E usor..Spatiile au ramas la fel..Un desert imens, cit o planeta..Cu toate cladirile oraselor..Sau teritoriile pe care am crezut ca le-am cunoscut..Cu albiile seci ale unor foste ape..E usor..E totul imprejur..O lume fara curgeri, si fara constiinte..S-au simplificat toate..E calm..Stabil..Nu mai tresar formele de viata..Au ramas doar contururile..
Timpul s-a uscat..S-au evaporat toate sperantele..A ramas totul sec, pe o planeta uitata..Ma uit la dune, ca la singura forma ramasa dupa atita timp..Dunele uniforme, care au acoperit toate vietile ce au trecut pe aici..
Ieri am vazut o oaza..A fost ca o speranta..Venita asa, neasteptata..Dupa ultima extinctie au ramas doar citeva specii..Si citiva oameni..Am calatorit peste tot, sa vad daca a mai ramas apa, undeva..Si am gasit-o undeva, intr-un desert..Ce ironic..Poate extinctia asta uriasa sa nu fie ultima..Poate se va reface lumea din 4% din speciile ramase..Poate totul se va schimba, in timp, asa cum s-a intimplat dintotdeauna..Cine stie? Poate nu sintem ultimii care sa vedem cum disparem cu totii..Poate mai avem sanse..
Miine plecam iar sa cautam urme de apa..Poate avem noroc..Atitea nisipuri, si oase uscate am vazut pina acuma, ca, parca nu mai sper la nimic bun..Ma culc..Sper sa visez lumile alea frumoase lichide..Ce culoare frumoasa e turcoazul..
No comments:
Post a Comment