Lumea, altfel

Stiu..Lumea ne acopera cu atitea absurduri..Na, ce te miri, doar asa a fost dintotdeauna..Ca tot ce e e adevarat sa fie de un sublim eteric..Si intangibil..Cit sa poti vedea ochii, sa simti atingerile, doar..Dupa care toate sa se topeasca in ceva ce parca a venit, asa, ca o furtuna, care a disparut imediat..
Am ramas iar, singur, cu toate regretele mele..Pentru ca tu ai ales sa fugi, in felul tau, propriu..Si sa imi arati ca sint, ce am stiu ca sint, tot timpul..Omul care sta, aici, printre toate..
Stii, daca ne-am privi, poate am intelege..Asa..Ce am fost, ce sintem..Intre lumini si umbre..Am simti tot..
Acuma, dupa toate, poate ca m-am mai schimbat..Nu stiu..Poate vad altfel si tot ce am simtit, asa cum vad altfel, toata lumea..Poate ca sint altcineva..Altul..Un strain, poate, pentru tine..Tot ce se poate..
M-am schimbat..De cind te-am cunoscut, am invatat sa privesc altfel lumea..Si sa ma inteleg altfel..Si sa te inteleg si pe tine, altfel..

Jocurile memoriei

Trecerile ne vin..Ca si cind ne-au fost aduse mai demult..Simplu, si fara chei..Asa..Ca sa le privim elaborarile, cu o infinita curiozitate..Ca sa le gasim..Daca am putea..
Lumea nu ne-a aratat cam nimic..Si tot ce am descoperit a fost ce am reusit, printre toate, sa observam, sa analizam, si sa elaboram..Nu stiu..Lumea s-a ascuns atit de bine, ca sa ne faca sa esuam..Poate si-a dorit asta..Nu stiu..E mult de tot ce ni se intimpla..Si toti asteapta de la noi atitea raspunsuri..Parca am uitat cine sintem, in tot jocul asta al cautarilor..
Viata ne-a plimbat prin atit de multe locuri..Parca iar am uitat cine sintem..Ne regasim, cind si cind, poate doar asa, ca sa uitam iar..Memoria se joaca cu noi, ca si cind am fi iar copii..

Lumi neintelese

Intre noi si lume e un spatiu gol..Pe care il umplem uneori cu visuri..Cu lumi imaginate..Care sa ne dea o speranta ca supravietuim unei realitati dure..Si sa ne propulseze spre ceva ce ne dorim..
Sintem separati de lume prin mecanisme pe care le-am construit noi singuri..Asa..Care ne-au ajutat tot timpul.. Sintem izolati in propriile perceptii..Vedem totul imprejur ca intr-un tunel..Sau ca si cum am privi prin gaurile din zidurile labiriturilor in care sintem, inca, captivi..
Ce lumi elaborate ne inconjoara..Cit de multe sint..Parti de lumi pe care cautam sa le intelegem..

Lumi intangibile

Acuma traim intr-o lume schimbata..Am iesit de putin timp din dictatura, si ne cautam un drum..Dar traim intr-o confuzie a valorilor uriasa..Asta pentru ca ce a fost este evident, invechit, si trebuie sa reconstruim tot.. Nu stiu, habar n-am, societatea e o entitate uriasa care isi are drumul ei propriu..Bazat pe cunoastere, si adevar al prezentului..
Astazi experimentam continuu..Cautam, analizam, construim, si asezam totul pe etaje diferite de valori.. Invatam din mers..Ca sa intelegem ce am fost, cumva, pentru a ne insusi un drum propriu, inainte..
Tin minte ce fabulos era almanahul Anticipatia..Cite lumi posibile regaseam acolo..Povestiri, traduceri, desene, totul era un univers de idei care sa ne ajute sa intelegem lumea viitorului..Il citeam in masina, in drumul spre litoral, in vacanta..Ce frumos..Sa vezi cum iti trec peisajele la geam, si tu te concentrezi pe cuvintele care iti aduc lumi imaginabile, si atit de diferite..
Sint si eu un copil al acelor vremuri..O fiinta care s-a legat afectiv de spatiile concepute de oameni cu atit de mult talent in a povesti viitorurile posibile..
Stiu, acum, acele lumi au devenit mai palpabile, cumva..Mai detaliate..Mai explicate..Si totusi, nu chiar asa de accesibile, inca..

Spatiul constrins

Am revazut niste interviuri gen dialog cu Cristian Tudor Popescu si Eugenia Voda..Nu sint fan CTP, si nu prea imi place stilul in care scrie, pentru ca are multe absurditati si chestii abscons-dezgustatoare pe tot parcursul scrierilor..Dar e autentic, si are inserate chestii surprinzatoare..Bine, scrisul lui e una, si dialogul cu el cu totul altceva, pentru ca intr-o conversatie CTP iti arata toate mecanismele scrisului, si ale cunoasterii, si aici el este absolut incredibil..Aici e bine sa fii atent si sa cauti sa intelegi ce spune, pentru ca are atita seva de sens, cunoastere, si romanism autentic..Interviurile cu el sint infinit mai interesante decit tot ce ai fi putut citi.. Asta e parerea mea..Evident, nu toate interviurile, pentru ca in unele se cazneste si el sa raspunda la intrebari inepte..Dar sint unele in care dezvolta idei, si variante, de ramii efectiv, masca, cind realizezi ce imaginatie incredibila are el, omul..Si ce autentic este in felul in care priveste realitatea, cea care este, sau cea posibila..
Cind il vezi in interviurile cu Eugenia Voda intelegi mult din felul cum functioneaza mintea umana..Pentru ca el este, dincolo de orice, o enciclopedie a cunoasterii..Pacat ca nu si-a aprofundat si dezvoltat exceptionala lui capacitate, ca sa poata dezvolta mai mult unele idei..Mare pacat..In fine, probabil ca viata l-a determinat, sau poate si el a ramas conform intre unele standarde depasite..
Nu stiu, tin minte cind eram mai tinar, si aveam unele discutii foarte interesante cu unii oameni..Discutii care avansau, se extindeau, si ramineau de multe ori suspendate, asa simteam eu, pentru ca ei nu puteau depasi un anumit nivel de cunoastere..Si atunci, parca, as fi dorit sa am parteneri alti oameni mai avansati, mai orgoliosi, mai plini de variante posibile pe care sa le putem discuta deschis..Ce bine ar fi fost..Poate am fost si eu naiv, intr-un fel, pentru ca nu am cautat personajele cu care sa..Desi, sincer acuma, pe vremea aceea, nu prea existau alternative..Pentru ca gaseai ori naivi, ori perversi..Si asta mi se parea absolut inacceptabil..Pentru ca nu asa ajungeai sa cunosti experimentind..
Viata ne-a constrins la multe..Am fost obligati sa acceptam atitea ineptii..Nu mai stiu cum e acuma, dar lumea romaneasca a fost un loc al acceptarilor mai mult..Si nu unul al dezvoltarii unor visuri autentice..

Iarna amintirilor

Iarna e absurda..Ca i-am mai adaugat noi, de la noi, niste sarbatori, e ca sa o facem mai acceptabila, cumva..Desi, si asa, tot la fel de absurda e..Na..Iar acuma sintem in perioada asta plina doar de un frig al unor intunericuri venite cam prea devreme..Si asta doar pentru ca axa de rotatie a pamintului e inclinata.. Daca ar fi fost perpendiculara pe planul elipsei de revolutie in jurul soarelui am fi avut variatii mici de temperatura intre anotimpuri..Si atunci poate n-ar fi fost anotimpuri asa ca acuma, ci doar treceri..
Intr-un roman al lui Jules Verne Sans dessus dessous, se pune problema asta, de a incerca modificarea directiei axei de rotatie terestre, cu un impuls dat de un tun urias..Care, evident esueaza..Pentru ca Pamintul e o planeta uriasa, pentru noi, oamenii..Daca ar fi sa existe ceva care sa-i modifice rotatia, si axa de rotatie ar fi un impact cu un meteorit destul de mare..Dar asta ar insemna o catastrofa, care ar cam putea duce la extinctia multor specii..Poate chiar a lui homo sapiens sapiens..In fine..
Cum spuneam, iarna asta, asa cum e, si a fost in toti anii, e absurda..Dar e autentica..Pentru ca e iarna pe care o stim deja, si cu care ne-am obisnuit..Pentru ca are in ea si amintiri de la unele examene, pe care le-am trecut, cu mai mult sau mai putin success..E iarna zapezilor de altadata, cum spunea scriitorul..

Simplu

E simplu..Asa, in general e simplu..Cind e complicat, e pentru ca unii complica, de fapt ce era simplu..Uneori chiar noi complicam lucrurile..Din prostie, sau pentru ca trebuie..Si ne complicam viata atit de mult, ca ne ratacim..Si atunci, mai stam, ne mai gindim, si mai gasim si solutii..Simple..Pentru ca, de fapt, totul e asa..Simplu..
Uite, de exemplu iarna asta..A acoperit cu alb tot, ca si cum a dorit si ea sa simplifice lucrurile..Ca si cind si-ar fi dat seama ca spatiul e prea plin cu detalii..Pai na, a trecut barocul, acuma sintem postmoderni..
Oare cum erau iernile de altadata? Ce fel era viata acum 50000 de ani? Cum era pe vremea glaciatiunilor? Cind doar natura dirija tot?
Civilizatia omului a cam schimbat planeta..Oare cum va fi peste 50000 de ani? Vom fi luat deja legatura cu extraterestrii oare? Cine stie..
Imi place ca in imaginatia neroada a unora, extraterestrii au capul mare..Pai daca sint mamifere, e putin probabil sa fie asa, pentru ca mamiferele nasc pui vii..Si cum naiba sa nasti un copil cu un cap urias? Din cauza asta nici noi, umanii, nu avem capul mare, pentru ca nu ne-am putea naste, si am ramine captivi in burta mamei..Solutia naturii a fost cresterea suprafetei materiei cenusii prin incretire, ca sa poata fi pastrata o dimensiune acceptabila a volumului cranian..Simplu..
Se spune ca, in general, in stiinta, se cauta explicatia cea mai simpla, din toate..Si lumea e asa..Totul e redus la esente..Nimic nu e introdus artificial..Cu un numar minim de notiuni se explica tot..Bine, rezultatele pot fi uneori complicate, dar ele se bazeaza pe elemente si reguli simplificate la maximum..Asta inseamna structurare, si stiinta autentica..Bine, e adevarat, in stiintele exacte..In cele umanistico-umaniste e mai altfel, pentru ca acolo apare omul, si complica tot de ramii masca..

Altitudini amestecate

Versuri dintr-un cintec spun ca: I hate you so much, it must be true love:)))..Probabil ca ura te leaga asa de mult de persoana urita, ca pina la urma ajungi sa confunzi rolurile intre ele, si simti si ceva amor prin aer..Na, in orice tine de viata asta e si sare si piper care se cheama nebunie..Sau na, zi-i altfel, tot acelasi lucru e, care, de la un anumit nivel incolo amesteca notiunile intre ele..Sau poate nu nebunia le amesteca, poate altceva, sau poate toate sint deja amestecate cind aerul e mai rarefiat..Tot ce se poate..
Pornisem de la I hate you, I love you..Cred ca avem in noi o a 2a natura care se cheama obisnuinta..Adica ti se intimpla ceva, bun sau rau, si ti se intimpla iar, pina cind te obisnuiesti, dupa care devii dependent de, ca intr-un fel de joc sado-maso..Si continui asa..Uneori te opresti, si te intrebi daca e bine, si iti raspunzi ca, oricum, e macar ceva real, si nu o himera, ca atitea altele..Adevarat..De fapt, probabil ca asa e viata, pe ansamblu..Un joc in care avem jucarii care ne plac mai mult, sau mai putin..Si in care devenim si noi jucarii..E normal..Atit de normal incit devine firesc..Sau atit de firesc incit devine normal..Sau na..E aerul tare, si oxigen mai putin in aer..Naiba m-a pus sa ma urc pe munte fara masca de oxigen..Se intimpla..Asa e viata..

Scenariu probabil

E tot iarna..Tot frig, tot zapada, vint, raceala, gheatza, furtuni reci, masina congelata..Mai e inca o luna din iarna asta..M-am saturat..Vreau sa fie cald si lumina, si verde..Sau albastru turcoaz mai degraba..
Nu mai sint sarbatori, nu mai e nimic..Decit frigul..Care sa ne faca sa ne simtim si mai singuri..
De fapt, daca ar fi sa-mi imaginez o lume ideala, pentru mine, oare cum ar arata? De fapt na, una mai frumoasa oricum, si cu oameni destepti si buni, care vor sa te ajute, si sa comunice cu tine..Bine, si cu peisaje SF, cu technologii, cu o munca mai relaxata si creativa, etc etc..Ma rog..Probabil ca nu imi face bine sa-mi imaginez asta, pentru ca imi dau seama ce diferenta uriasa e intre ce e, si ce ar putea fi..Si iar ma depresurizez..
Cite mizerii sint acceptate de societatea asta..Sigur, e un noroc ca nu am prins in viata asta un razboi mondial..Si ca nu ne-am nascut intr-o tara in care se moare de foame..Dar poate m-as fi putut naste intr-o tara democratico-prospera, si sa nu am nici o legatura cu monstrul numit comunism..Atunci cum ar fi fost? Sigur, scenariile posibile sint foarte multe..Deocamdata inca mai lucrez la adaptare..Si inca mai vad atitea lucruri care ma mira..

Scris

Scrisul e o meserie in sine, si una mare de tot, care cere niste resurse super-speciale..De fapt asta poate ca face din scriitori niste personaje..
Tre'sa ai o imaginatie u-ri-a-sa..Colosala..Sa ai capacitatea de a vedea filme in cap, si, ale caror scene sa le poti traduce in cuvinte..Cuvinte care trebuie sa-ti vina din cele invatate, din cele enorm de multe pe care le stii..Bun..Trebuie, de asemeni, sa poti combina rapid, lua bucati de text, si recompune parti care nu se leaga, ca sa aiba sens; trebuie abilitate mare in a te putea juca cu-cuvintele..Dupa care, tre'sa ai posibilitatea de a-ti corecta propriile texte, ca sa fie cursive..Iar opera astfel construita trebuie sa aiba sens, si idei, nu doar cretinisme cu aparentza modernista..Este enorm de interesant sa poti scrie, dar ca sa faci o opera buna trebuie sa ai timp, si ceva experienta in spate..In ziua de azi e inflatie de texte, de toate felurile..Toti vorbesc, si nu asculta nimeni..De aceea poate e greu sa ai ceva success din scris; mare parte din scriitori cred ca mor de foame, dar asta e viata, fiecare job cu riscurile sale..In fine..Eu scriu ca un amator ce sint, asa, de fun, nu caut decit sa-mi reuseasca textele asa cum imi doresc, si, in rest, toate bune..

Muzeu

Spiritul mai rataceste prin spatii..Si mai observa atitea realitati, in toate locurile explorate..Se loveste de oglinzile din labirinturile de afara, si de dinauntru..Mai trimite raze, si mai primeste reflexii, care il pun pe reflectii..Pe spiritul cautator care continua, si continua, pina oboseste..Dupa care viseaza, si se trezeste ca sa continue iar..Si iar..Si iar..Asa ca si cind s-ar fi agatat de unul din firele infinitului, si asa, in suspendarea lui eterica, priveste lumile de sus..
Uneori spiritul mai coboara la nivelul ochilor, ca sa vada orasul asa cum il vad trecatorii..Si merge la pas, incet, admirind schimbarile de viziuni ale detaliilor dimprejur..Se plimba prin orasul lui virtual..S-a mai plimbat si prin alte orase, dar in orasul lui se simte cel mai bine, pentru ca acolo are ingropate adevaratele comori din amintiri..Si toate expuse, ca intr-un muzeu urias..Un muzeu fara intrare, iesire, culoare, vitrine, sau pereti.. Doar cu strazi, cladiri, si copaci..Si un soare al anotimpurilor..

Iluziile realitatilor iluziilor

Cuvintele seamana cu ideile dintre entitati..Se ascund..Poate ca vederea nu le face bine..Se pitesc in spatele copacilor si al cladirilor..Stau acolo, ca intr-o joaca de-a ascunselea, si cind ne intoarcem cu spatele incep sa danseze ca la carnaval..Le simtim miscarile, si ne intoarcem brusc, sa le surprindem..Doar ca ele, cuvintele, realizeaza asta dinainte, si se ascund instantaneu, de parca ar prevedea, ca la un joc de sah miscarile noastre..Se joaca cu noi, de multe ori cuvintele, entitatile astea nemateriale..Si, care, exista doar pentru ca imaginatia noastra le da viata..Cuvintele-iluzii..
De fapt, ce, din ce ne inconjoara nu e o iluzie? Unii filosofi spun ca realitatea e o creatie a propriilor simturi.. Pentru ca asa o percepem..Sigur, realitatea e reala, dar, pentru noi, ca fiinte trecatoare ce sintem, e mai mult o iluzie, pentru ca traim mai mult in realitatea interioara decit in cea exterioara..
Poate ca realitatea e o iluzie a unor realitati ale unor iluzii ale unor realitati ale unor spatii..Sau poate iluziile sint realitatile unor iluzii ale unor realitati..Sau poate ca iluziile si realitatile se succed intr-un sir infinit, si noi sintem pe axa asta a lor intr-un punct, undeva..Un punct pierdut in destinul unor trecatori pierduti..
Orasul ne arata strazile, copacii, cladirile reale..Orasul din minte ne arata aproape la fel..Dar orasul din minte e o constructie mentala, care are, in el, si parti imaginate..Si amintiri, si fericiri, si tristeti, si anotimpuri, amestecate intr-o ordine pe care doar noi o stim, si o intelegem..

Show galactic

Cica extraterestrii sint printre noi..Adica asa zic unii din terestri..Sau din terestrii declarati terestri.. Desi, daca ei ar fi printre noi, cred ca n-ar spune, si, inteligenti cum ii stim (sau nu ii stim), s-ar feri sa se arate in vreun fel..Asta daca n-ar fi vreun interes ca ei sa fie aratati..Ca na, cine stie cum e cu invidia prin galaxie..Sau prin galaxii..
Acuma daca ar fi fiinte cu o inteligenta superioara printre noi, ar fi bine..Doar ca ei se ascund foarte bine..Bine, e greu de crezut ca cineva ultra-destept s-ar da drept un idiot..Desi, mai stii? E o buna acoperire, totusi..In fine..Eu ma gindeam la altceva..Ca extraterestrii astia, acolo pe planeta lor au decis sa scape de idiotii lor..Si i-au trimis pe pamint..Asta e mai plauzibil..Pentru ca si-au dat seama ca asa sintem utili pentru ei..Altfel, sa stea sa ne cerceteze doar, nu e asa o mare smecherie, pentru ei..De fapt, mai stii, poate ca le place de ce spectacol dam..Ca la maimutzareala avem talent..Avem, oho..

Educatie sociala

Viata e plina cu de toate, care bune, care rele, un drum care ni se intimpla..Doar ca si noi avem o contributie la destinul propriu, pentru ca noi alegem doar anumite variante dintre toate..De exemplu, de cind sint mic maninc orice, dar, in timp aleg sa maninc ce imi face bine, si imi creeaza satisfactie..La fel, la inceput ma uit la tot ce apare pe TV, dupa care selectez..Si toate pot continua identic..In timp invatam sa acceptam doar ce ne este propriu..
La fel si cu gindurile..La inceput inghitim tot, ca pelicanii..Tot ce gasim, de oriunde, si le aruncam in minte..Doar ca in ingramadeala aia nu mai gasim nimic usor, si invatam sa ierarhizam, sa ordonam, si sa aranjam toate, frumos, ca intr-o biblioteca..Asta este autoeducatia..Pe care o invatam din mers, folosind propriile criterii de selectie, evident..
In societate vedem multe personaje, oameni de tot felul, si, cu care cautam sa comunicam..Doar ca nu reusim, de multe ori, pentru ca ei gindesc altfel, desi "gindesc" e un fel diplomatic de a spune..Pentru ca ne dam seama ca in capul multora e o varza generalizata, sint ginduri haotice nu prea bine aranjate..Asta e un mare defect, al lor, si care afecteaza pe toti, pentru ca nu prea poti comunica in stilul asta..In fine..
Educatia e esentiala, pentru ca ea, pina la urma, ne defineste..Ea ne deosebeste, si ne arata cine sintem..Si educatia se aplica exact la fel, si societatii in ansamblu..Noi toti avem un fel de constiinta comuna, care se comporta precum constiinta unui singur om..Cit de avansata e educatia sociala? Cit de bine s-a format, si ce fel de viitor si-a creat astfel? Asta vom vedea, in timp..Mai ales prin felul in care isi apara, si isi promoveaza valorile autentice..AUTENTICE..Nu cele facile, sau puerile, sau stupide..Pentru ca mi s-a cam acrit de cita idiotime am cam intilnit..Am sa fac alergie..

Dileala TV

S-a intimplat o tragedie, un accident de avion, intr-o zona greu accesibila, undeva, in muntii Romaniei..Se intimpla, cind e un complex de imprejurari complet ciudat, asta nu se poate prevedea..Dar ce a urmat dupa, cred ca depaseste orice supra-realitate imaginabila..Citiva oameni, localnici, se asociaza, si reusesc sa gaseasca epava, salveaza pe cei raniti, intr-un timp record, avind in vedere situatia din teren..Din pacate din 7 pasageri in avion, din cite am inteles, pentru 2 a fost prea tirziu..Dar..Tot ce s-a intimplat si atunci, si dupa, cred ca arata foarte clar ca Romanica nu functioneaza in niciun fel..Haos complet, dezinformare, prostie inimaginabila, saracie lucie, aroganta, mizerie umana, s-au combinat in asa fel incit au acoperit aproape de tot meritele celor care, cu eroism, o da, au reusit imposibilul..Ce societate..Apoi, asa un subiect era firesc sa fie folosit la maxim, pentru ratingurile tv-urilor..Cita prostie, si manipulare..Totul complet aiurea..Nu intelegi absolut nimic din toate urletele alea cretine..Se mai uita cineva oare la tv pentru a se informa de la stiri? Sau cautam orice altfel de program?
Eu incep sa am alergie la programele tv romanesti..Devin aproape imposibil de urmarit, si de multe ori sint toxice, nu se poate asa ceva, e impotriva firii, a ratiunii lor de a exista..Totul e complet aiurea, ca iti vine sa spui ca taranul care a vazut girafa: asa ceva nu exista..

Fericiri si locuri

Sint lucruri care au energii pozitive..Pentru ca te umple, doar cind te gindesti la ele..Ce frumos..Atit de frumos..Sublim..
Cred ca ceva, uneori, ne intoarce spre lumini..Cuvinte magice..Ce era mai frumos decit vacantele? Timpul fara program, plin de toate libertatile imaginabile..Asa..
Sigur, putina plictiseala nu strica, in vacanta..Dar, asta e inerent, nu? Pentru ca totul e lasciv, boem, si detasat de orice legatura cu trecuturile..Sa stai in pielea goala la soare, pe linga alte piei goale, si sa visezi la orice vrei..Sa pleci cind vrei, unde vrei, sa te plimbi pe strazi, sa vezi magazine, sa te intorci in camera de hotel, sau sa vizitezi un muzeu..Sa faci baie in mare, sau ocean, la orice ora..Sa maninci orice, oricind, sau sa bei, sa te ametesti intr-un spirit, la o conversatie cu un personaj interesant..Sa-ti satisfaci fanteziile erotice, sau ne-erotice, cind simti ca totul iti poate fi ingaduit..Sa faci orice (fara aberatii, desigur), oricind, la orice ora, cu toate deschiderile catre viata.. Sa te joci, ca-copiii, pe plaja, sau in piscina, sa inoti pe sub apa, sa te strimbi la lume, sa te plimbi pe plaja, sa te duci la petrecerile cu muzica romantica, si cocktailuri exotice, cind soarele apune, si da culoare calda cerului si marii..Sa dansezi, chiar daca nu prea stii cum, in felul tau, cu oricine, asa, ca sa simti atingerile corpului feminin..Sa privesti in ochi fiinte dragute si timide, si sa le spui poezii scrise de tine, sau de altii..Si sa le urmaresti mirarea, si extazul de a fi auditori la micul tau show..
Ce bine..Desi, poate ca adevarata viata e in ginduri..Si locuri, si oameni..Cu care sa te simti apropiat..

Energiile trecute

There's magic everywhere..No need to run, and hide..Because it's a wonderful life..
Mai am in amintiri unele locuri, in care ma plimbam, cu cineva care sa ma faca sa mai simt ca viata e inca, un loc magic..Ce ochi albastri..Ce fata angelica..Ce trairi..Ale mele..
Sigur, acele timpuri au trecut, demult..Dar mai vad, cumva, printre lumile de acum, cum era..Ce savoare avea viata..Ce trairi delicioase..Cite sperante..Cite dezamagiri..Ce amestec de trairi cu priviri, si tineri de mina timide, asa ca relatia noastra de prietenie..Ce atit de multe adunate, pentru fiinta care era atunci..Care era, si care eram..Cea care isi juca jocul propriu, pe scena lumii..
Sigur, de atunci au trecut atitea trairi, si amintiri, adunate..Cite sa umple un univers intreg..Dar ne mai gindim la ele..Ca la ceva ce am putea retrai..Asa, ca sa ne reamintim cum a fost..Si ca sa ne reapropie trairile acelea atit de profunde..Ca sa ne dea energie, cit sa putem sa mergem inainte pe drumul asta dureros de greu, al vietii..

Ritmurile fiintelor

Sublimari de elaborari, de alte sublimari..Ca sa ajungem la esente de vieti sublimate in cuvinte elaborate.. Habar n-am..Daca e sa ne exprimam complicat e..E ceva..Care ne si depaseste, dar pe care il ajungem din urma, in cursa asta a cautarilor de sensuri, si intelesuri..
Eminescu e campion tot timpul..Printre jocurile lui de cuvinte complicate, ne cautam si noi..Pentru ca are in el un sublim maaaare, si perfect construit..Cite lumi, si variante de acoperiri de lumi de viziuni..Ca-s nocturne, diurne, reale, sau ideatice, el face tot ca sa para o constructie pe care o putem asocia cu ceva ce ne este, in noi, in ce simtim, perfect posibil..Be-ton..
Asa..Cautam, in continuare acel ceva al fiintei..Printre ceilalti..Cu dubiile date..Pentru ca..
Avem fiintele asociate cu semnalele ce ne vin din comunicari..Privim la realitati ca la variantele idealizate ce ne vin din noi..Prin ginduri mai vad contururi ale unor lumi idealizate..Asa..
Am inceput sa ma gindesc atunci cind am simtit ecourile unor armonii amestecate..Printre trairile posibile..

Spatiile spiritelor

Adunam, asa, in treceri, din toate vibratiile, pe cele care ne contin..Le punem impreuna, ca sa vedem cum arata..Un buchet de tot, din toate..
Vedem asa, cum se intimpla, prin propriile perceptii, schimbarile lumilor..Ne uitam cu uimiri, parca imprumutate..La lume..La lumi..Toate cite ne sint imprejur..Cite alaturi, cumva..
Traim asa..Cu amintirile sublimate in zimbete..Ca sa ne readuca fericirile..De pe prin tarimurile trairilor de atunci..Acumulate in regasiri printre imprejururi..Asa..Ca si cind chiar ce este, chiar e parte din autenticul de atunci..Ne rasucim iar, ca sa incercam trairile rasucite ale logicilor nepricepute din acele timpuri..E simplu..
Traim asa..La fel de alambicat ca in toate intoarcerile in sine..Rasuciti intre atitea logici..Dintre care nu prea putem alege, pentru ca toate au adevarurile lor, proprii..Privim doar..Si ne lasam priviti..Ca intr-un joc al amestecurilor de variante..Si mergem, inainte, ca sa respectam continuul..Cel de deasupra..Continuul spatiilor unor spirite ce ne simt, intre gesturi, asa cum si noi le simtim, intre respiratii..

Curbele dintre repere

Cred ca am trait, asa, intre lumi..Suficient de mult cit sa-mi adun nefericirile de peste tot..Si sa nu mai pot distinge, uneori, intre atitea detalii..Ma mai uit la toate, cit pot de detasat..Am lasat in urma, cit am putut.. Am facut pasi cit de mari si desi, ca sa ma regasesc in alt peisaj..Pe care am aterizat asa, ca din intimplare..
Ce ironie..Parca peste tot pe unde am fost mi-am regasit singuratatile..Curios..Nu sperantele, nu placerile, nu fricile, ci doar singuratatile..Poate doar ele pot sa treaca barierele dintre diferitele spatii..Acuma ori sint ele mai universale, ori doar eu vad asta..Tot ce se poate..
Ma gindesc la lume..De ce toate sint asa cum sint..Ce mecanisme au dus la transformarile care sa?..Si eu ce rol am in toate astea? De ce trebuie sa cred ca ce vad e ce se vrea a fi? Cum e, de fapt, lumea asta de care tot amintesc? Cit din tot e adevar? Si de ce toate par a fi ceva, cind, de multe ori, sint altceva? Sa fie ca traim intr-un univers pe dos? Sau unul curb, de fapt, in care orice rasucire e posibila, si privita ca ceva corect? Tot ce se poate..
A, bun, valorile autentice pot parea inflexibile..Fixate pe socluri..Ca dogmele..Nu stiu..Dar avem nevoie de ele..Asa fixe, cum sint..Ca sa ne dea stabilitate..Depinde de ce ne dorim, pina la urma..

Fericiri amintite

Miercuri oamenii sint cercuri..Iar..A cita oara? Cite cercuri au fost in toate miercurile de pina acum? Cit de subtile? Cit de reale? Cit de apropiate de contururile matematic determinate?
Figurile matematice sint constructii ideale..Poligoanele sint construite cu segmente matematic perfecte..Cu o infinitate mica de puncte..Totul e o sublimare infinita, de fapt..Asa e matematica..O lume a modelelor perfect determinate si definite..Un spatiu al absoluturilor, exprimate cu precizie infinita, o lume maniheista a detaliilor vizibile si invizibile..
Cercurile sint locuri geometrice ale punctelor egal departate de un centru..Elipsele sint locul geometric al punctelor a caror suma a distantelor la 2 puncte fixe e constanta..Si asa in continuare..Traiectoriile fiintelor noastre prin timp sint locul geometric al punctelor existentelor noastre in momente diferite, infinit mici..
Sigur, matematica are multe ramuri..Unele mai clare, si vizuale, unele mai teoretic aride..Dar, toate vorbesc despre ideal, si perfectiune..De asta ea e un spatiu al idealistilor..Acuma, noi sintem oameni reali, intr-o lume reala..Traim practic..Ne lovim de tot felul de probleme, la care cautam solutii..Dar ne mai vine citeodata sa fugim de toate, si sa mai vizitam locurile frumoase pe care le stiusem cindva..
Uneori imi lipseste, parca, emotia aceea estetica pe care o simteam cind imi iesea o rezolvare dificila..La probleme de matematici de liceu, e adevarat..Poate am trecut demult de stadiul acela de intelegere.. Acuma aplic, privind, cumva, de deasupra, tot ce eram atunci..Pentru ca nu mi-as dori sa retraiesc  bunele, si relele de atunci, decit in masura in care mi-ar readuce in minte fericirea de a descoperi unele mistere..Fericirea aceea perfect adevarata, si sincera..Nedefinibila matematic, e adevarat..Dar incredibil de autentica..

Variabilele sufletelor

Lumile tale se transforma cind privesti spre trecut..Pentru ca acolo, undeva, in tine, e substanta propriei vieti, in toata sinceritatea ei..Te uiti la tot, cu regretul ca ar fi putut fi totul altfel..Si ca nu poti schimba nimic.. Dar te uiti, iar, si iar, cu pasiune..Si te imaginezi in toate variantele posibile..Ce frumos ar fi putut fi totul, daca lucrurile nu s-ar fi intimplat asa cum s-au intimplat..Si ce viata posibila am fi trait..Asa, in imaginatie..
Vezi, iubirea nu e o garantie a vietii..E doar o posibilitate fericita..Si limitata..Pentru ca depinde de atitea variabile sufletesti..

Printre spatii

S-a oprit timpul..Cineva a reusit, pina la urma..E bine..Vom trai vesnic..Asta daca vom despietri tot.. Sau poate mai bine ar fi sa mergem undeva, oriunde, cu viteza luminii, si sa ne intoarcem, ca sa vedem cum au trecut miile de ani..Ca sa ce? Ca sa simtim ca toti cei pe care i-am cunoscut, sau iubit, sint morti demult.. In fine..
Imi vine sa ma fac altceva..Sa ma zbengui, sa ma agit, sa ma strimb la toti..Sa ies din tot..Sa uit de canoane, de social, de trecut, sau de viitor..Sa ma transform intr-un observator invizibil..Asa..Sa traiesc fara sa am vreun complex..Sa pot zbura pe deasupra, si sa am libertatea sa pot gindi, si critica fara sa pot fi vazut, sau auzit..
Stiu ca spatiul si timpul au trecut de cealalta parte a baricadei..Fie..Sint la fel de singur..Cine nu e? Nu ma pling..E bine aici, printre ceilalti..Oare cit va dura tot?

Dunele uitarilor

Am uitat..Imi face bine..De parca m-am vindecat, dupa o lunga suferinta..Si m-am trezit asa, fara trecut..In locul din care am sa incep tot, iar..Aici..Intr-un spatiu din care va rasari un alt univers..Al meu..
Parca m-am trezit dintr-un somn etern..Parca m-am nascut iar..Ca sa observ cu mintea de acum..
Reperele s-au dizolvat..Poate ca asa s-ar fi intimplat, oricum..Cine stie? E o mare uniforma de nisip care a acoperit tot..Sevele constiintelor s-au redus..Au ramas scheletele fostelor fiinte..Si amintirea unor timpuri..
Am uitat..Ca si cind asa ar fi trebuit..Simt ca ma deshidratez accelerat..Mai vad lumile de dinainte..Mi se invirt toate, in minte, cu viteza..Ce va veni? Cit mai rezist? Cit am ramas?
E cald..Toate se evapora rapid..Parca ne acopera uitarile..In desert nu se mai fac piramide..Au ramas doar cele construite..Viitorul ne va uita mai usor..

Uscat

E usor..Spatiile au ramas la fel..Un desert imens, cit o planeta..Cu toate cladirile oraselor..Sau teritoriile pe care am crezut ca le-am cunoscut..Cu albiile seci ale unor foste ape..E usor..E totul imprejur..O lume fara curgeri, si fara constiinte..S-au simplificat toate..E calm..Stabil..Nu mai tresar formele de viata..Au ramas doar contururile..
Timpul s-a uscat..S-au evaporat toate sperantele..A ramas totul sec, pe o planeta uitata..Ma uit la dune, ca la singura forma ramasa dupa atita timp..Dunele uniforme, care au acoperit toate vietile ce au trecut pe aici..
Ieri am vazut o oaza..A fost ca o speranta..Venita asa, neasteptata..Dupa ultima extinctie au ramas doar citeva specii..Si citiva oameni..Am calatorit peste tot, sa vad daca a mai ramas apa, undeva..Si am gasit-o undeva, intr-un desert..Ce ironic..Poate extinctia asta uriasa sa nu fie ultima..Poate se va reface lumea din 4% din speciile ramase..Poate totul se va schimba, in timp, asa cum s-a intimplat dintotdeauna..Cine stie? Poate nu sintem ultimii care sa vedem cum disparem cu totii..Poate mai avem sanse..
Miine plecam iar sa cautam urme de apa..Poate avem noroc..Atitea nisipuri, si oase uscate am vazut pina acuma, ca, parca nu mai sper la nimic bun..Ma culc..Sper sa visez lumile alea frumoase lichide..Ce culoare frumoasa e turcoazul..

Spatiile recunoasterilor

Fiecare isi traieste valorile lui, in felul lui..In propria viata..
Toti avem stilul nostru, pe care l-am construit din ce sintem, din trecut, din experiente, din educatie.. Si ne traim totul, pe fata, acum, aici..Intr-o societate care ne impartaseste ce simtim..Sau nu..
Noi avem in noi, tot..Ca reflexii ale celorlalte constiinte..In care ne regasim, mai mult, sau mai putin..
Sintem si ce traim, dar si ce visam..Si daca nu ne putem vedea in ce ne e imprejur, ne interiorizam, si traim acolo, asa, tot..Noi cu noi..Fara sa ne lasam influentati de ceva ce ne este strain..
Noi sintem asa cum ne este fiinta..Si tot ce este in plus consideram ca nu ne reprezinta, si nu recunoastem.. Asa facem cu tot..De oriunde ar veni..
Sintem conformi cu noi..Si ne cautam sa ne regasim in spatiile pe care le recunoastem..Oriunde ar fi ele..Aici sau altundeva..

Mentalitati

Avem o constiinta a eului..Sau a eurilor..Care sint constiente..De ce sint, si de timpuri..Ca si cind s-ar revolta, cumva, in sine, de ce vad, sau traiesc..Ca si cind ar realiza ca s-au nascut in timpuri gresite..
Am si eu senzatia asta ciudata, ca m-am nascut in vremuri primitive..Obligat sa fiu, intre personaje sociale cu mentalitati joase..Asa..Si obligat sa respect reguli si legi complet arhaice..Sau sa simulez asta, ca intr-o traditie..O traditie ce venea dintr-o intunecare a timpurilor..
Sint multe de spus..Exista mentalitati, si mentalitati..Exista popoare care au o constiinta a unui sir de valori, adunate..Si care trec prin timp pastrind..
Noi, ca romani, ce sintem, de fapt? Ca valori avem, ce respectam? Ai nostri au plecat, si s-au afirmat oriunde altundeva..Si bine au facut..Dar ai nostri, ca brazii, i-au vinat, si i-au adus, cu forta, inapoi..Ca sa ce? Ca sa se declare, ipocrit, ce nu sint..
Traim intr-o lume globalizata..In care avem reflexe de periferie..Ca si cum nu ni s-ar recunoaste meritele.. Care merite? Ale cui?

Uitari

Sigur, avem nevoie de sperante, de care sa ne agatam fiinta..Pentru ca vedem ce mizerie uriasa e lumea asta.. Avem nevoie de vis, vrem sa zburam, ca sa ne eliberam de ce simtim ca ne inconjoara..
Traim fragil..Asa cum sintem..
Uneori imi vine sa-mi iau cimpii..Sa fug de tot, sa tac, sa-mi vad de greutatile propriei vieti..Sa uit..
Timpul ne-a imbatrinit pe toti..Nu mai stim nimic din tot ce a existat vreodata..Avem riduri dupa atitea incercari, avem dureri, si atitea nedorite acceptari..Doar pentru ca am existat, acum, in vremurile astea incredibil de cretine..
Imi vine sa uit tot..Sa sterg tot ce a existat, inainte..Pentru ca nu cred ca am meritat asta..

Drumul fiintelor

Am fost nascuti, si aruncati destul de salbatic in lumea asta incerta..Am supravietuit invatind din greseli..Ale noastre, sau invatate, de la ceilalti..Si am mers inainte dintr-o vointa a fiintei..
Ca sa traiesti iti trebuie determinare..Ca sa reusesti iti trebuie o infinitate de determinari..Desi determinarile nu sint suficiente..Mai conteaza si norocul, si timpul, si atitudinea..Si felul in care fiinta ta se poate plia mediului, care e mai mult decit o simpla adaptare..Si se pot spune multe, despre toate..Desi, intr-un fel, cui sa-i pese? Pentru ca drumul fiintei tale iti apartine doar tie..Restul isi au drumurile fiintelor lor, si nu au timp pentru altceva..Ei nu te vor intelege decit daca au trecut prin ce ai trecut tu..
Traim perfect paralel..Cu mici exceptii..Traim vazind ca mai exista intimplari, sau lucruri comune, intre noi, si ceilalti..Privind..Simtind ca ne putem raporta la ceva ce ne vine din afara..Dupa care ne repliem, si redevenim noi insine..Si ne gindim ca e firesc asa..Pentru ca si ceilalti fac exact la fel..
Noi sintem ce sintem, acum, ca fiinte..Cu tot ce tine de asta..Apoi ne insinguram, pe masura ce inaintam in timp..De fapt ne traim ce am trait dintotdeauna..Cu o speranta care sa ne acopere disperarile..Cu un curaj al incepatorului in toate..

Necunoscut

Viata e o mare necunoscuta..Plina de necunoscute, care sint pline de necunoscute, care sint pline de necunoscute, etc..Care se leaga unele de altele intr-un fel necunoscut..Desi, poate, exista in tot necunoscutul asta o urma de previzibil, si accesibil..Un pic..Cit sa ne dea speranta..
Necunoscutul asta e de fapt misterul..Imprevizibilul..Nestiutul..E o entitate cetzoasa, ce poate lua miliarde de forme, si care ne cam surprinde, de cele mai multe ori..Fie neplacut, fie placut..Asta daca nu sintem pregatiti sa acceptam..In fine, oricum am cauta sa denumim necunoscutul, sau sa-i atribuim forme, el ne ramine, alaturi, oriunde, si oricind..Si se poate metamorfoza, asa, in orice..O speranta, un gind, o intimplare, o intilnire, un pas, un proiect, o senzatie, un sentiment..Ceva..Orice imaginabil de o fiinta meta-fizica..
Putem atribui necunoscutului absolut tot..Chiar si destinul, asa cum i-l atribuim lui Dumnezeu..Si traim constientizind forma asta a lui, care ne e imprejur, acceptind..Ca un fel de dorinta a ne imprieteni cu el.. Fiind dispusi, si deschisi..Care sa ne dea o cit de mica siguranta, intre instabilitati, si frici..Ale noastre, sau ale celorlalti..Poate ca uneori propria intuitie ne-ar putea arata ceva..Desi, ar trebui sa fim de-a dreptul geniali pentru asta..Tot ce se poate..

Femeia

Nimic nu este etern..Totul e raportat la noi, la cei ce sintem..
M-am gindit de multe ori, la ce inseamna iubirea pentru noi..S-a scris atit de mult despre iubire, i s-au dedicat atit de multe opere..S-au incercat definitii peste definitii..Si, inca, iubirea a ramas, un mister..
Cum iubim? Ce iubim? Cum ne raportam la iubire? Ce este, de fapt, iubirea? Ce ne aduce? Cum o simtim? De ce e asa de diferita? Ce inseamna?
Sintem fiinte care vad o lume imprejur..Oameni..Si traim..Privim iar..Si vedem alte fiinte, care ne seamana, cu care simtim ca putem comunica..Fiinte care ne seamana..Dar care sint de celalalt sex..Femei..Cu par lung, picioare frumoase, siluete artistice..Cu trasaturi fine, si mult mai sentimentale..Cu voce mai subtire, si gesturi mai rapide, si dragute..Si care ne vorbesc mai placut..Care ne privesc mai retras, si timid..Si ne mingiie cu cuvinte, si cu atingeri..Uimitoare..Mai visatoare..Aparitii soc prin ce sint..In lumea asta brutala, si salbatica.. Chipuri placute, care ne acopera cu atingeri echilibrate, si elaborate, si, care, parca vin din unele visuri.. Fiinte cu care semanam, si care ne arata ca, inca, printre toate, mai putem fi si buni..Si generosi..
Pina la urma, cred ca femeia este singura fiinta care ne-a ajutat sa ne definim, asa cum sintem..Si sa incercam sa ne intelegem..Cu absolut tot..

O zi

Viata e o suma de alegeri..De variante, pe care sa le folosim, intr-un fel, sau altul..
O plimbare, un muzeu, o zi la curse, o noapte la opera..Un teatru, undeva..O meditatie, pe o margine timida, de lume..O conversatie admirind peisaje..O calatorie..O trecere..
Uneori ma mai gindesc la anotimpurile care au fost..Care luminoase, cu sperante calde, si vise elaborate, care nostalgice, care triste si pline de vint, si frunze..Care reci, si albe..Ma mai gindesc la toate, ca la virste, diferite, ale mele, si care au trecut..Ma mai vad, si acum, cum eram atunci, ca intr-o oglinda a timpului.. Poate ca amintirile nu sint asa de departate..Cred..Poate au fost doar ieri..Si tot timpul asta a fost doar o iluzie..Poate doar totul e doar o poveste, pe care am inceput-o atunci, ca s-o traiesc si acum..Asa..
Anii sint uneori numere..Care ni se aduna, ca sa ne impresioneze..Altfel ce rost ar avea..Anii cei matematic determinati..
Uitarea e un cadou al prezentului..Ca sa ne faca sa ne simtim la fel ca atunci..Afara e soare..O zi noua..Care sa ne aduca senzatii noi..Pline, si rotunde..

Infiniturile fiintelor

Vezi, viata asta a noastra isi are reperele ei..Si e mai atit de adevarata cu cit reperele se apropie mai mult de absolut..Prin ginduri, sau trairile din sentimente..Sau sentimentele din trairi..
Iubirile ne dau access spre absolut..In masura in care iubim ca sa ne apropiem de absolutul trairilor..Desi, daca sintem rationali, putem cauta absolutul in multe alte feluri..
Fiinta noastra e intre atitea infinituri..Mici, sau mari..Infinituri infinite prin natura lor, pe care o cautam.. Drumurile noastre spre infinituri sint finite..Dar noi, prin ce sintem, semanam atit de mult cu acele cautari, ca, putem sa spunem, ca, intr-un fel, sintem si noi infinituri..Gasite..Sau ratacite..Infiniturile dintre infinituri..

Drumuri albastre

Cred ca ar trebui sa ne raportam la tot..Pentru ca sintem ce sintem, pentru ca avem partea noastra de contributie la umanitate, sa zic asa..Care, si cum putem, in felul nostru..
Lumea e o sfera, care se roteste, continuu..Ca un carusel, in care sintem si noi..In locul nostru..De unde privim la toate peisajele care ne trec, imprejur..
Afara e alb..A nins linistit..Timpul s-a asezat in culorile luminilor..Am ramas undeva, pe o banca, intr-un parc, sa mai privim la tot..Sa vedem cum se transforma toate..
Anotimpurile au trecut peste tot..Ca navele, in port..Au ancorat, andocat, abordat realitatile..Marinarii au coborit, si au plecat sa se mai plimbe pe aleile din oras..Ne-am intilnit cu ei, ne-am salutat, si ne-am mai povestit despre vietile noastre..Dupa care am plecat..Gindindu-ne daca si noi semanam cu ei..
Undeva, printre haine, mai avem cite un tricou cu dungi orizontale albastre..Care sa ne aduca aminte ca am fost, cindva, si noi, calatori pe marile lumii..Cele atit de albastre, si aducatoare de visuri eterne..

Eminescu peste timp

A fost 15 ian, ziua de nastere a lui Eminescu..Anul asta parca a fost mai linistita, s-a discutat mai asezat..E bine..Nu si-au mai dat in petec toti clovnii, ca altadata..Parca a fost mai mult respect, si considerare in manifestari..Sigur, s-a vorbit si despre omul Eminescu, cel social, dar si cel firesc..
De multe ori ma gindeam ca lumea evolueaza, si ca toate valorile se amplifica, se maresc, se dezvolta.. Si, ca, in mersul asta, vin alte generatii care sa adauge alte valori..Si alti oameni care, prin ce scriu sa-i depaseasca pe cei dinainte..De la Eminescu incoace lumea a mai trecut prin multe curente literare, prin alte tipuri de creatii..Si totusi, niciunul din toti nu l-a depasit pe Eminescu..Curios, nu? Poate..Desi, daca ne gindim bine, evolutia asta a scrisului s-a facut mai mult la nivel de forma, de reprezentare..In timp ce partea profunda a lucrurilor a ramas la fel..Eminescu a spus lucruri profunde, fundamentale..Si de asta a ramas mare..Pentru ca nu a putut fi depasit in nici un fel..E adevarat ca lumea s-a schimbat, si stilul operei lui e unul aparte..Azi daca scrii cum a scris el risti sa ramii anonim..Sau, cine stie..Dar lumea apreciaza profunzimea..Inca..
Eminescu nu e un poet roman, decit prin limba..In rest e german-germanic, prin absolut tot..Educatie, idei, expresii, etc..A, ca a tradus totul intr-un mod genial, in romana, asta e cu totul altceva..Si asta se va spune, in viitor, atunci cind vom intelege mai bine esenta scrisului sau..Dar asta lasam istoria sa analizeze..
Eminescu e mare pentru ca are o subtilitate eterica..Are idei profunde, are filosofii, are cuvinte si expresii alambicate, si pline de semnificatii..Asta e el, de fapt..O fiinta care si-a depasit timpul..De asta il celebram.. Si de asta a si fost folosit de propaganda, sau de tot felul de specii, interpretat in fel si chip, asociat cu variante de idei, sau ideologii..Pentru ca opera lui e atit de mare, incit toti au gasit cite ceva..Desi, dupa toate astea, el a ramas la fel..Conform cu el insusi..Si cautator de absoluturi..
Cred ca el, poetul care a fost e ramas in istorie pentru ca ne-a aratat foarte multe..Adica noi, cei de acum, care ne dam atiiiit de destepti, vedem ca mai avem atit de multe de invatat..In special de la el..Ce fain ar fi fost ca sa-i fi putut introduce, cumva, ca in SF, mintea intr-un super-computer, si sa putem vorbi cu el asa, peste timp..

Lumile timpului

Timpul e flexibil..Tragem de clipe uneori, cu toate disperarile..Sau cu toate sperantele..Si le facem lungi, atit de lungi cit sa ne acopere asteptarile..Apoi lasam totul balta, si ne agatam de altceva..De alte trairi, sau ginduri, cu care sa umplem alte clipe..Cele care isi asteapta rindul..Dupa care iar..Si adunam asa, din mers, un sirag de clipe de toate formele si culorile, pe care le asezam pretios, printre amintiri..Pe unele le introducem in amintiri, pe altele le asociem, iar altora le dam rang de amintiri..Avem o colectie intreaga de clipe..Pe linga o mare colectie de amintiri..Puse frumos in muzeu..Seamana cu niste filme onirico-holografice, dar asta asa, la o prima aproximare..Toate contin, de fapt, parti din lumi infinite..Care sint undeva, departe.. Desi par asa de apropiate..Lumile timpului..Infinite..

Prezent

Situatia e tragi-comica..E o varza peste tot..Societatea e dilie, asa, pur si simplu..Se manipuleaza pe unde se poate..E o combinatie de eleborari super-intelectualiste, si prostii abisale..Si toate acceptate..Mizeria e o a doua noastra natura..E beton..Avem justificari..

Trecator

Sint un om..Asa, ca toti..Trecator..Nespecialist in viata, sau psihologii complicate..Sint o fiinta care priveste, si, care, din locul lui, cauta sa inteleaga..
Nu stiu sa pun intrebari care sa nu aiba raspunsuri posibile..Sau care sa caute raspunsuri imposibile la intrebari nepuse.. Sint ce sint, asa cum mi-a fost dat sa fiu..
Mai vad atitea, si ma gindesc la ele..Ca sint dureri, drame, sau fericiri..Ma imaginez cum ar fi fost daca as fi fost eu acela, care sa le fi trait..Si, sincer, nu stiu..Poate nu am talentul sa ma substitui altor destine..Si sint asa cum sint..Constient ca mi s-ar putea intimpla si mie..Pentru ca sint la fel cu toti..Identic..Un trecator..

Utopii

E bine sa visam..Sa ne imaginam tot felul de lumi, mai bune..
Poate ca intr-un univers de asta, asa, paralel, eu eram iubit, si aveam linga mine un om care sa ma inteleaga.. Cu tot..Cu ce sint..Asa, dificil, si singur..
Si, poate, intr-un univers paralel, as fi avut ceva ce nu imi imaginez..Nu stiu ce anume..Ceva care sa ma faca sa simt ca exist, si ca pot comunica liber, cu toti..Si ca ei imi pot fi prieteni..
O lume fara granite, si religii..Cum spunea intr-un cintec John Lennon..Ce frumos..

Vis

Cred ca am viziuni care nu sint conforme..Sau ceva..E asa, albastru, imprejur..Culori peste tot..Turcoaz de Caraibe, bej de nisip, si verde de palmier..Cerul si apa la fel de albastre..Cu nori artistic desenati, si reflectati..Cu o caldura care simt ca ma acopera..Cu un aer ce tot vine, de undeva, dintr-un infinit al lumilor..
Sint beat..De beatitudine..De tot..E bine..Daca as muri asa, nu mi-ar parea rau..
M-am trezit..E intuneric..Ce frumos am visat..Ce uimitor e dincolo..Mai bine ma culc la loc..Poate visez si o petrecere pe plaja..Poate ca acolo, pe plaja, sint, de fapt..Si viata asta, de dupa vis e doar o alternativa.. Un univers paralel..

Noroc de septembrie

Cind si cind am in minte asa, un timp de toamna..Nu stiu de ce..Poate pentru ca am regrete care revin.. Si aud iar, asa, printre zgomotele lumii, melodia aceea de demult..Try to remember, the kind of september..When life was slow, and grass was green..Ce autentic in tot..Sa iti imaginezi cum septembrie e iar, acum, si noi ne mai uitam unii la altii, confuzi..Cum ne intrebam iar aceleasi intrebari, stiind ca, iar, nu vom primi raspunsuri..Intr-un septembrie de anotimp, care ne mai umbla prin ginduri..
Sintem iar intre oglinzi, care, parca, se joaca cu reflexiile..Si ne arata atitea..Noi..Si o toamna, in spate, pe fundal..In spatiul acela care s-a umplut cu frunze, copaci goi, si atitea ploi de o absurda tristete..
Sintem iar in unele locuri, despre care mai spun povestile..Cind ne simteam atit de bine sa evocam tot.. Tot ce apartine unei lumi trecute, dar, care, traieste atit de fabulos in noi, inca..Lumile lui septembrie..Lumile unor amintiri calde si rotunde, si atit de delicioase..
Try to remember..Viata toamnelor traite cu fericirile inconstiente ale virstelor..Cind aveam curajul sa punem pe masa vietii tot, si sa ne imaginam ca doar tristetea asta a anotimpului mai poate depasi depresiile ce vor veni odata cu frigul iernilor..Pentru ca tristetile astea erau un fel de ziduri, pentru atitea fericiri interioare..
Ne amintim, pentru ca ne face bine..Si pentru ca lumile acelea chiar merita..Chapeau bas! A la votre!

Talent

Am citit mai demult, parca in almanahul Anticipatia o povestire, se numea Cassandra, despre o tipa cu capacitati de predictie in viitor, care avea viziuni ciudate, si care isi traia viata intr-un fel de drama continua, pentru ca putea anticipa tot ce se putea intimpla..Ea vedea fiintele ca prin raze X, ca un fel de umbre, si totul, imprejur ca o lume de ruine, care se prabuseau..In fine, nu mai tin minte care era sfirsitul povestii, stiu doar ca se indragostise de cineva care ii parea mai real decit ceilalti, si ca fusese inselata..Ea, cea care putea prevesti exact viitorul, dar, care, era considerata nebuna de ceilalti..
Am ascultat iar melodia Cassandra, de ABBA, si mi-am adus aminte de ce am citit mai demult..Ce interesant.. Ma gindesc, oare cum ar fi sa stii tot ce ti se va intimpla?
Poate ca talentul tau te ajuta, in viata..Poate iti aduce success..Sau, cine stie..Pentru ca talentul e un dat.. Ramine doar sa vezi daca te ajuta in ce-ti propui sa devii..Dar, el, in sine, talentul, e un lucru uimitor.. Si merita sa-l celebram..Pentru ca, daca e sa fim seriosi, restul celorlalte din viata, sint pure iluzii..Nu?

Sarbatori noi

La mulzi ani! Mericrizmas! Toate sarbatorile de iarna sint puse in prima luna de iarna, si pe urma, ciuciu..
Si ce intense sint, Craciunul, se taie porcul local, se fac mincaruri grase, se bea mult, hai mai toarna un paharel, se danseaza, toti sint veseli ca au supravietuit si anul asta:)) Pe urma revelionul nene, alt motiv sa ne facem prastie. Pai na, daca murim miine si ramine alcoolul nconsumat? Nu? Si asta e motiv de alte petreceri, iar mincam si bem pina cadem sub masa..Bun..Dupa care, liniste..Da o liniste din aia nefireasca..Nu pricep de ce nu au aranjat sarbatorile astea mai uniform, pe toata lungimea iernii, ca sa fie mai natural..In fine..Mai vrem sarbatori! Ca daca nu ni le da, le facem noi..Ca meritam..Ca si asa viata asta e scurta..
Zic sa ne punem pe inventat..Ca imaginatie avem..Feliz navidad! Vint din pupa! (asta e din alt film)..

Fiintele timpului

Spatiul e o constructie proiectata pe timp..Pe un ecran care se misca, si care ramine stabil doar acum, in clipa asta..
Am ramas aceiasi..Chiar si atunci cind toate, imprejur s-au schimbat..Noi, ce conformi..Care au acceptat doar reflexiile din oglinzile care aveau logicile noastre..
Ma mai gindesc la ce am trait..La toate experientele de acolo..Si ma gindesc daca totul e cum am crezut ca ar fi putut fi..De fapt, ce mai conteaza..
Noi traim acum..Pur si simplu..Cu tot..Daca am fi trait in anul 5000 am fi fost cu totul altfel..Altfel de fiinte..
Soarele nostru mai are de trait cam 5 miliarde de ani pina sa se stinga..Pe linga el, viata noastra pare o gluma..Ce nasol e sa stii ca vei muri, dupa un timp..Ca tot ce ai facut va fi sters de timp, asa..Si ca vei fi uitat, de toti ceilalti..Desi, chiar daca ai fi fost un remarcabil, omenirea, in generozitatea ei, iti va pastra, in istorie doar numele..Si asta doar daca ai fi adus ceva memorabil..
Ce uimitor..Traim prin memoria celorlalti, citi vor fi fost..Citi prieteni, citi dusmani..
Noi venim dintr-o lume, de undeva..Dintr-un colt de spatiu, si de timp..Venim..Si plecam, la fel..Spre un colt de spatiu, si de timp..Plecam fara sa lasam prea multe urme..
Sintem fiinte trecatoare..Si asta cred ca ar trebui sa constientizam..Ca venim, ca sa plecam..Asa..

Privirile ramase

Cred ca am trait intre lumi..Cele care au fost, cu valorile lor..Lumile alea, care se vedeau in ceata, din trecut, rigide, si lumile astea, noi, care apareau, din aceeasi ceata..Asta mi s-a parut fabulos..Sa vezi cum se sting trecuturile, ca sa dea nastere la ceva nemaivazut, inca..E un mare, si unic privilegiu..Si am constientizat ca etern, in tot, e doar transformarea..Drumul inainte..Cu valorile elaborate a ce a fost, mai demult..Si ma simteam ca intr-un joc, in care toti etaleaza tot, si in care, doar adevarul conteaza..Un joc in care doar unele mize au reusit..Cele care au pariat pe evolutie..Este enorm de spus, pentru ca toti am trait asta..
Supravietuim confuziei lumilor..Ne cautam un drum, si o identitate printre schimbari..Sintem ce a mai ramas din noi, dupa toate..Mai privim spre lume cu ochii copiilor de atunci..Care eram..

Generatii

Totul e foarte complicat..Dupa atita evolutie e normal..Au avansat toate..Avem o stiinta incredibila..Si o media care a atins un maxim de manipulare, si dezgust..Avem variante technologice la care nu am visat, cu putini ani, in urma..Avem..Lucruri noi..Technologii care ne-au modificat mediul..Si care ne-au transformat profund, si pe noi..
Sintem la un click distanta de cunoasterea omenirii..Asa ceva nu au visat nici cei mai libertini dintre ginditori.. Sa ai access la tot, oricind, si oricum..Sigur, ca varianta pentru perioada asta a evolutiei noastre..Pentru ca, sigur, ai putea sa te gindesti ca generatiile de dupa noi vor putea comunica prin telepatie, toti cu toti..Daca va mai fi necesar..
Ma gindesc la mine..Cum am fost eu..Ce bine ma simteam ca puteam sa analizez si elaborez chestii ce veneau din mediul meu..Si cum simteam ca ma detasez de ei, de toti, si ca pot gindi liber..Facind o sinteza, la tot..Asa, pur, si simplu..
Generatiile de acum fac la fel ca mine..Vad, gindesc, analizeaza, si isi depasesc conditia..Fara complexe..Fara remuscari..Merg inainte firesc, cu vointa cu care si eu o faceam, la virsta lor.. E normal.. Traim atit de multe transformari..Atit de rapide..
Generatiile depasite se mai agata de trecutul lor..E normal..Doar ca nu vor rezista mult..Pentru ca timpul se misca foarte repede..

Centroid

Avem intotdeauna un punct de referinta, pentru momente..Un punct fix, imprejurul caruia ne rotim substanta fiintelor..La care ne raportam continuu..Punctul origine, matematic definit..Fata de care facem tot felul de miscari, si gesturi..
Avem si un punct reper al vietii..Care se misca, si, fata de care, punctele momentelor par niste pozitii atit de relative..
Avem puncte, sau repere, de toate felurile, in orice moment..De care ne legam fiintele, tragind linii drepte, sau curbe, linii de stari, si nedeterminari..Viata ne e un graf cu virfuri, laturi, si variante..Intr-o lume cu foarte multe dimensiuni..Dimensiuni determinate, sau nu, dar atit de stabile in instabilitatea lor..
Traim legindu-ne de atitea..Mai mult sau mai putin vizibil..Sau subtil..Traim construind legaturile vietii..Care sa ne justifice substanta fiintelor din noi..Cea care e reperul pentru imprejururile de acum..Centrul universurilor posibile..Si care ne dau energia vitala..

Valori transmise

Traim angrenati intre atitea mecanisme..Ca-s sociale, spirituale, sau de alte naturi, determinate, sau nu..si noi ne simtim ca niste roti care trebuie sa se roteasca intr-un anume fel cind li se cere sa se conecteze..
Traim intr-o societate-ocean de informatii si date..In care trebuie sa comunicam, raspunzind conform la intrebari..Sintem asediati de tot..Mediul ne obliga..Interesele proprii, la fel..
Prea mult stress..Asta nu e viata, e doar o robotizare metodica..Natura noastra profunda e alta..Sigur, trebuie sa si socializam..Dar nu sa devenim dependenti..Ma rog..Daca putem si alege..
Fiecare are felul lui propriu de a gindi, si simti..Unii sint buni la ceva, altii la altceva..Si, fiecare ne cautam un drum in viata care sa ne fie conform cu propriile valori..Unii vad o satisfactie in a se imbogati, a face bani, a deveni mai puternici social..Foarte bine, e un fel de a fi fericit..Si incurajat de societate..
Eu cred ca cel mai adevarat fel de a trai e sa poti gindi liber..Si de a-ti putea desfasura imaginatia..Asta da, e ceva profund adevarat, si nu iti va aduce regrete..Sau, ma rog, regrete mai mici..Ca acelea de a nu fi devenit bogat..Dar asta nu e asa ceva de neiertat..
Sigur, lipsa unei familii, sau a unor prieteni e un motiv de regret..Dar, cumva, poate ca in tot ce ai facut a fost ca si cum ai fi avut satisfactia  de a fi avut mai multe familii, si copii, toate spirituale, desigur..Poate ai trait mai multe vieti concentrate in una..Cine stie? Nu e usor de analizat, si comparat..Pentru ca tu traiesti singur, tot, asa ca toti, si, nu e nimeni sa te critice, sau incurajeze..Si iti asumi tot..Si reusite, si esecuri, impreuna.. Totul e sa fi lasat ceva, in constiinta celorlalti..Ceva cu adevarat important..Nu?

Valorile vietii

Azi a fost frumos..O zi de primavara, asa, in mijlocul iernii..Un cer albastru, si un soare mare si plin de lumina.. A fost ca o venire a primaverii inainte de timp..Sau poate o pacaleala de iarna..
Acuma, cind ai cu tine omul vietii tale, care sa-ti inteleaga gindurile si pasiunile, poate prea putin conteaza anotimpul de afara..Pentru ca, atunci, traiesti ce simti..
Care ar fi felul optim de a-ti trai viata? Adica ce sa faci, ca timpul sa fie de partea ta? Si cum sa faci? Sa-ti faci vise, si sa cauti sa le urmezi? Sa ai idealuri in minte, pe care sa le cauti, orice ar fi? Sa fii dus inainte de anumite idei adevarate? Sau sa traiesti momentul, asa cum este dat el, si sa incerci sa-l faci mai bun?
Poate ca e inteligent sa ai si idealuri, dar si sa-ti traiesti clipa..Sa le imbini pe toate, intr-un fel, pentru ca viata e amestecata, si neliniara..Aici mai conteaza si norocul, dar si valorile tale..Si fiecare viata, daca o studiezi, e o mica opera de arta construita din mers, in timp..
Oricum, si orice ar fi, viata ne e limitata, si nu stim niciodata cit va dura, si cum sa o programam..Incercam doar, traind ce traim, sa invatam, si sa adunam valori..Materiale, sau spirituale..Fiecare, dupa posibilitati..

Traditii si decolari

Mai nene, ce e limba? Adica, care e scopul ei? De ce s-a inventat, si cum functioneaza? Si zic asta pentru ca, se pare ca limba romaneasca e din ce in ce mai greu de folosit..E inzorzonata, aranjata, fardata, coafata, plina de tot felul de reguli, metode, artificii, care mai de care mai detaliate, ca te uiti la ea, la limba romaneasca adica, si te miri ca nu s-a blocat, ca mai functioneaza inca..Ca doar scopul e ca sa comunici cu ea, nu ca sa te dai mare ca ce multe cuvinte alambicate stii..Adica sa spui IDEI, nu lucruri stupide.. In fine, oricum limba va evolua spre simplificare, e clar asta, altfel si-ar pierde ratiunea de a fi..Ca doar nu vorbesti ca sa te afli in treaba, nu? Si, oricum, vorba lunga, saracia omului..
Ma mai uitam la poeziile patriotice romanesti, alea scrise ca sa motiveze patriotismul local..Mai nene, or fi fost actuale pe vremurile lor, si cind se lupta in razboaie grele..Dar acuma? Pentru ziua de azi sint bune doar ca obiect istoric..Ca e cu totul alta lume..Si multe altele..
Societatea romaneasca are prea multe legaturi cu trecutul, si poate de asta evolueaza mai greu.. Trebuie regindit totul, ca sa fie cit de cit actual..Altfel cine stie ce se va intimpla..
Plus, ca vorbeam de patriotism..Desi romanii antici spuneau ca tara lor e cam acolo unde le e bine..Ce gindire pragmatica si moderna..Clar..Azi Pamintul s-a cam globalizat, granitele incep sa dispara, o sa fie totul o tara doar, cu un guvern global..Si ar fi mai bine, pentru ca vor disparea razboaiele..Ca nu vor mai exista state separate, care sa se razboiasca intre ele..Na, alte vremuri vor veni..Legati-va centurile de siguranta ca decolam spre ele..

Secvente suprapuse

S-a asezat praful timpului peste tot..Peste tot ce a trecut, asa, aproape neobservat de incet, in miscarile aparente..
Mai vizitam uneori amintirile..Sau poate ne viziteaza ele..Sau poate ne intilnim asa, din intimplare, pe strada, sau in parc..Sau atunci cind intram adinc in noi insine, si ne inchidem acolo, un timp..
Imi plac filmele din perioada lor de glorie, cind erau vedete mari, idei interesante si surprinzatoare, si intimplari neobisnuite..Asa..Si filmul se intimpla, si, la un moment dat, eroul traia un moment deosebit, si atunci secventele se derulau cu incetinitorul, dispareau sunetele, si se auzea doar muzica..Era ca si cum se blocase timpul real, si totul trecea intr-un alt univers..Ca in Rocky, in scenele de bumbaceala, sau de antrenament, sau 2001 Odiseea spatiala, etc etc..Foarte interesant..Chiar, se spune ca in viitor se va ajunge la un asa nivel de grafica pe computer, ca oricine va putea sa faca un film virtual, cu actori virtuali, locuri, peisaje, etc..Doar imaginatie sa ai..Cine stie cum va evolua lumea..Dar va fi interesant, probabil.. Altfel n-ar avea nici un haz..Nu ca ar trebui, sau ceva..

Eu, asa

Ceva e ca si cum ar veni de deasupra, din ce simtim, parca, cu toti, intr-un fel..Si ceva e ca si cum simtim ca primim energie cosmica..Un om e o varianta a firii..Cu tot..Cu tot ce e in el..Cu sexul propriu..Cu atitudinile proprii..Ca si cum..Iar restul ramine deoparte..Cu toate variantele imaginate..Cu tot..Oricit am fi de ce am fi, posibil..
Am uitat unde sint, ma uit doar imprejur, si caut sa-mi imaginez..Cine, unde, cum sint..Ca varianta de a fi, intre lumi..Eu, asa, pur si simplu..Nu?

Noi, printre ceilalti

Poate ca nu conteaza trecutul fiecaruia..Ce a fost, a fost..Adica am studiat un domeniu, asa, din pasiune, dar, viata, cu toate meandrele ei ne-a aratat alte posibilitati..Si atunci am mers pe alte variante..Asa..Am invatat din mers, sa ne construim un alt drum..Si ce fabulos de frumos e totul, privit asa..Ca nu, tu esti specialist in ceva anume, perfect definit, dar, te indrepti spre o alta varianta de destin, pentru ca ai si alte talente..Imi plac oamenii astia, cu spirit, si resurse, care se pot duce pe alte directii..Pentru ca imi par atit de speciali, si adevarati..Sint deschisi..Si asta e rar, cred..Atit de mult cit ar fi suficient nu doar sa ne uimeasca pe noi, cei privitori, cit sa-si faca lor insisi un drum nou, printr-o noua realitate..E uimitor..Si ma gindesc la ei, asa cum ma gindesc si la mine, si la tot travaliul asta necesar, ca sa devenim ceva nou si util in societatea asta atit de schimbatoare in stiluri, si atitudini..
Stii, am muncit mult pina aici..Am fost ca salahorii..Am tras din greu, am trecut peste multe mizerii, si cretini, ca sa incercam sa fim, asa, printre tot ceva ce chiar sintem..Acuma ca pot reusi sa devin in anumite domenii chiar nu ma limiteaza..Pentru ca doar eu imi stiu variantele de a fi, a munci, si a deveni..Mi-e perfect paralel de tot ce a fost, mai demult..Nu depind de joburile alea, asa cum nu cred ca pot depinde de criticile unor altora..Sint eu, cu ce sint, asa cum pot fi, prin ce sint, si cum sint..Am o capacitate care poate gasi solutii ingineresti, si poate anticipa, descrie, spune, vedea, etc..Asa..
De multe ori fiinta noastra e redusa la anumite capacitati..Care te mira..Pentru ca nu reflecta nici macar 5
% din tot..In fine..
In ritmul asta universal mai vin linisti..Si alti oameni..Care ne accepta, si ne sustin gindurile..

Labirinturi de variante

Un text e o constructie, o alaturare de secvente, care pot contine si descrieri, trairi, actiuni, cum se spune, un melanj de liric, si epic, asa, care sa arate ceva, care sa creeze in mintea cititorului un film, in care e si el un erou..Sau ceva..Un text e o fantezie, o alaturare de cuvinte si imagini bine facute, ca sa dea ideea de posibil, fie ca e real, fie ca e poveste, cu toate libertatile permise sau nu..Dar, pina la urma, textul e ceva ce il asamblezi din cuvinte, muncinda ca un rob ca sa gasesti chestia potrivita, la momentul potrivit, care sa se potriveasca, si sa faca un mozaic-ansamblu stabil, si legat..Ma rog, cit de cit, pentru ca si la analiza unui text sint foarte multe variante..Unii vad valoare in ceva, altii in altceva, e cu dus-intors totul, pentru ca viata textului depinde de inteligenta, educatia, si imaginatia cititorului..Unii scriu ca sa reproduca imaginile din mintea lor, altii scriu din orgoliu, altii din plictiseala, sau ca sa-si explice lor-insisi cite si mai cite..Scrisul e o forma de manifestare, adica poti construi din cuvinte tot felul de lumi, pentru tot felul de oameni..Poti scrie ca sa arati lucruri practice si imediate, sau ca sa explici anumite chestii, dar scrisul are partea lui de abstract, adica de subiectivitate, sigur, pentru ca-cuvintele au semnificatii speciale si diferite, pentru fiecare..In scris sint foarte multi specializati pe domenii inguste, ca in stiinta, sau arta..Sint carti peste carti scrise de la aparitia tipariturilor..E un morman de cunostinte adunat, in timp, poti gasi, practic, cam orice..Totul e sa si intelegi ce citesti..Adica sa fii capabil sa inscrii anumite valori pe o scara cit de cit universala, sa simti cum este, si functioneaza mecanisemele lumilor..Ceea ce cere, evident, multa munca, cunoastere, spirit, relaxare, si intelegere, si, care, apare in timp..Nu poti intelege ceva la un anumit nivel, pentru ca pur si simplu te depaseste..Dar il poti intelege mai tirziu, cind nivelul valorilor tale atinge acel nivel..
Cunoasterea lumii ti-o construiesti singur..Poti avea sansa unei educatii, de devreme, sau, daca nu, poti munci singur la separarea valorilor, si atunci recompensa rezultatului e mult mai mare..Dar totul, fie ca e cu ajutor din exterior, sau nu, se bazeaza pe munca ta proprie..Si nimic nu e mai greu decit travaliul intelectual..Oho.. Ce greu este sa iti depasesti propriile lumi, si sa inveti sa o iei de la inceput iar, si iar..Si asta, tine minte, nu doar depasindu-ti propriile inertii, cit trecind peste atitea si atitea prejudecati venite de la societate..Ca e plin de minti inguste, si cretini, oho, ei sint peste tot, ei decid, ei conduc, pentru ca cica ei au minte manageriala, aha..Pina cind se vor supara inginerii pe idioti, si vor lua conducerea..Ca na, inginerii, oricit de anosti ar parea, au o minte si o imaginatie cum rar intilnesti, chiar si la scriitori..Spun din incercate, traite pe viu..Si nu sustin cauza inginerilor doar pentru ca si eu sint unul..Nici pe departe, pentru ca totul e dupa o mare evaluare, a tot, cita a fost posibila..In fine..Viata si socialul decid..Acuma e asa..Sa vedem cum va fi pe viitor..

La route chante
Quand je m'en vais
Je fais trois pas...
La route se tait

La route est noire
À perte de vue
Je fais trois pas...
La route n'est plus

Sur la marée haute
Je suis montée
La tête est pleine
Mais le cœur n'a
Pas assez

Mains de dentelle
Figure de bois
Le corps en brique
Les yeux qui piquent

Mains de dentelle
Figure de bois
Je fais trois pas...
Et tu es là

Sur la marée haute
Je suis montée
La tête est pleine
Mais le cœur n'a
Pas assez

Lhasa de Sela La Maree Haute
gasita intr-un interviu foaaaarte interesant cu CTP 

Timp evident

Pasiunea ne conduce uneori logica..Si ne lasam, si noi, dusi de pasiuni, cu placerea unor copii ce descopera senzatii noi..Ca si cind..
Drumurile prin oras ne mai arata locurile pe care le mai avem, in amintiri..Si ne mai ducem in vizita, prin oras, asa, ca sa ne revedem trecuturile, sau ca sa descoperim alte posibile amintiri..
Vedem imprejururile cu pasiune..Traim asa de intens tot..Ne lasam inconjurati de imaginile vazute, pe care le suprapunem celor din amintiri..Si ne place atit de mult sa ne complacem in placerile vinovate de atunci, cind gustam atitea variante, si experiente noi..Ce zimbete frumoase ne apar venite de la atitia oameni frumosi care ne mai populeaza amintirile..
Azi locurile s-au mai schimbat..Dar mai au, in ele frumusetea de atunci..Atunci, cind eram asa de tineri, si frumosi, si naivi, si cu toate visurile la vedere..Si indecenti..Si cind puteam visa asa de nepermis..
Azi locurile sint transformate..Desi, cumva, nu cred ca ne afecteaza, pentru ca noi, oricum, raminem cei ce sintem..Azi retraim, traind..Si pasional, evident..Perfect identic..De fapt, poate azi sintem mai lucizi, ca niciodata..Asa cred..Timpul ne-a dat ceva intelepciune, si spirit de aventura..In rest, toate la fel..

Ceva oricum

Lumea asta e o varianta de variante de variante posibile si imposibile, amestecate in toate felurile imaginabile.. Na..Cind eram mic am fost in tabere pionieresti, cu multi copii..Si traiam impreuna, asa, ca si cind am fi fost legati afectiv..Cind eram la Navodari, la Delfin, cu echipa de fotbal am cistigat campionatul pe toata tabara..Am jucat si eu, la inceput, dar pe urma m-au dat afara..Si, la sfirsit, cind ma manifestam, asa, ca tot omul, fericit de rezultat, un bou m-a intrebat ca de ce ma bucur, ca doar nu am participat cu nimic.. Corect..Asa e, eu am fost doar un joker, fara putere de decizie..
Habar n-am, nu sint genul care sa impuna ceva, pentru ca ma simt mai confortabil sa stau sa privesc.. Cind observ e mai bine..Nu-mi place sa decid ceva, sau sa trebuiasca sa ma cert pentru ceva..De asta nu pot sa conduc, pentru ca mi se pare absurd ca sa fiu contestat de altii care nu se pricep, si doar isi dau cu parerea.. Si de asta stau asa, pe margine, ma uit, si ma gindesc la variante..Asa..Hahaha, e fabulos..Ma simt de parca m-am nascut prea devreme..Sau ceva..Oricum..De fapt..Asta e..

Parti

Ceva vine din ceva, sau de undeva..Si te face sa simti ceva..Sau altceva..Pentru ca simti ca acel ceva e, cumva, legat de cineva..Si stii ca acel ceva a impresionat pe cineva, si te gindesti daca si pentru tine inseamna la fel de mult..Uneori da, alteori mai putin, dar cevaul acela ramine ca o varianta posibila pentru vremurile cind te incearca o mica depresie..Ma rog..Mai ales ca e un ceva cu puteri posibile asupra unor persoane..Si te gindesti ca ar putea sa fie bun si pentru tine..Acuma, bine, sintem oameni maturi, vaccinati, si nu mai credem in povesti, sau altele..Adica chiar nu ne lasam impresionati de pacaleli..Chiar daca sint multi care fac asta..Treaba lor..Noi credem in, mmm..Chiar..Oare ce ar mai putea sa ne impresioneze? Ce, din toata lumea asta mare? Sa fie ceva material, practic, sau doar ceva indus, prin metode psihico-emotionale? Greu de zis.. Ca fiinta noastra e o chestie care e greu de inteles..Si schimbatoare..Na..
In alta ordine de idei, ma uit la lume, asa..Si ma gindesc, ca sint pe lume, barbati, si femei..Fiecare cu caracteristicile psiho-afective proprii, si cu corpul, la fel, propriu..Ca barbatii sint atrasi de femei, e clar, pentru ca na, femeia e finuta, draguta, placuta, sensibila..Bine, o mai ia ea razna uneori, e de inteles, dar pe ansamblu e ceva care chiar atrage, si merita sa o iubesti..Dar cum naiba, tu ca femeie, sa iubesti un barbat? Adica ala grobian, urit, scirbos in cele mai multe cazuri, mitocan, paros, si absolut indezirabil? Ha? Chiar barbat fiind, punindu-te in mintea unei femei iti dai seama ce mare dilema existentiala ai..Sa iubesti asa o creatura, hahaha..Nasol sa fii femeie..Din punctul asta de vedere..Bine, acuma nu vreau sa-i critic pe barbati, pentru ca au si ei meritele lor..Dar au si multe avantaje, asa e..De fapt, probabil totul nu e de ce parte a sexului esti, cit de care parte a spiritului..Sau ceva..Bine, sint multe de spus..Asta e o tema infinita..

Drum

Ii invidiez pe cei fericiti, si carora li se citeste pe moaca, asta..Imi vine sa ma duc la ei, si sa le cumpar un procent de fericire..Ca ei si asa au prea multa..Ca sa am si eu..Si ii mai invidiez pe cei ce iubesc ceva, sau pe cineva..Ca de iubit nu e usor, si cind ti se intimpla zici ca l-ai prins pe Dumnezeu de..De ceva..Ma rog, daca exista, si daca are in dotare ceva, de care sa-l prinzi..
Ar fi ideal sa iubesti, si sa fii fericit..Ca na, altfel la ce naiba sa traiesti..Acuma si iubirea, si fericirea sint chestii mai eterice, nu le obtii usor, trebuie sa te implici, sa depui efort, sa te lasi convins..E o munca..Da' cre'ca merita, ca vezi viata mai in roz..Si ai alta perspectiva, sau ceva..Da' depinde si asta de multe..Ca nu e usor sa te implici, sa rezonezi, sa empatizezi, sa..Ca na, e cu probleme, ca daca ratezi te doare tare..Da cica dupa un timp de rateuri te mai relaxezi, si nu mai crezi in iluzii..Se poate..
Totul e sa nu abandonezi..Si sa mergi inainte, orice ar fi..Ca na..Mai gresesti, dar inveti..

Cuvinte si intelesuri

Am recitit posturile scrise, si vad ca am tendinta sa repet unele cuvinte..Dar, parca nu le pot schimba, pentru ca as schimba, odata cu ele sensul pe care am vrut sa-l dau, frazelor..Uneori am incercat sa schimb cuvintele, si rezultatul a fost dezamagitor..Pe cuvint..Mai bine sa fie repetitii, decit ineptii:)) Ma rog, in limitele acceptabile..
Acuma si exprimarile trebuie sa fie conforme cu regulile limbii..Dar spatiile dintre cuvinte cred ca trebuie umplute cu idei, si sentimente..Ca sa spuna ceva din fiinta care sintem..
Bun, limba romaneasca de azi are multe reguli adaugate cmplet inepte..De ce sa spui sunt in loc de sint, si sa inlocuiesti i din i cu i din a? Ca sa ce? Ca sa complici inutil? Ca si asa am inteles ca s-au acceptat nush ce variante de exprimari, pentru ca romanul spune anumite chestii intr-un fel, sau altul..Ce timpenie colosala.. Eu zic ca sa folosim si k din c, si z din j, sau n din m, ca tot la fel e..Si asa limba e mult prea complicata si stufoasa, si plina de reguli..Chestia nu e de corectitudinea folosirii, cit de a exprima idei, cu ea..IDEI, nu baliverne, nene..Ca timpenii, oho, e plin, peste tot..Se bat cimpii cu gratie..Toata lumea abereaza.. Ca e legal, nu?

Fiinte

Viata ne mai ofera variante..Scena lumii se mai schimba, din cind in cind..Si noi ne adaptam, doar..Jucam unele roluri pentru ca asa ni se cere..Dar, tot ce aratam sint variante ale propriei fiinte..Pentru ca toate rolurile converg spre noi insine, spre fiinta care sintem..Noi raminem conformi, cu tot..Doar scenele ne aduc alte masti..
Eu sint eu, asa cum tu esti tu..Si nimic, vreodata, nu ne va schimba..Nici chiar ceilalti, cu mastile lor elaborate..
Cred ca zimbetul tau e cel mai frumos lucru din lumea asta..Pentru ca m-a facut sa simt ca sint cel mai bun, dintre toti..Si mi-a dat atita energie, cit sa pot zimbi si eu, la fel, catre tine..Vezi, mai avem in noi atita frumusete, cit sa aratam celor ce stiu sa o primeasca, deschis..Zimbind..

Teatru

Trecem singuri prin viata..Si experimentam toate trecerile cu sufletul unui singuratic..Pentru ca avem clar, constiinta ca doar singuri ne putem rezolva problemele..Desi, ce bine ne ar fi sa ne simtim alaturi..
Pe scenele lumii jucam un rol care nu are variante..Si ne simtim printre ceilalti ca alergatori printre umbre.. Ca intr-o piesa care se poate juca intr-un mod unic..Desi, in timp, vedem ca pot fi atitea posibilitati..
Jucam roluri in teatrul asta infinit, al lumilor..Si vedem ce bine ne este intre ceilalti..Sintem fiinte sociale..Si ne place sa simtim ca exista o replica, undeva, care sa ne raspunda la ce spunem..
Vrem sa fim alaturi..Chiar daca nu aratam asta..
Uneori simtim ca doar noi insine ne sintem alaturi..Si dupa ce ne privim in oglinzi, ne dam seama ca reflexia aceea adevarata, a fiintei, chiar exista..Si ca depinde doar de noi, sa o gasim..Oriunde ar fi..

Simtul trecerilor

Sintem..Sintem ce am fost, ca sa devenim ce sintem, inca..Sintem fiinte ce se transforma continuu, in alte fiinte..Sintem ce putem deveni, asa cum sintem ce am fi putut deveni din momentul in care am constientizat asta..Sintem existente clare, perceptibile, si autentice, pentru ca, acum, sintem variantele cele mai bune ale fiintelor ce am putut fi..
Sintem..Oameni trecatori..Traiectorii posibile prin spatiile acceptate..Cu caracteristicile tuturor..Cu ochi, miini, si riduri de timp..Cu miscari anticipate, si trasaturi definite de curbe matematic definite..Cu tot ce avem ca dat al trecuturilor..
Timpul ne-a conformat, si noi am urmat pasii celorlalti..Si mergem inainte, iar, pe drumuri stiute..Ca sa vedem ce simtim cind facem asta..

Locul perceptiilor

Un spirit mai pluteste, pe undeva, deasupra..Si ne mai ia si pe noi, intr-o calatorie, sa mai vedem cum arata lumea, privita de sus..Si e atit de bine si de plin de libertati, pe care nu le-am simtit inainte..
Uneori mai vrem sa mergem asa, prin locuri pe care nu le-am stiut..Si sa experimentam..
Bine, putem privi lumea din atitea pozitii, asa, pur si simplu..Ca si cind am fi acolo..Doar noi..Si doar ca sa putem povesti, in cuvinte, ce am simtit, ca sa sa vedem reactia celorlalti..
Sintem doar fiintele ce impart aceeasi felie de timp, cu toti..Care stau aici, acum, in locul propriu, al propriilor ginduri, si perceptii..

Mesaj galactic

Sufletele seamana..Sint la fel in tot ce fac..Si se intilnesc la fel, daca se simt ca pot fi la fel, cind imprejururile le sint prietenoase..
Eu sint ce sint..Si ce simt..Si tu, la fel..si, cind ne intilnim ne aratam asa cum sintem..Si ne uitam unul la altul, asa, ca si cind sintem ce sintem, sau ce simtim..
Viata ne e, la fel de imprejur..Si ne simtim confortabil, cu ea..Asa ca si cind am putea privi in ochi totul..Apoi mai intilnim o alta fire..Un alt om..Pe care il privim, la fel..Si care ne priveste, la fel..Si, cu care incepem sa vorbim..Ca si cind am incepe sa ne explicam viata..Si, care, ne raspunde la fel..Cu aceeasi intelegere..
Si, atunci, printre cuvinte care ne vin, parca din aceeasi lume, cautam sa ne apropiem persoana aceea, cumva..Cautam sa descriem tot, ca si cind am cauta sa ne explicam noua insine..Si asteptam un raspuns, ca sa vedem cine e dincolo..Si vedem ca, dupa un timp stelar, primim un raspuns neasteptat..Si, care, parca ne surprinde..Pentru ca e de la un suflet mult mai apropiat..

Suflete

Tu te vezi intr-o reflexie, asa, pentru ca iti e aratata..dar daca e sa iti cauti omul tau, in care sa iti vezi constiinta, cum e? Ce om, cum, cine sa fie? Cine sa iti fie partener pentru infinit, de acum incolo? Greu de spus, nu? Pentru ca omul tau trebuie sa aiba anumite trasaturi, si calitati..Sa te inteleaga, asa cum tu ti-ai dori.. si sa iti fie alaturi intr-un fel, cum numai spiritul tau ar putea pricepe..Si sa te vada, asa cum esti, dincolo de tot, sa te insoteasca, si sustina, in tot ce esti, asa cum esti..Sa iti simta sufletul, si sa ii fie alaturi, asa..
Omul tau e reflexia ta..Asa cum viata ta e o varianta a vietii lui, privita oricum, din toate unghiurile.. Tu esti el, asa cum si el e tu, si voi, impreuna, sinteti o varianta de destine ce s-au intimplat sa se intilneasca..
Viata ta e o intilnire fericita cu viata lui..Si fericirea de a fi impreuna e sansa de a trai in acelasi suflet, o viata pe care o vezi ca o varianta a existentei..Ca ceva ce percepi altfel, si frumos, pentru ca e alaturi de o alta constiinta, ce te simte aproape, asa cum si tu o simti..
In luminile diminetii ne mai vedem cum aratam, asa cum sintem..Si ne privim asa de detasat, si ne simtim asa de bine..Pentru ca stim ca, dincolo de ochi, privirile ne vin, cumva, cu o caldura a unui suflet la care am visat atit de mult, si care am stiut, ca, venind, ne va fi influentat atit de mult sufletetele..Ale noastre, asa cum sint, acum..
Azi ne mai uitam la noi insine, si ne gindim la cum am fi fost daca am fi fost altfel..De fapt, cui sa-i mai pese?
PS Daca miine cineva iti va propune ca sa calatoresti cu el, asa, de placere, in Orient Express, impreuna, doar ca sa-i explici unele mistere ale vietii, ce ai spune? Cit de usor iti va fi sa ii dai un raspuns? Si care va fi, acela?

Uimiri percepute

Tu, sau eu..Sau oricine, oricind..Sintem suflete ce plutesc prin lumea asta..Si asta nu intelegem..Ca plutim, ca sa fim..Sau sintem, doar asa, pur si simplu..Ca sa fim, si sa plutim..Ca sa intelegem ce sintem, sau cine sintem, sau in ce lume traim..Asa..
am primit darul fiintei mai demult..si profitam de el..Ca sa pricepem ceva..Cit putem..Ne uitam la tot, si toate, ne miram, si ne aducem toate senzatiile inauntru..Si, apoi ne uitam la tot, si la noi, si ne pare bine ca existam, asa cum sintem..Ce frumos e tot ce putem percepe..

Distantele posibile

Lasa-ma sa te privesc..Asa cum te las sa ma privesti..Asa, acum, cind nu e nimeni imprejur..cu ochi ce vad tot, in detalii, si intreg..
Si eu, si tu, semanam, asa cit sa simtim ca semanam..Cit sa simtim ca detaliile reflexiilor ne sint la fel.. Cit sa simtim ca tot ce simtim ne e atit de apropiat..Ca tot ce am fost vreodata ne e atit de asemanator..
Sint aici..Si tu esti acolo..Asa..Ca si cind eu as fi cel care s-ar apropia, ca sa-ti propuna o conversatie..Care sa duca la ceva ce va fi, doar de noi stiut..Ceva misterios, vezi, si atit de interesant..
Inca sint aici..Si, inca, tu esti acolo..Si inca toate ce vor fi sa fie se vor intimpla, intre noi..
Sintem la o distanta infima..De citeva sperante..
Lacrimile de dupa, mai asteapta..Asa cum asteapta si soarele care sa ne lumineze viata..Ne mai privim, ca atunci..Ne mai lasam liberi, asa, ca atunci..Ca atunci cind simteam ce frumos era sa fim atit de liberi, impreuna..Iti mai aduci aminte?

Tot inca

Stii, in lumea asta concreta, lacrimile nu sint un efect, sau o justificare..Sint doar ce sint..Asa cum sint, pentru tine, sau, doar, pentru momentul asta afectiv..
Talentul tau e varianta ta de a fi, intr-un fel.. Cind cauti sa iti determini un alt viitor..Tu..Singur, cu toti ceilalti imprejur..
Daca te poti vedea in oglinda ta, sau a celorlalti, e ok..Pentru ca asa e sa fie..E ca o obligatie, cumva..
Ma ma mye, skinny love, I was always here and about to listen to your voice my dear..O voce care suna asa, intr-un anumit fel prin lumea asta infinita..O iubire ca o ceva nestiut, si calm, ca o adiere de vint de vara..O varianta clara de timpuri..Ca intr-un ceva ce a fost, atunci, ceva..Te mai vad, asa cum te vedeam, cumva, atunci..Cu toate contururile atit de clare..Ca si cum ai fi, acum, linga mine..Si nu doar acum..Te vad limpede..Ca ieri..Ca atunci cind eram doar noi, fata in fata, si ne spuneam tot..Si cind ne simteam atit de liberi..
Despre mine, toate bune, sint inca ok.Sint la fel..Imi mai amintesc toate, si tot..Ca ieri..Esti ca ieri, linga mine, si ne mai povestim tot ce am fost, si tot ce visam sa fim..Vezi, imprejur e inca frig, si inca te mai apar de tot ce era..Ca atunci, ca cind toti ceilalti veneau sa ne inconjoare..Si cind stiai ca doar eu te puteam apara..
Eu mai am, in mine, tot ce eram, si tu stiai ca am..Mai sint omul pe care ai stiut ca il poti cunoaste.. Omul care stia sa te adore, asa cum stia sa se lupte cu viata asta anosta..Omul..Cel pe care il credeai impreuna..
Ma mai gindesc la tine..Asa cum stiu ca si tu..Omul..Cel fara de varianta de stil, sau sens..Omul deschis, si transformat de toate trairile aparute, asa..Omul care a vrut sa fie ceva ce nu a stiut sa fie, mai demult..

Tot nimic

Spirit, sau sens, e o doar o varianta, pentru ca sint atit de multe intimplate inainte..Daca zic litere, e ca sa fie, asa, ceva, printre altele..
Ti-ar pasa daca as vorbi despre ceva? Da? De ce? Ce efect ar avea sa spun ceva? Cum ti-ar raspunde propriul tau suflet la ceva, orice, as spune eu, acum? Ce ai gindi despre mine daca m-as manifesta intr-un fel, anume? Nu stiu, ce as deveni.. Ce fel, sau in ce fel..
Variantele se suprapun..Ne reintoarcem la ceva, ce, parca, a avut o semnificatie, cumva..
Timpul e imprejur..E clar, si confuz..Lumile se transforma, inca..Totul e nimic..Asa cum nimic e totul..Ca sa..

Praf de suflete

Avem un suflet atit de fragil, si de singur..Si de usor de ranit..Sintem atit de nestiuti, in tot..Sintem cind casanti, cind flexibili..Depinde de impact..
Uneori mai ratacim asa, nestiuti, prin spatii..Si ne plimbam privind, de deasupra, alte lumi..Vedem jocul de lumini de dedesubt, ca si cind ar fi, parca, special pregatit pentru o sarbatoare..
Uneori ne imaginam ca viata ne e un dar, cu toate datele..Si ca ar fi normal sa existe suflete, care sa ne iubeasca..Si sa ne dea confort, sa ne ajute, si sa ne dea sperante..Apoi, cind realizam cum e lumea, ne bucuram la lucruri mici, care ne vin, asa, pur si simplu..
Uneori, dupa ce simtim ce arida e lumea, ne bucuram la o clipa de liniste, si un pahar de apa, baut stind pe o piatra din desertul asta urias..
Vezi, lumea, de oriunde, si de oricind, a fost intotdeauna, o mare iluzie..Doar in imaginatia noastra a aratat altfel..Doar noi am simtit ca traim, asa, ca si cind chiar am fi trait, printre variante posibile..Praful a acoperit tot, cu tot ce a fost..Sintem umbre, doar..Si fara sa intelegem prea multe..

Cristale de singuratati

Se aseaza iar linistile, peste cele de acum, sau de demult..E o lumina penumbra in camera..Se mai vad, printre straturile dintre jaluzele o parte din luminile de afara..Luminile orasului care e dincolo de fereastra..
Parca au trecut 1000 de ani de cind am uitat cine mai sint..1000 de ani..De cind m-am mai vazut eu, pe mine, ca intr-o reflexie a unei oglinzi a sufletului..O eternitate nespusa..Ca o liniste adusa din spatiile necunoscute ale lumilor pe care nu am avut curaj sa le mai vizitez..Ca o tacere impusa de atitea ginduri care nu s-au putut spune..1000 de ani de nevedere, in care, parca, si culoarea ochilor s-a mai schimbat..Ani de vid, si calatorii pline doar de imagini, si viziuni..Ani traiti, parca, altfel..Fara a incerca privirile curajoase, sau actiunile  clare ale fiintelor..Ani uniformi, si plini de trairi de nespus..Cred..
Acum e ca dupa ce toate s-au cristalizat, iar..O dezmortire dupa inghetul planetei..Cind inca totul e confuz, si plin de variante de viitor, posibile..Imprejur e la fel..La fel de frig..Si totul e, inca, captiv in propria lume de cristale de gheata..Ma simt la fel de singur..Timpul e si el blocat..E liniste, ca inainte..Am uitat unde sint.. Parca nu mai conteaza..Pentru ca, oricum,  orice ar fi, nu mai e nimeni sa-mi raspunda la intrebari..
Privirile au ramas suspendate..Totul e la doar un infinit distanta..Clipele nu se mai ating, asa cum nici sufletele..Ne separa o eternitate de tot..Sintem la fel de singuri..Oricit am privi dincolo..

Traiectorii printre destine

Se spune ca: nimic nu se pierde, nimic nu se cistiga, totul se transforma..In universul nostru izolat, toate devin altceva..Poate ca si noi facem la fel, ne transformam acumulind idei continuu, pe care le luam dintr-o cutie misterioasa, pe care o deschidem doar cind viata ne pune in anumite situatii..
Ma gindeam daca orasul isi mai aduce aminte de mine..In fotografii pare neschimbat, aproape..Strazile sint la fel, cladirile mai au in ele ecourile de demult..Luminile si umbrele par a fi la fel de jucause, printre crengile copacilor..Spiritul locurilor parca a ramas la fel..Etern..Si identic cu cel pe care l-am cunoscut si eu..Dupa atita timp..Ce bine ca el, macar, s-a pastrat..
Noi ne-am mai schimbat..Am invatat lucruri noi..Am mers inainte printre cenusile vechilor imperii..Am trait si bune, si rele, amestecate, si am mai facut pasi pe traiectorii-test, sau imaginate, pasi adevarati, sau invizibili, uneori..Am urcat, am coborit, am mers pe cite directii am crezut, sau simtit, ca ne reprezinta..Am privit spre locuri, spre oameni, spre noi-insine, si am inteles unele lucruri..Ne-am imprietenit cu timpul, si ne-am trait dimensiunile existentei, iar, asa cum parca ni le-am trait si altadata..Cind realisti, si urmind o corectitudine a logicilor, cind purtati de pasiunile clipelor, si virstelor..
Destinul e in noi..Si e construit matematic de fiinta noastra..Traiectoria vietii e doar un rezultat al realitatilor care ni s-au intimplat..Sau, inca, ni se mai intimpla..

Lumea experiment

Astazi lumea cauta sa evolueze, sa uite trecuturile, si sa mearga inainte, pe drumuri pe care si le construieste intelegind ce a trait, mai demult..Desi, uneori nu prea ii reuseste..
Societatea romaneasca e in plin ev mediu..Atita misticism, credinte oarbe, apucaturi primitive vezi in ce se intimpla, ca ramii masca..Bine, e de inteles, pina la un punct, ca, unii abia au iesit dintr-o dictatura feroce, dar sa iti traiesti libertatea revenind la un trecut primitiv, mi se pare de neinteles..Nu asa evoluezi..Si nu cu asa constiinte..Astia pare ca ar fi capabili sa arda pe rug iar, pe oricine ar avea alte idei diferite..In secolul asta.. Ce vite, ce animale, ce mizerii..
Am in minte un tip de om, ala determinat de epoca aia intunecata a comunismului..Un cretin, adica, intransigent, rece, care sanctiona tot ce iesea din variantele de gindire ale epocii..Un animal salbatic, gata oricind sa taxeze tot..Si vezi, animalul ala exista inca, in constiinta sociala..
Ma uit la ce fel gindeste lumea, acum..Dupa evolutia post-revolutionara..Cocalari, sau zine..Orice ar fi.. Fiinte care se cred ce nu sint..Ce aberatii..Ce mizerii..Nu asa ar fi trebuit sa fie, cred..Ce variante de fiinte dezaxate genetic..Ce mutatii, survenite dupa o transformare sociala profunda..Ce asocieri de variante.. Ce existente..E uluitor..Ca intr-un roman suprarealist..Nivelul mentalitatilor se vede in nivelul societatilor.. Societati in care, vrem, sau nu, ne traim cotidianul unor vieti date..
Vezi, lumea e inca un teritoriu al experientelor..

Locul eurilor

Cica secretul succesului e sa ai valori, si sa fii selectiv..Aha, suna bine teoretic..Da ce te faci cind idiotii fac punte intre ei, si sar pe tine? Ce drac de valori sa mai ai atunci, cind esti preocupat sa supravietuiesti? Cum iesi din dilemele astea concrete ale unei lumi care acorda valori egale unora care numai valori nu au..Ma refer la valori morale, pentru ca materiale, ooooo, sint multi cretini cu bani, care cred ca pot sa dicteze..In fine..
Ma uitam, de curiozitate, cam care a fost soarta eroilor, cei cu idei cu adevarat revolutionare pentru societate..Si au sfirsit-o prost de tot, cam toti..Cu toata evolutia asta..Se pare ca natura salbatica din noi a invins natura umana, desi si-a insusit ideile..In fine, cui sa-i pese, azi, cind constientizam ca viata e scurta, si incercam sa traim, cit putem, pe apucate..
De multe ori am avut senzatia ca astept ceva, ceva ce va veni, ca un fel de cadou de la mos Craciun, o stare, o senzatie, o traire deosebita..Un om providential, nu stiu, ceva ce sa ma determine sa devin altcineva, orice.. Si simteam ca datoria mea era sa astept, si sa fiu deschis..Doar ca ce asteptam nu venea, si eu gaseam variante ca sa simt ca timpul trece mai usor..Si lasam iar, si iar, timpul sa treaca, cu speranta, ca acel ceva miraculos va veni, mai devreme, sau mai tirziu..
Parca am trait toata viata asteptind..Stind pe o banca, privind la peisaj, asa cum stateam pe un calorifer rece, inainte sa intru in examen, in studentie..Am asteptat..Si am privit la tot ce imi era imprejur, ca la o scena, in care eu jucam un rol..Ca un om, o fire, o varianta de destin ce asteapta, privind..Ca cineva care era pe o margine de lume, si cauta sa inteleaga ce ii va rezerva viata..Ca o constiinta ce se lasa privita, privind la variantele de lumi dimprejur..Ca un om ce isi cauta un loc stabil, intre atitea variante ale nestiuturilor..

Cantitatea determina calitatea

A fost furtuna  de zapada, aproape ca m-a luat vintul pe sus. In aer se vedea doar zapada, era alb tot..Ma gindeam ca au venit extraterestrii, si au mutat axa de rotatie a pamintului, si ne-am intors la o noua glaciatiune, ma rog nu neaparat directia axei da glaciatiunea, dar am zis asa, ca sa fie ca in variantele SF de sfirsitul lumii..Si temperatura a scazut brusc la -23, un record..Cica se incalzeste clima..Pe dracu' sa-i ia.. Bine, de joi se incalzeste iar, or sa fie 0 grade, si fara vint, alta viata..Pina atunci ne incalzim la un vin fiert sau nefiert, da' cu multe grade adunate..Mi-am adus aminte de Ice Age cu Scrat cum incerca el sa-si salveze ghinda, si pentru asta si-o cam lua pe cocoasa, si mai facea si multe nefacute. Tipic..Na.
Nu-mi place sa fie cald, ca simt ca lesin cind vad soarele cum arde si incinge tot..E mai fain la umbra, la racoare..As inota intr-o piscina, undeva, sa ma joc pe sub apa..Sau in ocean, cu delfinii, ar fi cel mai dragut, sa ma agat de ei, si sa ma plimbe asa, sa ne frecam unii de altii, ca specii inteligente ce sintem..Chiar, nu m-am gindit la asta, de acuma o sa am fantezii cu delfinii, o sa ma visez ca ma inteleg mai bine cu ei decit m-as fi inteles cu altii..Ce frumos..
Am revazut iar seria Cosmos a dlui Sagan..O incintare si o provocare, dar mai mult de atit, o chestie care te face sa intelegi mai bine lumea asta in care traim..Si pe cuvintul meu ca am rezonat la absolut tot ce a spus dl Sagan, si mi-a placut enorm sa imi revin la gindurile mele de demult, pentru ca am vazut serialul cind eram mic, a fost dat si pe televiziune, pe vremea lui Ceasca..Stiu ca m-a impresionat enorm de atunci, chiar daca nu am inteles tot, dar a fost fabulos de interesant..Am inteles ca in 2014 vor sa faca un serial nou, plecind de la Cosmos..Bine, documentare de toate genurile s-au tot facut, foarte bune, dar nu cum era Cosmos..Sa speram ca vor veni, in viitor..In Cosmos se vorbea cam despre tot, privind de deasupra, cu o mare intelegere asupra lumii, si vietii, si asta ii dadea valoare..Era educativ, mai mult decit sa fie informativ..Si mai trebuie asa ceva, pentru ca astazi sintem bombardati cu informatii, pe care nu stim sa le asezam pe o scara a valorilor..
Cica multi elevi, azi, citesc, dar nu inteleg ce citesc, pentru ca sint confuzi..Tot ce se poate..Lumea a adaugat mult la informatii, dar nu le-a selectat, inca..Se va face asta, in viitor..Intr-un viitor in care va conta mai mult calitatea, decit cantitatea..Dar va mai trece un timp, pina atunci, pentru ca lumea evolueaza..

Unele dintre evolutii

Am vazut iar Maria Mirabela, filmul acela vechi si de demult..Si m-a izbit asa sinceritatea si prietenia deschisa si naiva a lumilor si oamenilor de acolo..E fabulos..Asa ceva nu mai exista acuma, cind toate scopurile sint pur mercantile, cind toti alearga dupa interese convertibile in bani..Ce grobianisme, ce fetze deformate de ura, practic dizolvate in propriile cretinisme..Totul a evoluat, cica..Acuma monstruozitatea e mai monstruoasa decit putea fi imaginata acu' 100 de ani..In fine..
In film toate sint asa, politicoase..Gesturile, la fel, arata un fel de generozitate sociala, si o dorinta de comunicare, cum spuneam, deschisa..Ce chestii dom'le..Daca s-a mai dat filmul asta inseamna ca mai e nevoie si de valori, ma rog, de o reevaluare a valorilor pentru a fi modernizate..E prea multa cyborgizare a unora..Iar fiinta umana e una mai visatoare, doar nu traim ca sa repetam robotic aceleasi gesturi mecanice, ca Chaplin in Modern times:))..
Mi-a placut ca Isaac Asimov, mare scriitor de SF prevestea ca perioada asta va fi una in care va fi apreciata orice fel de munca creativa, si mai putin una de rutina..Asa sa fie..Sa speram..

Paradoxuri

Se spune ca, daca ar exista posibilitatea calatoriei in timp, s-ar crea paradoxuri..Asta daca natura ar functiona dupa logica noastra de acum..Pentru ca, daca te-ai intoarce in trecut, si ai impiedica pe parintii tai sa se cunoasca, tu, evident nu ai mai exista; desi in realitatea ta existi..Si atunci, e posibil ca istoria pe care o cunosti tu, si sirul evenimentelor declansate de schimbarea facuta de tine, sa coexiste in acelasi timp, ca 2 istorii paralele perfect posibile..Si daca ar putea fi 2, ca in matematicile neeuclidiene, ar putea fi o infinitate de asemenea istorii paralele..Greu de spus, asta ne depaseste gindirea, pentru ca e greu de verificat in realitate, pentru ca inca nu am intilnit fiinte care sa vina din viitor, si sa ne explice (in schimb grobieni care parca au aterizat din evul mediu vedem continuu:)))..Deci e greu de cuantificat stiintific totul, asa cum e greu si de verificat cum sint spatiile cu mai multe dimensiuni, desi matematic sint oarecum definite..
Si ca am vorbit de paradoxuri, inca unul, classic: paradoxul gemenilor. Unul din frati pleaca in spatiu pe o nava care calatoreste aproape de viteza luminii..Cind se intoarce pe pamint isi gaseste fratele geaman mult mai batrin..Sau poate nu-l gaseste deloc..Sau poate nu mai gaseste pe nimeni..Cine stie?