Cind si cind am in minte asa, un timp de toamna..Nu stiu de ce..Poate pentru ca am regrete care revin.. Si aud iar, asa, printre zgomotele lumii, melodia aceea de demult..Try to remember, the kind of september..When life was slow, and grass was green..Ce autentic in tot..Sa iti imaginezi cum septembrie e iar, acum, si noi ne mai uitam unii la altii, confuzi..Cum ne intrebam iar aceleasi intrebari, stiind ca, iar, nu vom primi raspunsuri..Intr-un septembrie de anotimp, care ne mai umbla prin ginduri..
Sintem iar intre oglinzi, care, parca, se joaca cu reflexiile..Si ne arata atitea..Noi..Si o toamna, in spate, pe fundal..In spatiul acela care s-a umplut cu frunze, copaci goi, si atitea ploi de o absurda tristete..
Sintem iar in unele locuri, despre care mai spun povestile..Cind ne simteam atit de bine sa evocam tot.. Tot ce apartine unei lumi trecute, dar, care, traieste atit de fabulos in noi, inca..Lumile lui septembrie..Lumile unor amintiri calde si rotunde, si atit de delicioase..
Try to remember..Viata toamnelor traite cu fericirile inconstiente ale virstelor..Cind aveam curajul sa punem pe masa vietii tot, si sa ne imaginam ca doar tristetea asta a anotimpului mai poate depasi depresiile ce vor veni odata cu frigul iernilor..Pentru ca tristetile astea erau un fel de ziduri, pentru atitea fericiri interioare..
Ne amintim, pentru ca ne face bine..Si pentru ca lumile acelea chiar merita..Chapeau bas! A la votre!
No comments:
Post a Comment