Am fost nascuti, si aruncati destul de salbatic in lumea asta incerta..Am supravietuit invatind din greseli..Ale noastre, sau invatate, de la ceilalti..Si am mers inainte dintr-o vointa a fiintei..
Ca sa traiesti iti trebuie determinare..Ca sa reusesti iti trebuie o infinitate de determinari..Desi determinarile nu sint suficiente..Mai conteaza si norocul, si timpul, si atitudinea..Si felul in care fiinta ta se poate plia mediului, care e mai mult decit o simpla adaptare..Si se pot spune multe, despre toate..Desi, intr-un fel, cui sa-i pese? Pentru ca drumul fiintei tale iti apartine doar tie..Restul isi au drumurile fiintelor lor, si nu au timp pentru altceva..Ei nu te vor intelege decit daca au trecut prin ce ai trecut tu..
Traim perfect paralel..Cu mici exceptii..Traim vazind ca mai exista intimplari, sau lucruri comune, intre noi, si ceilalti..Privind..Simtind ca ne putem raporta la ceva ce ne vine din afara..Dupa care ne repliem, si redevenim noi insine..Si ne gindim ca e firesc asa..Pentru ca si ceilalti fac exact la fel..
Noi sintem ce sintem, acum, ca fiinte..Cu tot ce tine de asta..Apoi ne insinguram, pe masura ce inaintam in timp..De fapt ne traim ce am trait dintotdeauna..Cu o speranta care sa ne acopere disperarile..Cu un curaj al incepatorului in toate..
Ma regasesc in : ,,Apoi ne insinguram, pe masura ce inaintam in timp..De fapt ne traim ce am trait dintotdeauna..Cu o speranta care sa ne acopere disperarile..Cu un curaj al incepatorului in toate.. ,,
ReplyDeleteIn cazul meu , insingurarea este o posibilitate de evadare dinspre Multi/e...inspre Mine. Recunosc , mi-e bine cand imi fac timp pentru ganduri , asteptari , sens , amintiri si perspective.
Toate starile, gindurile, etc, ne seamana, asa cum ne seamana si insingurarile..Sau singuratatile..E starea noastra fundamentala, pentru ca in viata ne rezolvam singuri toate problemele..Starea de singuratate e de fapt o interiorizare, si o traire in noi a ce ne dorim, visam, etc..Cam aici e esenta fiintei..
ReplyDelete