Spatiile s-au acoperit..S-au deschis trapele motoarelor..S-a eliberat pista..Pornim..Acceleram..Urcam.. Pastram unghiul de urcare constant..Aerul se rarefiaza..Depasim norii..Urcam constant..Pastram parametrii de zbor.. Mergem liniar..Atingem maximul..Curba proiectata..Altitudinea de unde putem vedea pamintul si atmosfera, si albastrul cum se dizolva in vid..Plutim la limita atmosferei..De unde, incolo, totul devine intunecat, si rece..Si fara viata..
Am decolat in imaginatie de multe ori..Si am zburat spre teritorii de dincolo..Mi-am imaginat cum ar fi fost.. Si ma simt ca si cum as fi zburat mii de ore..Pe deasupra a tot..Am vazut tot, asa cum as fi vazut daca ar fi fost cu adevarat..
Stii, intre adevarul adevar, si cel imaginat e o linie foarte subtire..Noi sintem de fapt ce credem ca putem fi.. Si ce ne putem imagina despre noi..
No comments:
Post a Comment