Stiu..Lumea ne acopera cu atitea absurduri..Na, ce te miri, doar asa a fost dintotdeauna..Ca tot ce e e adevarat sa fie de un sublim eteric..Si intangibil..Cit sa poti vedea ochii, sa simti atingerile, doar..Dupa care toate sa se topeasca in ceva ce parca a venit, asa, ca o furtuna, care a disparut imediat..
Am ramas iar, singur, cu toate regretele mele..Pentru ca tu ai ales sa fugi, in felul tau, propriu..Si sa imi arati ca sint, ce am stiu ca sint, tot timpul..Omul care sta, aici, printre toate..
Stii, daca ne-am privi, poate am intelege..Asa..Ce am fost, ce sintem..Intre lumini si umbre..Am simti tot..
Acuma, dupa toate, poate ca m-am mai schimbat..Nu stiu..Poate vad altfel si tot ce am simtit, asa cum vad altfel, toata lumea..Poate ca sint altcineva..Altul..Un strain, poate, pentru tine..Tot ce se poate..
M-am schimbat..De cind te-am cunoscut, am invatat sa privesc altfel lumea..Si sa ma inteleg altfel..Si sa te inteleg si pe tine, altfel..
No comments:
Post a Comment