Stii, am trait 30 de ani acolo..Dupa care am venit aici..Desi, pentru mine, eu am trait aici tot timpul..Pentru mine nu a existat niciodata un "acolo" decit in exprimari..Eu am fost aici, in spatiul in care m-am regasit.. In locul meu, al gindurilor..Locul acela etern, nestiut decit de mine si de sufletele care mi-au fost alaturi..
Ma gindesc la felul in care mi-am trait naivitatile..Si la ce a urmat, in timp..Ale mele, traite, cu intensitatea mea, in felul meu, in vremurile alea, cu acei oameni imprejur..Durerile mele, pe care nu era nimeni obligat sa le inteleaga..E firesc, intelegerea e o optiune..De fapt e o capacitate, deschisa doar unora..
De fapt, m-am gindit in ultimul timp la multe altele..Am vazut un documentar, pe antena 3 despre un fost orfan, adoptat, si care s-a intors pe locurile copilariei..
Poate ca este o intrebare mult prea personala, insa indraznesc sa te intreb... Nu simti niciodata dorul (cuvantul asta pur romanesc) de locul in care te-ai nascut? Nu ai dori nici macar din curiozitate sa vii in tara, sa vezi cum arata? Intreb asta cu tot respectul pentru ca cei mai multi plecati din tara definitiv sau oricum pe un termen destul de lung, simt nevoia sa revina in tara. Marturisesc ca li se face dor de casa aceea pradadita de pe piciorul de plai pe care s-au nascut, sau de iarba verde de acasa... Le dau crezare, desi sunt si altii care spun ca tara lor este aceea care i-a adoptat si unde se simt acasa. Nu stiu cum e, dar cred ca atunci cand traiesti o vreme pe meleagurile in care te-ai nacut se creeaza intre tine si acel loc o legatura spirituala care dainuie oriunde te-ai afla.
ReplyDeleteE foarte mult de spus, e o colectie de romane nescrisa..
ReplyDeleteFiecare are motivele lui pentru care face, sau nu face anumite lucruri..Depinde de om..Mie mi-a luat un timp lung sa ma adaptez la ce e aici..Si sa uit ce am trait acolo..Acuma daca ma intorc acolo va trebui sa ma adaptez din nou..Si mi-a fost si frica, pentru ca uite cit de inversunati sint toti impotriva tuturor..S-ar putea sa nu fie asa, dar tot mi-e frica, recunosc, pentru ca invatind tot felul de lucruri m-am facut si putin vulnerabil, dar o sa-mi treaca, cred..