Imprejur e acelasi desert..Aceeasi uscaciune si tristete..Aceeasi lipsa de speranta..
Am trait prin vremurile astea uitate..Descompuse..Seci..Fara sens..Umplute de furtuni de nisip..
Timpul ne-a aratat fete urite..Ca niste amintiri ale unor zei ce s-au ratacit pe o planeta fara sperantza.. Unde viata nu ar fi putut niciodata sa apara..
Inca mai privim..Mai vedem lumi ciudate..Printre iluzii..Iluzii..Care ne anima sperantele..Ca sa ne arda, mai tirziu, cu tristeti..Fete ale unor realitati pe care nu le-am stiut..
Si tu, si eu, sintem fiinte..Care au supravietuit in spatiul asta..Si care au devenit ce ar fi putut..Simplu..Fizic vorbind..Ca niste entitati labile si trecatoare..
No comments:
Post a Comment