersetoare care cinta fals, si priveste crucis.. Clar..Slaba, si, citeodata cu un umor negru..Imbracata in cirpe prafuite, si care se mai si incrunta la trecatori..La unii le pune piedica, la altii se strimba, mai da coate in coaste, palme, mai un pumn in cap cind si cind..E costeliva, dar loveste foarte bine..Cind iti da una te face ko pentru cel putin o saptamina..Are antrenament, desi nu pare, atunci cind o vezi ca-ti zimbeste fals-lesinat..
Asa ca iubirea asta aduce cu ea multe probleme, si dureri..Uneori cite o raza de speranta..Dar, citeodata, iti arata teritorii divine..Care nici nu banuiai ca ar putea exista..O, da..

Kitsch

Multi mimeaza..Traiesc simulind..Ca niste actori..Prosti..Profund prosti, nu doar in incercarea de a juca un rol..Dar fericiti..Pentru ca supravietuiesc asa..Printre nefericirile celorlalti..Pe care le observa, si care le da satisfactie..Cred, nu stiu sigur, pentru ca lumea lor e blocata, si inexprimabila..
Prostii sint seriosi..Ei nu discuta decit despre ce considera ca e social-corect, si inalt..In nici un caz nu vor spune ceva despre erotism, de ex..Hahaha, reactia lor ridicola e singura manifestare a unui fel de sinceritate, care se mai vede dincolo de trasaturile imobile ale fetei, si corpului..Adica; tac, se uita fix la tine, te lasa sa te desfasori, pozitia e la fel de rigida, de crezi ca-s propriile statui:))) Si, dupa ce termini ce ai de spus, dupa citeva secunde de tacere, te vor pune la punct, metodic, si, dupa mintea lor, bine gindit..Zic dupa mintea lor, pentru ca iti desfasoara in cuvinte o mare serie de clisee..Caci ei, am uitat sa spun, sint la un nivel intelectual care nu deosebeste ceva de altceva..Si, poate ca nu le trebuie..Ei fac copy/paste cu clisee, adica chestiile alea cu care mai sint de acord ceilalti idioti..Au creierul asediat de timpenii, adunate in timp..
Da, prostii sint seriosi, ei nu au dubii..Tot ce stiu ei e sigur..Indubitabil..
Bun, am inceput sa spun despre astia, pentru ca ei sint socialul de azi, in cea mai mare parte..Si daca sintem unde sintem, tre'sa le multumim..De fapt, de la inceput am vrut sa vb despre kitsch, sau chici, cum s-ar scrie, e aceeasi varza de prost gust amestecat..Si am inceput sa scriu despre prosti, pentru ca, kitschul e conform cu ei..E forma pe care o inteleg..Forma fara fond..Si e o chestie; intre geniu, si nebunie, e doar un pas, cum se spune..La fel si intre o opera, si un kitsch..Poti vedea niste k foarte migalite, cu multe detalii..Adica bine finisate..Dar, cind privesti tabloul/sculptura/scriitura de la distanta vezi o amestecatura..O mizerie, adica.. O prostie, o porcarie, un rahat, o scirbosenie, o dileala, orice.. Asta e ce pot construi ei..
Si ma iau iar de ei pentru ca ar trebui dusi la zoo, si pastrati acolo..

Vietile din viata

Ma gindesc iar la filmul Gioconda fara suris..M-a impresionat foarte-foarte mult..Am vazut ca unii l-au criticat, ca nu are actiune/ "joc" actoricesc, actorii sint prea sobri, are propaganda, blabla..De parca filmele moderne mai au altceva inafara de efecte speciale, sex, si scalimbaieli sinistre..Sa fim seriosi, la filmele astea noi dialogurile au nivel de gradinita, oricare ar fi tema filmului..Parca si documentarele au devenit atit de stupide..Atit de stupide..
Sa revenim..Sigur, filmul nostru e sobru pentru ca e plin de idei si variante..E plin de dialoguri-monologuri, daca se poate spune asa, pentru ca replicile sint cam retorice, fiecare vorbeste de fapt cu celalalt asa cum vorbeste cu sine-insusi..Sau asa cum ar vorbi de la o tribuna pe deasupra unor lumi ale trecuturilor..
Personajele sint entitati, nu doar fosti colegi care s-au maturizat dupa o tinerete exuberanta..Sint traitori de mai multe vieti fiecare, inteligenti, si iubitori de experiente care sa-i conduca spre intelepciune..Si mai sint si oameni vii, care au gresit, care mai gresesc uneori, care au slabiciuni, care iubesc uneori fara sens, care se adapteaza invatind continuu, etc..Cit de actual e totul? Cit de actual va fi si peste 100 de ani? Eu cred ca va fi mult mai mult de atit..
Actorii din film au murit deja..Au disparut fizic..Dar, in acelasi timp traiesc..Ii vedem pe ecran, sint acolo, vorbesc, se cearta, spun versuri, se misca..Traiesc intens viata lor..Viata lor compusa din mai multe vieti..

Magia ecranelor

Vineri seara incepea o alta viata..Una diferita de restul..O viata in care magia inlocuia mai usor unele realitati.. Ecranul vietii se schimba cu unul nou..Timpul curgea diferit..Si noi savuram magii cu toate aromele din lume..
Un spectacol proiectat pe un ecran e o calatorie prin alte lumi..Lumi in care evadam, pentru un timp..
Spectacolul de vineri seara a insemnat, pentru mine, un film..Gioconda fara suris se cheama, facut prin 1967, foarte-foarte interesant..O intilnire din intimplare a 3 fosti colegi, si o reamintire a timpurilor frumoase, de altadata..O reintoarcere a unor iubiri trecute, si o revenire la prezent..O revenire ca o aterizare in aceeasi realitate, care seamana, cumva, cu cea de atunci..Pentru ca personajele au pastrat, prin timp aceleasi egouri.. Sigur, privim filmul detasati, cu intelegerea omului de acum, care intelege, si trece peste propaganda de atunci, cea fara de care nu era lipsit nici un act artistic..
Cred ca persoana noastra poate fi definita prin temperament, capacitatea de a invata, pasiunea/placerea pentru ceva, entuziasm, etc..Asa cred, acuma.. Sigur, sint o gramada de toate celelalte "caracteristici", dar derivate, probabil..Pastram, insa, o dorinta constanta..Sa ne eliberam de reguli in weekend, si sa privim la magiile unor alte realitati, cu alte personaje..Cu care am vrea sa ne identificam..

O lume de replici

Meserie, veselie, felie pe veselie, veselie pe felie, pizza la pizzerie..Doamnelor, domnisoarelor si domnilor si domnisorilor e iar show mare..Adica scandal..Mare scandal, mare show, care sa le aduca mare rating, mari vinzari, si, in consecinta bani..Multi..
Societatea romaneasca iar s-a infierbintat aiurea in tramvai, ca de obicei, si a esplodat..Adica s-au polarizat, si s-au atacat intre ei..De fapt, asta e o constanta, parca tot romanul verde asteapta un motiv, ca sa-i dea in cap oricui, democratic..Chiar si aluia care e de acord cu el, ca, la gramada nu te mai zaresti om cu persoana, ca pe intuneric..Intunericul mintii, desigur..Bun..
Oreste i-a tras-o lui Badea..Badea i-a tras-o lui Bendeac..Oreste si Bendeac mai eleganti..Badea mai ciobaneste..Eu ma gindeam ca or fi avind ceva de impartit..Oreste si Badea au pozitii diferite fata de unele probleme..Aici eram de acord cu Badea, intr-un fel, ca nu tre'sa fim ezoterici sau hiper-spirituali cind avem de rezolvat probleme pamintesti..Pe urma, la disputa Badea-Bendeac dreptatea e impartita, ca teoretic Bendeac are dreptate, dar in lumea reala, hai sa fim seriosi, cind esti la patron si primesti ordin, nu prea ai cum sa-l contesti..Ca daca safului nu-i place moaca ta, oriunde ai fi, iti gaseste un motiv si te pune pe liber.. In fine..Da' spectatorilor le place showul oriunde ar fi, ori in studio, ori in lumea reala..Ca doar Roma antica nu facea degeaba spectacole cu gladiatori..Ave Caesar..

Oameni, si timpuri

Am vazut un film facut de dl Nicolaescu despre Carol I..Un film istoric, ma gindeam, care sa arate viata lui, societatea de atunci cu mentalitatile ei, intelegerile omului modern de azi care are privi detasat intimplari petrecute acum 1 secol..Si asa a fost, filmul nu a avut extremisme, sau bilbiieli cretinoid-moderne..A fost constant si moderat in abordari..Liniar, posibil de a fi anticipat, legat, logic, si clar..Fara detalii stupide care sa aduca un eventual scandal..Accesibil si autentic, cred..Facut de un om curajos..Sigur, poate i-a lipsit filmului o stralucire artistica, dar cred ca ar putea fi refacut, adaugit pe ici-colo ca sa iasa o adevarata capodopera.. Asa cred..
Dar e ceva mai important..Filmul construieste un fel de imagine a unei societati ultra-primitive, manipulata grosolan de tot felul de specii abjecte si ahtiate dupa un cistig facil, si un om rar, corect si progresist..Si imaginea asta se vede cum se transforma, societatea evolueaza rapid, si omul devine mai trist..Sigur, dupa disparitia lui Carol societatea isi revine la problemele ei, si ahtiatii inving, cumva..Dar evolutia a existat..
Multi oameni au construit lucruri enorme, au adus valori uriase in societate..Dar oamenii astia au venit din west, sau au fost educati in spiritul de acolo..Tot ce a insemnat progres pentru Romania a fost importat, de fapt..Cred ca asta e tristetea, ca romanii-romani nu au acceptat valorile decit impuse..Sigur, au fost tot timpul interese care sa se transforme in bani, in final..Si pentru bani, e firesc sa se dezlantuie tot ce e mai penibil si dezgustator..In fine..
Si acum Romanica e intr-un recul, ca dupa o mare suferinta, dupa un comunism, si el importat..Dar, se pare ca constiinta civica incepe sa se trezeasca..Si asta e bine..Pentru ca ne putem duce inainte din momentul in care am inteles, si vindecat toate ranile trecutului..Chiar daca mai avem dureri..Asa e viata..

Vremuri si treceri

Hibele vremurilor sint tratate cu o mistocareala hitra..E bine..Pentru ca inteligenta poporului sanctioneaza deraierile de la firesc..
Stiintific vorbind, cel mai corect este sa punem pe masa toate datele problemei, dupa care sa ne indepartam, ca sa putem privi tabloul cu toate dimensiunile lui, si sa reflectam..
Se spune ca societatea romaneasca s-a polarizat intr-un fel foarte-foarte salbatic, ca pe vremea comunistilor.. Adicatelea, daca nu esti cu noi, clar esti impotriva noastra..Si, ca atare, iti luam gitul..Ca nu ne mai obosim sa aducem si argumente..Na..
Buun..Sa ne gindim la ce s-a intimplat in ultima perioada..Deci: copil omorit de maidanezi, esuarea privatizarii CFR marfa, Sfinta Parascovia, Rosia Montana, biserica si spalarile de bani, cutremurele din Galati, promotiile din malluri (aici doar pentru show), "cearta" dintre o creatura pe post de presedinte, si un om ca prim ministru, media nociva, legile dilii, mafiocratia romaneasca, etc etc..Bun, toate au fost scandaluri exploatate intensiv de ziare si tv-uri..S-a rezolvat macar 1% din toate? Si daca nu, despre ce vorbim, totusi? Nu cumva societatea pe ansamblu, nu-si poate rezolva singura problemele grave? Si atunci? Poate ca ar trebui sa scapam de fostii securisti, si de mentalitatile de ev mediu..Si daca am importa niste conducatori din Occident, unii incoruptibili gen Carol I, nu ar fi mai indicat? Sau, daca poporul chiar s-ar manifesta ca un popor constient, realist, si activ, n-ar fi mai bine? Ca sintem totusi in secolul de gratie XXI..

Miracolul vietii

Ne-am intors..Asa cum ne-am intors tot timpul..ca sa ne intelegem trecuturile, mai bine..Ca sa privim mai clar, ce a fost..Ne-am intors asa cum am promis..Asa cum am stiut ca vom face..Ca sa..
Ne traim viata printre rinduri..Privind la alte vieti..Ca la un altfel de variante..Privind la spatiu, si la timp, si la posibilitati..Ca la ceva ce ne e permis..Si pe care il putem folosi..Ca sa ne existam..Cumva..
Timpul ne ghideaza trairile, si ne arata ce putem, ce vrem, si ce e posibil..
Am trait intre atitea limite, ca imi vine sa urlu, si sa explodez in tot felul de descreierari, asa cum am vazut la ceilalti..Imi vine sa-mi dau pumni in cap, si sa spun tot ce cred, despre dureri, si ipocrizii, si sa dansez ca nebunii, pe mese, sa ma manifest ca si cind nu m-ar fi inteles nimeni..Ca si cind ar fi fost acum..
Stii, in mine am murit de multe ori..M-am scufundat in toate abisurile, m-am inecat in toate oceanele..Am disparut, vazindu-ma sters din memoria oricui..Uitat..Uitat, asa cum cred ca am trait..Simplu..
Nu stiu ce m-a tras tot timpul, la suprafata..A fost un noroc..Care m-a urmarit..O fiinta..O varianta de supravietuire..Acum simt ca plutesc..Agatat de bucati de epave..Vreau doar sa traiesc..Visurile mi s-au inecat..Nu sper decit sa mai pot respira..Sa mai pot trai, ca sa simt miracolul..Inca o zi..

Toamne din noi

Toamna e suma starilor noastre..E suma vietilor noastre netraite..Si linistea starilor, atunci cind privim lumina lunii, si ne imaginam cum razele se izbesc de geamuri..Toamna e cercul de suflete pe care imaginatia ni-l construieste imprejur, atunci cind simtim apropierea de dureri..Toamna e tot ce a existat dinainte de a fi inventate anotimpurile..Starea aceea de plutire infinita, peste tot, si toate..O, da..
Toamna e starea aceea solemna si sublima pe care o vedeam imprejur intotdeauna, la un discurs de la o catedra, declamat clar, si limpede..E sobrietatea care ne construia tinuta unor fiinte ca noi, simple si nestiute, care isi cautau un model pentru a-si proiecta admiratiile..Toamna e o entitate la care ne raportam tot timpul viata, ca la un reper, pentru a-si incepe noile existente..Toamna era, si este, viata pasiunilor noastre secrete, pe care le ascundeam de ceilalti, pentru a le simti savoarea..Da, toamna, ea, si doar ea, este, si va ramine arta muta a transformarilor sufletelor..Versul nescris al poeziilor ce nu am stiut sa le intelegem, printre rindurile de cuvinte ale realitatilor prezentului..Toamna, ea, nestiuta, dar simtita, de constiintele noastre, in cautare de absolut..
Nu stiu sa spun cuvinte care sa ma faca sa redau sentimentul asta acut, al toamnei..Ea planeaza peste noi, si ne intelege naivitatile..Ea, toamna e timpul trairilor noastre pasionale si tacute..E ca o viata secreta..E ca atunci cind, tacuti, cautam alte locuri de explorat..
Vezi, toamna e un univers intreg..Care pleaca din noi, in cautari..Ca sa se intoarca tot in noi..Tot in aceeasi toamna, care traieste tot in noi..Pentru ca toamna e o varianta de noi..

Fiintele timpului

Curbele sint contururi, formele sint proiectii, culorile sint reflexii..Oamenii sint entitati pasitoare, gindurile sint experiente ale timpului, sentimentele sint suflete nespuse..Ploaia e o cadere, si toamna o stare..
Noi sintem noi..Noi plutim eteric printre fiinte..Noi traim cum simtim, noi spunem ce gindim, noi reflectam la ce vedem sau auzim..Noi sintem noi, existind prin propria noastra fiinta..In clipa asta, exacta..De acum..
Ma gindeam, de multe ori, cum ar fi fost sa pot calatori prin timp..Ca sa invat ceva ce nu am putut invata din nimic..Sa vad lucratorii piramidelor..Sau luptatorii lui Macedon..Sau viata palatelor romane..Sa vad existenta oamenilor de atunci, si mentalitatile epocilor..Oare cum ar fi fost? Relevant sau deceptionant? Ar fi meritat efortul? Ar fi fost ceva ce nu mi-as fi imaginat? Cine stie? Sau cum ar fi sa pot calatori intr-un viitor indepartat? Undeva unde chiar n-as intelege mai nimic..Cu ce m-ar schimba asta?
Vezi, noi sintem oamenii timpurilor..Traim pentru ca sintem educati in spiritul timpului asta..In alte lumi am fi altfel..Sau am incerca..Capacitatea noastra de intelegere e valabila acum..Pentru a trai atunci, in viitor,  ar trebui sa invatam multe..Cam tot ce a descoperit toata omenirea..Sa ne adaptam..Ar trebui sa ne stergem tot ce am invatat, si sa reluam totul de la zero..De la un alt zero..

Simplu si complicat

E greu de ales un infinit, dintre atitea..Unul care sa fie doar al tau, si pe care sa il poti lua cu tine, oriunde..Un infinit in ale carui infinite lumi sa te poti regasi, cu totul, oricind, cu tot ce esti..Desi, vezi, parti din infinitul asta mai sint, pe ici, pe colo, dar raspindite, care prin locuri, care prin oameni..Locurile si oamenii din acelasi oras, cred..Acelasi oras-muzeu..Care e uneori peste tot..Si alteori nicaieri..
Amintirile isi dau intilnire, uneori, intr-un anumit loc..Un loc precis..Si la un timp riguros exact, de parca si-au potrivit ceasurile..Si asta exact acolo unde esti, si exact atunci cind esti, matematic..Si privesc, toate, parca, prin ochii tai panorama..Dupa care incep sa-ti danseze prin minte..Liber..Si te indeamna sa mai faci pasi, ca sa mai vada si alte locuri, ca sa danseze un alt dans..Pe un alt ritm, cu alta viteza..Un alt dans, complicat, previzibil si neasteptat, pe cit de autentic si propriu..Al sufletului..
Traim acum, clipa cea infinit mica..Punctul de timp..La o infinitate mica distanta de un atunci trecut, si un atunci viitor..Traim..Printr-un timp, sau spatiu, riguros definibile..Sau printre ginduri si sentimente riguros nedefinibile..Traim anticipat o nedeterminare..Sau mai multe..Le traim ca pe variante posibile de existente concepute de..Nu mai stiu..Totul e hazard..Si ce a fost, si ce va fi..
Orasul a ramas perfect la fel..Si-a pastrat constantele, in ecuatiile complicate ale amintirilor..Variabilele le-am adus noi..Noi am complicat, in minte, tot..Noi ne-am pus intrebari grele..Noi am cautat raspunsuri imposibile.. Orasul nu..El ne-a aratat variantele simple ale unor locuri..

Contact

Se spune ca femeile sint de pe Venus si barbatii de pe Marte..Adica asa spune un scriitor..Sau o scriitoare, pe care, probabil ca nu e bine sa o contrazicem..Pentru ca, probabil are mai multe date, si poate si pile undeva sus, adica mai aproape de sursa..
Da, acuma ne vin, in cap intrebari..De ce fix de pe planeta X ar putea sa vina cineva? Adica femeile au stat doar pe Venus..Si s-au inmultit cum? Si barbatii, la fel..Si daca au venit pe Pamint sa se intilneasca, adica, asa aiurea in spatiu, cum de nu s-au intilnit ori pe Marte ori pe Venus? Ca era mai mare, muuuult mai mare probabilitatea asta..Ca sa te duci in spatiu si sa cauti o alta civilizatie..Ca sa ce? Ca sa te dai mare ca uite dom'le ce technologii avem noi, si voi nu..Si e riscant, ca daca aia is iuti de mina, si fac iluzionism, te trezesti ca ramii fara..Iti fura tot si te lasa singur pe planeta..Bine, asta daca presupunem ca invata repede cum functioneaza technologia..Ca altfel e nasol de ei..
Ma gindeam la filmul "Contact"..Acolo, extraterestrii doar ne-au spus ca cine, si cum sintem, ca sintem noi cam prosti, dar avem potential, etc..Dar, in rest n-au interferat cu noi, ca si-au dat seama ca putem sa o luam razna..Si e mai sanatos sa ne dezvoltam singuri..
Era un serial SF mai demult, se chema "Planeta mediocrilor"..Acuma poate ca mediocrii sint extraterestrii, sau pamintenii, cine stie? Chestia e ca, cica se cauta in continuare urme de viata inteligenta peste tot.. Inclusiv pe Pamint..Ca na..Poate ca e o speranta, mai stii?

Cooking show

U-hu, aha, trala-lilu be-he-he, sa-mi, ce chestii dom'le..Adica, ce sa mai, ca daca, na..Asta e la vista.. Tanana..Bun..Traim in Romania, si asta ne..Am gresit, nu asta vroiam sa zic..Aaa, sa ma concentrez..Asa.. Bun..Cica sa nu credem in clisee..Ca adica barbatii nu-s dependenti de alcool si sex, si femeile de shopping.. In fine..
Azi facem un spectacol spectacular despre mincare..Mincare multa, mare, intinsa pe toate mesele de la toate petrecerile din lumea asta..De fapt doar la unele..Bun..Mincare..Cum sa gatim o masa ultra-super-perfecta.. Pe care sa o mincam la fel de perfect..Si sa ne unga pe suflet..
Ingrediente: toate, plus o shticla de vin bun, desfacuta, si turnata..Care in pahar, care in stomac..Turnata deci..Asa..Luam o rosie, o taiem patratele rotunjite dupa ce am decojit patrunjelul, si le punem pe margine..Carnea o taiem si pe ea, o dezosam, scoatem grasimea, o filetam, strunjim, analizam, pina iese la dimensiuni Stas, aprobate..Luam ceapa, o hipnotizam, dezasamblam, decorticam, o dam de pereti artistic, dupe care o taiem tot asa in patratele patrate..O punem pe margine..Morcovul se curata, dupa ce a fost frecat ca sa se intareasca, hehehe, se trateaza cu respectul cuvenit pentru o radacinoasa; se foloseste pentru intarire o viagra agricola, telina..Rasa..Sau barbierita..Dupa caz, e preferabil cu model, ca sa fie mai sexy.. Asa..Mazarea o scoatem din punga, o verificam sa fie sferica, o invirtim ca sa fim siguri ca e ametita si nu sare pe alocuri..Dupa care o punem pe margine..Intre timp luam cite o inghititura de etilice, ca sa ne destresam..Fasolea o fasolim, dupa ce am pus-o intr-o oala cilindrica la care am dat foc..La aragaz, ca nu s'tem piro-mani sau altceva..Cartofii ii curatam ca in armata, fara miscari inutile decit doar sa iasa cubulete, si ii spalam intr-un vas negaurit, si fara sapun, sau shampon..Bun..Ii punem pe margine, si, evident, luam o inghititura de..Rosiile le taiem iar, pina le sar semintele, ca sa iasa ceva ca la francezi..Asa..
Bagam in oala, pe rind, toate..In afara de vin..Pe ala il bagam la stomach..Amestecam..Asteptam..Bem.. Amestecam iar..Bem..Cind simtim ca oala incepe sa se miste cu tot cu casa, adaugam patrunjelul..Ala frunze ..Si, evident, amestecam..Bem..Ce frumos miroase..O sa iasa o mincare beton..Comestibila, adica.. Ca n-avem pretentii ca o sa mincam ca la Hilton..Bun..Luam sarea..Turnam..Cu atentie sa nu scapam recipientul in mincare..E de dorit..Piperul, la fel..Acreala, idem..Pregatim sucul de rosii..Cica se recomanda sa desfacem conserva inainte..Facem si efortul asta..Turnam..Ne uitam la oala..Ce meserie..Sintem fascinati de cite calitati avem..O sa iasa ceva, ooo..Mai bine ne deschidem un restaurant..Cu specific horror, hahaha..Nu, fara specific.. Cu mincare, mincabila, de dorit..Asta e..Bucatarul nu sufla in fiola..A inchis focul si s-a dus la somn.. Ca sa viseze la cadine..Va dorim, aaaa..Pofta buna..Ca o sa aveti nevoie, clar..Sforr..

Eu ca tot

Nu mai am fluiditate in logica..Nu mai vreau sa am..Si nu as avea de ce..
Viata e un sir ilogic..O varianta intre variante..O trecere printre absurditatile celorlalti..Printre ruinile trecuturilor..O ceva, intr-un amestec fara inceput, si fara un sfirsit anticipat..Ca un fel  de stralucire, intr-un amestec diform ce seamana mai mult cu o mlastina nedefinita..Ca o entitate ce isi desfasoara viziunile eterice intr-un univers atit de rece, si, oooo, atit de ostil..
Stii, prin lumile astea ne desfasuram cum putem..Privind ochi, si dimensiuni ale altor existente..Privind fiinte, oameni care-si tirasc vietile..Sau oameni care isi proiecteaza vietile prin alte emisfere..
Stii, eu sint din Galati..Dintr-un oras denumit asa..Cumva..Dar eu sint din lumile acelea pe care nu le-a putut defini timpul..Din spatiile acelea pe care nici privirile nu au indraznit sa le arate..Din locurile trairilor cosmice..
Stii, nu poti sa simti ce ai fi putut simti, daca nu te plimbi pe acele strazi..Pentru ca nici eu nu am stiut sa fiu, pina nu am descoperit spatiile, si trecuturile..
Stiu, nu e o redescoperire..Pina nu vii cu mine prin trecuturile pe care doar sperantele din noi le pot spune.. Pe acolo, pe strazile unor timpuri pe care nu am stiut sa le povestim atunci..Si pe care cautam sa le spunem acum..
Da, cu mine e altceva..Cind esti cu mine esti altcineva..Pentru ca iti pot spune tot..Ce ai fost, ce ai fi putut fi, ce ti-ai fi dorit sa fii..Esti cu mine impreuna, in magia libertatii tuturor eurilor tale..Ca intr-o dorinta de a deveni..Printre pasii trecuti, ai celorlalti..
Da, sint de acolo, sint acolo, simt ca sint printre ei..Pierdut..Intr-un fel..Regasit, in alt fel..Prieten cu toate lumile ce au trait, sau vor trai, printre spatii..Eu, ca varianta..De orice..

Privirile eurilor

Sint patetic..Cel mai patetic din toti..Regele patetismului si al plingerilor..Ma rog, rege, hm..Patetic, hm.. Sint multi altii mult mai..Eu doar ma lamentez pe unele chestii, si le descriu dintr-un punct de vedere..
Daca asculti armonii, e pentru ca vrei sa te identifici, cumva, cu vietile descrise..Vrei sa le asculti, sa le intelegi, sa le introduci in suflet, si sa le aranjezi pe etajere ale muzeului eului tau..Vrei sa stii ca ai simtit tot, si ca ai putut sa adaugi in muzeele vietilor si experienta asta..Pe care si pus-o in locul potrivit, pe scara universala de valori..Da..Tu..Acolo..Atunci..
Eu ca eu, habar n-am cine sint..Si nici ca as vrea, vreodata, sa stiu..Ca si tine..Pentru ca si eu, ca si tine, sintem perfect indiferenti, pentru ceilalti..De ce am fi altfel? Cui sa-i pese?
Uneori mi-e bine in indiferenta asta, generala..Pe cuvint..Ma simt ca intr-o apa universala..Liber..Stapin peste tot ce mia-r placea sa fiu..Scapat din orice constringeri..
Dar, alteori mi-e rau..Simt ca sint bruscat, si respins in afara tuturor..Cumva rational, dar surd-absurd care cauta sensuri intr-o lume rece si ciudata..O lume care te blocheaza cu atitea absurditati transmise prin generatii..Rigida in toate eurile..
Da, sint patetic..Am preluat patetismul de la altii..Tusesc, si sint sensibil la ce vad..Ma uit la ceilalti..Aceleasi priviri, aceleasi distante..La fel..

Vieti posibile

Mai, nu stiu..Fiecare are frustrarile si dilelile lui proprii..Toti ne simti asa, ca nu sintem intelesi de o societate care evolueaza involuind..Cumva..
Nu stiu, am o simpatie, sau ceva, pentru oamenii capabili, si sensibili..Pe mine lacrimile unor existente speciale ma termina..Cind vad o valoare autentica cum plinge, ma simt neajutorat ca si cind tot universul asta ar plinge..Si mi-e mila de tot..De mine, de ei, de ceilalti..Si parca urasc si iubesc cu o intensitate data de atitea, si atitea asteptari..Si de sperante uitate..
Doamna Inspiratie e capricioasa..Feminin-profund-capricioasa..Nu vine cind o chemi..Niciodata..Vine cind nu te astepti, si are cu ea optimism, si trairi profunde, si amintiri, si toamna..Vine ceremonios, calare pe un dric al vietilor trecute, gata sa ingroape tot, si sa construiasca in tine atitea..
Doamna Inspiratie mai vine uneori cu un tren de lux..Pe care il auzi cum fluiera, din departari..Si, pe care il astepti de atita timp..La care te uiti, uimit, si pregatit, cumva, pentru tot alaiul de senzatii care il insotesc.. Ce tinute, ce coafuri, ce rochii, ce palarii, ce gesturi prietenoase si elegante..Ce miscari..Ce trairi..
Ma gindesc uneori cit de mult am trait..Si cu ce intensitate..De parca am fost un fel de rege al unor lumi imaginate..

Prezent si viitor

E o chestie, una maaare de tot..Spuneam intr-un post mai in amonte, ca arta a evoluat pina a ajuns bizara.. Adica intr-un fel semi-grotesc, care, cumva, seamana cu lumea de acum..Bun..Arta ca arta, ca e elitista, ca are lumile ei, etc..Dar daca ne uitam mai atent la lumea din care vine arta asta..Lumea cum e? Cum a ajuns dupa atita evolutie? Sa privim imprejur..
Statul..Ala de dirijeaza..O fi si el in criza? La ce se intimpla in USA, ca unii blocheaza bugetul doar pentru ca nu s-a pornit un razboi din care ar fi avut enorm de cistigat? Cine dirijeaza de fapt lumea? Ce oameni, cu ce interese? Bun..In Romanica cum e? Cit si cum se fura organizat de catre mafiile ajunse la conducere? Ha? O fi moral? Hai sa aplicam modul nostru traditionalist-rigido-invechit de gindire..Deducem ca moral, clar nu e.. Si atunci hai sa devenim hitri, si sa criticam..Sa birfim..Sa ne dam cu presupusul, si sa dam cu ei de pamint.. Cu toate ca, asta, nu prea ne ajuta..Ca ei ramin tot sus, noi tot jos, si solutii concrete nu prea sint..Asta e..
Cica anul asta e anul Caragiale..Ca mai toti anii de dupa Caragiale incoace..El a fost genial sa ne puna oglinda in fata, si noi geniali in a nega chestia asta..De fapt, daca ne gindim mai bine, asa a fost lumea dintotdeauna..Au fost inregistrate de istorie tot felul de rezultate ale rautatii..De la imperii, razboaie, omoriri in masa, discriminari..Si, mai nou, umiliri..Ca asa e fiinta, cica, sa calce pe orice cadavre pentru a reusi.. Adica asa s-au justificat unii..
Secolul asta e unul al technologiilor..Se vorbeste mult..Se consuma energii peste energii ca sa se detalieze tot felul de nimicuri, pe o planeta care are o crestere uriasa de populatie..Dar mai e ceva..
Intru pe youtube ca sa vad ce s-a mai inventat, de curiozitate..Si sint uimit continuu..Este absolut incredibil.. Mai nene, ce explozie de inventii si inovatii, ramii masca..Asa ceva..Ar merita sa scriu intr-un post cite chestii am vazut..Arhitecturi, roboti, yachturi, masini, avioane, rachete, etc etc..Totul e intr-o evolutie geometrica..Si cica asta e doar inceputul..Cred ca merita sa speculam pe chestia asta, de cum va fi viitorul..E un spectacol fa-bu-los.. Care nu se compara cu nimic din istorie..Asta sigur..

Nobel pentru discutii

Se dau Nobel-uri in perioada asta..Care pentru literatura, pace, chimie, biologie, etc..Fizica are locul ei..Clar..Ma uitam pe lista premiilor date pentru fizica de-a lungul timpului, si, de departe, cele mai multe au fost pentru mecanica cuantica..De la descoperirea modelului atomic, au urmat toate celelalte..Particule, sub-particule, caracteristici, functionare, ecuatii, mecanisme, etc etc..Acuma s-a mai dat un Nobel pentru bosonul lui Higgs, adica ceva ca un fel de cimp care creeaza masa particulelor..O fi..E complicat..Cuantica are legile ei, cam diferite de mecanica classica..Eu recunosc ca-s depasit de cuantice inca din facultate cind am avut de invatat la fizica ecuatia lui Schrodinger..Pe aia, desi n-am stiut-o, n-am putut sa o uit..Si acuma il mai visez uneori pe dl Schrodinger, si il injur metodic, ca mi-a afectat studentia..Bine, el a inventat ecuatia pentru binele omenirii, nu ca sa ma puna pe mine in situatii penibile..Corect..In fine..
Cum ziceam, in ultimii ani s-au descoperit atitea..Chestia e ca s-au putut masura unele date, ca sa poata fi teoretizate mai pe urma..Dar daca multa cunoastere ne scapa doar pentru ca nu o putem masura, sau determina, direct, sau indirect? Atunci ce facem? Noi cunoastem, poate o infinitate mica din tot adevarul, care, poate e infinit mare..Cine stie? Zic si eu ca Blaga-filosoful: cunoasterea e infinita..Si am rezolvat:)) Adica avem justificare ca nu stim mai mult:)) Si asta ne pune pe picior de egalitate cu toti idiotii..Clar..
Mai nene, acuma de cind cu glob-alizarea, blog-alizarea, circula informatia mai ceva ca autobuzul 101.. Poti afla muuuulte de tot, oho..Si ma gindeam ca pe vremea mea nu gaseam carti bune despre ce ma interesa pe mine decit foarte rar..Si alea scrise haotic si idiotic, ca nu intelegeai nici cu politia..In fine, alte vremuri, ce puteai sa ceri pe atunci, cind dictatura era dictatura, ordinea-ordine, si prostul promovat sef.. Noroc ca acuma e altfel..Ha..Cre'ca..
Plecasem de la Nobel si am ajuns la carentele societatii..Ma rog, nu au legatura, doar ca asa s-a legat discutia..Si ca ziceam de discutii..Mai nene, noi, ca romani, sintem experti in discutii..Clampanim pe absolut orice teme..Pen'ca cunoastem..Daaa..Stim tot..Sintem cei mai tari la facut teorii..Cu practica stam mai prost, da in rest, oooo...
Cum ziceam, se dau Nobeluri..Foarte bine..Sa se dea..Pe merit..Pe cercetari, rezultate, chestii..N-ar fi rau sa se inventeze un Nobel si pentru discutii, ca sa avem si noi speranta la unul..
PS Felicitari doamnei Munro pentru Nobelul literar!

Abstractiuni

Mai nene, mai nene, bre, behehe..Am inceput in stilul contemporanic..
Mai nene, in istorie s-au construit opere, sa le zicem opere..De toate felurile..Alea stiintifice sint in limbajul lor, concret, si relativ precis..Dar operele artistice au evoluat, dupa cum a evoluat si societatea..Asa..Si toate operele astea erau constructii artistice care aratau adevaruri intr-un mod estetic..Dupe posibilitatile intelectuale ale autorului..Dar operele astea aveau sens..Iti aratau chestii pe care le puteai pricepe, mai mult sau mai putin, dupe posibilitatile consumatorului..Dar aveau sens..Ei bine, toate au evoluat, s-au specializat, iar au evoluat, si iar s-au specializat..Ajungind la modernism, post-modernism, post-post-modernism, post-post-post modernism..Adica intr-un loc cultural (sa zicem asa) cind lucrurile s-au concentrat, abstractizat, esentializat, specializat, asa incit nu se mai sugereaza idei, ci se spun chestii mai real-confuze, care sa sugereze, functie de imaginatia consumatorului, cam ce vrea consumatorul sa-i fie sugerat..Si asa s-a rezolvat problema cu sensul operei..Totul e spus sec, notional, direct, aproape inginereste.. Na..Si interpreteaza fiecare cum vrea si cum poate..
Bine, in situatia asta, in care se poate scrie orice, apar si dileli..Pentru ca, na, orice stupiditate infantila poate avea miliarde de explicatii contextual-artistice..
Asta e, am evoluat, am ajuns intr-un punct in care scriem abstract..Atit de abstract ca nu mai intelege nimeni, cam nimic..Dar putem interpreta, oooo, si asa ne justificam statutul de creatori..Mari creatori..Colosali..Atit de colosali ca nici ei nu inteleg exact ce au scris..Pentru ca vin multi care interpreteaza in multe feluri..Si dau operelor valori nebanuite..Ce chestie, ce smecherie, ce varianta pe felie..Sa fim abstracti, si absconsi, si sa ne plasam misterele scrisului pe deasupra capacitatii de intelegere a lumii..Ce viziuni..Ce variante..Cite posibilitati neimaginate..Dar, interpretabile..Doar lumea interpreteaza, si clampaneste..Sa-i dam subiecte..
PS Sint diferite nivele de abstractizari..Unul e Brincusi, Ion Barbu, Blaga, altceva Nichita Stanescu, Sabin Balasa, si cu totul altceva dadaistii..Rezon..

Infiniturile toamnei

A cita toamna e asta? Cite au fost? Cite am lasat in urma? Cite dintre ele ne mai privesc din trecut? Cite din viitor?
Viata are toamnele ei, asa cum toamna are vietile ei..Si toamna, ca si viata, e la fel de complicata..Pentru ca toamna e reuniunea tuturor toamnelor..Ale tuturor..
Toamna e un univers..Asa cum universul e, uneori, o toamna..Cu planete cazatoare ca frunzele..Si furtuni cosmice..Si tristeti ale unor civilizatii nedescoperite inca..Cu fericiri ale unor paminteni..
Toamna e un castel de frunze..Care se darima, ca sa se reconstruiasca iar, in alte si alte forme infinite.. Pentru ca toamna, ca si noi, e un infinit intre infinituri..Un infinit legat cu o infinitate de raze..

Urcari si coboriri

Oamenii sint universuri unice..Combinatii singulare de capacitati, stiluri, calitati..De perceptii..De cind exista istoria nu s-au repetat niciodata, identic, 2 oameni..
Fiecare isi are constructiile proprii in minte..Lumile lui..Mai simple, sau mai complicate..Cu bune, si rele, intr-un echilibru relativ..Cu cit lumile sint mai mari, cu atit capacitatile, imaginatia si simturile sint mai acute..Cu atit perceptia e mai clara..
Bine, simturile acelea efective ne arata o realitate fizica..Dar noi traim, de fapt intr-o realitate interioara..Avem stari, si treceri..Stari care au o profunzime direct proportionala cu spiritul..O fericire a unui spirit autentic e un extaz de suprapuneri de opere de arta vizualizate cu o pasiune infinita..Dar o tristete este o cadere abisala, o legare cu lanturi, si o expunere nuda in fata tuturor demonilor..O tristete e o depresie a neputintelor atitor capacitati inchise si legate cu aceleasi lanturi, ca si autorul..
In ziua de azi nimic nu e usor..Toti suferim in aceeasi lume..Doar o percepem altfel..
Ce poate fi mai greu decit sa simti durerea aceea care e invizibila celorlalti? De oriunde ar veni ea..
Azi toti ne adaptam la o lume in schimbare continua..Unii mai usor, altii mai greu..Iar lumile interioare uneori ne ajuta, alteori nu..Sigur, facem eforturi, si continuam..Uitind ce a fost..Atunci cind putem sa..

Filme cu prosti

Azi sint amestecate toate..S-a ajuns la atita cunoastere incit in societate nu mai e un set de valori, sint miliarde, care se intrepatrund..Sint miliarde de scari de valori..Totul e in perpetua miscare, si valorile pe o scara, dar si scarile intre ele..
Fiecare cu ale lui..Inclusiv cu dreptatea lui..Ca nu prea poti sa compari diferitele logici intre ele, asa cum nu compari mere cu portocale..Si e normal sa fie asa pentru ca, cum spuneam, sint seturi diferite de valori bazate pe adevaruri, evidemment..
Am vazut un documentar despre inteligenta omului modern..Despre cum gindim..Si cica toti oamenii au in ei capacitatea de a recunoaste, si a deosebi valorile de non-valori, chiar daca nu sint educati pentru asta..Simt ce e profund de ce e aiureala..Doar ca nu le pasa, pentru ca au propriile lor probleme..Si mai spunea in film ca technologia asta noua te timpeste, daca nu o folosesti cum trebuie, adica sa te ajuti de ea, nu sa o faci un scop in sine..
Sint multe de zis, fiecare om are capacitatile lui, nivelul lui de cunoastere, adevarurile lui, gindirea lui, simtirea atasata de anumite valori, etc etc..Dar mai sint unii care, nu stiu cum, dar combina in ei o prostie-timpenie uriasa, cu o incapatinare colosala..Genul ala care te neaga oricite argumente i-ai aduce..
E adevarat ca si desteptii au prostia lor, si uneori fac prostii maaaaari de tot..Mult mai mare decit ar face prostii, pentru ca au mai multa imaginatie..Se mai intimpla..
Sint citeva vorbe despre unii: Nu fi prost, ca tara geme..Prost sa fii, noroc ca esti..Prostia e infinita, in schimb prostii sint foarte limitati..Etc..
Acuma cind ne luam de prosti se presupune ca noi sintem destepti..Normal..

Stiluri

Se spune ca stilul e omul..Adica in stilul unui om se vede destul de clar si cum gindeste, cum simte, ce experiente a avut, valori, etc..Bine, cind e vorba de persoane geniale e mai greu de facut conexiunea, pentru ca omul ala isi protejeaza genialitatea de babuini, si poate avea stiluri care sa nu arate cine e el de fapt..Dar, in general, pentru cei mai multi stilul ii caracterizeaza, zic eu..
Si zic asta, pentru ca stilul omului ii cam determina destinul, pentru ca el isi alege prietenii dintre cei cu stil asemanator, iubeste la fel, uraste la fel, face alegerile vietii la fel, etc etc..De ex, un cineva care are stil de bou nu se va intelege cu altcineva care are stil crocodil, sau elefant (n-am gasit alta rima)..
Bine, sint si exceptii, nu intotdeauna ce pare e si ce este, dar astea sint rare cazurile..
Deci sa ne luam intuitia in bagaj si sa mergem prin jungla, la vinatoare de stiluri..