La festinul toamnei sintem toti invitati..Dupa ce am vizitat toate tirgurile si am vazut toate roadele pamintului, prezentate delicios, recunosc..Ne-am asezat pe un scaun-tron, si imbiati de miresme, am inceput sa gustam, sa bem, si sa povestim..
Ce vremuri am trait..Ooooooo..Ce timpuri..In ce societate..Printre ce oameni..Daca as incepe sa povestesc mi-ar trebui vreo 3-4 vieti ca sa termin tot..Asta fara sa pun la socoteala istoria de dupa "revolutie", adica cea in care s-au eliberat toti monstrii comunismului..Ce vremuri..Ce realitati care ne-au depasit imaginatiile, o, da..
Nu stiu, eu socialmente m-am abtinut, pentru ca stiam ce as avea de tras daca m-as manifesta..Si atunci, si acum, si cine mai stie..Am pastrat gindurile si adevarurile, pentru ca nu m-ar fi ajutat nicicum sa le spun..Si nu ma ajuta nici acum, sincer..Ma simt privilegiat ca am putut sa comunic cu unele spirite adevarate, si pe care le-am simtit apropiate, atunci..Chiar daca ei sau ele s-au dus pe alte drumuri, pe urma..A fost alegerea lor.. Pentru ca mie mi-a ramas in minte, foarte vie, amintirea a ce eram atunci..Amintirea libertatii de a fi noi insine.. Stiu ca viata nu a iertat pe nimeni, si toti am platit un pret al incapatinarii proprii..Dar s-au dus toate, si am uitat si noi, ca si societatea, atitea..Am filtrat, am ales, memoria ne-a pastrat ce a fost facut sa ramina.. Si au ramas atitea..
E adevarat ca multe dintre visurile noastre au fost cladite pe fundatii de aer..La o betie..Sau la mai multe..Ca atunci cind lucram in administratie, si vineri, dupa ce terminam, mergeam la Orizont, sa ne tratam cu bere si rom, si sa ne povestim vietile si gindurile..Ce frumos..Cind ne cinta pe fundal Don't speak, si noi ne deschideam sufletele libere, fara sa ne pese de sisteme si constringeri..Si cind povesteam atitea, si ne puneam viata pe masa, ca la poker, si plusam, sau bluffam, cu toate valorile in care credeam..Si spuneam iar, si iar, descriam, defineam, explicam situatii pe atit de reale, pe cit de neintelese..Dupa care ascultam, ca sa putem redefini ce spusesem..Afirmatii, negatii, in sir indian, cuvinte care sa ne acopere de intelesuri toate trairile pe care incercam sa le explicam mai simplu, sau mai alambicat..Imagini cu mese, oameni, mimici, gesturi, toate amestecate in jocul fiintelor care incercam sa aratam ca sintem..
Am imaginat atitea, si am trait atitea..Si mi-a placut sa simt ca ce am construit e real..E un sentiment al depasirii propriilor trairi, si apropierilor de absolut..A fost fantastic..Si asta m-a motivat sa continui.. Pentru ca simteam ca pot fi ceva ce doar mi-am imaginat..Stii, succesul e printre cuvinte..Cuvinte spuse de oameni care iti seamana..
No comments:
Post a Comment