Ce era frumos pe vremurile alea, poate ca si acuma, nu stiu, era simandicoseala..Toti ne pretindeam sofisticati si ne comportam ca si cind am fi fost de singe albastru..Declaram si spuneam ce erau in complezentele vremii, pretinzind ca am fi ce nu am fost, de fapt, evident, niciodata..Ne purtam ca pe la curtile unor regi sau imparati..Pretentiosi, si putin aroganti..
Gazdele erau impopotonate in tinute de gala putin ridicole, dar demne..Iar noi, ceilalti eram imbracati in haine de sarbatoare, cu care sa celebram atmosfera de gala..Tzepeni si fixati in propriile imagini..Ca pregatiti sa intimpinam un eveniment deosebit, ce exista in fata noastra, prin toate detaliile si acareturile..Ha..
Evident ca nu veneam calare pe vreun armasar, atunci..Dar, prin comportament, sigur am fi lasat impresia ca.. Pentru ca aveam acea siguranta de sine, si mers cracanat, si autenticitate a gesturilor unui calaret care abia s-a dat jos..Si care stie ce inseamna sa conduci un armasar intr-o cursa pur singe..Hehe..
Stiu..Un drum prin rigoarea curselor ne-ar fi facut sa ne comportam ca un fel de cautatori-descoperitori de trofeuri..Asta daca am fi dorit asta..Si daca am fi fost capabili sa..
Viata ne-a fost un sir mare de intreceri..In care sa ne demonstram capacitatile, cite le aveam..Si sa ne demonstram ca putem sa-i depasim pe atitia ceilalti ce ne-au inconjurat..Ca sa putem merge inainte cu coonstiinta ca in viata am cucerit un trofeu..Care sa ne conduca ambitia spre a cuceri altele..Doar..
No comments:
Post a Comment