Totul e intre noi..Noi doi..Nimeni altcineva..Intre ce sintem..Ma privesti, te privesc..Ma gindesc, iti spun..Imi raspunzi..Sintem singuri..Lumea a disparut..Nu mai sint priviri, si judecati..
Vezi, a mai ramas ceva imprejur..Spatiul..Liniile cladirilor si ale perspectivelor..Si liniile trecuturilor celorlalti.. Profilele lor..Sublimate..Ca intr-un Pompeii ce nu a existat..Contururi care se prabusesc sub propriile greutati..Forme care colapseaza..Sub presiunile propriilor neputinte..Au mai ramas urme..Si ruine..Un desert care a inceput..Pe toate orizonturile..
Ne-am nascut ca sa ne atingem privirile..Si ca sa ne simtim..Exact asa cum sintem..Noi, cu toate puterile si slabiciunile..Asa, ca atunci cind am fost nascuti..Ca atunci cind am vazut lumina..Lumina ce ii urma intunericului cald si primitor..
Acum mai sintem, inca, impreuna..Pentru ca mai avem ceva de descoperit..Armonii pe care nu le-am inteles de la inceput..Armonii pline de adevaruri..Si de dureri..
No comments:
Post a Comment