Traim angrenati intre atitea mecanisme..Ca-s sociale, spirituale, sau de alte naturi, determinate, sau nu..si noi ne simtim ca niste roti care trebuie sa se roteasca intr-un anume fel cind li se cere sa se conecteze..
Traim intr-o societate-ocean de informatii si date..In care trebuie sa comunicam, raspunzind conform la intrebari..Sintem asediati de tot..Mediul ne obliga..Interesele proprii, la fel..
Prea mult stress..Asta nu e viata, e doar o robotizare metodica..Natura noastra profunda e alta..Sigur, trebuie sa si socializam..Dar nu sa devenim dependenti..Ma rog..Daca putem si alege..
Fiecare are felul lui propriu de a gindi, si simti..Unii sint buni la ceva, altii la altceva..Si, fiecare ne cautam un drum in viata care sa ne fie conform cu propriile valori..Unii vad o satisfactie in a se imbogati, a face bani, a deveni mai puternici social..Foarte bine, e un fel de a fi fericit..Si incurajat de societate..
Eu cred ca cel mai adevarat fel de a trai e sa poti gindi liber..Si de a-ti putea desfasura imaginatia..Asta da, e ceva profund adevarat, si nu iti va aduce regrete..Sau, ma rog, regrete mai mici..Ca acelea de a nu fi devenit bogat..Dar asta nu e asa ceva de neiertat..
Sigur, lipsa unei familii, sau a unor prieteni e un motiv de regret..Dar, cumva, poate ca in tot ce ai facut a fost ca si cum ai fi avut satisfactia de a fi avut mai multe familii, si copii, toate spirituale, desigur..Poate ai trait mai multe vieti concentrate in una..Cine stie? Nu e usor de analizat, si comparat..Pentru ca tu traiesti singur, tot, asa ca toti, si, nu e nimeni sa te critice, sau incurajeze..Si iti asumi tot..Si reusite, si esecuri, impreuna.. Totul e sa fi lasat ceva, in constiinta celorlalti..Ceva cu adevarat important..Nu?
No comments:
Post a Comment