Avem intotdeauna un punct de referinta, pentru momente..Un punct fix, imprejurul caruia ne rotim substanta fiintelor..La care ne raportam continuu..Punctul origine, matematic definit..Fata de care facem tot felul de miscari, si gesturi..
Avem si un punct reper al vietii..Care se misca, si, fata de care, punctele momentelor par niste pozitii atit de relative..
Avem puncte, sau repere, de toate felurile, in orice moment..De care ne legam fiintele, tragind linii drepte, sau curbe, linii de stari, si nedeterminari..Viata ne e un graf cu virfuri, laturi, si variante..Intr-o lume cu foarte multe dimensiuni..Dimensiuni determinate, sau nu, dar atit de stabile in instabilitatea lor..
Traim legindu-ne de atitea..Mai mult sau mai putin vizibil..Sau subtil..Traim construind legaturile vietii..Care sa ne justifice substanta fiintelor din noi..Cea care e reperul pentru imprejururile de acum..Centrul universurilor posibile..Si care ne dau energia vitala..
Minunate aceste randuri , cred in nevoia de a ne construi aceste lumi compensatorii care sa ,, sa ne justifice substanta fiintelor din noi,,. Care este intensiunea si extensiunea termenului ,,posibil ,, ?
ReplyDeleteMultumesc frumos, am recitit ce am scris ca sa imi dau seama ce am vrut sa spun:)) De fapt stii cum e, cind scrii ai in minte o scena, sau o impresie, o replica, ceva ce te-a impresionat mult..Si vizualizezi in minte mai multe variante posibile, dupa care te apuci de scris, si mergi asa, inainte, ca un explorator cautind misterele..Si rezultatul final uneori seamana cu ce ai avut in gind, ca idee, de la inceput..Bun..
ReplyDeleteMa fascineaza conexiunea asta intre stiintele exacte si viata, sau filosofie..Si m-am gindit cum sa ascociez grafurile cu ceva concret..Adica sa iei punctele de pe graf, si sa le consideri ca repere ale tale, iar tu, intr-o pozitie cvasi-centrala, care sa poata fi legat usor, cu celelalte..Pentru ca in viata asa e, fiinta noastra se leaga afectiv de atitea, si atitea..De oameni, amintiri, experiente, intimplari, carti, spectacole, etc etc..Ideea de centroid e ca noi sintem in centrul grafului, punctul zero, cum ar veni, originea, sa zic asa..
Posibil vine de la ideea ca sint atitea variante de universuri, sau puncte de reper pe care nu le-am descoperit inca, dar, care, vor veni in viitor..Pentru ca toate lucrurile astea care vor veni, ne dau speranta, si stabilitate..Si de la ele ne luam energia sa continuam viata noastra, si drumul inainte printre atitea necunoscute..
Am inteles , dar sa nu uitam ca limitele de,, a spera ,, sunt sub amprenta trecutului , educatiei si relatiilor interpersonale pe care le-am avut , fieare dintre noi.
ReplyDeleteImi place ideea de uitare de sine...si viata privita ca o sansa de a primi din viitor , opusa modului in care traiesc oamenii de. azi ....cuprinsi in blazare si incrancenati in problemele materiale.
Da, e necesara o uitare, si regasire, ca sa putem sa o luam de la capat..E buna o uitare asa, in general, pentru ca e prea dura realitatea..Si ne mai trebuie si sa visam, altfel am lua-o razna..
ReplyDelete