Spatiile se mai rasucesc, asa ca intr-o geometrie neeuclidiana..Se intorc spre ce sint..Si ne plimba si pe noi, printre lumile lor..Ca sa ne revenim la unele origini, pe care le-am stiut mai demult..
Ne intoarcem la tot ce am fost, uneori..Asa..Ca sa ne reintilnim cu noi insine, asa, parca peste timp..Ca sa ne privim ochi in ochi..Asa..Ca sa intelegem cine am fost, si cine sintem..
Lumea nu a fost niciodata mai mult..Doar o limita a ce am trait..Doar ceva ce am cautat sa pricepem..Doar un timp si un spatiu in care am experimentat..Ca un spatiu in care am cautat sa intelegem cine sintem, noi, cei singuri, printre ceilalti..Asa, cum am putut, si am crezut, in felul nostru propriu de a gindi..
Am fost, cindva, si acum sintem, inca, fiinte ce au evoluat, de atunci..Care privesc si locurile, cu aceeasi curiozitate, ca atunci, cind eram mici, si ne construiam amintiri din atitea intimplari extraordinare..Acum sintem, dupa atitea, parca, la fel..Semanam cu tot ce am fost..Atit de mult..Ne mai privim in oglinzile trecutului la fel de curiosi, ca atunci..Si mai cautam sa intelegem lumea, inca..Ca atunci..
No comments:
Post a Comment