Viata e o suma de alegeri..De variante, pe care sa le folosim, intr-un fel, sau altul..
O plimbare, un muzeu, o zi la curse, o noapte la opera..Un teatru, undeva..O meditatie, pe o margine timida, de lume..O conversatie admirind peisaje..O calatorie..O trecere..
Uneori ma mai gindesc la anotimpurile care au fost..Care luminoase, cu sperante calde, si vise elaborate, care nostalgice, care triste si pline de vint, si frunze..Care reci, si albe..Ma mai gindesc la toate, ca la virste, diferite, ale mele, si care au trecut..Ma mai vad, si acum, cum eram atunci, ca intr-o oglinda a timpului.. Poate ca amintirile nu sint asa de departate..Cred..Poate au fost doar ieri..Si tot timpul asta a fost doar o iluzie..Poate doar totul e doar o poveste, pe care am inceput-o atunci, ca s-o traiesc si acum..Asa..
Anii sint uneori numere..Care ni se aduna, ca sa ne impresioneze..Altfel ce rost ar avea..Anii cei matematic determinati..
Uitarea e un cadou al prezentului..Ca sa ne faca sa ne simtim la fel ca atunci..Afara e soare..O zi noua..Care sa ne aduca senzatii noi..Pline, si rotunde..
,, uitarea este un cadou al prezentului ,, Asa o fi , dar sa nu uitam ca orice cadou promit aduce cu sine o obligatie . Succint , prezentul iti da libertatea de a ,, uita,, conditionata insa de inlocuirea elementului ,, de uitat ,, cu altul din aceeasi categorie sau de suspendarea mentala a ceea ce vrem sa uitam Azi.
ReplyDeleteCorectura: promit ....se dorea primit. Cate poate ,,face,, o vocala:)))))
DeleteUitarea e mai mult decit un cadou, e o mare reusita, un succes incredibil, pentru ca e destul de greu de obtinut..Si e foarte personala uitarea, ne apartine, si ne seamana..Da, are si ea dimensiunile ei, pentru ca e ca o stergere din memorie, mai mare, sau mai mica..Fara uitare e greu de crezut ca am putea merge inainte..
ReplyDeleteVocalele:))