Viata e o mare necunoscuta..Plina de necunoscute, care sint pline de necunoscute, care sint pline de necunoscute, etc..Care se leaga unele de altele intr-un fel necunoscut..Desi, poate, exista in tot necunoscutul asta o urma de previzibil, si accesibil..Un pic..Cit sa ne dea speranta..
Necunoscutul asta e de fapt misterul..Imprevizibilul..Nestiutul..E o entitate cetzoasa, ce poate lua miliarde de forme, si care ne cam surprinde, de cele mai multe ori..Fie neplacut, fie placut..Asta daca nu sintem pregatiti sa acceptam..In fine, oricum am cauta sa denumim necunoscutul, sau sa-i atribuim forme, el ne ramine, alaturi, oriunde, si oricind..Si se poate metamorfoza, asa, in orice..O speranta, un gind, o intimplare, o intilnire, un pas, un proiect, o senzatie, un sentiment..Ceva..Orice imaginabil de o fiinta meta-fizica..
Putem atribui necunoscutului absolut tot..Chiar si destinul, asa cum i-l atribuim lui Dumnezeu..Si traim constientizind forma asta a lui, care ne e imprejur, acceptind..Ca un fel de dorinta a ne imprieteni cu el.. Fiind dispusi, si deschisi..Care sa ne dea o cit de mica siguranta, intre instabilitati, si frici..Ale noastre, sau ale celorlalti..Poate ca uneori propria intuitie ne-ar putea arata ceva..Desi, ar trebui sa fim de-a dreptul geniali pentru asta..Tot ce se poate..
No comments:
Post a Comment