Se spune ca: nimic nu se pierde, nimic nu se cistiga, totul se transforma..In universul nostru izolat, toate devin altceva..Poate ca si noi facem la fel, ne transformam acumulind idei continuu, pe care le luam dintr-o cutie misterioasa, pe care o deschidem doar cind viata ne pune in anumite situatii..
Ma gindeam daca orasul isi mai aduce aminte de mine..In fotografii pare neschimbat, aproape..Strazile sint la fel, cladirile mai au in ele ecourile de demult..Luminile si umbrele par a fi la fel de jucause, printre crengile copacilor..Spiritul locurilor parca a ramas la fel..Etern..Si identic cu cel pe care l-am cunoscut si eu..Dupa atita timp..Ce bine ca el, macar, s-a pastrat..
Noi ne-am mai schimbat..Am invatat lucruri noi..Am mers inainte printre cenusile vechilor imperii..Am trait si bune, si rele, amestecate, si am mai facut pasi pe traiectorii-test, sau imaginate, pasi adevarati, sau invizibili, uneori..Am urcat, am coborit, am mers pe cite directii am crezut, sau simtit, ca ne reprezinta..Am privit spre locuri, spre oameni, spre noi-insine, si am inteles unele lucruri..Ne-am imprietenit cu timpul, si ne-am trait dimensiunile existentei, iar, asa cum parca ni le-am trait si altadata..Cind realisti, si urmind o corectitudine a logicilor, cind purtati de pasiunile clipelor, si virstelor..
Destinul e in noi..Si e construit matematic de fiinta noastra..Traiectoria vietii e doar un rezultat al realitatilor care ni s-au intimplat..Sau, inca, ni se mai intimpla..
No comments:
Post a Comment