Trecem singuri prin viata..Si experimentam toate trecerile cu sufletul unui singuratic..Pentru ca avem clar, constiinta ca doar singuri ne putem rezolva problemele..Desi, ce bine ne ar fi sa ne simtim alaturi..
Pe scenele lumii jucam un rol care nu are variante..Si ne simtim printre ceilalti ca alergatori printre umbre.. Ca intr-o piesa care se poate juca intr-un mod unic..Desi, in timp, vedem ca pot fi atitea posibilitati..
Jucam roluri in teatrul asta infinit, al lumilor..Si vedem ce bine ne este intre ceilalti..Sintem fiinte sociale..Si ne place sa simtim ca exista o replica, undeva, care sa ne raspunda la ce spunem..
Vrem sa fim alaturi..Chiar daca nu aratam asta..
Uneori simtim ca doar noi insine ne sintem alaturi..Si dupa ce ne privim in oglinzi, ne dam seama ca reflexia aceea adevarata, a fiintei, chiar exista..Si ca depinde doar de noi, sa o gasim..Oriunde ar fi..
No comments:
Post a Comment