Viata merge inainte..Calca peste toate mizeriile trecuturilor..Si ne determina sa ne vedem de propriile determinari, cu energia unui spirit ce isi construieste drumul, printre cel al celorlalti..
Tin minte ce bine era cind fericirile naivitatilor ne plimbau prin lumile reale..Si cind priveam cu mirari la tot ce exista..Cind ne miscam discret si firesc, printre toate..
Timpul ne-a mai darimat din prejudecati..Si ne-a aratat o fata destul de urita..Care, se presupune ca ne-a maturizat..Asta dupa ce ne-a darimat tot ce aveam pe dinauntru, ca sa lase sinistroseniile sa ne intre in suflet.. Asta..Asta e o maturizare..O reconstructie dupa impactul cu monstruozitatile realului..
De cind eram mic am fost pus in tot felul de situatii ridicole..Sau primitiv-scirboase..Din care trebuia sa reactionez ca o marioneta, sau ceva..Ca sa impresionez..O papusa naiva care sa distreze niste maimute.. Trist..Cum reactionezi la asa o provocare? Lovesti la fel? Sau alegi sa uiti, si sa iti vezi de drumul care simti ca e al tau? Te lasi tras in mizeria aia, sau iti depasesti conditia? Cred ca raspunsul e doar unul..Acelasi..
No comments:
Post a Comment