Timpul ne ajuta asa cum il ajutam..Ne construieste in oglinda lumile pe care noi le construim in real..Timpul ne reflecta ce am fost si am facut..Mai mult sau mai putin..Ne reflecta si obiectiv, dar si cu subiectivitatile celorlalti..El, timpul ne-a aratat imaginile proprii reflectate de celelalte constiinte..Mai bune, sau nu..
Am trait asa cum am inteles sa..Ne-am manifestat cu toate identitatile de care eram capabili..Si, am invatat, printre rinduri, ce e bine sa, sau nu..Rotindu-ne in cercul imprejururilor fiintelor ce ne-au fost impreuna, in acele variante ale eurilor pe care le aratam..In contextele acelor timpuri..Pe care le construiam impreuna, cu sinceritatea virstei..Ce raminea intre naivitatile proprii, si ale legilor strict impuse..
Imaginatia ne-o construiam din piese..In acea societate..Ca si in cele de dupa..Ca niste copii cuminti ce respectau doar limitele fizice..
Acum am uitat de acele limite..Ne amintim de ele ca de un trecut care a fost depasit..Ne mai raportam la ele, cind si cind, ca sa mai vedem cum am fost, atunci..Ca sa simtim ca am avut un trecut pe care sa ne mai bazam fiinta de acum..Si care vrea sa se elibereze, si sa zboare liber, spre viitor..
No comments:
Post a Comment