Despre viata noastra sociala, sau in general, sint atit de multe de spus, atit de multe, ca parca ne simtim coplesiti de complexitati, si lasam totul pentru mai tirziu..Parca nu vrem sa ne mai gindim la toate, si sa lasam lucrurile sa se elaboreze de la sine..Si fie ce-o fi..Ca le spunem, sau nu, ce mai conteaza..Cine poate intelege, intelege oricum, fie ca le-am zis noi, sau altii..Doar traim intr-o lume elaborata dupa atitea, si atitea..
Ascult iar un concert..Al domnului Beethoven..Si ma las purtat de note..Si de ginduri..De gindurile sugerate prin note de el..Si ma gindesc, si retraiesc a cita oara lumile care mi-au venit dinafara..Inspre lumile mele.. Si iar ma gindesc la ceva ce am trait mai demult, si mai traiesc si acuma..La lumile care sint imprejur..Si in mine..
Fiecare avem un destin..Un drum de parcurs prin existenta..O cale..O varianta..O viata compusa din interioare, si exterioare care se influenteaza, si se construiesc reciproc..O ceva..
Armoniile ne vin..De undeva..Dintr-un loc..Departat..
Stii, daca mai credem in noi e pentru ca mai credem in ceva..Ceva departat..Ceva ce ne-a depasit propria perceptie..Ceva divin..Un loc al autenticului valorilor..Un spatiu al depasirilor fiintelor..Al spiritului..
Poate ca asta e natura noastra..Sa ne cautam continuu, negasindu-ne..Sa ne rotim in cercuri ale cautarilor.. Sa ne imaginam ca fiind fiinte ce, punind intrebari, ar fi siguri de raspunsuri..Fie ca vin acuma, sau mai tirziu.. Cumva..Raspunsuri..Care sa ne dea certitudini..Nu?
Cind eram copii stiam ca orice vedem e un fel de raspuns la ce nu am fi stiut sa intrebam..Si ne uitam la lume ca la un lucru pe care stiam ca il vom intelege..Doar ca nu acum..
Vezi tu, sintem exact aceiasi..Aceiasi copii..Care isi pun aceleasi intrebari..Dupa toate experientele traite.. Nelamuriti..Nestiutori..Vezi tu, am invatat atitea, si am intels atitea..Desi, inca ne mai gindim de ce in universul nostru legile descoperite sint atit de universale? De ce inca 1+1=2?
No comments:
Post a Comment