Gata, jocurile s-au facut..Les jeux sont faits..Rien ne va plus..Nu mai putem face jocurile..Gata..Toate s-au intimplat..E tirziu sa..E timpul..Sa uitam de fericirile fara griji..Sa uitam de tot..Sa uitam..Pur si simplu..Ca atunci cind eram studenti si uitam tot inainte de un examen nou, in sesiune..Sau ca atunci cind, dupa o despartire dureroasa urma speranta vaga a unei alte mari iubiri..Mari si definitive, sigur..
Stiu, amintirile ne trag inapoi, iar noi trebuie sa privim doar inainte..Aha..Ce usor ar fi sa putem uita tot, asa, la comanda, si sa construim proiecte de viitor..Ca si cind nimic nu s-ar fi intimplat..Si sa mergem inainte cu inima usoara si cu sperante infinite ca totul va fi fabulos..
Sintem in toamna..E septembrie..E luna cind toate se transforma..Cind lumea toata se preschimba in frunze, si vint..Cind toate se uita..Cind viata se umple de atitea melancolii si trairi darimate de timp..Cind ochii se mai umplu de priviri triste..Si de amintiri dulci, si calde..Cind iubirile uitate se mai apropie, si ne privesc duios, in ochi..Cind tristetile altor vremi vin aduse de ploi, ca sa ne mai bintuie trairile..Cind zimbetele si-au lipit curbele de nota a 2a din portativul 3 de pe pagina uitata din simfonia tristetilor..Cind toate au inghetat..Cind toate au fost uitate pe o margine de timp, la limita lumilor..
Stiu..E un inceput de toamna..Un inceput, care, ca orice inceput e plin de sperante..Care sa acopere alte sperante, care au fost..Si sa ne umple de entuziasmul unor fericiri, care ne-au fost promise..Cindva, demult..
No comments:
Post a Comment