Muzeu

Spiritul mai rataceste prin spatii..Si mai observa atitea realitati, in toate locurile explorate..Se loveste de oglinzile din labirinturile de afara, si de dinauntru..Mai trimite raze, si mai primeste reflexii, care il pun pe reflectii..Pe spiritul cautator care continua, si continua, pina oboseste..Dupa care viseaza, si se trezeste ca sa continue iar..Si iar..Si iar..Asa ca si cind s-ar fi agatat de unul din firele infinitului, si asa, in suspendarea lui eterica, priveste lumile de sus..
Uneori spiritul mai coboara la nivelul ochilor, ca sa vada orasul asa cum il vad trecatorii..Si merge la pas, incet, admirind schimbarile de viziuni ale detaliilor dimprejur..Se plimba prin orasul lui virtual..S-a mai plimbat si prin alte orase, dar in orasul lui se simte cel mai bine, pentru ca acolo are ingropate adevaratele comori din amintiri..Si toate expuse, ca intr-un muzeu urias..Un muzeu fara intrare, iesire, culoare, vitrine, sau pereti.. Doar cu strazi, cladiri, si copaci..Si un soare al anotimpurilor..