Diminetile au culorile celorlalte zile..Ale celorlalti ani..Ale celorlalti..Diminetile se picteaza singure..Uneori.. Alteori ramin asa, nepictate..Si singure..
Noi semanam cu diminetile..Asa cum si ele seamana cu noi..Stii, uneori te intrebi, asa..Cine o sa te iubeasca, vreodata? Si tu, pe cine vei iubi? Cu cine, vreodata, vei construi lumile pe care, inca, le visezi?
In ipocrizia asta universala e greu sa mai auzi vocile autentice..Cine mai poate sa le si asculte..
Sintem la fel..Si ne privim la fel..In aceleasi oglinzi..Nu crezi?
eu ma privesc intr-o oglinda de apa, asa ca vad treburile cam tremurate...
ReplyDeleteDepinde de apa, unde e, cite grade are..La mine la flux se vede bine, si dupa ce mai beau din ea, si vine refluxul, incepe sa tremure, si atunci am o presimtire ca trebuie sa ma duc sa ma culc..
ReplyDeletehttp://cti97.wordpress.com/2013/09/30/cine-e-inginerii-si-ce-vrea-ei-have-fun-si-sa-nu-ziceti-ca-nu-e-adevarat/
ReplyDeletebeton:))))), da chestia cu poezia nu e, ca mai sint si de ailalti..
ReplyDeleteDin ciclul "poezii scrise de ingineri":
ReplyDeleteIntr-o balta neagra,
Patru ochi luceste.
Ce sa fie oare?
Cred ca e doi peste
Pe un camp cu viorele
Crestea numai ghiocei.
Si-a venit mandrele mele
Si le-a cules ei pe toti...
Creste iarba, iarba deasa
Perpendicular pe casa
Vine calul si o paste
Alta iarba se dezvolta..
Tara mea cu rauri multe
Si cu frunze si cu flori
Ai in tine-o populatie
De mai multi locuitori.
Si din bolovani cu apa
S-au format inspre apus
Muntii tai de incretire
Orientati cu varfu-n sus ..
Trece lebedele-n zare.
Eu ma uit, ele dispare...
Hahaha, mai era o poezie din asta cu paradoxuri, o stiam de prin taberele scolare..Era ceva cu "pe o cale lunga-scurta, se ducea un om venind, si-n tacerea lui sublima, se-auzea bolborosind" sau "asta vara la carciun, m-am suit intr-un alun, si-am mincat atitea mere, de m-am saturat de pere":))))
ReplyDelete